Viaţa noastră e un mit

Mă uit în depărtare
Şi văd lumea e mare,
Dar nu mai am răbdare
Că peste tot e durere.

Încerc să fac un pas în faţă
Dar ceva mă trage-n spate,
De toate mi se face greaţă,
Dar n-am frică de moarte.

Merg acasă şi zic "lasă",
Mâine poate e mai bine,
Dar totuşi e speranţă falsă,
De ce mă mint eu pe mine?

Tineretul iese-n drum
Vor lupta şi vor învinge,
Dar văd acum un om nebun,
Ce altă cale-nvinige.

De ce să crezi iar în poveşti,
Să crezi că-i uşoară viaţa,
Acum te naşti şi sigur eşti
Un om făr' de speranţă.

Acum viaţa noastră e un mit,
Ce pătrunde cu durere,
Pe pământul cel scârbit,
Plin de mizerii şi rele.

poezie de Eugenia Calancea (4 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta celui departe de casă

Eu văd în depărtare
şi parcă n-am vedere,
deşi lumea e mare,
văd peste tot durere.

Spun că speranţa
e ultima ce moare,
dar totuşi e poveste
şi ea e muritoare.

Şi tot aud pe drum
luptă şi vei învinge,
pentru mine e zbucium
şi viaţa mă împinge.

Am o inimă ce-i plină
de speranţe şi de vise
şi nu-i cu nimic de vină
că-i cu uşile deschise.

Va veni timpul să râd,
şi acasă voi ajunge,
la zece metri sub pământ,
c-un sicriu şi-o cruce...

poezie de Eugenia Calancea (30 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poartă deschisă

Observ că e mai rea lumea
Şi aş vrea să plec peste hotare,
Să nu mai văd amărăciunea,
Chinul, durerea şi atâtea jale.
Acum la sfârşit de vară,
Încerc să mă concentrez,
Cum era odinioară,
Dar nu vreau să mă frustrez.
Vreau să colind în lung şi-n lat
Să văd cum lumea se ridică
Să fie bine-n fiecare stat
Şi eu să fiu puternică.
Visez, dar lumea mi-e închisă,
Nu pot pătrunde unde-aş vrea
Şi poate aici e-o poartă deschisă
Ce va face transformarea.

poezie de Eugenia Calancea (15 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezistăm împreună

De ce să crezi în poveşti,
Să crezi mai mult în viaţă
De când te naşti tu eşti
Un om fără speranţă.

Deşi viaţa e mai grea
În doi o facem mai bună,
Poate să fie cât de rea,
E mai uşoară împreună.

Nu lăsăm lacrima rece,
Nici o secundă, nici un minut,
Nu lăsăm să ne înece,
Din dragoste facem scut.

Suntem doi avem iubire,
Lumea doar ură nebună,
Atacăm cu fericire,
Rezistăm tot impreună.

Nici un rău nu ne atinge,
Când cu drag te ţin de mână,
Amândoi noi vom învinge,
Şi-l vom trece împreună.

poezie de Eugenia Calancea (15 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti cel mai mare dar

În stele, în noapte tu eşti partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Eşti ceva bun pentru sufletul meu,
Eşti gândul în iarnă ce nu mă lasă la greu.
Eşti liniştea ce-mi dă aripi în patima nebună,
Albastrul nesfârşit într-un amurg din strună.
Eşti etenul răsărit, când viaţa m-a înfrânt
Şi mă minunez de-am început să cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau să-ţi mulţumesc
Şi nu te las să pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria şi o simt din plin,
Că din ninsoare şi vânt eu văd doar senin.
Văd aşa cum eşti, ca cel mai mare dar
Şi vreau să nu fie viaţa în zadar.

poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă pentru mâine...

Gândul meu zboară din nou la tine,
Că tu eşti prezenta mea iubire,
Dar cine ar fi crezut,
Că e drum lung de străbătut.

În fiecare parte a sufletului meu,
Există o amărăciune şi nu mai sunt eu,
Îţi spun că te iubesc, dar tu nu eşti prezent,
Iar când îţi spun în faţă tu nu eşti atent.

Ar trebui să mă îmbrac în flori,
Că tu să mă mai vezi uneori,
Aş vrea să-mi răspunzi cu tăcere,
Cu mângâieri s-alungi a mea durere.

Să nu-mi mai pese de ce mă-nconjoară
Şi inima ta nu vreau să te doară,
Să simt uşor cum vântul lin mai bate,
Dar la noi să nu mai poată străbate.

Vreau s-aruncăm amintirile de ieri,
S-avem mai multe apropieri,
S-avem speranţă pentru mâine
Şi-n fiecare zi amintirea să rămâie.

Aş vrea să iubeşti sufletul meu,
Că şi eu il voi iubi pe-al tău,
Aştept cu mare dragoste să revii
Şi cel de dinainte să nu mai fii...

poezie de Eugenia Calancea (23 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip de înger

O clipă mă opresc din drumul meu întunecat,
mă uit în zare şi văd un chip de înger,
ce se uită la mine cu gingăşie
ş-îl întreb "Ce vrei de la mine"?
Vrei să fii tu raza mea de speranţă,
ce poposeşte o clipă-n viaţa mea?
Şi poate tu mă poţi ajuta,
în toată durerea asta grea.
Eşti ca o stea ce-o vezi aproape,
dar ea străluceşte de departe
şi eu aş vrea să-l pot îmbrăţişa,
dar nu pot, m-amăgesc,
eşti speranţa mea de viaţă,
vreau să vii în visul meu,
să mă porţi-n drumul tău,
dar acum se-ntâmplă ceva cu mine
şi chiar aş vrea să-ţi mulţumesc,
că te-ai purtat frumos cu mine
şi chiar tu de eşti destinul meu,
tu eşti îngerul meu ceresc,
lângă tine vreau să mă trezesc,
dar păcat că frumos visam
ş-acum mă trezesc la realitate
şi durerea dispare în totalitate.

poezie de Eugenia Calancea (29 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte

Acum că nu mai eşti iubita mea,
Ce e mai bun în viaţa ta?
Eşti mai fericită, s-a schimbat ceva?
Eram eu mai rău ori lumea mai rea?
Alegerea tu ai facut-o şi o vei purta.

Ai vrut ceva nou, eh! Zi ai primit?
Acum nu mai suntem, îmi mai aduc aminte,
Nu ştiu de mă crezi dar sunt fericit,
Şi chiar de nu e tot cum eu mi-am dorit,
Merg înainte.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri şi regrete

Ai spus de multe ori " Îmi pare rău!",
Dar eu nu pot să uit sărutul tău,
Te-ai murdărit cu gândul trădării
Şi tot încerci să mă dai uitării.

Ochii tăi verzi ascund trădarea,
Dar n-ai să-ţi găseşti niciodată alinarea,
Inima ta se gândeşte la mine
Şi încă ceva mă leagă de tine.

Chiar dacă ştii c-a fost o greşeală,
Întotdeauna cel ce iubeşte nu înşeală,
Acum crezi că totul a fost o amăgire
Şi ai uitat demult ce-nseamnă cuvântul "iubire".

Uneori în noapte ţi se face silă,
Nu ştii ce e, dezamăgire, ură, milă,
Dar vrei să crezi că îţi va trece
Şi ce-ai făcut, încă te lasă rece.

Acum am găsit o nouă iubire,
Ce-a fost va rămâne doar o amintire,
Ai sfărâmat un suflet ş-acum îl doare,
Că amintirea niciodată nu moare.

poezie de Eugenia Calancea (29 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu acum

ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi

ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde

ar fi trebui s-aştep
dar nu acum
căci nu am loc

ar fi trebuit să-ţi fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu

ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puţin

ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi

ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte

ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat

ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc

ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit

ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun găsit, singurătate!

Ne întâlnim din nou,
Pe aceste străzi întunecate.
Mi-ai rupt inima...
Dar nu m-ai dat pe spate.
Te voi învinge precum un erou.
Draga mea singurătate,
Te felicit, mi-ai făcut un bine!
Nu m-aşteptam s-ajung aşa departe,
Cu braţele legate, lângă tine.
Sufletul mă doare!
Dar zâmbesc, fără vreo remuşcare,
Oricum lupta noastră a fost mereu. fără-ncetare.
Trebuia să ştiu ca n-ai răbdare
Şi vii să-mi furi si ultima rază de soare!
De acum nu mai am nimic de pierdut!
De-abia acum încep să lupt serios...
Doar tu poţi pierde!
Deja m-am batut cu tine şi te-am învins..
Nu mai ai ce sa-mi iei, vei muri!
Zâmbete triste, afişez pe faţă.
Mi-e gândul scrum şi mâna dreaptă arsă,
Mi-e inima cioplitul cub de gheaţă.
Singurătate, nu mai ai nici o speranţă.
Ai pierdut lupta, la mustaţă.
Dar te salut! Arar, te văd un gând hoinar,
Învăluit în ceaţă...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-arunc în mare...

Ochii mei licăresc mai mult,
din nou viaţa grea eu o ascult,
nu mai vreau nici un gând,
că mă face ca totul să vând.

Să vând visele, speranţele,
să-mi vând şi frumuseţile,
s-ascult vrăjitoarele cu vrăjile
şi demonii cu dezmăţurile.

Din nou m-arunc în mare
şi văd stânca rece şi tare,
aş vrea din nou la înălţime,
dar nimeni nu mă ţine.

Acum totul din nou mă doare,
şi privesc stelele în zare,
iar acum năframa-mi cade
şi văd viaţa mea cum scade.

poezie de Eugenia Calancea (17 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă de gândire

Chiar acum îmi dau seama
că acel timp nu mai are timp,
deci nu mai există şi atunci,
tu eşti acum în interiorul meu,
cu o sete infinită,
dar plin de pace şi linişte.

Aş vrea să dureze o eternitate,
dar o clipă de fantezie
mi se deschide-n minte,
dar tot nimic nu apare
că el tot dispare,
zâmbetul ce e pentru mine
pasager luminos
în această viaţă necunoscută.

poezie de Eugenia Calancea (29 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Bun găsit singurătate!
Ne întâlnim din nou,
Pe aceste străzi întunecate,
Mi-ai spart inima, ca pe ou,
Dar nu ma dai pe spate
Te voi învinge precum un erou.

Draga mea singurătate,
Te felicit, mi-ai făcut un bine
Nu m-aşteptam s-ajung aşa departe,
Cu braţele legate, eu şi cu tine.

Sufletul mă doare!!
Dar zâmbesc, fără vreo remuşcare,
Oricum lupta noastră e fără încetare
Trebuia să ştiu ca n-ai răbdare
Şi vi să-mi furi si ultima rază de soare.

De acum numai am nimic de pierdut
De-abia acum încep să lupt
Tu poţi pierde totul
Eu ma pot bate şi cu focul
Numai ai ce sa-mi iei
Vei murii în cuşcă la lei!

Zâmbete triste, afişez pe faţă
Am inima într-un cub de gheaţă
Singurătate numai ai nicio speranţă,
Ai pierdut lupta, la mustaţă,
Te salut! Nu te văd din ceaţă.

poezie de Miron Iustin (20 octombrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis real, imaginar

Nu ştiu ce să fac, unde să mă bag
Căci am ajuns la o stare de nebunie,
De psiho animie
Moartă dar totuşi vie
Dispărând de aici sau vrând să dispar,
Făcând ceva dar totuşi nimic,
Vrând să mor dar totuşi trăind,
Încerc să mă înec, dar pot înota,
Şi de aceea o să sar, căci nu pot zbura,
Dar oarecum, moartea nu mă va lua
Căci nu-s clădiri destul de înalte pentru a cădea
Şi mă tem să nu o văd pe ea, spunându-mi
Stai, nu pleca
Nu mă lăsa,
Dar ea nu va apărea decât în vis,
Dar şi visul poate fi real,
Imaginar,
Şi eu uit iar că am visat
Şi iar sunt supărat, pe cei ce m-au strigat
Că sunt un suflet curat, dar totuşi cât de impurificat
Dar iată că aud o voce de copil,
Ce–mi aminteşte cine sunt
Căci eu uit iar, mergând pe drum
Pe drum, ca un hoinar
Pe lâng-un felinar
Şi toată lumea spune că-s poet vulgar...
Dar iată, că mai aud o voce,
O voce disperată, de fată
Ce–mi frânge inima-mi curată
Aglomerată, poluată
De suspine şi dureri, ce m-au făcut să simt ce-i astă viaţă
Ce mă face din nou să ies în stradă
Spunând-ui o triadă...
Îmi spune că-s nebun
Şi că dacă voi dispărea vreodată
Ea mă va găsi şi mă va întreba
De ce pe ea am căutat-o eu disperat...
Dar iată că au dispărut
Aceste două voci blânde cu zâmbete fine
Acum ele sunt departe de mine...

poezie de Corneliu Hudzinschi
Adăugat de Corneliu Hudzinschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere

De ce-ai plecat de lângă mine
Şi ai lăsat un solitar pe lume
Nu ştiai că viaţa e trăire
Ca un roman cu a sa destăinuire.

Cândva ne tot priveam întruna
Şi ne adresam cuvinte dulci ori sărutări
Eram ca fraţii întotdeauna
N-aveam necazuri, renunţări.

Acum aceste gânduri mi-s rănite
Şi neîntrerupte lacrimile-au curs
Şi toate simţurile-s răvăşite
Mereu aceeaşi stare, fără de recurs.

Nu simt decât durere şi marasm
Nelinişte, nesiguranţă
Credeam că viaţa e un basm
Dar ea e fără de speranţă.

Doamne, de ce nu ai certat pe Eva
Când a vrut să muşte din păcat.
Ca să plătim cu toţii birul acuma.
De ce ne-a fost nouă aşa dat?

Poate exista şi o altă cale.
Urcând pe scară culmile înalte
Să fi purtat cu noi acea iubire
Uitând de lucruri ce-s deşarte.

Speram că ea va ţine o veşnicie
Acum nu văd decât deşertăciune
Şi mă gândesc ce poate ca să mai fie
Doar un strigăt şi o rugăciune.

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E tare greu când ţi-e dor...

Văd acum în depărtare
Un punct mic ce se vede-n zare.
Îi văd! Îi văd venind...
Ziua o-ncep sărbătorind,
I-am aşteptat atâta vreme
Şi-i greu! E greu să tot aştept,
Pornesc la drum la întâmpinare,
Grăbită să le dau o sărutare.
Acum îi văd, le zăresc faţa,
Şi-i greu. E tare greu.
E greu să transpun în cuvinte
Tot ce-am adunat atâta timp în minte,
Chiar dacă au venit eu nu le-aş mai da drumul.
Sub mantia timpului i-aş ascunde-n fumul...
Dar vremea mea de mult e în apus
E doar un vis, din visul meu de sus.

poezie de Eugenia Calancea (15 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit în ochii tăi

Mă uit în ochii tăi, iubito,
Care de lacrimi şi durere sunt plini,
Inima în mine plânge,
Trupul parcă mi-i pe spini.

Vreau să te întorc din drum,
Din drumul acesta, al despărţirii,
Dar totul e în zadar acum,
Căci s-a stins în tine flacăra iubirii.

De-aş putea să întorc timpul înapoi,
Să fim iarăşi tu şi eu,
Tu să fii o floare între flori,
Eu soarele tău.

Dar viaţa acum îmi pare un infern,
Fără tine, frumoasa mea,
Acum nici de moarte nu mă tem
Te rog, te rog nu mă lăsa!

poezie de Vladimir Potlog (9 iulie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeli, schimbări şi ajutor

Fac asta din dorinţă,
O fac din neputinţă,
Căci sunt o simplă fiinţă
Ce simte suferinţă.

Fac asta cu folos,
O fac cât mai frumos,
Dar simt că merg în jos,
Şi-o fac mai dureros.

Încerc s-o fac mai bine,
Gândindu-mă la tine,
Dar lacrimi cad puţine
Şi frica nu mai vine.

Şi aud că vrei să-mi ceri
Să încerc din răsputeri,
Să renunţ la zeci poveri,
Să n-am parte de dureri.

Dar n-am vrut să fie-aşa,
N-am vrut să uit de ea,
Iar atunci când ea pleca,
N-am vrut a mă schimba.

Cu gându-n stele m-am trezit,
Asta nu-i ce mi-am dorit,
Am uitat tot ce-am iubit,
Am uitat tot ce-am simţit.

Am greşit, am realizat,
M-ai ajutat, nu mi-a păsat,
Dar când pe uşă ai plecat
Nimic frumos n-a mai durat.

Şi-acum când ştiu unde greşesc,
Acum când ştiu ce îmi doresc,
Încerc din nou să-mi amintesc,
Încerc mereu să te găsesc.

Am uitat tot ce-a durut,
Nu mai am ce am avut,
Şi-ncep să simt ca la-nceput,
Dar prea târziu, te-am pierdut.

Am fost mereu un gânditor,
Am fost mereu un visător,
Am fost mereu un luptător,
Dar acum cer ajutor.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub gene văd flori

Unde eşti înflorită primăvară,
Vin-o încet cu miros de flori iară,
Adu pentru noi multă veselie,
Să fie pentru noi o nouă temelie.
Soarele arde acum departe,
Dar pe noi nimic nu ne mai desparte.
Lumina ochilor mei e o desfătare,
Sub gene văd flori cu o dulce aspirare,
La ziua caldă cu multă mişcare,
Iar noaptea pe cer vezi stele căzătoare.
Privirea din ochii tăi duioşi mă doboară,
E ca o rază ce pe pământ coboară,
Şi vii tiptil cu flori, dar eu îţi simt pasul,
Ca muzica de primăvară ce-mi îngână glasul.
Razele tale primăvară fac un mic contur
Ş-apoi mă uit în depărtare şi văd verde împrejur.

poezie de Eugenia Calancea (22 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesigur

Pleacă, stai, vino!
Nu ştiu, cine eşti?
Te mint! Rană alin-o...
Mai spune-mi poveşti!

Te ştiu...?! Te-am uitat!
Ba nu, nu mai pot...
Vino iar, din plecat!
Dă-mi ceva, sau dă-mi tot!

N-am nevoie de tine!
Oh, ce zic, sunt pierdut...
Orice rău, e spre bine.
Ba e rău... dar l-am vrut.

Te urăsc când zâmbeşti!
Toate sunt un totuna...!
... Să las naibii minciuna?!
Ele-s firi... zână, eşti.

Pot trăi, bine, singur!
Până ieri, te-am văzut!
Ah, fă sfârşit... început.
Ba nu, pleacă-i mai sigur!

Dar ce am, ce-i cu mine?
Nu te merit de fel...
Poţi pleca, că-i mai bine!!!
Am ieşiri de... tembel.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!