Veniți prieteni
să ne înfruptăm inima cu fructul veșniciei
din frumusețea simplă a cuvântului mamă
în regatul colinelor unde își au obârșia
izvoare de apă vie
înveșmântate în culoarea pământului
îngemănate cu doina tărăgănată de dorul-dor
unde soarele și luna mână în mână
strălucesc în oglinda orizontului
ca ochii celor dintâi îndrăgostiți
în loja vulturilor străjuită de adam și eva
să aplaudăm păsările mari cu aripi de șindrilă
ciugulind grăunțe ancestrale pe salba cascadelor
ce își revarsă răcoarea ca vălul de mireasă
întru perpetuu mister al împlinirii
să ne prindem în hora zânelor bune
cu floarea nemuririi la rever
sporind liniștea aspiranților la iubire
în iatacul tăinuit presărat cu mireasma învierii
din zăvoiul fără de început și fără de sfârșit
la înțărcatul mieilor
când zicerea din frunză în strunga lui moș ioța
ne mângâie urechea cu povestea rugului
pe care mucenicul își urmează calea
cu toată durerea lumii în el
veniți prieteni
poezie de Ion Rășinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre început
- poezii despre vulturi
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păsări
- poezii despre prietenie
- poezii despre oi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Sare cât să mă omoare
ciutele decapitate
s-au întors pe lângă sate
și le cheamă pe fecioare
fără mamă
despuiate
foaie verde trei alune
babele să se adune
hora munților din apă
luna coapselor de iapă
carul boilor de tină
se răstoarnă în surdină
ciute, ciute
și cornute
își dau cornul pe lăute
își dau limbile asprite
pe furnici înghesuite
sare cât să ne omoare
un izvor cu apă tare
hora munților din apă
luna coapselor de iapă
ciutele se-ntorc acasă
fă-mă, Doamne, iar, mireasă!
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre virginitate
- poezii despre verde
- poezii despre sat
- poezii despre nuntă
- poezii despre munți
- poezii despre mamă
- poezii despre furnici
- poezii despre cai
Coloana fără sfârșit
Oul e infinitul care se multiplică,
își păstrează forma perfectă.
Păsările sunt ideea
care iese din inima lui vie,
cu lecția de zbor în aripi.
Tăcerea rămâne un gest
de împărtășire a gândurilor;
nu stă la masă,
caută un scaun de timp,
să-și mărturisească taina-n sărut
înflorind stâlpii porții.
O bucurie dăltuită-n durere
rugăciunea
spusă de cumințenia pământului,
domnișoarei Pogany
înainte de a se ridica la cer.
Pe urmele recunoștinței,
Brâncuși înduioșat a zidit
mineralele pământului
într-o coloană fără sfârșit,
să-și sprijine cerul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre religie, poezii despre recunoștință, poezii despre perfecțiune sau lecții de engleză
Adam și Eva
În brațele tale, ca în brațele lumii de început
Trăiesc din nou creația
În pacea suflării lui Dumnezeu
Peste lutul și iubirea din care sunt făcut
Ești EA, dar de păcat nu mă mai tem
Din pom fructul cules
Demult a fost mușcat
Adam și Eva, de la început, suntem
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre pace, poezii despre lut, poezii despre fructe, poezii despre frică sau poezii despre copaci
Și totul s-a întâmplat
Își pune cuvintele în vorbe goale
le încearcă puterea de penetrare
în suflete zbuciumate.
Dorește să împlinească deziderate vechi
dimineților să le împărtășească bucuria,
în ochi să se nască sclipiri,
liniștea care înalță inima și o ademenește
fără cuvinte la sânul cald
unde cresc aripile zborului dezinvolt
spre trăirile iubirii nemărturisite.
Și totul s-a întâmplat
înlăuntrul de taină al lumii
unde își fac păsările cuib
din ierburi și flori înmiresmate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre suflet, poezii despre naștere, poezii despre inimă, poezii despre flori sau poezii despre dorințe
Tao este vid creator, dar acțiunea sa este fără de sfârșit. Este un abis esențial unde se poate vedea izvorul tuturor energiilor și ființelor lumii. Își îmblânzește duritatea, se desface din haos, își temperează strălucirea, se identifică celor mai mici atomi. O! Neprihănire! Ființarea sa este veșnică. Nu știu al cui fiu ar putea să fie. El este mai dintr-un început decât însuși Domnul Cerurilor.
Lao Tse în Tao Te King, 4
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate de Lao Tse despre început, citate despre sfârșit, citate de Lao Tse despre sfârșit, citate despre prăpăstii sau citate despre energie
Teologie
Nu, nu șarpele a sedus-o
Pe Eva cu mărul.
Toată povestea nu-i decât
O simplă viciere a faptelor.
Adam a mâncat mărul.
Eva l-a mâncat pe Adam.
Șarpele a mâncat-o pe Eva.
Acesta este un intestin întunecat.
Între timp, șarpele
Își digeră liniștit hrana
Încântat să audă cum Dumnezeu
Îl strigă enervat prin grădina Raiului.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre șerpi, poezii despre rai, poezii despre mâncare, poezii despre mere, poezii despre Eva sau poezii despre Dumnezeu
Regăsirea
Floarea sufletului își scutură petalele
în grădina anotimpurilor
slovă nescrisă a cuvintelor
așternute în ziua amintirilor
șoaptele tale le-am așezat
pe aripi de vânt
în zborul neșfârșit de cocori...
au rămas în mintea mea
întrebări fără răspuns
care străbat Universul prin galaxii
cerul îmi pare o mare albastră
plină de mister
numai glasul tău se aude din depărtări
sub povara întunericului.
Te regăsesc în oglinda timpului meu
în imensitatea privirilor
când luna vibrează în umbra nopții
iar stelele sunt scântei aprinse
te regăsesc în sufletul meu
unde te păstrez
neatins de vânt...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre stele sau poezii despre noapte
Ploaia pe tocuri
Din patul ei de cuvinte supraetajate
își admira mănușile care creșteau degerate
pe mâinile ei. Ochii ei își schmbau
culoarea bulgărelui de zăpadă
tâvălit prin cuburile de gheață îmbobocite.
O fantomă speriată de
colțul oglinzii
întindea lacul cu o lebădă.
Băncile își parașutau bârnele
de la cea mai joasă înălțime
unde îndrăgostiții cer în genunchi
o frunză în căsătorie oferindu-le
paiul lor răsucit din ochi.
Se auzeau pași. Un nor
fluiera o ploaie pe tocuri.
Noi inventam o minciună cu aburi
în care să urcăm adevărul din mers.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre înălțime, poezii despre încălțăminte, poezii despre zăpadă, poezii despre superlative, poezii despre sperieturi, poezii despre pantofi cu toc, poezii despre mâini sau poezii despre minciună
Fără de sine
Fără de sine mă las în voia frigului secular
fără de sine pășesc pe pământul arid
și mă strâng cu lanțuri în tăcerea mea și gerul mă îmbracă
luna mă fierbe domol cu lumina-i înghețată
mă prinde de mână și mă urcă pe creste
floarea de colț îmi mângâie palma
și se usucă pe linia vieții mele
am facut ierbar din mânecile mele
vrăjitorul din Oz îmi spune să îmi ciocnesc pantofii
călcâie/ amnar/ cremene -
secretul lui Ahile e descoperit
de focul lui Prometeu
unde să ajung dacă nu acasă
în limita mea
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre secrete, poezii despre limite, poezii despre gheață sau poezii despre foc
Pandantive vii...
Când luna vălul de mătase își scutura,
Pe toată valea răpusă de tăcere,
Îmbrobodiți în scutecul iubirii,
Vrăjile nopții pe drumuri ne purtau,
Sfidând statura lunii pline.
Și mânâ în mână colindam păduri, câmpii virgine,
Botezate de mirul florilor alese enigmatic,
Descântați de spiritul divin și singuratic,
Ne înfrățeam cu cerbul mândru și ciuta săltăreață,
Când veverițele se speriau de șoapta noastră,
De orice foșnet viu din lumea lor măreță.
Ce înalt era focul, ce-l ațâța-i voios,
Cu cetină de brad sfidând bolta crească și pădurea,
Mă răsfățai cu glume și gesturi copilărești,
Ca amintirii noastre să nu-i știrbim statura,
Când pipa fericirii noi amândoi scrumam.
Potcoava găsită, acum e mărturia.
Și toată valea era atunci a noastră,
Chiar și când ceața dimineții pe umeri ne cădea,
Cine, era ca noi în libertatea sfântă, neînțârcată?
Cine, se mai iubea ca noi la glezne de izvoare?
Sfințind iubirea îmbăiată în concert de greieri,
Cine se înfiora în marea înrourată, verde?
Când ochii lumii lacomi, ne pândeau.
O, sfântă iubire! Ce mințile omului tulburi fără vrere,
Să nu slăbești centura celor ce-ți prețuiesc esența adevărată,
Ești toată bogăția pământească,
Fără tine viața omenirii va fi moartă.
poezie de Valeria Mahok (12 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre brazi, poezii despre Lună sau poezii despre văi
Cântec fără glas
pune-mi aripi de mătase
și ridică-mă-ntr-o doară
unde vremea toarce-n caier
aerul de primăvară,
unde luna se ascunde
după nouri ca un fur,
unde orizontul cască
limpede un ochi de-azur,
unde își înfig cocorii
ciocurile ascuțite
despicând soarele-n două
părți egale... aripi sfinte.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre primăvară, poezii despre muzică, poezii despre aripi sau poezii despre aer
Cântec fără glas
pune-mi aripi de mătase
și ridică-mă-ntr-o doară
unde vremea toarce-n caier
aerul de primăvară,
unde luna se ascunde
după nouri ca un fur,
unde orizontul cască
un ochi limpede de-azur,
unde își înfig cocorii
ciocurile ascuțite
despicând soarele-n două
părți egale... aripi sfinte.
poezie de Dana Ene (13 februarie 2017)
Adăugat de Dana Ene
Comentează! | Votează! | Copiază!
Își mângâie corăbiile obosite, de atâta iubire
Cum a fost noaptea asta, iubito?
Luna iarăși a coborât în palmele mele
Ți-am făcut cunună din iarbă
Am deschis zorii și roua dimineții
Am descântat-o până la răsăritul soarelui
Ne-am mai născut pentru o nouă zi
O fereastră, ca un ulcior cu apă
Am așteptat să-ți deschizi ochii
Să-ți privesc stelele din ochi
Să te sărut pe pleoape,
Precum valul își mângâie corăbiile obosite, de atâta iubire
Și din înaltul cerului senin în palma ta
Să mă cuprinzi cu tot cu noapte și amintiri
Cu tot cu noapte și iubire, dedicat ție, iubita mea Ileana.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre marină sau poezii despre dimineață
Iubire
În lumea de bărbați misogini
îndrăgostiți doar de sine,
de bani și putere,
numai femeile știu să iubească.
Vinovate
de toate păcatele lumii,
sunt înțelese
doar de poeții
închiși în turnurile lor de fildeș,
îndrăgostiți mereu,
efemer,
de câte-o muză imaginată,
metamorfozată în mintea lor
în înger cu chip de lumină
și trup întunecat,
încărcat de mister.
Vinovatele de nimeni iertate
sorb cu sete frumosul,
armonia, poezia naturii,
își hrănesc sufletul
cu speranță și iubire.
Revarsă în jur
preaplinul din lumină
oferind fericire.
Mângâie și răsfață,
așteaptă un gest,
un magic cuvânt,
un surâs...
Primesc doar lecții amare de viață...
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre poezie, poezii despre îngeri, poezii despre trup și suflet sau poezii despre răsfăț
Bătrân în genunchi
E bătrân, înfrigurat, cu haine vechi, dar cu o floare-n mână,
așezat în genunchi în fața ușii închise de la biserica din sat,
e obosit, dar își spune rugăciunea-n șoaptă,
atrăgând privirile uimite sau scărbite ale unor trecători.
Unii au milă și-i dau bătrânului bani, iar alții trec nestingheriți,
dar bătrânul se roagă și plânge,
că e singur și neajutorat
soția lui murise cu mulți ani în urmă,
dar urmează o minune soarele încălzește ușor atmosfera
și cineva vine și-l ia pe bătrân,
ducându-l într-un loc feeric plin de bucurie și iubire,
unde amintirile se mai pierd din când în când
și floarea înflorește, iar petalele ei cresc în culorile zilei.
poezie de Eugenia Calancea (23 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre vestimentație, poezii despre soție sau poezii despre plâns
Trilul zorilor
Se-aștern pe câmpul verii frânturi de curcubeie,
Înprospătând aroma secundelor din zori
Cu roșul unei clipe păstrată-ntr-o scânteie
Ce poartă-n nemurire doar una din culori.
Potire însetate par să-și încheie chinul
Când se ridică mândre-n ținuta lor de foc
Deasupra celor care și-au împlinit destinul
Și trec pe-o nouă treaptă-n al veșniciei joc.
Văzduhul e albastru de parcă norii, toți,
Au îmbrăcat culoarea de cer din curcubeu
Și își ascund privirea asemeni unor hoți
Ce își doresc iertarea ascunsă-n câmpul meu.
Nu pot s-o deslușească și nu îi pot vedea
Nici albul din petale, nici chipul ei fragil,
În liniștea pe care ar vrea a o păstra
Și-atunci când zorii-ncearcă s-o mângâie c-un tril.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre vară, poezii despre secunde, poezii despre roșu, poezii despre nori, poezii despre jocuri sau poezii despre iertare
Apocalipsă
siguranța scârție din toate balamalele
e totul o întâmplare nedorită
capete ilustre,
ambițioase
și neliniștite
își arată demența...
se cutremură din temelii pământul
e înroșit de sângele fraților
întru limbă și neam
trec zi și noapte blindate
scurtând drumul spre moarte
tânărului căruia abia îi mijesc tiuleile
i se pune o armă în mână
e speriat dar
își ia inima în dinți
și rămas bun de la părinți
plâng laolaltă și
nu știu unde să apuce.
o mamă ia fetița în brațe,
două sacoșe cu boarfe,
actele și ursulețul de pluș
vrea să ajungă dincolo,
să-și adăpostească puiul
bat clopotele
sună sirenele
țipă copiii
plâng bătrânii
fug oamenii care-n-cotro
frica de moarte
strălucește în ochii tuturor
scapă cine poate.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urși, poezii despre tinerețe, poezii despre sânge, poezii despre siguranță sau poezii despre ochi
Taina greului pământului
La o margine de mare, pe-un prundiș pe care legeni
Tei cu frunzele stelare, prin lumina din mesteceni,
Unde sorii Limbii noastre, în izvoare, se îngână,
Ce le-auzi, de pui urechea, pe fântânile din mână
Ca o albie care duce, către marea ei cea bună
Împietrita lumii goană, în orbirea ei nebună,
Gânditor din cuanta lumii, ce înghite Universul,
Ieri, și azi, și totdeauna tu ne-ndrepți, pe lume, mersul
Și nu-i chip să nu te doară, chiar de ochiul drept îți râde,
Căci ajunge lângă tine, și stăpân, și rob, și gâde,
De-ar simți, ce-ți arde-n taină gheața inimii ca scrisul,
Ți-ar citi, în loc de faptă, până-ți mistuie, opisul
Veșnicia de-o să bată marea, până hăt, departe,
Ce-a avut de spus o lume, tu ai scris-o într-o carte,
Ce-a avut să tot îngâne, Frumusețea Lumii vie,
Tu ai nedesferecat-o într-un Rai de Românie.
poezie de Liviu-Florian Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre lumină, poezii despre trecut, poezii despre sclavie sau poezii despre prezent
Si ochii asculta
e o nevoie de liniște din când în când
pașii noștri știu
marea își înghite valul
frunzele își odihnesc fruntea
privind tăcere deasupra
pescăruși cu aripi ude
în tempera pictează doar strigăt pe cer
alb și albastru fluturat de vânt
fluturii își tac zborul mereu
scoici uimite cu vorbe pe buze
în soare miroase a cuvinte moarte
tălpi desculțe le-afundă-n nisip
nimeni nu strigă
durerea se simte
azi tace
câteodată timpul ne-apasă în piepturi clepsidre
secunde se scurg picături
doar mâinile își mai vorbesc între palme
doar buzele își mai înțeleg un sărut
doar pași fără urme în mare
deschisă își scapă din valuri pe-al nostru
ne duce departe
ne duce
e o nevoie de liniște din când în când
și ochii au timpane
se-ascultă
poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre pictură
Elixirul lumii de safir
Își scuturase cerul albastrul de safir
În apele curate și-n liniștea deplină
A lacului de munte cu-adâncuri elixir
Pe care îngeri stranii îl beau și îl suspină.
Ei vin din zări pătrunse de-al nopților mister
Atunci când din străfunduri răzbate o lumină
Asemeni licăririi tristeților din cer
Când cad, ascunse-n taină de-o ultimă cortină.
Apare dintre ape, strălucitoare, zeea
Și își întoarce fața spre lacul liniștit
În care-și duce viața și-n care e aceea
Slăvită în adâncul din care a ieșit.
C-un deget ca un murmur al unui vechi descântec,
Atinge-oglinda calmă a celui desemnat
Din unde să pornească al îngerilor cântec
Sub mantia de stele din care au plecat.
Pe maluri, aripi negre se luminează-ndată
Cuprinse de lumină și se înălță-n cer
În zbor pe vechea cale, aceea de-altădată,
Pierdută într-o vreme ascunsă în mister.
Pe lacul ce-și cuprinde iubita-n mâini de ape
Și unduiri ce-o poartă în inima-i potir,
Doar Luna mai plutește și-ncearcă să se-adape
Cu elixirul tainic din lumea de safir.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre tristețe sau poezii despre negru