Cerc
Mi-am luat povara în mâini
Și am plecat cât mai departe,
Crezând c-așa voi izbuti
Să uit de mine și de toate.
Dar, de aici, din depărtare,
Cercul parcă e din ape.
Doamne,
ce durere mare!,
Într-o inimă nu-ncape...
Cercuri din Durere și Lumină
Lumea voastră
Poate-i mult mai diferită
Și nerăbdarea vă toacă
Să despicați versul
Ca pe un buștean.
Încet, liniștit -
Toporul e anacronic.
- Vedeți cercurile
De pe această Tulpină?
Toate sunt din Durere și Lumină.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre mâini, poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre durere sau poezii despre apă
Citate similare
Nefericirea o duceam departe...
Se întorcea să-mi fure câte o stea
Din constelație, din parte...
Durere creștea din ce rămânea.
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre nefericire sau poezii despre constelații
Poem Lianei D
Otravă... Durere, de-a pururea arzi!
Mă soarbe tăcerea sub cumpeni de brazi...
Se-aude în cer un alai îngeresc,
Din sufletul mamei doar lacrimi țășnesc.
Un mit de lumină se sfarmă. La geam,
Cad lacrimi de soare. Iubire eram!
Dar frântă-n bucăți de lumină pornesc,
Războinic solar, neamul să-mi reclădesc.
E-n mine lumină, deși am plecat...
Pe drumuri de taină, în moarte-am aflat
Alt drum spre-nviere, spre RAI, spre zenit.
Sunt Soare-Răsare! Așa vă promit!
Mă-nalț în lumină, cobor iar în voi,
Dorm somn liniștit printre-ai noștri eroi,
Ar fi-vom din nou în cetatea divină,
La fel de uniți, un crâmpei de lumină.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre Soare
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre promisiuni
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu vreau durere azi
Azi, nici o durere nu vreau și nu va fi,
Noaptea a trecut și-acum i-o nouă zi
Puterile-mi revin și las durerea toată,
Undeva în drum și nu-i deschid vreo poartă.
E-o zi cu veselie, dar nu-mi ridic privirea,
Nu vreau ca azi să cunosc amăgirea,
Aș vrea ca în lumină să fie al meu chip
Și zâmbetul să-mi spună că și eu particip.
Azi ziua e senină fără amintire,
Dar va fi și azi o nouă pregătire.
Încerc să duc la capăt toate ce am în gând,
Ca roadele să-mi vină din mine, curgând,
Să nu mai fie iară durere și mult vânt
Și lacrima mea să plece cu mult avant.
poezie de Eugenia Calancea (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre trecut, poezii despre prezent, poezii despre noapte sau poezii despre gânduri
Ușor și fără urmă voi pleca și eu
Viața nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a fost și eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumnezeu și Copilăria mi-au mai rămas, mărturie a tot ceea ce am fost
Doamne, cum să uit lacrimile mamei care dilatau noaptea înțepenită pe umerii ei ca o durere!
Doamne, cum să-mi uit copilăria prin care alergam desculț de la un capăt la altul și soarele umbla pe vârfuri, ca pe propria-i rană, să nu-mi trezească amiaza!
Cât despre tine, Doamne, nu prea-mi aduc aminte, mama te purta în gând ca pe tata plecat într-o zi să stea de vorbă cu tine și de atunci focul din sobă s-a stins...
Ziua aceea o țin în loc de inimă și aștept
Oare, îl voi întâlni pe tata?
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre viață, poezii despre tată, poezii despre schimbare sau poezii despre miezul zilei
Ușor și fără urmă voi pleca și eu
Viața nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a fost și eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumnezeu și Copilăria mi-au m-ai rămas, mărturie a tot ceea ce am fost
Doamne, cum să uit lacrimile mamei care dilatau noaptea înțepenită pe umerii ei ca o durere!
Doamne, cum să-mi uit copilăria prin care alergam desculț de la un capăt la altul și soarele umbla pe vârfuri, ca pe propria-i rană, să nu-mi trezească amiaza!
Cât despre tine, Doamne, nu prea-mi aduc aminte, mama te purta în gând ca pe tata plecat într-o zi să stea de vorbă cu tine și de atunci focul din sobă s-a stins...
Ziua aceea o țin în loc de inimă și aștept
Oare, îl voi întâlni pe tata?
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă de iubire, de ură, de disperare...
Sărutul, acest prezent cu tendința de a exploda,
crește până la nebunie.
A urmat sunetul zborului;
ieșisem dintre nori cu dorul de om, cu sentimentul
că nu se mai poate trăi nimic după noi.
Mi-am zis că e o primejdie fără sfârșit,
ceva se nalță în mine.
Mă îndeamnă la timpul de a trăi
pierdută de durere, de disperare, de lume,
în aerul tău.
Iubesc și mă tem. Ceva se nalță în mine;
nu mai pot supraviețui normal
din prea multă intensitate
trăiesc totul din toate direcțiile,
mor de frica acestei agonii,
diferită de viață, neînțeleasă de moarte.
Privește-mă în ochi să vezi cât de adânci
sunt secundele
care urcă înspre ființa ta.
Vezi după adâncimea ochilor mei?
Dacă nu ești îndrăgostit de mine,
vezi marginea lunii
ca o expresie maximă a absurdului.
Iubește-mă până nu mai poți trăi nimic
fără mine, iubește-mă de iubire,
de durere, de ură, de disperare.
Privește-mă în ochi să vezi cât de adânc
e albastrul fulgerat de ape.
poezie de Camelia Oprița (22 februarie 2017)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- poezii despre zbor
- poezii despre sărut
- poezii despre sunet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre secunde
Cercul de sublim
Când mergeți în munți,
Să nu vă opriți
La cei mărunți!
Ei sunt din cornuți,
Intră-n picioare,
Te fac să suferi
Și, te doare,
Ca o rană veche,
Poate chiar a ta
Splendoare!
Să mergi în MUNȚI!
Da, ei nu sunt mulți,
Sunt rari,
Dar, sunt drepți și temerari:
Împart cu tine din lumină,
Împart cu tine din destin.
Ei, dăruind, mereu adună
O rază-n în cercul de sublim.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare sau poezii despre munți
Ocean
Sunt îndrăgostită de Ocean,
de felul în care-și ridică miile de pălării albe
în vâltorile furtunii,
de felul în care-ațipește, catifelat și albastru,
pe cel mai frumos pat din lume.
În viața personală a fiecăruia
se află întotdeuna
mai multă durere decât ar trebui,
o inimă împovărată
pe drumuri prăfuite. Bănuiesc
că există un motiv pentru asta, așa că voi fi
răbdătoare, acceptând. Dar nu voi trăi
în altă parte, ci numai aici, lângă Ocean,
egal încrezătoare în toate urările de bun venit și-n toate vijeliile
lipsite regrete și de-întristări izvorând din sinele-i sărat.
poezie de Mary Oliver din Pasărea roșie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre încredere, poezii despre viața personală, poezii despre superlative, poezii despre ocean sau poezii despre frumusețe
Viața noastră e un mit
Mă uit în depărtare
Și văd lumea e mare,
Dar nu mai am răbdare
Că peste tot e durere.
Încerc să fac un pas în față
Dar ceva mă trage-n spate,
De toate mi se face greață,
Dar n-am frică de moarte.
Merg acasă și zic "lasă",
Mâine poate e mai bine,
Dar totuși e speranță falsă,
De ce mă mint eu pe mine?
Tineretul iese-n drum
Vor lupta și vor învinge,
Dar văd acum un om nebun,
Ce altă cale-nvinige.
De ce să crezi iar în povești,
Să crezi că-i ușoară viața,
Acum te naști și sigur ești
Un om făr' de speranță.
Acum viața noastră e un mit,
Ce pătrunde cu durere,
Pe pământul cel scârbit,
Plin de mizerii și rele.
poezie de Eugenia Calancea (4 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre victorie, poezii despre nebunie, poezii despre naștere, poezii despre moarte sau poezii despre minciună
Dacă vreți
Dacă vreți să-mi dați ceva,
Dați-mi tot ce veți putea,
Să le-așez pe undeva
Drept la inimioara mea.
Și apoi să cânt un cântec
Din trifoi cu șase rânduri
Să am noroc în viață
Iubirea să nu mă lase.
O să îmi sădesc grădină
Plină cu lumină lină
Vântului de voi șopti,
Nu va bate cât voi fi.
Ploii de o voi ruga,
Nu va curge cât voi sta
Singurică undeva
Doar cu doru-n viața mea.
Primăverii îi voi cere
Ciripit de păsărele
Sub cerdacul casei mele,
Să-i cer inimii durere.
Dacă am uitat ceva
Vă voi spune mâine așa,
Viața nu e peluzea
E durere, mai mult rea.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre păsări, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie sau poezii despre noroc
Vecernie cu parfum de lumina
Sunt tot aici,
nu știai?
tocmai îmi caut urma prin catacomba
îngerilor purtați de lumină.
mi-e teamă să respir cu ei,
m-aș putea lovi de lumina lor,
așa.. m-am prefăcut în aburul din ochii tăi
cerșind mâna ta cu gust de mare...
aș sta o veșnicie și încă o zi
mirosind cu ei lumina,
dar acum locuiesc cu două aripi
într-un copac pictat de umbra ta.
de atâta alb si liniște
se răstesc fulgii la mine
ei nu știu că mai am de născut
o viață din tine,
mă înghesui toată
într-o vocală ce cuprinde cerul,
toate cuvintele plâng cu mine
mă lași să mor încet...
ca un tribut adus femeilor din tine,
eu sunt zeița ce ți-a dat tămâia
călcând nisipul de pe marginea
râului cununat cu iarba.
am plecat să-mi duc aripile
la vecernia cu parfum de lumină,
goală cu pântecele
imens de copilul din mine..
poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre voce, poezii despre râuri, poezii despre plâns, poezii despre pictură sau poezii despre ochi
Lumea din mine o durere fără moarte
nu datorez nimănui nimic și
nici nu știu dacă
ziua de la capătul săptămânii
e duminică sau luni și că
ar fi existat fără Dumnezeu
știu însă că-n fiecare zi
prin mine
trec Dumnezeii altor lumi
în care
moartea este doar una și
se hrănește din sfârcuri de curcubeie
și câteodată cu resturi de durere
în tot acest timp
mă eliberez de puținul din mine
și alerg pe călcâiele goale înspre
biserica văruită în alb...
mi-e frică de-atâta liniște
în speranța că o voi revedea pe mama
și pentru că nu mai am timp
mă voi muta în dangătul din clopot
să nu vă îngrijorați
din mine va porni o altă zi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre săptămâni sau poezii despre existență
Peștele
Singurul pește
pe care l-am pescuit vreodată
n-a stat o clipă liniștit în găleată,
s-a zbătut continuu,
inspirând uluit aerul
care-i incendia trupul;
a murit într-un decor
care avea pe fundal
curcubeul. Mai târziu
l-am despicat, am desprins
carnea de pe oase
și l-am mâncat. Acum marea
este în mine: eu sunt peștele,
peștele licărește în mine; suntem
născuți, strâns împletit, împreună, sortiți
să cădem înapoi în mare. Venind din durere
cădem în durere, hrănind cu multă durere
acest loc febril; împărtășim
multe taine.
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre pescuit, poezii despre mâncare, poezii despre incendii, poezii despre curcubeu sau poezii despre aer
Lacrimă târzie
O literă nouă îmi picură-n sânge...
Sătul de minciună mi-e gândul. Ajunge!
Un drum către cer se deschide. Și plâng!
Mi-e viața și visul, azi, tristul amurg.
Mi-e gândul amară și casa pustie,
O lacrimă curge din suflet... Și mie
Mi-e dor de copii și nepoți bunăoară,
De pita făcută-n cuptor, ca la țară.
Mi-e dor de mușcate, de nucul bătrân...
Dar sunt prea departe de toate, acum!
Un câine mai latră. Și el este trist...
Oh, Doamne, alungă-mi durerea! Exist...
Sunt banca din poartă, sunt roasă de moli,
Mă tem de durere, de-a nopții ninsori...
Sunt singură, mamă, voi toți ați plecat.
Mă doare tăcerea din casă, din sat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre câini, poezii despre visare, poezii despre tristețe sau poezii despre sânge
În amintirea...
În amintirea regretaților părinți
Mi-am luat cu durere inima în dinți...
Ca să mă pot destăinui fără urlet
Și să croiesc cale fâșiilor din suflet...
Au fost la inimă curați și frumoși,
Oameni de la țară, harnici, credincioși,
Astăzi sunt deja în ceruri, la odihnă,
Toată viața mea i-am iubit în tihnă.
De aceea zilnic fac demers
Să le scriu din suflet un crâmpei de vers,
Amintirea lor e așa de mare,
Metafora din mine plânge și mă doare.
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu n-am murit. Doar am plecat puțin. Revin
În memoriam: Paul Goma
Ca să le fie bine
Celor ce mă critică mereu
Am să mă las de mine
Și de condeiul meu.
Să nu mai sufere în van
Că scriu prea mult
Mai bine dorm pe un divan
Citind doar cărți de cult.
Mă voi lăsa de scris
Și de speranța ce-am avut,
Voi părăsi cel manuscris
Pentru care m-am născut.
Scriind, credeam că zbor
Mă avântam prea des eu în tării.
De fapt, mi-a mai rămas să mor
Să nu mai fac tristeți cu ale mele bucurii...
Sunt o ființă luptătoare
Și nu cedez ușor,
Dar și răbdarea capăt are
În resemnări mă înfășor.
Nu am rănit o floare
În viața mea.
Am ajutat de la pământ la soare -
Răsplată am doar ura grea.
În viață bucurii am căutat
Și-am semănat la fel
Dar, pentr asta-s vinovat
Și din durere port intel.
Dar nu vă bucurați, călăi,
Voi nu ați biruit acum și nici odată.
Eu n-am murit, cum cred cei mai răi din răi
Doar am plecat un pic. Revin. Cu opera mea toată.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie sau poezii despre răsplată
Dă-mi, Doamne, o durere!
Dă-mi, Doamne, o durere,
Dar să nu fie moarte,
Și-oleacă de putere,
Să scriu încă o carte.
Nu ți-am cerut prea multe
Când m-am rugat la tine
Prin locurile culte
Ascunse-adânc în mine.
Nu ți-am cerut palate,
Nu ți-am cerut o pâine,
Voiam doar sănătate,
S-apuc ziua de mâine,
Iar tu, din bunătate,
Mi-ai dat atâtea zile;
Le-am irosit pe toate,
Făcându-le sterile.
Te rog, mai dă-mi o șansă,
Oricât ar fi de mică,
Să pot intra în transă,
Și chiar în miez de frică,
Să văd iar universul,
Cum se desparte-n două,
Și să primesc chiar versul
Din ochii tăi când plouă.
Dă-mi, Doamne, rațiune
Dincolo de simțire,
Și lacrimi, poțiune
Cu gust de nemurire,
Să simt cum bate vântul,
Să simt cum curge apa,
Să simt plângând-pământul
Când se-adâncește groapa.
Să simt întreaga lume
Cum o ating cu mâna,
Și-n valul fără spume
Să-mi limpezesc româna.
Dă-mi, Doamne, frenezia
Și dorul cu suspine,
Când vine poezia,
Să mă gândesc la tine,
Dă-mi, Doamne, o durere,
Dar să nu fie moarte,
Și-oleacă de putere,
Să scriu încă o carte.
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sănătate sau poezii despre pâine
Lupta celui departe de casă
Eu văd în depărtare
și parcă n-am vedere,
deși lumea e mare,
văd peste tot durere.
Spun că speranța
e ultima ce moare,
dar totuși e poveste
și ea e muritoare.
Și tot aud pe drum
luptă și vei învinge,
pentru mine e zbucium
și viața mă împinge.
Am o inimă ce-i plină
de speranțe și de vise
și nu-i cu nimic de vină
că-i cu ușile deschise.
Va veni timpul să râd,
și acasă voi ajunge,
la zece metri sub pământ,
c-un sicriu și-o cruce...
poezie de Eugenia Calancea (30 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre metrologie sau poezii despre lungime
* * *
A mai dispărut un poet,
În liniște, a trecut la cele veșnice,
Suntem înmărmuriți de durere,
Neputincioși,
Cerem divinității iertare,
Oare e suficient cât scrie fiecare,
Cât zbucium se rostogolește
Sub un soare, din ce în ce mai palid,
Nimeni nu știe ce detalii ascund anumite cuvinte,
Cât chin,
Cât suspin,
Cât venin,
Toate se înrădăcinează
În inimă,
Până când un înger alb
Te eliberează
Cu un zbor în neantul,
De unde nimeni nu
S-a mai întors...
(In memoriam Anca Maria David)
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre cuvinte
Ecouri de durere și înviere (sonet)
ECOURI DE DURERE ȘI ÎNVIERE
(sonet Pascal)
Se înalță ecouri de durere,
De pe Golgota și Crucea lui Iisus,
Din vremuri când la chinuri era supus
Fiul Domnului redus la tăcere.
Se-aude Maica, de îngeri mai presus,
Cum îndurare la Dumnezeu cere
Pentru Hristos, prin viață în trecere,
Cu Tatăl să stea din ultimul apus.
De regii pământeni fiind judecat,
Să se împlinească proorocie,
A fost condamnat Cel fără de păcat.
Pe Cruce a îndurat blasfemie
Și luând păcatele lumii, a murit,
Dar a înviat, ca în profeție.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete Pascale (24 aprilie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre monarhie