Viii nu ne văd de nori
Ne ducem pașii printre morți,
ne rătăcim
printre morminte,
mințim
că suntem vii și-ntregi,
dar nu ne suntem viețuire,
ne amăgim că dăinuim
și ne ascundem
în cuvinte,
cuvinte care ne ucid și sufletul
și trupul
și mersu-n nemurire.
Sunt trupuri
care-și merg alături,
până la capătul de drum,
sunt oameni
care-și spun că sunt
și că trăiesc
deși sunt morți,
sunt oameni
care rătăcesc
și se-amețesc cu-al lor parfum
sunt oameni
ce se cred viori
dar și-au pierdut cântarea-n sorți.
Ne ducem pașii printre vii
dar viii
nu ne văd de nori,
prin labirintul vieții noastre
ne căutăm
cheia-n noroi,
suntem doar puncte mișcătoare
ce-și caută raza-ntre sori,
ne ducem pașii către noi,
dar
pașii curg
în lung șuvoi.
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre vioară
- poezii despre suflet
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre cuvinte
- poezii despre Soare
Citate similare
Printre Morminte!
Oameni care au fost și nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morți, și nu-și mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!
Au adormit într-un somn adânc și nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uși deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.
Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câțiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!
Noi, toți ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple și să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghițit mormântul!
poezie de Ovidiu Kerekes (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre timp, poezii despre naștere, poezii despre istorie, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
* * *
Sunt oameni care, deși te însoțesc, nu înseamnă că îți sunt alături.
Sunt oameni care, deși îți sunt alături, nu înseamnă că sunteți împreună.
Sunt oameni care, deși te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deși te ascultă, nu te înțeleg și nu le pasă.
Sunt oameni care, deși te privesc nu te văd. Sunt oameni care deși de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deși îți sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deși te mângâie și te îmbrățișează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deși te însoțesc pe drumul tău și îți fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...
poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre promisiuni, poezii despre iubire, citate de Irina Binder despre iubire, poezii despre cunoaștere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
- nemuritor
- Nemuritorii nu sunt cei care nu mor niciodată. Sunt aceia care călătoresc printre vii și printre morți; nu duc dorul morților, când sunt cu viii și nu duc dorul viilor, când sunt printre cei morți.
definiție de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre viticultură sau citate despre dor
Pașii
Pașii mei sunt grăbiți
Peste poduri tociți
Au plecat răzvrătiți
Iar acum sunt cuminți
C-au întâlnit pașii tăi
Scuturați fiind de ploi
Aruncați în ninsori
Au lăsat urme moi
Încolăciți fiind de flori
Au zburat pân' la nori
Au visat că sunt doi
Visători până-n zori
Și-au luat pașii-n zbor
Colorând urme noi.
poezie clasică de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre poduri, poezii despre ploaie sau poezii despre ninsoare
Prin suflet
Fiindcă suntem doar la depărtare,
Cum să-ți rostesc simțirea-mi prin cuvinte?
Cum să-ți ating în gând o sărutare?
Cum să-ți arăt că gura mea nu minte?
Cum să-ți întorc privirile în palmă?
Cum să-ți cunosc visarea în tăcere?
În mine e vulcan de toamnă calmă,
Iar timpul meu te caută... Te cere...
Suntem uniți de-aceeași întrebare,
Dar despărțiți de multe drumuri reci...
Și pașii noștri merg spre o chemare
În care tu doar vii... și nu mai pleci.
poezie de Florin Răileanu (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă, poezii despre sărut sau poezii despre gură
Izvorul
Reflecțiile parcă mă duc în altă lume,
Curg cu frică spre necunoscut
Și chiar de întâlnesc obstacole
Ele vor continua să existe
Agitația sublimă îmi arde răbdarea
Pentru că observ cum în sus totul e lin
Dar în partea de jos nu se liniștește
Și totuși amândouă sunt din aceeași lume
O ferigă pare fericită, alta tristă,
Una își descoperă punctele negre,
Alta se înfățișează doar în veselie verde,
Dar toate sunt și trăiesc la fel
Noi ne întoarcem și reîntoarcem,
Ne privim și ne uităm,
Ne atingem și apoi ne împingem,
Ne etalăm și ne închidem
...
Trăim printre noi și ne amestecăm,
Ne asemănăm și ne deosebim,
Toți suntem pe filmul nostrum,
Dar fiecare are scenariul său
Ne conglomerăm printre vicii și neajunsuri,
Ne numărăm banii mai mult decât paginile vieții,
Ne ducem înspre nenorocire și în final
Cădem pradă asupra propriei capcane vicioase.
poezie de Liviu Drăghici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfârșit
- poezii despre obstacole
- poezii despre negru
- poezii despre frică
- poezii despre filme
- poezii despre fericire
Oamenii planetei
Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...
Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...
Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre viață, poezii despre planete, poezii despre înălțime, citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre înălțime sau citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre moarte
Printre spini de trandafiri
Printre spini de trandafiri, lacrimi și gaze dăruite de jandarmi, ne ducem traiul.
Zilnic observăm că prețurile au luat-o razna, inflația a crescut, iar în România nu mai există raiul.
Politicienii noștri sunt doar curve arvunite de vreun șmecher.
Și zilnic joacă viața acestui popor la pocher.
Conduși de niște oameni, ce în loc de deservenți, sunt doar niște lichele sau orătănii.
Popor damnat ce suntem, nu realizam, că ne aflăm pe marginea unei prăpastii.
Am ajuns zilnic să ne rugăm la Dumnezeu și să facem doar mătănii.
poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre trandafiri, poezii despre rai, poezii despre politică, poezii despre jocuri, poezii despre inflație sau poezii despre existență
Ce mulți !...
Ce multe lucruri nu le știi,
Și ce de morți sunt printre vii,
Ce multe, vai, depind de sorți,
Și ce mulți vii de mult timp morți!
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (18 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele "singur" și "singurătate" sunt două cuvinte foarte puternice... aceste cuvinte spun că suntem umani; sunt ca și cuvintele "foame" și "sete". Dar nu sunt cuvinte despre corp, ci sunt cuvinte despre suflet.
citat din Donald Miller
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cuvinte, citate despre suflet, citate despre singurătate sau citate despre corp
Pașii amintirilor
E-același loc. Ce faci, te-ntorci, acum?
Nu, nu-i același! Iarăși mi se pare
c-apusul este răsărit de soare
iar pașii tăi se-aud pe vechiul drum.
Am și uitat de ce-ai plecat, dar știu
cum mergi și cum respiri, îți știu privirea,
deși ți-am șters, adesea, amintirea
din sufletul ce-a devenit pustiu.
Nu-s pașii tăi și, sigur, îi confund.
Sunt alții, mult mai siguri, hotărâți,
ce visurilor mele corespund.
Nu poți fi tu, nu-s pașii coborâți
din lumea-n care nu pot să pătrund.
Încerc, prin amintiri, să te ascund.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre uitare sau poezii despre devenire
Suntem săraci
Suntem săraci în suflet și în gând,
Căci bunul simț a dispărut de pe pământ,
Suntem săraci în inimi și la minte,
Își plâng bătrâni aducerile-aminte.
Ne vindem sentimentele-n talcioc
Și prerorăm că-i lipsă de noroc.
Ne este trupul cumul de dureri,
Trudim de-acum cu ultime puteri.
Minți strălucite intră-n agonie
Sunt stele prinse-n plasa de hârtie
A indolenței. Sunt decât o umbră
Ce printre alte umbre se surupă.
Suntem săraci, mișei și plini de ură,
Arar câte un petec de cultură...
Ni-i munca împărțită între hoți.
Nici să trăiești decent azi nu mai poți.
N-avem rușine de strămoși. Cumplit!
Ei pentru noi de veacuri au trudit.
Coloșii sunt umbriți de cei ce fură
Fără rușine și fără de măsură.
Dar toți suntem la fel în fața morții...
Ne ducem viața-n ură și-adormire...
Unde e oare marea fericire?!
Azi marile valori înmormântate
În scripta nopții, caută dreptate.
De-acum cu toți ne ducem viața-n moarte
Tradiție, cultură, crez și arte.
Urcăm cu greu și trudă-a vieții scară,
Prostia-i șef în era spațială.
La scară mondială se întinde
Molima ce în lanțuri ne cuprinde.
Suntem săraci la cote alarmante,
Pădurile de foc sunt sufocate
Și apele vuiesc în neputință.
Suntem bolavi în spirit și-n ființă.
Suntem săraci în cuget și-n simțiri,
Căci am uitat de marile iubiri,
De rugi și glie, de strămoși și port...
Mă tem că am uitat aproape tot.
În analfabetism ne ducem traiul
Ni-i petecit de englezisme graiul.
Puțini citesc... Și mai puțini învață,
Că nu e prea ușor să treci prin viață.
Ce stranii treceri! Doamne, ce declin!
Suntem sortiți, etern, să suferim?!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre șefi, poezii despre valoare, poezii despre tradiții sau poezii despre sărăcie
Orașul cel alb
Sunt în orașul cel alb.
O ceață deasă îmi
Străpunge speranțele.
Sunt oameni care visează
Lumi inexistente,
Sunt oameni dezorientați,
Care merg pe trotuare.
Lumini se aprind și se sting haotic
În orașul cel alb.
Sunt strigăte care se ascund în noapte
Și în sunteul ploii,
Acea ploaie, care cade continuu
Și monoton.
Sunt victime în orașul cel alb,
Care încă nu ințeleg că sunt victime,
Dar sunt și flori,
Sunt și chioșcuri cu fast food,
Sunt și grădini botanice
Cu arbori exotici
Și mai sunt și cinematografe cu filme horror.
Ca niște umbre se desprind din ceață
Pașii pierduți.
Sunt pași care se caută,
Sunt și pași care se despart definitiv.
Zgomotul ploii
Vibrează în ochiul ferestrelor,
Vibrează în pietrele mortuare,
Vibreaza și în vise,
Acele vise
Pentru o zi mai bună decât ieri.
Aparent,
Cineva mai strigă în întuneric
Din ceața albă.
Poate că e victima unui viol,
Poate că e victima unui furt,
Poate că e victima unei agresiuni,
Sau poate că e cineva care a pierdut iubirea.
Poate că e doar ecoul ei......
Sunt în orașul cel alb
Și te caut în noapte...
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre întuneric, poezii despre trecut, poezii despre oraș, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Pașii mei
Pașii spre lună?
O dorință nebună
Este mai greu.
Pașii spre stele?
Să fiu printre Iele
Visez mai mereu.
Pașii pe terra?
De flori plină-i sera
Și multe iubiri.
Odorul s-apară,
În fie-ș ce seară,
Nu amăgiri.
Când pașii se-adună,
Ajungi și pe lună,
Zbori fericit.
Pași-mi dau roade,
Când nu am iscoade,
Atunci sunt iubit.
Si-i fac fără frică,
Căci ei mă ridică,
În slăvi, negreșit.
Corneliu 25.07.2008
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Revista Literara Iași 1855 (25 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre seară
Chemarea luminii
să mergem împreună pe drumul credinței
indiferent de nație și de culoare
avem în ADN puterea biruinței
suntem permanent energizati de soare.
sunt stele în cer dar sunt și pe pământ
îmi sunt călăuze să nu mă rătăcesc
prin beznele gândirii mă cheamă la cuvânt
prin labirintul vieții o scăpare găsesc.
unită cu Hristos trăiesc o magie
povara bătrâneții nu mi se pare grea
Duminici solare mă scot din nostalgie
în sfânta contemplare sorb rouă din zorea.
mă înconjor cu oameni creatori de minuni
împletesc crini regali și lumini în cununi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sfinți, poezii despre rouă sau poezii despre genetică
Aici sunt, copilă! ...
Printre bălți cuibărite-n căușul de lut,
Printre frunze chircite sub pasul pierdut,
Alergam despletită, cu pletele-n vânt,
Printre lacrimi de ploaie, cu sufletul frânt.
Dar timpul mă prinde de mână și-n fugă,
Alături de mine minutele-njugă.
Secunde rebele din timp ricoșează,
Sub greaua povara a vieții oftează.
Doar clipa se-oprește, scăldată-n sudoare,
Cuprinsă de spasme și-adâncă mirare
Și-mi susură-n taină, șoptind către mine:
-Aici sunt, copilă, alături de tine!...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre secunde, poezii despre lut, poezii despre frunze sau poezii despre copilărie
Sunt oameni care se străduiesc să întețească flacara care arde în mintea și sufletul unui geniu și sunt oameni care se chinuie s-o stingă. Oameni sunt și unii și-alții, dar câtă diferență!...
aforism de George Budoi din Geniul și Mediocritatea: aforisme și epigrame (2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre suflet sau aforisme despre genialitate
* * *
Că-atâția oameni minunați
Sunt morți, s-accept, e greu,
Când mii de chestii de rahat
Sunt vii cum sunt și eu.
poezie de Samuel Taylor Coleridge din The Rime of the Ancient Mariner, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt polenul din cuvinte...
1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană să alinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ți fie pavăză-n furtună
și pentru zilele cumplite.
Eu sunt polenul din cuvinte.
5. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sfințenie sau poezii despre plâns
Præmaturi
Când, la bătrânețe, le mor prietenii
Oamenii nu-s chiar atât de triști,
Iar asta pentru că iubirea lor pășește-un pic mai încet
Și nu poate extrage imediat din rană o durere-atât de mare;
Apoi, ei sunt fericiți să fie singuri printre multele lor amintiri,
Dar asta nu pentru mult timp.
Noi suntem tineri și ne mor prietenii
Pe neașteptate, și iubirea noastră grăbită-i ruptă-n două;
Astfel c-amintirile ni-s singurele speranțe care devin neant.
Suntem abandonați și singuri, asemeni oamenilor bătrâni;
Ar trebui să fim morți,
Dar mai sunt ani și ani în care vom fi încă tineri.
poezie de Margaret Postgate Cole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre tinerețe, poezii despre prietenie sau poezii despre maturitate