Lupta celui departe de casă
Eu văd în depărtare
și parcă n-am vedere,
deși lumea e mare,
văd peste tot durere.
Spun că speranța
e ultima ce moare,
dar totuși e poveste
și ea e muritoare.
Și tot aud pe drum
luptă și vei învinge,
pentru mine e zbucium
și viața mă împinge.
Am o inimă ce-i plină
de speranțe și de vise
și nu-i cu nimic de vină
că-i cu ușile deschise.
Va veni timpul să râd,
și acasă voi ajunge,
la zece metri sub pământ,
c-un sicriu și-o cruce...
poezie de Eugenia Calancea (30 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre râs
- poezii despre metrologie
- poezii despre lungime
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.