Paşii

Paşii mei sunt grăbiţi
Peste poduri tociţi
Au plecat răzvrătiţi
Iar acum sunt cuminţi
C-au întâlnit paşii tăi
Scuturaţi fiind de ploi
Aruncaţi în ninsori
Au lăsat urme moi
Încolăciţi fiind de flori
Au zburat pân' la nori
Au visat că sunt doi
Visători până-n zori
Şi-au luat paşii-n zbor
Colorând urme noi.

poezie clasică de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul durerii

Mi-e plină inima de vânătăi,
Pe visul meu sunt urme de sărut
Sunt paşii tăi ce-n fugă au trecut,
Parfumul tău pe umerii mei goi.

În viaţă totul e-mpărţit la doi,
Ne suntem vină şi ne suntem rost,
Mi-e plină inima de vânătăi
Pe visul meu sunt urme de sărut.

Priveşte, tot amurgul e-n văpăi
-Culori cum niciodată n-am văzut-
De parcă sângerează pentru noi
Că nu ne-am întâlnit cândva demult,

Mi-e plină inima de vânătăi.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

oraşul meu natal
acolo unde paşii mei
au lăsat urme adânci
în asfaltul încă neturnat
peste care s-a aşternut uitarea

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de liliac...

Flori de liliac pun la poarta ta,
Lăcrămioare plânse, inima-ţi va da
Ele au fost culese chiar din ochii mei,
Când un bici de viscol mă lovea în ei.

Ghiocei albiţi de lungi aşteptări
Îţi trimit în dar ca şi îmbrăţişări,
Narcise bătute de un dor mărunt,
Le aşez acum pe aripi de vânt.

Primăvara toată ţi-o trimit în dar,
Frumuseţea asta nu are hotar
Toporaşi grăbiţi vin în calea ta
Să-ţi sărute mâna, când e vremea rea.

Rouă adunată de pe trandafiri
Să te ocrotesca şi de uneltiri,
Paşii tăi lumină, urme vor lăsa
Peste tot în lume, chiar şi-n calea mea!

Camelia Cristea

poezie de Camelia Cristea din Pe Aripi de Cuvânt, Editura Singur 2016
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii tăi

paşii tăi scuturaţi pe-un alt drum
îi mai văd prin zăpezi şi acum
au rămas chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
paşii tăi

ridicaţi parcă-n lacrămi de lup
au rămas prinşi în noduri de lut
la răscruci chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
paşii tăi

zorii vin chiar şi-n ultima zi
ce-o desfid ca şi când n-ar mai fi
au rămas scânteind ca şi-acum
paşii tăi
deschizând un alt drum

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viii nu ne văd de nori

Ne ducem paşii printre morţi,
ne rătăcim
printre morminte,
minţim
că suntem vii şi-ntregi,
dar nu ne suntem vieţuire,
ne amăgim că dăinuim
şi ne ascundem
în cuvinte,
cuvinte care ne ucid şi sufletul
şi trupul
şi mersu-n nemurire.

Sunt trupuri
care-şi merg alături,
până la capătul de drum,
sunt oameni
care-şi spun că sunt
şi că trăiesc
deşi sunt morţi,
sunt oameni
care rătăcesc
şi se-ameţesc cu-al lor parfum
sunt oameni
ce se cred viori
dar şi-au pierdut cântarea-n sorţi.

Ne ducem paşii printre vii
dar viii
nu ne văd de nori,
prin labirintul vieţii noastre
ne căutăm
cheia-n noroi,
suntem doar puncte mişcătoare
ce-şi caută raza-ntre sori,
ne ducem paşii către noi,
dar
paşii curg
în lung şuvoi.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urma lor neşterse urme laşi

Cât de ghiduşi îţi sunt sfioşi-ţi paşi,
Ce merg aiurea, lunecând desculţi.
Nevrând auzul nopţii să-l insulţi,
În urma lor neşterse urme laşi.

De înger paşii-ţi, solii tăi oculţi,
La fericirea mea-s veşnic părtaşi.
Tăcerea ta îi face mai gingaşi...
Fiinţă scumpă, când te mişti, exulţi.

Aş vrea să mi te-alături la altar
Cu pasul lin, asemeni unui zbor.
În calea ta petale să presar,

Din coşul încărcat cu flori de dor.
Să sorb râvnitul buzelor nectar,
Fiind chezaşe şoaptele de-amor.

sonet de Mihaela Banu (1 octombrie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii amintirilor

E-acelaşi loc. Ce faci, te-ntorci, acum?
Nu, nu-i acelaşi! Iarăşi mi se pare
c-apusul este răsărit de soare
iar paşii tăi se-aud pe vechiul drum.

Am şi uitat de ce-ai plecat, dar ştiu
cum mergi şi cum respiri, îţi ştiu privirea,
deşi ţi-am şters, adesea, amintirea
din sufletul ce-a devenit pustiu.

Nu-s paşii tăi şi, sigur, îi confund.
Sunt alţii, mult mai siguri, hotărâţi,
ce visurilor mele corespund.

Nu poţi fi tu, nu-s paşii coborâţi
din lumea-n care nu pot să pătrund.
Încerc, prin amintiri, să te ascund.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Să mă desprind uşor de lume,
Să mă înalţ şi să ating un nor,
Să mă învăluie cu ploi de vară,
Ce curg din zori şi până-n seară.
Aroma florilor de câmp mă împresoară,
Mă leagănă o stea pe cerul moale,
O pasăre m-alintă cu zborul de vioară,
Un cântec ce ne învaţă că iubirea
ne înalţă-n zbor măreţ.
Mă înfioară şoaptele tale încolăcite de valurile mării,
Ce se izbesc continuu de ţărmul inimii.

poezie de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici!

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici,
Păşesc pe al destinului traseu
Şi-n mersul tău persistă Dumnezeu,
Şi-n carnea ta plâng fluturii ostatici...

Lumini albastre-s ochii tăi hieratici,
Iar trupul tău străluce marmoreu,
Ah!, Petronela, paşii tăi văratici,
Strivesc staminele din androceu!

Şi sânii tăi discreţi, primăvăratici,
Tresar din când în când în decolteu,
Ţi-e părul vânturat de-un alizeu
Şi ochii-ţi sunt, de-a pururi, enigmatici...

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea primăverii

O mulţime de cuvinte
Au dat şi astăzi în floare
Peste-a ochilor veşminte
Unele din depărtare

A-nflorit acum uimirea
Albe flori iată se-arată
Surprinzând nemărginirea
Cu privirea ta curată

Peste tot sunt numai flori
În alb e-mbrăcată ţara
Căci ai primăverii zori
Şi-au depus uşor povoara

Frunzele au răsărit
Peste tot acum în jur
Şi cu flori şi-au întocmit
Un tablou atât de pur

A dat viaţa iar în toate
Peste munţi şi peste dealuri
Cântece nenumărate
Se îmbracă-n idealuri

Mierlele au început
Să îşi depene iar firul
Dintr-un aer nevăzut
Şi-au axat pe strună trilul

Îmbrăcat în bucurie
Totul este transformat
Primăvara argintie
Pe degete ne-a luat
17-04-2018 cluj

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme...

Urme de pete pe cer vineţii,
Petele lumii arzând în beţii,
Culori ce se-ascund tac printre stele,
Tac în vibrare gurile rele...

Urme în floare de gol putrezit,
Gol al gândirii anume trezit,
Singura viaţă străbate domol
Printre blesteme mai dându-şi ocol...

Urme de gheaţă în inimi de foc,
Sunt inimi ce zac şi nu-şi găsesc loc,
Se simte-mprejur mirosul de fum,
E singurul dor, săracul parfum...

Urme de viaţă prin urme de-auz,
Prin urme de ochi şi totuşi confuz,
Urme de vorbe stau să se scurme,
În dâra de timp... urme... de urme...

poezie de Vasile Zamolxeanu (25 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce urme de urieşi au lăsat legionarii lui Traian pe unde au trecut! Paşii lor se cunosc prin desfundăturile munţilor. Toate li s-au supus. Stâncile s-au dat la o parte şi le-au făcut loc, apele s-au plecat speriate de umbra şi zgomotul celor dintâi poduri ce le-au încălecat. Dunărea, însăşi măreaţa şi năpraznica Dunăre, s-a îmblânzit şi s-a dat învinsă în mâinile lor.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Turnu-Severin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangoul Dragostei

Ne învelim uşor în toamnă
frumoasa mea, frumoasă doamnă,
Cad frunze ruginii şi aurite
pe-ale noastre tâmple argintii şi obosite.

Atâtea freamăte se-ascund sub paşii apăsaţi, desculţi,
Atâtea rugăciuni rostite jos prin văi sau sus pe munţi,
Atâtea urme am lăsat în stele, în soare, prin furtuni, prin ploi,
Atâtea minunate anotimpuri au trecut, frumoasă doamnă peste noi.

Am împărţit poverile şi bucuria,
Paharul, lingura şi farfuria,
Am împărţit şi răni şi lacrimi şi dureri,
Eşecuri şi succese, zâmbete şi dulci plăceri.

Plouă încet cu stropi uriaşi ce parcă ne îndeamnă
iar la dans, frumoasa mea, frumoasă doamnă,
Sărut o lacrimă ce-ţi curge pe obrajii-ţi albi şi moi,
Şi continuăm, cât ne e scris, tangoul dragostei în doi.

Marius Alexandru, 10/05/2020

poezie de Marius Alexandru (5 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii tăi lasă urme. Asigură-te să nu rămână durere pe unde păşeşti.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii mei

Paşii spre lună?
O dorinţă nebună
Este mai greu.

Paşii spre stele?
Să fiu printre Iele
Visez mai mereu.

Paşii pe terra?
De flori plină-i sera
Şi multe iubiri.

Odorul s-apară,
În fie-ş ce seară,
Nu amăgiri.

Când paşii se-adună,
Ajungi şi pe lună,
Zbori fericit.

Paşi-mi dau roade,
Când nu am iscoade,
Atunci sunt iubit.

Si-i fac fără frică,
Căci ei mă ridică,
În slăvi, negreşit.

Corneliu 25.07.2008

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Revista Literara Iaşi 1855 (25 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri, mâine, azi ...

Ieri, mâine, azi, sunt paşii tăi şi urme
Lăsate pentru alţii mărturie,
În care pot urmaşii tăi să scurme,
Din care pot trecutu-ţi să-l învie.
Uită de ieri, nu mai râvni la mâine!
Gândeşte-te că azi îţi bate-n poartă.
Croieşte-i drum iubirii tale, soartă,
Stâmpără-ţi foamea hulpavă, de câine!
Un ieri ce a fost dat pradă uitării,
Încremenit în a uimirii spaimă,
Din care ţi-ai clădit, cu grijă, faimă,
Pe stei de munţi, pe-altarul aşteptării.
Un azi ce va fi ieri până la ziuă,
În care ai bătut doar apa-n piuă
Ce a trecut, în zbor, ca o părere
Purtat de timp, pe clipele aptere.
Un mâine ce la orizont se zbate,
Din drumul tău fiind a mia parte.
Ori, cine poate şti, doar o clipită,
Din viaţa ce ţi-a fost demult ursită?!
Trăieşte-o pân' la ultima suflare!
Arză ca flacăra de lumânare!
Căci roata timpului, urât, ca hidra,
Întoarce pentru veci, perfid, clepsidra.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii mei

Prin parcuri goale şi triste
Iar mă plimbă paşii mei,
Peste frunzele-autiste,
Printre arbori, pe alei.

Dintr-o mantie plumburie
Care murmură-n văzduh
Se rup lacrimi cu furie,
Apar iazme fără duh.

Lin pe băncile-nvechite
Cade burniţa-n amurg,
Pe-a lor scânduri scorojite
Şi culorile ce curg.

Iar prin noaptea răcoroasă,
Pe sub crengi goale de tei,
Cu a inimii angoasă
Mă pierd eu şi paşii mei.

poezie de Emil Utalea (ianuarie 2021)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cel care-a plecat...

Nori de plumb ca nişte ziduri între Soare şi Pământ
Au întunecat văzduhul şi apasă peste sat,
Clopotele bat prelung, sparg tăcerea de mormânt,
Ca un geamăt de durere pentru cel care-a plecat....

Norii s-au pornit să plângă ca-ntr-un cor de maici jelind,
Lacrimi reci se scurg pe cruce spălând omul de păcat,
Gerul face din stropi stele pentru seara de colind
Şi se lasă întuneric peste cel care-a plecat...

Dans de fluturi parcă-s fulgii în lumina unui bec
Şi se-aştern peste morminte mici cristale de agat
Lasă urme pe zăpadă paşii care îl petrec
Şi bat clopotele-n turlă pentru cel care-a plecat...

Numele înscris pe cruce va mai dăinui un timp
Să se întrebe trecătorii cine-a fost şi ce-a lăsat
Şi vor trece ani în şir, anotimp după anotimp,
Să aştearnă încet uitarea peste cel care-a plecat...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Cu ochii lacomi de iubire,
Privesc cum pe sub geamul meu treci,
Inima mi-e plină de fericire,
Chiar dacă paşii tăi sunt reci,

Ştiu că pe altul îl iubeşti,
Ştiu că pe altul îl săruţi,
Şi de pe alte buze
Cuvinte de dragoste vrei să asculţi.

Dar nu o să uit niciodată
Clipa în care la mine ai venit
Şi ochii tăi de înger
Cu ochii mei s-au întâlnit!

poezie de Vladimir Potlog (27 iunie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Sunt acum struguri şi mere

Dar nu mai sunt rândunele

Multe flori sunt veştejite

Frunzele-s îngălbenite

Iară pomii rămân goi

S-a dus vara de la noi

Păsărelele-au plecat

Frunzele s-au scuturat

Vantul sufla şi ne zice:

- Uite vine iarne rece

Cu zăpadă şi cu ploi

Să ne bucuram şi noi.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!