Pașii amintirilor
E-același loc. Ce faci, te-ntorci, acum?
Nu, nu-i același! Iarăși mi se pare
c-apusul este răsărit de soare
iar pașii tăi se-aud pe vechiul drum.
Am și uitat de ce-ai plecat, dar știu
cum mergi și cum respiri, îți știu privirea,
deși ți-am șters, adesea, amintirea
din sufletul ce-a devenit pustiu.
Nu-s pașii tăi și, sigur, îi confund.
Sunt alții, mult mai siguri, hotărâți,
ce visurilor mele corespund.
Nu poți fi tu, nu-s pașii coborâți
din lumea-n care nu pot să pătrund.
Încerc, prin amintiri, să te ascund.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre amintiri, poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre suflet, poezii despre devenire sau poezii despre Soare
Citate similare
Vis rătăcit
-Ce faci? Știu, ți-am lipsit. Am fost plecat
Prin dimineți lipsite de culoare,
Cu nori mânați prin lumea asta mare
De amintiri ce, iar, s-au răsculat
Și, agățat de franjuri stând să cadă,
Atent la ce spun ei, nu ce simt eu,
M-am transformat, un timp, în curcubeu
Trimis de cer cu ultima zăpadă.
Eram de un albastru-sângeriu,
Străpuns, din loc în loc, de câte-o rază
Din amintiri ce drumu-i fragmentează
Cu pete de un negru-cenușiu.
Eram... nu eu, acela! - o nălucă
Ce-și rătăcise pașii într-un vis
Și-i îndrepta... nu înspre ce-a promis,
Ci pe alt drum, departe să îl ducă.
Am revenit. Ce faci? N-a fost ușor!
Mă mai iubești? Ți-e teamă? Ți-a fost dor?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre timp
- poezii despre promisiuni
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- poezii despre dor
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pașii tăi
pașii tăi scuturați pe-un alt drum
îi mai văd prin zăpezi și acum
au rămas chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
pașii tăi
ridicați parcă-n lacrămi de lup
au rămas prinși în noduri de lut
la răscruci chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
pașii tăi
zorii vin chiar și-n ultima zi
ce-o desfid ca și când n-ar mai fi
au rămas scânteind ca și-acum
pașii tăi
deschizând un alt drum
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lut sau poezii despre lupi
Mirarea unui gând stingher
Tu, suflet rătăcit, cum nu știi, oare,
Că n-am plecat și nu ne-am despărțit?
Sunt încă-n tine, viu, căci o plecare
Ar însemna pustiul de sfârșit.
Nu simți privirea mea cum îți măsoară
Plăcerea-n jocul noului sărut?
Nu știi că te cunosc și mă-nfioară
Toți pașii tăi prin timpul ce-a trecut?
Nu te sfii de-acum! Din întâmplare,
Te mai privesc și eu, la fel ca tine,
Dar nu cum te priveam, cu-nflăcărare;
Cred că-i dorința mea să-ți fie bine.
Sunt doar un gând acum, ca o mirare
Prin gândul tău Dar știi. Oi știi, tu, oare?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre sărut, poezii despre sfârșit, poezii despre jocuri, poezii despre dorințe sau poezii despre cunoaștere
Calea îngerilor
Și se făcea că pleci, dar nu plecai,
Ci doar te-ndepărtai, plutind ușor,
Pe-un drum ce, fără voie, îl urmai
Și îți era... nu drumul tău de dor,
Nu cel pe care ai fi vrut s-alergi
Era un drum străin, amăgitor,
Dar tu mergeai, continuai să mergi
Prin visul meu, pășind pe amintiri
Și încercând cu pașii să le ștergi.
Nu-ți mai vedeam tăcutele priviri
În visul ce îmi devenea coșmar
Când pașii tăi pluteau spre amăgiri.
Ningea cu stele-n haosul amar,
Cu stele reci, iar tu... tu îmi erai
Aproape de al Raiului hotar
Când se făcea că pleci, dar nu plecai.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre stele, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre ninsoare, poezii despre graniță sau poezii despre coșmaruri
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici!
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici,
Pășesc pe al destinului traseu
Și-n mersul tău persistă Dumnezeu,
Și-n carnea ta plâng fluturii ostatici...
Lumini albastre-s ochii tăi hieratici,
Iar trupul tău străluce marmoreu,
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici,
Strivesc staminele din androceu!
Și sânii tăi discreți, primăvăratici,
Tresar din când în când în decolteu,
Ți-e părul vânturat de-un alizeu
Și ochii-ți sunt, de-a pururi, enigmatici...
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vară
- poezii despre sâni
- poezii despre păr
- poezii despre primăvară
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre lumină
- poezii despre fluturi
Firul nevăzut
Mă leagă de tine un fir nevăzut
cu care mă tragi înspre tine, la cer,
și încă nu știu ce să fac: vin sau sper
că pot să pășesc pe un alt început.
Mi-e teamă că tu, pe acolo, pe sus,
nu știi că ți-am fost și, pesemne, -ai uitat
o viață din care te-ai rupt și-ai plecat,
lăsându-mi tristețe și-un gust de apus.
Iar firul acela mă ține acum
cu sufletul rece, cu frig și zăpezi,
căci nu știu, de-acolo, tu poți să veghezi,
sau nici nu mă vezi cum mă chinui pe drum?
Nu știu ce să fac. Dă-mi, te rog, doar un semn,
să pot să aleg: să îți vin, ori să plec
pe drumul speranței, să pot să-mi înec
amarul și teama de noul îndemn.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre viață sau poezii despre tristețe
Giordano Bruno cântă balada permanenței
E același, nu-s aceleași.
E același unic soare
răsărit din munte, gând.
Să se întrupeze-n vale
alte umbre sunt la rând.
E același, nu-s aceleași.
E același unic soare
albul inului sorbind.
Să întindă pânza-n iarbă
fete, alte sunt la rând.
E același, nu-s aceiași.
E același unic soare
tâlc suav învederând.
Ca să coloreze ceasul
fluturi - alții sunt la rând.
E același, nu-s aceleași.
E același unic soare
ce-nfierbântă roua, vânt.
Sa îndure moartea-n vară
alte spice sunt la rând.
E același, nu-s aceleași.
E același unic soare
inima prin lumi bătând.
Să îngâne-n vreme rugul
alte-amurguri sunt la rând.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vânt, poezii despre rouă, poezii despre muzică, poezii despre munți, poezii despre inimă sau poezii despre culori
Lumina umbrei de gând
Pe un drum sinuos ce se pierde-n pustiu,
Îți mai treci, uneori, pași de umbră de gând
Ce s-ar vrea însoțiți prin tărâmul neviu
De-o făclie ce n-o să-ți mai ardă nicicând.
Când ardea, ți-a trezit, din cărări ce-ai parcurs,
Amintiri ce mocneau sub un jar de trecut,
Jinduit și dorit chiar și-n timpul ce-a curs,
Iar acum, că s-a stins, ești pe drumul pierdut.
N-o mai ai: s-a aprins mai departe de ploi,
Sub un cer mai senin, luminând depărtări
Ce nu-s încă pustii, iar pe-un drum înapoi
Sunt doar picurii ei, arși în dans și cântări.
De știai s-o păstrezi, ar fi ars și acum
Cu aceeași lumină din umbra de gând
Ce mai plânge-amintiri în parcursul pe-un drum
Sinuos și pustiu, c-o făclie... nicicând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre dans
Pașii
Pașii mei sunt grăbiți
Peste poduri tociți
Au plecat răzvrătiți
Iar acum sunt cuminți
C-au întâlnit pașii tăi
Scuturați fiind de ploi
Aruncați în ninsori
Au lăsat urme moi
Încolăciți fiind de flori
Au zburat pân' la nori
Au visat că sunt doi
Visători până-n zori
Și-au luat pașii-n zbor
Colorând urme noi.
poezie clasică de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre poduri sau poezii despre flori
Dor morbid
Sub noaptea palidă și rece,
Pecetluit de al tău dor,
Îmi ascund strigătul în lacrimi,
Stingându-l în ardoarea lor.
Pașii mă poartă înainte,
Sufletu-mi pare mult prea greu;
Piatră durerii ce-l apasă,
Vrea iar să stea în drumul meu.
Mi-am înnoit vechi jurăminte,
Privindu-mi chipul gol și șters;
- Ești mult prea slab să porți o luptă!
Aud o șoaptă-n al sau mers...
Și-n noapte-ți caut iarăși pașii,
Pe o cărare ce cândva,
Alături ne-am plimbat... dar astăzi,
Păstrez doar amintirea ta.
poezie de Tai Bu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre plimbare, poezii despre noapte sau poezii despre durere
Drumul alb
Pașii mei pământeni se aștern
într-o salbă, de-un alb nesfârșit
ce se-ntinde și pare grăbit
să devină un alb de infern.
Pe întinsul, de-acum, răvășit
se înșiră, ca pe-un portativ
note scurte,-așezate naiv
într-o doină cum n-ai auzit.
Sunt doar pașii mânați de un dor
pe un drum căutat și dorit
spre un loc ce așteaptă,-ncălzit,
cu o ușă ce n-are zăvor,
unde focul pocnește-n scântei,
iar pe masă, o cană cu vin
vrea să uiți de al drumului chin,
și infernul de-afară, de-o bei.
Iar în ochii ce-arată spre ea,
raze dulci, de iubire se-ascund
și doar ochilor tăi le răspund,
într-o lume, cu totul, a ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad, poezii despre naivitate sau poezii despre foc
Ochii tăi
Cu ochii lacomi de iubire,
Privesc cum pe sub geamul meu treci,
Inima mi-e plină de fericire,
Chiar dacă pașii tăi sunt reci,
Știu că pe altul îl iubești,
Știu că pe altul îl săruți,
Și de pe alte buze
Cuvinte de dragoste vrei să asculți.
Dar nu o să uit niciodată
Clipa în care la mine ai venit
Și ochii tăi de înger
Cu ochii mei s-au întâlnit!
poezie de Vladimir Potlog (27 iunie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire sau poezii despre cuvinte
Și pașii mi se-nvârt în loc, într-un ocean fără noroc...
Nu știu să merg spre răsărit și am uitat când am iubit și cum era sărutul,
Parcă avea un gust de rai, deși prin rai nu prea umblai, că îți știa trecutul...
Mi-s pașii singuri și mai rari, rătăcitori și circulari cu destinații false
Se-nvârt pe loc și nu ajung, în cerc e drumul mult prea lung, dar fără de foloase...
Pornesc din nord, în nord mă-ntorc și sugrumată de miorc, fac pauză de viață
Pe un ghețar cu miez de jar, în echilbru cam precar pe-o pojghiță de greață...
Plec seara spre o altă zi și nu știu dacă vei veni și mă trezesc buimacă
De-atâta zbucium în zăpezi, că nu le simți și nu le vezi și le ordon să tacă.
Și țipă albul ca nebun, că-i troienit pe orice drum ce duce înspre tine
Și nicio veste prin nămeți, doar urme albe de drumeți ce-și caută destine...
Îmi fac un iglu pentru nopți, unde un vers nu poți s-adopți pentr-un poem de vară
Ce rătăcește înspre nord, refrigerându-și un acord pe-o coardă de vioară...
Eu nu mai știu, spre răsărit, să mai găsesc ce am iubit, c-am rătăcit cărarea
Și nordul m-a acaparat într-un ocean însingurat să-mi fure exaltarea...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre alb, poezii despre vioară, poezii despre versuri, poezii despre tăcere sau poezii despre trecut
Petale în Calea de Vis
Și se făcea că mergi, luând cu tine
bucăți întregi din galaxia mea
rămasă-n întuneric și ruine,
cu stele stinse-ntr-o tăcere grea.
Iar pașii tăi, în mersul prin lumină,
treceau cu grija anilor pustii
pe-o cale nouă, rece, anodină,
pe care să te-ntorci n-ai să mai știi.
Se mai rotea-n căușul palmei tale
un soare trist, cuprins de asfințit,
ce-și transforma lumina în petale
și gânduri copleșite de sfârșit.
Iar tu mergeai, treceai prin visul meu
pășind ușor pe versuri de poeme
și nu știai că-i drumul către-un cheu
la care-am să te-aștept oricâtă vreme.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric
Ce mai faci?
Cu fiecare zi ce trece
Am amintiri tot mai frumoase
De tine; de obraji, de coapse,
De cum erai cu alții rece,
Cum buzele-ți erau ca maci...
Ce mai faci?
Te văd ca și cum a fost ieri,
Cu zâmbetul fin, ștrengăresc;
Să știi că încă te iubesc
Așa cum ador primăveri
Pierdut în arome de copaci...
Ce mai faci?
Visez ades să te-ntâlnesc,
Să știi sau dintr-o întâmplare,
Să-ți simt parfumul ca de floare,
'n polenul tău să-mi murdăresc
Miros; în atingeri doar să te dezbraci...
Ce mai faci?
Ce mult sunt gând în gândul tău
Și-am frică că m-ai refuza,
Că nu-ți mai plac de m-ai vedea
Și nu-ți dau sadicul de rău
Când gemi, durerea de prefaci...
Ce mai faci?
Ți-am pierdut card de telefon
Ca și cum m-am pierdut pe mine;
Culpabil și să mor îmi vine
C-o șansă nu mai am să dorm
În visul tău adânc, când taci...
Ce mai faci?
Sunt aberant, un psihopat,
Că merg pe străzi să te găsesc
Și știu că-n alt oraș pășesc,
Cu un alt bloc, alei, alt pat;
Nici pașii nu-s așa cum calci...
Ce mai faci?
De-abia respir cu piept uscat
Și parcă aer nu-i-ndeajuns,
M-afund în timpul ce-am pătruns
Să-mi caut leac de vindecat,
Să știu dacă de mine zaci...
Ce mai faci?
Visez mereu în plină zi,
Încerc să-mi storc suflet și minte,
Să nu te pierd, să te-am aminte
La gând că nu vei mai veni,
Așa cum alții, de-ai mei dragi...
Ce mai faci?
Am doar o șansă-n care cred;
Ca prin hazard, un fir eteric,
Să îmi refac "dusul" feeric
Din neștiut... Infim purced
Să fii tu ce mister desfaci
Și-o zi să suni, să-mi spui...
Ce faci?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție sau poezii despre telefon
Nu știu
Nu știu de ce zăbrelele-ai tăiat
Și ai dezlănțuit atâtea Furii
Din adâncimea-ntunecată -a urii
De care, de o viață, am uitat.
Ce-ai vrut să schimbi? Era mai alb ceva
Decât un zbor de înger pelegrin
Pe cerul încărcat de-atât senin
Încât iubirea de sub el cânta?
A fost o răbufnire-a unui vânt
Ce-și amintea corolele plecate
Și setea din petalele uitate
De ploi ascunse-n margini de pământ?
Ce-a fost? Ce s-a-ntâmplat? Ce-a fost apoi?
Un trai intens? Atât? Niciun regret?
O foaie albă, cu un alt antet,
Sub care-aceleași versuri par mai noi?
Nu știu ce-ai încercat, ce-ai vrut să ai
Mai mult decât în mine ai avut
Și-am șters orice întoarcere-n trecut,
Căci timpul înapoi n-ai cum să-l dai.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neliniște
Te simt neliniștită de o vreme:
Privirea ți se-ndreaptă către zări
Cu doruri care cer alte-alinări
Și-ncearcă să rezolve noi dileme.
În pașii tăi văd o îngrijorare,
Și nu mai seamănă cu pașii-acei
Pe care îi priveam cum, pe alei,
Veneau spre mine plini de încântare.
Să fie timpul care cerne clipe
Cel care s-a oprit când a văzut
Că pe-o iubire n-are de cernut?
Ea poate, singură, să se risipe?
Alung din minte gândul neplăcut,
Căci știu că totul... doar mi s-a părut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momentul potrivit este aici, acum, acest moment. De ceva vreme bună nu mai aștept momentul potrivit. "Când o să... voi fi/face" mi-a cam ieșit din vocabular. N-am nici un alt secret al bucuriei de zi cu zi. Decât dragostea pentru drum, nu pentru destinație, decât pașii mărunți, dar liberi, decât momentul prezent devenit momentul potrivit. Pașii mei calcă viața-n bucurie! Ai tăi?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bucurie, citate despre secrete, citate despre prezent, citate despre libertate, citate despre iubire sau citate despre devenire
Mă lasă...
De ce-ai venit să-ntorci cuțitul
În rana ce-ai făcut-o ieri?
Oricâte vorbe tu mi-ai spune,
Vor răscoli alte dureri...
Mă lasă să-mi trăiesc amarul,
Tu pleacă.. singur vreau să fiu,
Azi ceru-i părăsit de stele,
E noapte..-i frig.. și e pustiu!
Te du.. și nu uita, închide
Ușa tăcerii dintre noi,
Iar pașii tăi, iubiți odată,
Să-i spele mohorâte ploi.
Și uită-mă! Am fost o stea,
(Cândva îți luminam privirea!)
Din ceruri a căzut, s-a stins
Cum stinsă-ți este azi iubirea!
poezie de Mariana Filipaș (2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iubesc pașii tăi scăldându-se prin gândurile mele albe...
Iubesc zâmbetul tău ce-mi trezește zorii...
Iubesc norii când își varsă lacrima peste mine, purtându-te,
stingând arșița clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine...
fiindcă iubirea asta îmi dă șansa la o ultima răsuflare, înainte de asfințit...
Iubesc ochii tăi copilaroși care aleargă jucăuș către mine,
chemându-mă și alungându-mă
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruiește parcă gustul tău...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar și printre nori întunecoși...
Iubesc umbra ta, abur mângâietor și cald... prin viața-mi rece...
Urma șoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simțirea...
Iubesc!
Simt că-mi așezi în cale, odată cu fiecare răsărit, viață...
Spune-mi, dragul meu... tu simți gândul meu sub pașii tăi?
Calcă încet, te rog, să nu-l strivești...!
Iubesc, iar tu te prinzi de iubirea mea și...
Îți dai voie să zbori...
Zbor fiindu-mi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!