Lupta celui departe de casă
Eu văd în depărtare
și parcă n-am vedere,
deși lumea e mare,
văd peste tot durere.
Spun că speranța
e ultima ce moare,
dar totuși e poveste
și ea e muritoare.
Și tot aud pe drum
luptă și vei învinge,
pentru mine e zbucium
și viața mă împinge.
Am o inimă ce-i plină
de speranțe și de vise
și nu-i cu nimic de vină
că-i cu ușile deschise.
Va veni timpul să râd,
și acasă voi ajunge,
la zece metri sub pământ,
c-un sicriu și-o cruce...
poezie de Eugenia Calancea (30 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre râs
- poezii despre metrologie
- poezii despre lungime
Citate similare
Viața noastră e un mit
Mă uit în depărtare
Și văd lumea e mare,
Dar nu mai am răbdare
Că peste tot e durere.
Încerc să fac un pas în față
Dar ceva mă trage-n spate,
De toate mi se face greață,
Dar n-am frică de moarte.
Merg acasă și zic "lasă",
Mâine poate e mai bine,
Dar totuși e speranță falsă,
De ce mă mint eu pe mine?
Tineretul iese-n drum
Vor lupta și vor învinge,
Dar văd acum un om nebun,
Ce altă cale-nvinige.
De ce să crezi iar în povești,
Să crezi că-i ușoară viața,
Acum te naști și sigur ești
Un om făr' de speranță.
Acum viața noastră e un mit,
Ce pătrunde cu durere,
Pe pământul cel scârbit,
Plin de mizerii și rele.
poezie de Eugenia Calancea (4 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre nebunie, poezii despre naștere, poezii despre minciună, poezii despre frică sau poezii despre durere
Ziua rea nu vreau să vină
Alerg cu aripile-n vânt
Și văd de sus totul pe pământ.
Văd lumea plină de trăire
Ce-aleargă mult în neștire.
Spun asta cu gând înflăcărat,
Dar nu pot să schimb cerul înstelat.
Văd de sus o prăpastie pustie,
Nu vreau ca drumul oamenii sa-l știe,
Noi știm de soare și de ploaie rece,
Dar și de timpul care trece.
Vreau și eu să înțeleg
Ce se întâmplă cu pământul întreg,
Nu vreau pustiu el să rămână,
Și ziua rea nu vreau să vină.
Putem s-alergăm spre-o-nsorită cale,
Iar sufletul să nu cânte-a jale.
Viața bună oamenii să guste
Și toate cărările să fie robuste.
poezie de Eugenia Calancea (8 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre schimbare, poezii despre prăpăstii, poezii despre ploaie sau poezii despre gânduri
Speranța
Pe tine te doare viața
La mine-i scurtată viața.
Lasă viața să te doară....
Decât tot s-o tragi de sfoară.
Până-n paradis mai este
Viața este o poveste.
Nu vreau nici o amputare
Speranța, ultima moare...
De-a încolțit iubirea-n rădăcină,
Iar ea răsare spre lumină,
A fost plantată o sămânță
Ce sufletul tău înalță.
Un antidot pentru durere-n suflet
Este iubirea, ca un urlet
Și pentr-o clipă atât de plânsă
E zâmbetul, din inima aprinsă.
poezie de Eugenia Calancea (18 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre rai, poezii despre plâns, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Am înțeles
Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înțeles că viața,
de multe ori îmi mai dă câte o palmă...
ca să știu ce am de făcut pe urmă...
Am înțeles că lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Și doare...
Da, vreau să sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Și poate așa voi reuși...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuși cândva?
Să trec peste tot și toate...
Așa cum mai trece o zi și vine iar noaptea...
poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre depășire sau poezii despre noapte
E tare greu când ți-e dor...
Văd acum în depărtare
Un punct mic ce se vede-n zare.
Îi văd! Îi văd venind...
Ziua o-ncep sărbătorind,
I-am așteptat atâta vreme
Și-i greu! E greu să tot aștept,
Pornesc la drum la întâmpinare,
Grăbită să le dau o sărutare.
Acum îi văd, le zăresc fața,
Și-i greu. E tare greu.
E greu să transpun în cuvinte
Tot ce-am adunat atâta timp în minte,
Chiar dacă au venit eu nu le-aș mai da drumul.
Sub mantia timpului i-aș ascunde-n fumul...
Dar vremea mea de mult e în apus
E doar un vis, din visul meu de sus.
poezie de Eugenia Calancea (15 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre fum, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
Stau lângă tine
Văd că stai lângă mine clipă de clipă,
Iar tot ce-i mai pur, în mine se-nfiripă
Ești lumina, visul, dorința și iubirea,
Ești căldura, nădejdea și chiar simțirea,
Ești liniștea, calmul, ești flacăra vieții,
Ești raza de soare, prinos a dimineții,
Ești valul, limanul ce-mi dă siguranță,
Ești sprijinul meu, ești vis și speranță,
Ești crezul ce-atestă arzătoare credință,
Ești freamătul viu ce-mi stârnește dorință,
Ești murmurul blând adus de departe,
Și totuși, în tot, ești doar vorbe deșarte,
Și cum timpul trece atunci când sunt cu tine,
De parcă mâine e azi și azi nu e mâine,
Voi reuși vreodată să pătrund în lumea de har,
Sau stau lângă tine și privesc în zadar.
poezie de Eugenia Calancea (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre siguranță sau poezii despre prezent
O luptă e viața
o luptă e viața, cu tot ce ne doare,
o luptă cu timpul, cu fricile minții,
o luptă cu boala ce nu-i trecătoare,
o luptă în care ne pierdem părinții.
o luptă e viața, cu-atâtea depresii,
o luptă în care recurgem la vicii,
o luptă prea plină de false impresii,
o luptă în care ne pierdem amicii.
o luptă e viața, mereu inegală,
o luptă în care conduc ageamiii,
o luptă cu snobii în haine de gală,
o luptă în care ne pierdem copiii.
o luptă e viața, cu deșertăciunea,
o luptă în care ucidem emoții,
o luptă în care nu știm rugăciunea,
o luptă în care ne pierdem cu toții.
o luptă e viața, cu nefericirea,
o luptă în care slăvim neputința,
o luptă în care uităm ce-i iubirea,
o luptă în care ne pierdem credința.
poezie de Ionuț Caragea din Ceasornicarul fără mâini (22 august 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre religie, poezii despre prietenie, poezii despre nefericire sau poezii despre medicină
Poate că... odată
când voi uita ce-i viața și voi privi-n pământ
voi ști că-i timpul pentru despărțire
și-o ultimă suflare mă va purta din gând în gând
privi-voi cerul ca pe-o mamă bună
ce m-o lua la pieptu-i să mă adoarmă
și verdele ca pe o mantie-împărătească
în care mă voi regăsi an după an
voi săruta gura de aer ce-n cerul gurii mi s-o culcuși
și ultima mireasmă o voi lua la drum
să mă petreacă de voi trece pragul
și să o las în loc de rămas bun
vă văd, v-aud, dar nu pot să v-ajut
eu timpul mi l-am tors cum am știut
mi-s urmele o ceață prefirată
și cel ce-am fost se toarce ca un fum
odată. în trecut sau poate-n viitor
am fost sau voi fi parte din întreg
dar încă nu e prag născut să mă oprească
și m-oi intoarce... umbră într-un colț de cer
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre verde, poezii despre trecut sau poezii despre somn
Alină-mi inima
În miez de zi stau și oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu știi,
că nu sunt lângă tine...
doar tu ești și vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.
Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranța mea nu moare,
eu am să stau și am s-astept
să vii cu al tău soare,
să vii în viața mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.
Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubești
asta-i durerea mea uitată,
și chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să știi că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.
Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd și eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să știi cât mi-e de greu,
și sufletul-mi de l-ai avea,
să simți ce simt și eu
să simți când nu te simt tot timpul,
să știi,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.
Și lacrimile-mi curg ușor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aș vrea să plâng mereu,
să plâng de fericire
știind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neștire.
Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc și nu-i ușor
să-ți spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
și-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.
poezie de Eduard Palade (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zbor sau poezii despre uitare
Un vis ciudat...
Încă e noapte și liniștea coboară,
Mă uit pe geam și văd în zare lună,
M-așez la somn și văd chipul tău iubit
E liniște și toată lumea a adormit.
În visul meu am aripi și vreau să zbor,
Dar îmi pătrund adânc șoapte de dor,
Apoi sap adânc și-ajung până la soare.
Sunt vise, covoare și eu m-arunc în mare.
Pe-nsorita plajă apoi ne restrângem,
Cu dragostea oarbă noi oase frângem
Și zborul ajunge pe margini de culmi,
Dar mă trezesc și cred că sunt pe alte lumi.
poezie de Eugenia Calancea (27 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plajă sau poezii despre aripi
Nu mai vreau
Nu mai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie
Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău
Nu mai vreau să te aud
Te aud in fiecare pasăre și adiere de vânt
Numai vreau să te imbrătișez
Te simt in tot ce țin in palme
Nu mai vreau să-ți ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc
Nu mai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta
Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colț fără vocea ta
Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viață
Vreau tot timpul din univers
Și tot nu mi-ar ajunge să-ți spun cât te iubesc
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre sânge, poezii despre secunde, poezii despre păsări sau poezii despre păr
Kantiene
Eu pentru Kant nici nu exist
dar nici el pentru mine.
El spune că mi s-a părut,
că eu nu sunt iar el există
acolo sub pământ.
Tot e iluzie susține
deși bătrânii zic
că tot... e praf și pulbere
acolo în mormânt.
Îmi demonstrează că nu văd și mi se pare
deși nu-s orb sau surd
dar simt când mă atingi
și existența-mi pare
sublimă pe pământ!
O simfonie minunată de-asculți
e tot părere
iar spații, timpi încovrigați, spirale
preiau presentimente și coșmaruri
în vise ascunse dincolo,
de mormânt!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre Immanuel Kant, poezii despre coșmaruri sau poezii despre bătrânețe
Tu n-ai nimic
Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogății, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viață,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfață,
nici haina cea măreață,
dar tot ce ai e sfânt!
Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.
Tu n-ai nimic sub soare
și toți te râd mereu.
A lor e-a vieții floare
și cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre umor, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre răsfăț
Nu mai vreau
Numai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie
Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău
Numai vrea să te aud
Te aud in fiecare pasăre și adiere de vânt
Numai vreau să te imbrătișez
Te simt in tot ce țin in palme
Numai vreau să-ți ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc
Numai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta
Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colț fără vocea ta
Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viață
Vreau tot timpul din univers
Și tot nu mi-ar ajunge să-ți spun cât te iubesc
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranțe de dimineață
Azi vreau să-ți văd privirea veselă
ș-apoi un zâmbet încântător,
să poți traversa spațiul cu el
cu o bătaie lină de inimă,
ca o minune unde revigorarea,
aduce speranța unui prieten trist,
pentru a-i regenera gândul
și uite așa se împletesc
niște cuvinte crocante,
ce în dimineață vindecă inima.
Razele soarelui amplifică
această putere și impuls pentru inimă,
ca și aripile unui fluture,
care se tem de vântul puternic,
dar dacă sufletul este frumos,
întotdeauna va fi o stea
protejată de Dumnezeu
și astfel el ne va ghida mereu calea.
poezie de Eugenia Calancea (19 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre protecție
Of, viata!
Sunt fiu-ți Doamne și nu știu
în viață să petrec.
Merg strâmb și tot privesc șașiu
la alții cum mă-ntrec.
Aș vrea s-ating și să tot mut,
să spun, să strig și să răzbat,
dar glasu-mi este prea limbut
și fața mi-e brăzdată de vărsat.
Același eu, și ieri și azi.
Ochii îmi ard tăciune,
măcar să fie altfel mâine.
Cum poți să mă mai rabzi?
Of, Doamne, știu că nu e drept
să simt așa durere-n piept.
Că viața nedreaptă si rece
cu mine deasupra ea trece.
Și eu tot îngân și mă-mbăt,
mă-npletec și cad în omăt.
Oftez și cânt și iar plâng,
omătu-i în cizme pământ.
Și-n pumni el se înmoaie și lasă,
rănile din toamnă de la coasă.
Lucrez, eu nu zic ba
dar pe nimic așa,
o sticlă iaca - na
Măria Ta!
Sunt fiu-ți Doamne și nu știu
ce-i viața, și când văd
că alții tot mă râd,
m-apucă jalea și repet:
s-a terminat Mitică!
Dar mâine-n zori, promit,
o vilă-n sat o să-mi ridic.
Vor trece ei și vor vorbi,
eu din balcon le voi zâmbi
șașiu.
Of, Doamne, pâna mâine
aș mai mânca o pâine
dar nu-i.
Îmi pun căciula-n cui,
scot sticla și-o golesc,
cu ea pot să vorbesc
limbut.
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre încălțăminte, poezii despre zăpadă, poezii despre toamnă sau poezii despre sfârșit
În ajunul execuției
În ziua sărbătorii paharul pe care-l beau e-amar;
Prima tinerețe broboadă mi-e de griji, atâta doar;
Din holda recoltată n-am strâns decât neghină;
Binele mi-e nădejdea-n câștigul ce-o să vină.
Nu văd soare deși mai e până la asfințit;
Acum trăiesc deși viața acum mi s-a sfârșit.
Cine-am fost s-a auzit deși nici un cuvânt n-am spus;
Fructul mi-a căzut deși frunza mi-e încă verde;
Tinerețea mi s-a risipit deși bătrân eu nu-s;
Văd lumea deși lumea pe mine nu mă vede;
Firul vieții mi s-a rupt deși n-a fost tors, ci-abia urzit;
Acum trăiesc deși viața acum mi s-a sfârșit.
Mi-am vazut moartea de când întâi i-am fost rostit cuvântul;
Am căutat viața și-am aflat doar umbra ei pe lut;
Am străbătut această țară știind că îmi va fi mormântul;
Și-acum eu mor, deși chiar acum am fost născut;
Paharul meu e plin și, totuși, de nectar golit;
Acum trăiesc deși viața acum mi s-a sfârșit.
poezie de Chidiock Tichborne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sărbători sau poezii despre recoltă
Erezia fericirii
Mă trezesc în plină poezie E aproape ora
zece Peste drum se lucrează Aud în sfâr
șit vocea copilăriei Prezentul există cu
toate ferestrele deschise Lumina urcă din
spre pământ Din bibliotecă lumea-mi pare
o carte deocamdată închisă O carte pe care
o știu însă pe de rost Citesc din Wittgenstein
Lumea și viața sunt una
Eu sunt lumea
Închid cartea
Despre ceea ce nu se poate vorbi
trebuie să se tacă
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (19 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre tăcere sau poezii despre poezie
Am strâns pentru tine flori
Femeie tu t-ascunzi de mine
Nu vrei să văd ca-i îmbătrânit,
Să știi că eu t-aștept și azi și mâine
Așa cum ești, cu sufletul meu să te alint.
Nu vreau să fii în mantie de gheață
Și vreau iubire să-mi arăți
Căci ghiața o voi topi ca să-ți dau viață
Ș-atunci veselă vei fi ca alte dăți.
Aș vrea femeie să-ndrăznești
Să vii în viața mea acum,
Să nu treci iute, să zăbovești,
Că pentru tine eu sunt oricum.
Am strâns pentru tine flori
Frumoase, înmiresmate și îmbătătoare,
Să vii să le primești în zori
Înveselindu-mi viața ș-aducând soare.
Acum e-a primăverii clipă
Și tot ce am, ce-am adunat,
Aș vrea ca tu să nu faci risipă,
Eu te iubesc și știu că-i important.
poezie de Eugenia Calancea (7 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre gheață, poezii despre frumusețe sau poezii despre femei
Rămas bun
Încep să-mi fac bagajul, ce grea povară-mi este!
Și ce să iau din mine, din mine ce să las?
Voi lua-nceputul verii din ultima poveste
Și voi lăsa doar toamna din ultimul meu pas.
În ziduri plânge gândul atâtor clipe goale,
Ce-au îngropat o viață în doi, ca-ntr-un altar.
Dau viața mea, o marfă, pe doar două parale,
Mă mut cu tot cu soartă, la margini de hotar.
Iau dormitoru-n brațe, să-i simt ultima oară
Tăcerile din vise și ce nostalgic dor,
Din amintiri albastre, în ochii-mi se strecoară!
Și-ți simt, iubite, gura, mușcând seducător.
Deschid sertare pline și le privesc străină:
De unde să încep, să mă adun din casă?
Mai pun de-o parte-un zâmbet și mai arunc o vină,
O lacrimă suspină, ascunsă-ntr-o grimasă.
Aud un vânt pe-afară, vestind că toamna plânge,
'N același timp cu mine, cu fruntea printre nori,
Cu umerii în ploaie, tot cerul nu-i ajunge,
Să mă îmbrace-n galben și-n doliu de culori.
Mă duc să-mi mângâi marea, doar țărmul atingându-l,
Să îmi rămână urma în veșnicia ei,
Dar stau la mal poeme să își aștepte rândul
Și rămas-bun, albastro, îți spun doar ochii mei...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară