Flori de liliac...
Flori de liliac pun la poarta ta,
Lăcrămioare plânse, inima-ți va da
Ele au fost culese chiar din ochii mei,
Când un bici de viscol mă lovea în ei.
Ghiocei albiți de lungi așteptări
Îți trimit în dar ca și îmbrățișări,
Narcise bătute de un dor mărunt,
Le așez acum pe aripi de vânt.
Primăvara toată ți-o trimit în dar,
Frumusețea asta nu are hotar
Toporași grăbiți vin în calea ta
Să-ți sărute mâna, când e vremea rea.
Rouă adunată de pe trandafiri
Să te ocrotesca și de uneltiri,
Pașii tăi lumină, urme vor lăsa
Peste tot în lume, chiar și-n calea mea!
Camelia Cristea
poezie de Camelia Cristea din Pe Aripi de Cuvânt, Editura Singur 2016
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sărut
- poezii despre rouă
- poezii despre primăvară
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre narcise
Citate similare
Țara mea
Țară mea cu duh de pace, Țara mea cu duh de dor
Aș striga să mă audă Ștefan Sfânt și-al meu popor!
Putna, clopote-răsună și Vrancioia vine iar,
Să-și jerfeasca toți feciorii, pentru-al țării ei hotar!
Țara mea plină de floare și de verde frematand
Te aud în nopți cu stele, cum jelește-al tău pământ
Cum pe câmpuri se jertfește grâul să mai dea un rod
Dar mișeii prinși în roată, vor să-ți cânte un prohod!
Țara mea cu munți de sare și cu cerul luminos
La hotar ai scris cu sânge, peste chipul glorios
Și-a pus sabia în teacă, să infloreaca iarăși maci
Dar de-o vreme îngândurată te jerfesti, jelești și taci...
Țara mea cu râuri line și cu nuferi prinși de ape
Îți doresc să ai lumină și de toți copii parte
Să-i aduci la vatra sfânta, unde focul este viu
România mea frumoasă, eu tot tânăra te știu!
Țara mea cu doruri multe și cu oameni mai săraci
O magie de se poate, te-aș ruga acum să faci,
Să te scrii pe harta lumii cu lumina cea mai sfântă
Îngerii să te vegheze, bucuria mea cuvântă!
Camelia Cristea
poezie de Camelia Cristea din Confluente literare, ianuarie 2020
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre dor
- poezii despre îngeri
- poezii despre verde
- poezii despre urări
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
Marea
Marea mea, cu valuri repezi,
Și cu pescăruși în zbor
Într-o clipă efemeră,
Mă înalț, și-apoi cobor...
Marea mea, un vis albastru,
Cu catargele spre cer
În paharul plin cu apă,
Văd furtunile cum pier...
Marea mea, în plină vară
Pe nisipul ars de dor,
Trec doar pașii amintirii
Și mă răscolesc ușor...
Marea mea, verde -albastră,
Mă petrec prin valul tău,
Vreau să-ți fiu talaz și soare,
Când e zbuciumul mai greu..
Camelia Cristea
Camelia Cristea
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre nisip, poezii despre apă, poezii despre amintiri, poezii despre albastru sau poezii despre Soare
Trimit îngeri la tine
Trimit cu eterul
Spre tine șoapta mea,
Și gândul, efemerul,
Și toată dragostea.
Pe adieri de vânt
Trimit raze de soare,
Și tainicul cuvânt
Pe-a curcubeului culoare.
Trimit îngeri la tine
În noaptea cea senină,
Când te gândești la mine
Și inima-ți suspină.
Aș vrea să-ți fiu eternul,
Aș vrea să-ți fiu amor,
Și amândoi destinul
Să-l facem mai ușor.
poezie de Răzvan Isac (6 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte, poezii despre curcubeu sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iubire în flori de nufăr
-odă spiritului eminescian-
De peste timp de veacuri, în ochii tăi privesc,
poet nepereche și de astre zămislit.
Pe vis din călimară urc, să te regăsesc
și să-ți trimit iubire în vers împătimit.
Că în lacrimi din condei, cu spirit locuiești
și cerni dumnezeire pe-al vieții infinit,
din cer cu rază dalbă, prin noapte când zâmbești,
voi ști că, mi-ai primit sentimentul dăruit.
De îngeri purtată, îmi împrumuți lumină,
să-mi luminezi cărarea ce duce la tine.
De mă faci mireasă în viața ce-o să vină,
iubirea lumii îți aduc în sân la mine.
Dorul pierdut pe cale, ți-l aduc în priviri,
cu lacrimi să îți umplu vechiul pocal de vin.
Când plânge depărtarea rămasă-n amintiri,
iar stele lăcrimează de-al dragostei suspin.
Prin ochii tăi privesc o lume dispărută
ce-ți trimitea frenetic, înaripări de dor.
Iubire să-ți cobori în lume nenăscută,
de pământence să-ți legi destin de muritor.
Dar ai ales să fii,, nemuritor și rece",
iubire să-ți trimiți pe raze de luceafăr.
Prin noapte, când răsari, dorul mă va petrece,
iubire în rouă îți dau pe flori de nufăr.
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre poezie sau poezii despre zâmbet
Mai naște-mă
Mai naște-mă Mamă o dată
Și spune să fie sorocul,
În zori când floarea zâmbește
Și crapă în zece bobocul.
Mai naște-mă Mamă o dată
Când rouă în lacrimi se scurge
Și spune-i ursitei s-o țină
În cupă de crin și de sânge.
Mai naște-mă Mamă o dată
Când vulturul taie văzduhul,
Să-și lase visul pe clanță
Ca ușa să-mi fie deschisă.
Mai naște-mă Mamă o dată
Atunci când se crapă de ziuă,
Să scriu cu lumină cuvinte,
Și-n veac să rămân doar lumină!
Camelia Cristea
(Ferestre deschise, Editura Singur 2015)
poezie de Camelia Cristea din Ferestre deschise, Editura Singur 2015 (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre sânge, poezii despre mamă sau poezii despre flori
Gânduri... scrise
Mai știu și eu la ce gândeam
Când viața ASTA îmi oferă?
Silabele le pun la geam
Să le citească cel ce speră!
Și de-o găsi în ele dor
De oameni și de mândra glie,
Eu le urez să aibă spor
Ca să creeze poezie!
:
Ochii luminează zarea,
Oamenilor le-arăt calea,
Ochii mei-două scântei,
Nu poți privi fără ei,
Ochii mei-două granate,
Fără ei nu poți răzbate,
Dacă iubești ochii mei,
Apă vie poți să bei,
Lacrimile-s bob de rouă,
Binecuvântare vouă,
Ochii mei să nu-ți lipsească,
Au în ei mană cerească,
Ochii mei să te mângâie,
Cu blândeți să te râzgâie!
:
Când tu răsari și eu apun
O vorbă calmă vreau să-ți spun:
Fii blând și bun, fii omenos,
Și-n tot ce faci, fii generos!
O viață-ntreagă-așa am fost,
N-am pierdut vremea fără rost,
Nu din câștig avere faci,
Ci dăruind, aduni pitaci,
Când dăruiești, ești în delir
Și mai bogat ca un emir.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie
Un glas purtat de vânt
Un glas purtat de vânt
Se aude la fereastră.
E glasul tău frumos și blând
Dulcea mea crăiasă.
Și vrea să -mi spuie doar un cuvânt.
Cât îți este dor de a mea privire!
Și mă aștepți să vin cât de curând
Cu sufletul plin de fericire.
Tot pe aripi de vânt,
Îți trimit o dulce sărutare.
Și vreau să-ți spun doar atât, că vin...
Iubirea mea cea mare.
Un glas purtat de vânt.
Zboară peste dealuri și câmpii!
E glasul meu iubito, e glasul inimii.
poezie de Vladimir Potlog (10 noiembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe sau poezii despre fericire
M-am trezit
M-am trezit sfioasă adunând tăceri...
Buzele ce-s strânse au făcut și riduri,
Unde ești tu oare? Ai rămas în ieri?
Și-au crescut din iarbă parcă niște ziduri.
Țipătul acesta este unul mut...
Inima îl știe, sinele-l cunoaște,
Am făcut poteci în necunoscut
Ochii au găsit zările albastre.
Toaca rugăciunii sună a trezire,
Toamna vine grabnic cu alai de flori,
Pe poteci de gând străjuiesc castanii
Doar cu amintiri calde mă înfiori.
Se topesc ghețarii din Alaska noastră
Sania e trasă de câinii știuți,
Par așa grăbiți... se întorc acasă,
De un bici de viscol, parcă sunt loviți.
Într-un clocot surd arde ceaiul verde
Așchia de brad, flacăra o vede,
Ceașca tot așteaptă mână să-ți sărute
Singură pe masă... doar cu doruri multe!
poezie de Camelia Cristea din Ferestre deschise, Editura Singur 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre toamnă, poezii despre săniuș sau poezii despre religie
Ce culoare au ochii tăi?
Nu știu ochii mei despre cine, ce-ți vorbesc,
Dar imaginea ta mi-e intipărită pe retină.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când te privesc,
E ca un deja vu, cu frame-uri pe secundă.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când mă atragi,
De simt cum pierd controlul,
E profunzimea lor, nu știu cum faci,
În viață îmi reamenajezi decorul.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când mă respingi,
În contradicție cu ceea ce simți
Și ascunzi în ei sensuri și non-sensuri,
Paradigme cu subînțelesuri.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când îți spun, mai stai,
Se deschid în semitonuri sau capătă nuanțe de nu pleca
Și mă întorci din drum,
Direcții diametral opuse,
Dar găsesc calea, chiar și-n vremuri demult apuse.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când întreabă de mine,
Și-mi cauți privirea în oricine,
Pentru că în ei găsești ceva familiar,
Acel "așteaptă-mă", că vin îndat'.
Nu știu ochii mei despre cine, ce-ți vorbesc,
Dar derulează imagini în dublu sens,
În primul plan, mi te proiectează, așa cum te cunosc,
În perspectivă, mi te scanează interior-exterior.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imagine, poezii despre vorbire, poezii despre secunde, poezii despre cunoaștere sau poezii despre contradicții
Iubiri pierdute în noroi...
Prin cețuri albe de tăcere,
Vin amintirile-n șuvoi,
Și sufletul din nou îmi cere,
Iubiri pierdute în noroi.
Plutește-n aer primăvara,
Și ninge iar cu flori de tei,
Dar gândul meu e tot la vara,
Cu sărutări printre alei.
Și simt în suflet grea durere,
Când dintr-o poză ochii tăi,
Mă scaldă într-o mângâiere,
Deși acum îmi sunt călăi.
Și nici măcar nu pot a-ți spune,
Ce dor e în inima mea,
Sau despre jalea ce-mi răpune,
Speranțele și dragostea.
Când soarele plin de căldură,
Adună-n mine umbra ta,
Apar din nou ghețari de ură
Și-n cale nu le poate sta.
Dar ochii mei nu vor să creadă
Și se întorc mereu spre ieri,
Chiar dacă văd numai o stradă,
Pe care scrie " Nicăieri "
poezie de Dorina Omota din Iubiți și nu lăsați să moară clipa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei sau poezii despre ninsoare
Iubiri pierdute în noroi
Prin cețuri albe de tăcere
Vin amintirile-n șuvoi,
Și sufletul din nou îmi cere,
Iubiri pierdute în noroi.
Plutește-n aer primăvara,
Și ninge iar cu flori de tei,
Dar gândul meu e tot la vara,
Cu sărutări printre alei.
Și simt în suflet grea durere,
Când dintr-o poză ochii tăi,
Mă scaldă într-o mângâiere,
Deși acum îmi sunt călăi.
Și nici măcar nu pot a-ți spune,
Ce dor e în inima mea,
Sau despre jalea ce-mi răpune,
Speranțele și dragostea.
Când soarele plin de căldură,
Adună-n mine umbra ta,
Apar din nou ghețari de ură
Și-n cale nu le poate sta.
Dar ochii mei nu vor să creadă
Și se întorc mereu spre ieri
Chiar dacă văd numai o stradă
Pe care scrie " Nicăieri "
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un braț de trandafiri vreau astăzi să-ți ofer
Un braț de trandafiri vreau astăzi să-ți ofer
Iubită mamă în prag de primăvară
Să fim doar numai noi în locul tău stingher
În odăița ta cu tainici rugăciuni la cer
Unde îngenunchiezi în fiecare seară.
E prea neînsemnat buchetul meu de flori
Este prea mic, dar în el e a mea iubire
Ți-l dăruiesc cu lacrimi și-al dragostei fior
Pentru zâmbet, pentru părul alb plin de ninsori
Și pentru rugi ce-s strânse în tainice potire.
Mai vreau să-ți strâng și un braț de lăcrimioare
Pentru ochii tăi ce au plâns de atâtea ori
Când în rugăciuni fierbinți tu ridicai altare
Pentru noi în nopți târzii și-n zilele cu soare
Mijloceai la Dumnezeu să fim ascultători.
Vreau ochii tăi frumoși azi iarăși să-i privesc
Și cu ce eu ți-am greșit... îți cer iertare
Din suflet pentru toate, mamă îți mulțumesc
Căci m-ai crescut cu atâta dor și farmec îngeresc
Și m-ai mângâiat cu mâna-ți iubitoare.
De atâtea vise... și amintiri sunt copleșit...
Ce acum roiesc în conștiința mea matură
Parcă și azi te văd cu prânzul pregătit
Când ne chemai la masă obosită, dar zâmbind
Și ne povesteai istorii din Scriptură
Ce-aș mai putea să aduc în dar de ziua ta
Cred că n-ajung nici florile din lumea toată
Chiar dacă și parfumul lor l-aș aduna
Să-ți răsplătesc iubirea nicicând nu voi putea
Și dragostea... din inima-ți curată...
poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre zile
Pașii
Pașii mei sunt grăbiți
Peste poduri tociți
Au plecat răzvrătiți
Iar acum sunt cuminți
C-au întâlnit pașii tăi
Scuturați fiind de ploi
Aruncați în ninsori
Au lăsat urme moi
Încolăciți fiind de flori
Au zburat pân' la nori
Au visat că sunt doi
Visători până-n zori
Și-au luat pașii-n zbor
Colorând urme noi.
poezie clasică de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poduri, poezii despre ploaie sau poezii despre nori
Dansul fluturilor
Fluturii nu vor înceta să zboare...
Refuză să creadă în popasul pe-o floare
Și când se vor plictisi de ea
Vor zbura-n noapte, picătură de vis,
Spre polenul de pe stelele Căii Lactee.
Și va veni o nouă zi
Când vor poposi pe-o creangă, pe un umăr,
Sau chiar pe mâna mea,
Iar atunci îi voi privi,
Cu teama că o altă viață le va fura lumina din ochii mei.
poezie de Camelia Rogojinaru din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre stele, poezii despre mâini sau poezii despre frică
Privește cerul
De va pleca acum această primăvară,
N-o mai chema, tu știi că n-are rost!
Nu m-aștepta în nici o altă gară,
Uită lumina-n felinare, uită tot ce a fost!
Prin nopți cu maci rătăcitori în vis,
Recheamă-mă în noaptea verii care vine!
Prin trandafiri, sărută ce ți-am scris
Și iartă-mă dacă nu am rămas cu tine!
Un vânt îți va șopti să te grăbești
Și să răspunzi îmbrățișărilor sublime!
Prin nori, te cheamă ziua să iubești
Aceste flori ce lasă-n rouă, frăgezime!
Nu rătăci vorbele-n vânturi care trec,
Așteaptă-mă și azi în versuri și poeme!
Peste-ale tale temeri o să mă aplec,
Când fulgere brăzda-vor cerul, nu te teme!
În lanul macilor de dor să nu mai vii,
Am strâns speranțe din focul de iubire!
Dar tu le-mprăștiai în zările târzii
Și-o lacrimă cade tăcută peste amintire!
Aș vrea să-ți mai răspund la întrebări,
Dar seara se așterne în suflete să doarmă.
Ne-au mai rămas sfioase remușcări
Și-ntre octave nu mai găsim o gamă!
De vor scânci viori în suflete pierdute,
Așază-ți tâmpla obosită-n drum cu flori!
Strigătului meu dă-i șansa să-ți sărute
Firave mângâieri, ce plâng între ninsori!
Așteaptă alt solstițiu înlăcrimat în gând
Și în fotografii citește-mi disperarea!
N-a fost cum ne-am dorit pe-acest pământ
Și lasă-n flori de liliac să vina înserarea!
De vor sosi cocori din țări cu bucurie,
Te voi lăsa să le privești prin gene tot misterul!
Vom face-n suflete rănite o ultimă călătorie,
Iar tu îmi vei striga din depărtări: "Privește cerul!"
poezie de Daniel Luca
Adăugat de Daniel Luca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre țări sau poezii despre vioară
O, dulce primăvară
- Zambile, ghiocei, narcise... toporași,
Și parfum divin de flori de liliac,
În suflet mărtișoare candide ne lași
O, dulce primăvară, ce mult ne ești pe plac.
Din ce în ce iubire tot mai senin e cerul,
Și razele de soare ne mângâie pe toți,
A trecut și iarna, a luat cu ea și gerul,
O, dulce primăvară, a tale flori le scoți.
Din florile frumoase îți voi face cunună,
Căci tu ești declarată regina primăverii,
Să strălucești iubire sub clarul de lună,
Când se retrage ziua și lasă locul serii.
Cu drag îți dau a mea inimă, mărțișor
S-o ții la pieptul tău, lângă a ta să bată,
Îți împletesc cu ea cuvintele de-amor
Să mă iubești la fel, sau mai mult viața toată.
poezie de Răzvan Isac (1 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger sau poezii despre zambile
Mărțișorul prietenilor
MĂRȚIȘORUL PRIETENILOR
Ofer amicilor mei:
un buchet de ghiocei
cu privirea mea pe ei
și dragostea din condei.
Pe gânduri am zugrăvit
urări din sufle smerit
și cu drag le-am dăruit
celor care le-au primit.
În roua din ochișori
le-am scăldat din seară-n zori
și le-am așezat pe flori
de narcise și bujori.
Buchetul urărilor
l-am legat cu fir de dor
să-l trimit, de Mărțișor
în dar, prietenilor.
Primăvară frumoasă
în suflet călduroasă
și-n bucurii mănoasă,
mulți ani s-aveți în casă!
1 Martie, la mulți ani!
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu (martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Mărțișor, poezii despre prietenie sau poezii despre smerenie
Pașii tăi
pașii tăi scuturați pe-un alt drum
îi mai văd prin zăpezi și acum
au rămas chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
pașii tăi
ridicați parcă-n lacrămi de lup
au rămas prinși în noduri de lut
la răscruci chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
pașii tăi
zorii vin chiar și-n ultima zi
ce-o desfid ca și când n-ar mai fi
au rămas scânteind ca și-acum
pașii tăi
deschizând un alt drum
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre lut sau poezii despre lupi
Primăvara și virusu
A-nceput să-nmugurească
Pomii iarăși prin grădină
Unii chiar să înflorească
Căci e soare și lumină
S-a-ncălzit și pe afară
Primăvara a venit
Să ne mângâie acum iară
Domnul cum a hotărât
Înverzesc și se albesc
Multe locuri azi în jur
Din pomi mulți azi înfloresc
Aerul e tot mai pur
Primăvara ne topește
Ochii astăzi și privirea
Chiar pădurea înverzește
Clătinându-ne amintirea
Dar cu primăvara iată
Un virus a apărut
Răsturnând planeta toată
Cu chipu lui nevăzut
Și la moarte pe atâția
De oriunde i-a trimis
Le-a luat l-atâți viața
Și ochii aici le-a-nchis
Geme-ntrega omenire
Nimeni capu nu-l ridică
Căci la moarte și pieire
Iată cât de mulți azi pică
A pierit acum mândria
Nu mai e ca altădată
Când omu-și vede pieirea
La ușă așteptând să-i bată
Toți suntem iată smeriți
Și atâți spre Dumnezeu
Strigăm să fim izbăviți
Din necazu acesta greu
Domne îndură-te acum
Și ne oferă Tu salvarea
Al vieții noastre drum
Să capete-nviorarea
Fă-ne dar copiii Tăi
Să umblăm doar în lumină
Nu pe calea celor răi
Ci în dragostea-ți Divină
08-aprilie 2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre salvare, poezii despre păduri sau poezii despre promisiuni
Nu vin
La ultima petrecere, poete!
Mi-e chipul pe jumate îmbrăcat,
Iar muzica din mine a secat,
De neumblat, picioarele-mi sunt bete!
Mi-e teamă de o spaimă repetată,
Seamană cu rugăciunea sfântă
Când heruvimi te nalță și te cântă
În drumul către zarea luminată!
E nebunesc! Aș vrea să-ți cer, poete,
Să faci întoarsă calea spre 'napoi,
Să oprești dangătul ce bate-n noi
Ca ticăitul de ceas din perete!
Nu vin la ultima ta sărbătoare,
Trimit vraja pădurii mele-n dar,
Să-ți fie-alean când vei umbla hoinar,
Trimit și nard, din locul un' se moare!
Mă iartă că nu pot veni, poete,
Rămâi nemuritor între planete!
(In memoriam - poetului Valer Popean)
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre sărbători, poezii despre spaimă sau poezii despre planete