Cercul de sublim

Când mergeţi în munţi,
Să nu vă opriţi
La cei mărunţi!
Ei sunt din cornuţi,
Intră-n picioare,
Te fac să suferi
Şi, te doare,
Ca o rană veche,
Poate chiar a ta
Splendoare!
Să mergi în MUNŢI!
Da, ei nu sunt mulţi,
Sunt rari,
Dar, sunt drepţi şi temerari:
Împart cu tine din lumină,
Împart cu tine din destin.
Ei, dăruind, mereu adună
O rază-n în cercul de sublim.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt printre cei ce bat la uşa florii
Ascunsă-n pietrele din munţi.
Se sparg sclipirile viorii
Când cântă printre surzi şi muţi.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt pentru tine

sunt stejarul din pământ trecut prin timpuri
umbra care te cuprinde în odăi tainice
veri fierbinţi ce aduc amintiri
coroană ce în ea nudul tău este reflectat
sunt izvorul fântânii străvechi uitat
potecă de paşi în praf călcat
sunt bârna veche din pragul casei
toc de uşă grea din falnic fag

sunt umbra vieţii tale fără uitare
poienile din munţi străvechi
sunt lemnul ce sună seara
toaca ce bate în sobor
apusuri temporale târzii
mâna ce te ia încetişor
sunt mersul liniştii tale
spre acel izvor

sunt îngerul tău de zi şi noapte
zbaterea sufletului tău încordat
iubire îngenuncheată
trupul cel simt când îl cuprind
sunt lacrimă în şirag de perle
margini de gene ce picură din ele
suflet ce se curătă de rugină
curatul albului şi albastrului de cer
sunt înger prizonier în tine
ce nu mai vrea să scape
zbătându-se rugându-se blamându-se

poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin hipnotic

fac mărturisiri cu întâmplări din vis
sunt pe jumătate un destin hipnotic
transpun insomnii de freamăt semiotic
pe clorofila albă de la masa de scris.

am şi un regret că am iubit haotic
păcatul iubirii de strămoşi transmis
fac mărturisiri cu întâmplări din vis
sunt pe jumătate un destin hipnotic.

în cerul veşniciei un loc îmi e promis
unde nu e ură şi freamăt nevrotic
dar ce să fac sunt un tumult psihotic
şi răspândesc în lume poveşti din Paradis.

fac mărturisiri cu întâmplări din vis
sunt pe jumătate un destin hipnotic.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar mi-e dor

Şi iar mi-e dor, mi-e dor să scriu o poezie,
Să-mi prind în plete luna iar ochii să-i pictez,
Cu verde şi cu negru, cu vis şi fantezie
Şi dansez în ceruri, cu tine când visez.
Si iar mă doare, mă doare azi nimicul
Din lacrima căzută pe-obrazul unei fete.
Mă-ntreb cu glasul stins, la ce e bun iubitul?
Căci din iubit ne-alegem cu dor şi cu regrete.
Şi iar renunţ, renunţ din nou la noi,
De parcă între ceruri sunt îngeri rătăciţi,
Iar darurile vieţii nu se împart la doi,
Şi-n iad ajug mereu doar cei ce nu-s iubiţi.
Si iar mă-ntorc, mă-ntorc la tine viaţă,
Cu zâmbetul în palme şi cu durerea-n piept.
Căci soarele răsare în orice dimineaţă,
Şi mă îndeamnă iară, să tac şi să aştept!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt liber să visez că sunt liber

precum o gâză prinsă-n lumină
(nu voi şti niciodată dacă era dispusă să ardă)
...............................
poate nici Isus nu era pregătit de crucificare
...............................
doar din când în când rătăciţii mai împart speranţa
ereticii doar vin şi pleacă ca la un job regulat
nu ca o scuză pentru cine ştie ce războaie
doar aşa ca să nu moară de plictiseală
între două veşnicii
iar eu îmi strig dorul de primăvară prin tine
ca să uit de toate zăpezile acestea cenuşii
ca şi cum doar împreună putem elibera fulgii
din strânsoarea gravitaţiei

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc

Mi-am luat povara în mâini
Şi am plecat cât mai departe,
Crezând c-aşa voi izbuti
Să uit de mine şi de toate.
Dar, de aici, din depărtare,
Cercul parcă e din ape.
Doamne,
ce durere mare!,
Într-o inimă nu-ncape...
Cercuri din Durere şi Lumină
Lumea voastră

Poate-i mult mai diferită
Şi nerăbdarea vă toacă
Să despicaţi versul
Ca pe un buştean.
Încet, liniştit -
Toporul e anacronic.
- Vedeţi cercurile
De pe această Tulpină?
Toate sunt din Durere şi Lumină.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştii cum să mă găseşti...

Chiar dacă nu mă vezi,
trăiesc alături de tine,
îţi mângâi zâmbetele
şi când suferi,
acea lacrimă care cade
pe mâna ta este a mea.
Încearcă să mă găseşti
în cazul în care lumina
devine confuză în umbră,
şi poate voi fi prinsă.
Dar dacă nu mă vezi,
nu dispera,
îngerii sunt utilizaţi
pentru a iubi în tăcere
şi mulţi oameni
sunt care iubesc,
deşi nu au aripi,
stau lângă tine.
Rupe lanţurile
care-ţi limitează mintea,
şi vei fi liber,
mereu şi oricum.

poezie de Eugenia Calancea (23 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pelerina prieteniei

Ţi-am aşezat pelerina prieteniei
Peste umerii încărcaţi de poveri.
Mi-am amintit de timpul de ieri...
Stelele alergau să prindă
Umbra paşilor noştri neobosiţi.
Azi tu eşti abătut, slab şi însingurat,
Eu sunt alături de tine, copilul-bărbat.
Împart cu tine, ca-n vremea copilăriei,
Încurajeri şi poveri.
Ridică-te precum s-a ridicat slăbănogul
Din porunca lui IISUS
Şi mergi mai departe!
Calcă şi mai cu seamă sfărâmă
Stânca neputinţei!
Fii flamura copilăriei
Care lumină adâncurile sufletului!
Fii din nou tu!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup cu nume

Sunt singur şi în jur e-atata lume,
Dar Doamne cât de singur pot să fiu!
În trupul meu ce poartă al meu nume,
M-am rătăcit şi cine sunt nu ştiu.

Sunt foarte mulţi acei ce-mi dau bineţe,
La fel şi foarte mulţi ce nu îmi dau
Şi stau în bucurie sau tristeţe,
Atunci când doar cu mine, eu mai stau.

Încerc să mă cunosc pe dinlăuntru,
De eu n-o fac, un altul n-o va face,
Mă-ntreb de sunt iubire sau sunt sumbru,
Atunci când sufletul în mine tace.

Sunt singur înlăuntru-n ăsta lume,
Dar am să mă împart atât cât pot,
Să dau bucăţi din trupul meu cu nume,
Acelor ce iubire nu mai pot.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştafeta de la poet

(Lui Grigore Vieru)

Am preluat,
Cu pietate,
Din îndemnul tău,
Lupta pentru dreptate.
Am preluat, în moment durut,
Speranţă s-avem, "cărare peste Prut".
Am adunat într-o carte
Copiii cuminţi ai Limbii Române
Ca să nu uităm de tine.
Eşti tare departe,
Poate ai uitat cine sunt,
Dar eu, Maestre,
Ţin strâns ştafeta,
Aici, pe pământ,
Chiar de uneori totul se vinde.
Noi ştim amândoi:
Mai sunt lucruri sfinte!

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu tot sunt om!
Eu tot sunt om: ca tine, ca el, ca ea
Şi mereu voi rămâne aşa,
Dar totuşi nu v-am crezut...
În stare de aşa ceva.
Poate nu sunt un matur
Dar şi copiii oameni sunt
Chiar dacă nu aţi crezut,
Eu tot aceea sunt.
Orice aş face pentru voi
Orice, fac pentru mine.
Dar totuşi... cred în sine
Că, nu sunt respectată.

Laşcu Luminiţa (10 septembrie 2022)
Adăugat de Laşcu Luminiţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întruparea sufletelor străbunilor

Stirpea noastră se renaşte,
din tăciuni de rug aprins.
Pământul ne recunoaşte,
de-acum moartea am învins.

Suntem din ce în ce mai mulţi,
Deschis-am ochii în lumină.
Am coborât în văi din munţi,
cu inima de soare plină.

Legendele ni-s mărturie
că trebuia să ne-ntrupăm.
Hălăduiam pe munţi, pârâie,
suntem acum în trup de om.

Zamolxe-a vrut să ne întoarcem.
Eram ştiuţi frumoşi şi drepţi.
Şi multe-n lume o să facem,
vom fi ai lumii înţelepţi.

poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se împart în două categorii: oameni care anticipează şi oameni care aşteaptă ca lucrurile să se întâmple şi apoi reacţionează. Primii sunt cei care fac ca lucrurile să se întâmple, iar cei din a doua categorie, sunt oamenii cărora li se întâmplă lucrurile făcute de ceilalţi. Tu din ce categorie faci parte?

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt polenul din cuvinte...

1. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
şi bat la fiecare-n poartă
şi plâng în ochiul tău fierbinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
şi mă împraştie prin ţară,
balsam pe rană să alinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ţi fie pavăză-n furtună
şi pentru zilele cumplite.

Eu sunt polenul din cuvinte.

5. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rari sunt copiii care seamănă cu părinţii lor, cei mai mulţi sunt inferiori, puţini sunt superiori.

citat din Homer
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare sunt eu?

Oare sunt eu cea de atunci
Când ruşinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îţi caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Şi stau la pândă între da şi nu
Între cea de acum şi cea de atunci
Şi îmi ţes amintirile cu aţa durerii
Şi trag cu dinţii de un nou început
Mă-nfăşor în mantia uitării
Şi-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Şi aştept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Şi cea de ieri
Închid ochii şi vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte să practici Zen, munţii sunt munţi şi râurile sunt râuri. În timp ce studiezi Zen, munţii nu mai sunt munţi şi râurile nu mai sunt râuri. Dar odată ce ai atins iluminarea, munţii redevin munţi, iar râurile redevin râuri.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Poate că nu te-ai străduit destul. Doar atât dacă i-ai spune, că o iubeşti şi totul s-ar rezolva, s-ar schimba brusc, în bine, pentru amândoi.
Lucian: Chiar crezi asta? Eu nu sunt atât de sigur. Nu cu ea. Cu ea nu va fi aşa de uşor. Dacă ar fi fost alta, poate da, dar ea... Nu! Nu merge. Poate ar fi ţinut figura dacă ea ar fi fost altfel, însă... Nu ştiu. Nu ştiu ce să mai cred.
Maria: Cum să nu ştii? Cum poţi spune aşa ceva? Tocmai tu? Acest termen nu există, sau poate fi depăşit, mai ales pentru tine.
Lucian: Bine ar fi să fie aşa, însă, din nefericire pentru mine, nu e deloc astfel... Sunt nehotărât, Maria; e pentru prima oară în viaţă că mi se întâmplă aşa ceva, dar culmea, într-adevăr nu ştiu ce să fac. Ezit mereu, amân mereu, deşi nu asta mi-aş dori. Din cauza asta trebuie să mă mai gândesc, să devin odată hotărât.
Maria: Bine, Luci, atunci mai gândeşte-te, poate că ceea ce ţi-am spus îţi va fi de folos într-un fel; cel puţin eu aşa sper.
Lucian: Sigur. Chiar îmi este de folos. Îţi sunt recunoscător.
Maria: Lasă asta. N-am nevoie de recunoştinţa ta.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine

Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine
şi nici o clipă singur nu mă laşi.
Puterea Ta e taina ce mă ţine
din cei dintâi la cei din urmă paşi.
Tu nu laşi, nici nu mă uiţi vreodată.
Străbat cu Tine munţi înalţi şi lunci.
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
ci eu voi fi ascuns în Tine-atunci.

Cu Tine-n rând străbat în zori cărarea,
cu Tine-n rând veghez în ceas târziu,
când Tu mă mustri, simt în piept mustrarea
şi când Te bucuri, totdeauna ştiu.

Nu sunt decât un abur ce se-nalţă,
un fir pe praf îndrăgostit de-o stea.
Dar tu mi-ai pus în suflet o speranţă
ce nimeni altul nu mi-o poate da.

Au fost odată şiruri de păcate,
dar sângele salvării a spus: "NU".
Oricâte-au fost, eu le-am uitat pe toate,
şi bine ştiu că le-ai uitat şi Tu.

Sunt fericit, chiar dacă vrei să sufăr,
când valuri vin şi vânturi grele bat.
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
pe care Tu-l păstrezi mereu curat.

Îţi mulţumesc că eşti cu mine-n lume,
Îţi mulţumesc că mă iubeşti mereu,
Îţi mulţumesc că Tu mi-ai dat un nume,
că sunt al Tău... şi Tu eşti Dumnezeu.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt...

Dacă sunt, unde sunt
în ce cânt
în ce gând
în ce rost muribund
în ce cuget plăpând
descărnat de curând
dacă sunt, până când?

Dacă sunt, eu ce sunt
un mărunt
amănunt
un mereu doar secund
dumnezei înjurând
ori vreun geamăt imund
ăsta sunt, asta sunt?...

Dacă sunt, din ce sunt
din descânt
din pământ
din dezgustul fecund
colcăind furibund
într-un timp ne-afund
din ce sunt, până când?

Dacă sunt, cine sunt
vreun cuvânt
de nesfânt
vreun pascal fredonând
în swahili, vreun rând
vreun temei de mormânt
dacă sunt, de ce sunt?

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Radu Câmpan
Comentează! | Votează! | Copiază!