Cercul de sublim
Când mergeți în munți,
Să nu vă opriți
La cei mărunți!
Ei sunt din cornuți,
Intră-n picioare,
Te fac să suferi
Și, te doare,
Ca o rană veche,
Poate chiar a ta
Splendoare!
Să mergi în MUNȚI!
Da, ei nu sunt mulți,
Sunt rari,
Dar, sunt drepți și temerari:
Împart cu tine din lumină,
Împart cu tine din destin.
Ei, dăruind, mereu adună
O rază-n în cercul de sublim.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria Tonu. [Vezi poezii despre picioare, poezii despre munți sau poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.