Trilul zorilor
Se-aștern pe câmpul verii frânturi de curcubeie,
Înprospătând aroma secundelor din zori
Cu roșul unei clipe păstrată-ntr-o scânteie
Ce poartă-n nemurire doar una din culori.
Potire însetate par să-și încheie chinul
Când se ridică mândre-n ținuta lor de foc
Deasupra celor care și-au împlinit destinul
Și trec pe-o nouă treaptă-n al veșniciei joc.
Văzduhul e albastru de parcă norii, toți,
Au îmbrăcat culoarea de cer din curcubeu
Și își ascund privirea asemeni unor hoți
Ce își doresc iertarea ascunsă-n câmpul meu.
Nu pot s-o deslușească și nu îi pot vedea
Nici albul din petale, nici chipul ei fragil,
În liniștea pe care ar vrea a o păstra
Și-atunci când zorii-ncearcă s-o mângâie c-un tril.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre culori
- poezii despre vară
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre roșu
- poezii despre nori
- poezii despre jocuri
- poezii despre iertare
- poezii despre foc
Citate similare
Vraja nopții
Străluceau pe ceruri stele
Cum nicicând n-au strălucit,
Nici prin gândurile mele,
Nici aievea ori în vis,
Când petale de cais
Se adapă-n răsărit.
Câmpul spicelor de vară
Se-nvelea-n lumina lor
Și-n culori ce iar și iară
Își luau din curcubeu
Straie noi, ca gândul meu
Când străbate nopți de dor.
Noapte, muză-nșelătoare
Cu atâția ochi de strajă,
Lasă-a câmpului culoare
Să ne fie loc ascuns
În iubirea ce-a răspuns
La a inimilor vrajă!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre visare
- poezii despre stele
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre dor
- poezii despre curcubeu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mâna din vis
Aș vrea să știu pe care parte sunt
în visul cu o apă ce desparte
tărâmurile vii de cele moarte
și drumuri în destinul ce-mi înfrunt.
Nu pot s-aleg și simt că, singur, eu
sunt de o parte, dar și de cealaltă,
în clipa-n care, mâna ce mă saltă,
e cea pe care-o-ntind când mi-e mai greu.
Iar timpul pare,-n vis, un infinit
în care nici nu mor, nici nu trăiesc,
ci doar aștept lumina s-o zăresc.
În viața-n care multe-am împlinit,
e doar un vis prin care mai pășesc
cu mâna-ntinsă, parcă a cerșit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre viață, poezii despre mâini, poezii despre infinit, poezii despre cerșetorie sau poezii despre apă
Taina umbrei din adâncuri
În locul meu de taină, se scurge un izvor
Cu apa cristalină, de ochi străini ferit,
Cu susurul prin ierburi, trecând neauzit,
Ca șoaptele-mblânzite din visul meu de dor.
Se-ndreaptă spre lumina ce-n unde mai scânteie
Atunci când raze rare, de toamnă, reușesc
Să treacă printre norii ce par că se-mbulzesc
Pe cer, să-nalțe zidul c-o ușă fără cheie.
Dar trec, răzbat adesea și se opresc în ape
Albastre-odinioară și care ți-au plăcut,
Căci se-oglindeau în ele doar chipuri ce-n trecut
Râdeau înfiorate și își erau aproape.
E lacul de-altădată, acel ce ne privise
Și ne-a simțit iubirea. Ar vrea ca eu să-i știu
Secretul din adâncuri. Mă cheamă. Vrea să fiu,
În lumea lui, o umbră venită dintre vise,
Perechea unei taine pe care o păstrează
Și-o vrea mai fericită în zilele ce-o dor,
Când toamna e mai rece ca apa de izvor,
Când frunzele sunt triste, când ea, prea des, oftează.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre zile, poezii despre tristețe sau poezii despre secrete
Cadou fără destinatar
Sufeltul meu
arată ca un cadou
pentru un destinatar necunoscut...
cunoscut...
Nu știu...
E acoperit de rugină
de când toți au grijă doar de ambalaj.
Nu are garanție,
dar nici termen de valabilitate...
Expira doar când nu mai ai nevoie de el...
Fără instructie,
are doar eticheta fragil...
își schimba culoarea
odată cu timpul.
Câteodată se aude
un sunet răgușit răcnind
din timida tacere.
Mi-aș fi găsit
demult liniștea,
dacă nu mi s-ar fi șters adresa
de atâtea lacrimi.
Țes o pânză de paianjen
din dor necunoscut...
Din dor mut...
Aș vrea să mă smulg
din acest decor
în care sunt doar un cadou
împachetat...
pentru cine?
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (3 martie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Anna Panovici despre timp, poezii despre sunet, poezii despre schimbare, citate de Anna Panovici despre dor sau poezii despre cadouri
Pescărușul de foc
Mai zboară cu zorii, scăldat în tăcere
Și-n gânduri cu valuri purtate spre cer
De visele mării când sufletu-i cere
Furtuna s-avânte departe-n eter.
Plutește cu norii împinși de furtună
Spre zări neștiute din marele joc,
Iar penele-i ard în reflexii de Lună
Și pare, pe cer, pescărușul de foc.
Îi ard amintirile mării din visuri,
Din pene-i răzbate un iz ca de fum
Ieșit din scântei apărute-n abisuri,
Când cremenea vieții vrea sufletul scrum.
Se-așează pe-o stâncă ieșită din mare
Ce-i pare o treaptă spre ultimul loc
În care mai speră o vreme să zboare,
Să fie, pe cer, pescărușul de foc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre stânci sau poezii despre prăpăstii
Freamătul norilor
De-aș fi știut că pot vorbi cu norii,
M-aș fi legat la ochi, să nu îi văd,
Să îmi închipui că nu-s ei, ci zorii
Sau curcubeul după un prăpăd.
Căci norii negri-mi par, pe cer, povară,
Așa cum cei din suflet pot să-mi fie
Ca o furtună ce-i alungă, iară,
Pe-aceia albi, de dulce armonie.
Dar i-am văzut și, să le spun să plece,
Aș vrea s-o fac și rău nu mi-ar părea,
Căci știu că freamătul din ei va trece
Și vor pleca. Ei... singuri vor pleca.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre alb
Natura în tablou
În seara asta minunată, luna-mi zâmbește ireal
Desprinsă parcă din poveste, are un luciu de cristal
E o magie, e mister, e tot ce vrea să fie
E-o dragoste așa profundă, că nu se poate scrie.
În dimineața asta vie, soarele se joacă-n răsărit
Desprins din basm adevărat, tu juri că este urmărit
De nori, de ploaie, de furtună, de-o rază aurie
De o iubire prea adâncă, plină de bucurie.
În visul meu de viață plin, din dulcea mea povară
La un tablou rupt chiar din rai gândul alene-mi zboară
Când zori cu noapte se-mpletesc, spre orizontul pur
Secunda din eternitate aș vrea naturii să i-o fur.
Și să rămân cu ea în veci, în amintirea-mi vie
Splendoarea ei să pot s-o scriu numai în poezie
S-o pot păstra ca pe-o comoară, în taină și în gând
Dacă mă-ntreabă cineva, eu să răspund: nu vând.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură sau poezii despre zâmbet
Supraomul în oglindă
nici albul nici negrul nici culoarea
din altedăți de mine în afara-mi
din alte zări de ochiuri de speranțe
nici umbrele nici corpurile nici uitarea
numirile democratice de îngeri
voturile din rai și iad deopotrivă
cu măști ce se afundă în oglinde
nici umbrele nici corpurile nici uitarea
departe de a fi o nemurire
zvâcnirile galapolui de clipe
ori o armată de-nrobiri solare
nici umbrele nici corpurile nici uitarea
preling cleștarul prăfuit al ignoranței
al pasului etern spre infinituri
desprins din visele reificate
doar oameni doar ființe doar fiire
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre îngeri, poezii despre votare, poezii despre uitare, poezii despre rai, poezii despre negru sau poezii despre măști
O sticlă cu vin și un cort
A fost o poveste ciudată,
ce încă-mi provoacă fiori,
și-aș vrea s-o văd continuată
când noaptea se pierde în zori.
E-un farmec aparte în noapte,
când focul te-nvăluie-n fum,
și vezi, dintre stele, doar șapte
ce parcă te-ndeamnă la drum.
Nu-ți trebuie mult: o pădure,
un cort și o sticlă cu vin,
chibrituri, o mică secure,
și-un cer plin de stele, senin.
Povestea e-n tine și-așteaptă
s-o chemi, s-o dorești, s-o asculți,
să treacă din minte în șoaptă
prin aburi ce-aleargă desculți.
În jur, e un cerc de-ntuneric,
se-aude un foșnet ușor,
iar focul îți pare feeric
pe scena c-un singur actor.
Slănina, la foc, scânteiază
și-i sfârâie stropii-n tăciuni,
mirosul ei îmbălsămează
tot aerul de sub aluni.
O smulgi, c-o felie de pâine
din bățul în care s-a fript
și muști, cu o poftă de câine,
căci dinții, deja, s-au înfipt.
Să fie doar focul de vină,
sau ochii de poftă lucesc?
O dușcă de vin îmi alină
și ultima grijă. Trăiesc!
Povestea? Deja este faptă,
încrederea mi-o recâștig,
dar mintea, e-ntreagă, e aptă?
Fiorii? Sunt doar de la frig,
Căci focul s-a stins, iar în zorii
ce-apar când, deja, visu'-i mort,
o ploaie se-abate din norii
ce trec peste-o sticlă și-un cort.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre vinovăție, poezii despre păduri, poezii despre pâine, poezii despre promisiuni sau poezii despre poftă
Casa în culori de toamnă
S-a îmbrăcat în toamnă casa noastră:
Și-a pus culoarea frunzei ruginii
Pe-nfrigurarea vițelor de vii
Ce își arată strugurii-n fereastră.
Se scurge, printre pete de rugină,
O lacrimă de cer pe-acoperiș,
Dar se oprește, parcă pe furiș,
În streașina cu resturi de glicină.
Prin geamul spart, ca-n vremea de demult,
Mai trece-o rândunică-n goană mare
Înviorându-i trista nemișcare.
E cuibul gol. Din vremea de tumult
N-a mai rămas nimic. Pot să ascult
Tăcerea unei case vechi... și doare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze sau poezii despre căderea frunzelor
Cercuri în apus
E-o rană-n pieptul cerului și curge,
înspăimântând privirea unui nor,
o rază din apusul care plânge
cu lacrimi de un roșu-amăgitor.
E-o rană-n cer și-albastra lui culoare
se schimbă, în apusul liniștit,
cu cea a nopți ce, treptat, apare
c-un cer având culori de infinit.
În liniștea schimbării, se ridică
plutind pe aripi moi de gând senin,
în dansul ce trăirii îl dedică,
doi îngeri ai apusului divin.
Se-nalță-n zborul lor, privind spre Soare,
în cercuri ce se-ncumetă a fi
o lacrimă-n întunecata zare
și-un răsărit în alte zori de zi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre dimineață sau poezii despre dans
Frumoasa interzisă
Îmi place, și m-atrage, și aș vrea
din gânduri să-mi dispară și să-mi fie
uitată ca un vers de poezie
ce ritmul reușește a-l strica.
Nu vreau nici s-o alint, nici s-o sărut,
iar gândul la aroma-i cunoscută,
aș vrea s-o ia pe-o cale neștiută,
ca eu să-i uit și gustul cel plăcut.
Acum, cred că am febră, simt un cald,
un dor ce mă frământă la stomac
și trebuie s-admit că o cam plac,
dar eu sunt hotărât, n-am cum s-o scald:
o iau -mai delicat ca un herald-
și gust... un strop din sticla de cognac.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre sărut, poezii despre ritm, poezii despre interdicții, poezii despre frumusețe sau poezii despre delicatețe
Plouă amar
Îmi plouă pe-o stradă anume
Cuvintele cad în zadar
În stropii cu gustul amar.
Ce ploaie, ce ploaie cu spume!
Mă fulgeră cerul prin norii
Din care își scutură, sec,
Cuvinte de dor ce se-ntrec
Să-nvie prin mine fiorii.
Își mută văzduhul taraba
Din pagina stropilor reci
În cea a uitării pe veci
Și plouă cuvinte cu graba
Pe care o ai când te-apleci
Să iei ce-a căzut... și-i degeaba.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre cuvinte
Scrierea din adânc
Ai lăsat să cadă pe destinul meu
Clipe de lumină, ani de încântare,
Visuri printre care mi-ai făcut cărare
Și m-ai dus cu tine-n țărmul elizeu.
Mâna ta-mi presară pașii-ntr-o grădină
Unde-n iarba verde se ascund petale
Cu aroma fină-a gândurilor tale,
Calde, neatinse de păcat sau vină.
Îți urmez cărarea, drumul în destin
Și îți simt, în mine, răsuflarea vie
Care mă atrage, care mă îmbie
Să-ți așez pe mână ultimul suspin.
De va fi acela pentru tine greu,
Iartă-mă, iubito, altfel nu pot fi,
Căci n-a fost o clipă, nu a fost o zi
Scrisă fără tine în adâncul meu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde
Ultima frunză
E vânt și e frig și e toamnă târziu
Când ultima frunză plutește doinit,
În clipe de zbor, spre un pat ruginiu
Al celor de ieri, cu destin împlinit.
Nu simte tristețe, nu simte nimic,
Nici suflet nu are, dar, parcă, ceva,
Un rest de putere, un suflet mai mic,
E încă în ea și-o îndeamnă să stea
Deasupra de patul de frunze surori,
S-aștepte un timp, să amâne cumva
Plecarea-n uitarea ce-i dă, azi, fiori
Și, poate, să afle ce este cu ea,
De ce să aștepte sau ce ar putea
Să facă, în starea în care-a ajuns,
Să fie-mpăcată, să poată pleca...
La toate acestea ar vrea un răspuns.
Doar vântu-nțelege și-o suflă ușor
Spre una din crengile unui copac
Crezând că îi face un mare favor
Lipind-o de stropii de apă ce zac
În frig ce le-ngheață destinul de-a fi
Din nou, picături de izvor sau de nor.
Se bucură frunza: mai are o zi
În care s-aștepte. Dar frunzele... mor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre trecut
Ecoul gândurilor vii
Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori,
Trec și gândurile mele, trec și-ai vremii călători.
Se răsfiră peste ape, se privesc, se oglindesc,
Se alintă-n gânduri clipe, ani și gânduri își vorbesc.
Ce își spun? - o știe lacul, dar el tace, liniștit,
Și ecourile-ntoarce doar spre cei ce i-au privit
Apa cu oglinda-i clară dintr-o seară fără vânt
Și-au plecat să-și zburde-n lume viața plină de frământ.
Lacul... tace, dar, în taină, strălucește, uneori,
Când pe malu-i, mai pe seară rar se-ntâmplă și în zori
Se așează o fecioară cu un flaut fermecat;
El, din unde, o-nfioară și-i reflectă ce-a aflat.
Cântul ei, ecou de gânduri, se înalță spre tării
Și, în clipe de-ncântare, gânduri noi dansează, vii.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate sau poezii despre seară
Ești tu
Ai apărut în ziua care,
Eu nu credeam că încă pot
Să pot privi o altă zare
Tu mi-ai redat iubirea-n loc.
Din zări apuse-ndepartate
Ai apărut chiar ca o stea;
Eu nu credeam că peste noapte
Vei lumina privirea mea.
Imaginea care în noapte
Se proiectează pe-al meu chip,
Mă urmărește azi în toate
Aceasta vreau acum să-ți zic.
Doi ochi pe fața ta senină
Ca două stele de pe cer,
Și buzele ca luna plină
Să te atrag, din nou încerc.
Când am vazut eu pe cer luna
Mi-am spus că-n lume e doar una!
Când eu privesc acel astru divin
La tine, gândul mă-ndeamnă să vin.
Și dacă! Dacă măcar tu ai ști
Când îmi zâmbești in fiecare zi,
Cum simt că am tot ce aș vrea
Aș vrea ca tu să fii a mea
Aș vrea o zi măcar din viață
Să pot ieși din astă ceață,
Să pot să-ți spun deschis, în grabă:
Tu fată cât îmi ești de dragă!
Din lipsa multelor cuvinte
Scriu vorbele ce-mi trec prin minte
În schimbul lor, eu de la tine-aștept:
Un simplu, sincer te iubesc.
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre prezent sau poezii despre lună plină
Când timpul e absent
Își lasă noaptea falduri de penumbre
La marginea pădurii unde tu,
O umbră printre alte mii de umbre,
Trăiești de când iubirii i-ai spus: "Nu".
Tu l-ai iubit, iar el iubea pe-o alta
Și-ai reușit, o vreme să suporți,
Dar mintea ta a devenit unealta
Ce ți-a deschis, umilă, alte porți.
Și ai ales: ai hotărât că viața
Așa cum ți-o doreai, nu poate fi,
Și numai tu poți să începi prefața
La tot ce-n alta, nouă, vei trăi.
Pădurea, grota și singurătatea
Sunt o alegere doar de moment,
Căci ai puterea, ai și libertatea
De a gândi, când timpul e absent.
În semiîntuneric, o scânteie
Devine foc în vatra ta cea rece,
Și-ți încălzește chipul de femeie
Ce vrea iubirea-n lacrimi s-o înece.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre singurătate sau poezii despre libertate
Șpagă
Propun să se legalizeze șpagă;
Că-n buzunar mâini nu se bagă,
Salariu nu se mai pretinde...
Guvern își ia, doar lui... merinde!?
Primarii trec din poartă-n poartă
Și dobitoace, își iau... la toartă.
Poliția nu ne mai strânge
Și nimeni n-are a se plânge;
Ne luăm permise pe... sprânceană...
Cu Mihaieli, preși..., suntem Geoană?!
La doctori mergem ca la morgă
Pe căprării; recviem d-orgă,
Sau cu surori, ca la hotel,
Pe alese, în paturi de bordel.
La fisc plătim direct director
Și facultatea drept... la rector.
De judecată nu-i nevoie;
Te duci cu plic, la Mița, Zoe...
Timbrat, ca să nu te refuze
Și ciripind, cât dai, din buze,
Iar procurorului îi procuri
Vreun porc, butoi cu murături.
La Stat, să te angajezi, să stai,
Dai examen, ce știi... să dai.
De vine FMI, UE,
Le spui că legea se-n muié
Și acum le-o dăm și lor... direct,
Că pușcării nu-s, nici prefect...
Și-n parlament stau toți, s-o întindă,
Cu mâna... plină pân' la grindă,
Iar vot, se dă cu banii-n urnă...
Că tot ce alegi, e tot o... urmă,
Adică; urmează, să tot dai,
De vrei s-o ai, ca să nu n-ai...
Eu doar vă zic ce s-a propus
De-un dobitoc, ce voi l-ați pus
"Premar", pe undeva prin țară,
C-a dat el zvon, peste tot, sfoară...
Să-și facă toți, ce pot, mosor
Din tras sforile... De nu, mor
De oftică; că-i ca o fragă
Munca... pe brânci cu mâna șpagă?!?
Văleu, o țara mea!... Măi, dragă!!!...
PS
Să fim toți hoți, de pungași luați,
Cu șapte ani de-acasă... dați,
Se anunță, în zori, zor de-amnistie,
Și-n caracter... și la prostie!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre universitate, poezii despre salariu, poezii despre prostie, poezii despre procurori, poezii despre porci sau poezii despre polițiști
Ecoul lavandei
Își amintea de câmpul din tabloul
ce-i atrăgea privirile, discret,
iar lumea lui, albastră-violet
își răsfrângea, din amintiri, ecoul.
Era, ca și acum, mai înspre seară,
iar câmpul de lavandă tresărea
sub adierea care îi dădea
un aer de-alintată domnișoară.
Se mlădia sub slaba adiere
a unui vânt de vară, liniștit,
ce-o îmbia departe-n asfințit
spre lumi învăluite în plăcere.
Iar el era acolo și, călare,
își delecta privirile,-n apus,
cu un decor ce îi plăcea nespus
și cu arome fără-asemănare.
Dar dintr-odată-n lumea lui cea mică,
din ultimele raze-a apărut,
doar pentru restul vieții început,
un înger cu parfum de levănțică.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre plăcere, poezii despre călărie, poezii despre amintiri sau poezii despre aer