Veniți prieteni
să ne înfruptăm inima cu fructul veșniciei
din frumusețea simplă a cuvântului mamă
în regatul colinelor unde își au obârșia
izvoare de apă vie
înveșmântate în culoarea pământului
îngemănate cu doina tărăgănată de dorul-dor
unde soarele și luna mână în mână
strălucesc în oglinda orizontului
ca ochii celor dintâi îndrăgostiți
în loja vulturilor străjuită de adam și eva
să aplaudăm păsările mari cu aripi de șindrilă
ciugulind grăunțe ancestrale pe salba cascadelor
ce își revarsă răcoarea ca vălul de mireasă
întru perpetuu mister al împlinirii
să ne prindem în hora zânelor bune
cu floarea nemuririi la rever
sporind liniștea aspiranților la iubire
în iatacul tăinuit presărat cu mireasma învierii
din zăvoiul fără de început și fără de sfârșit
la înțărcatul mieilor
când zicerea din frunză în strunga lui moș ioța
ne mângâie urechea cu povestea rugului
pe care mucenicul își urmează calea
cu toată durerea lumii în el
veniți prieteni
poezie de Ion Rășinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre început
- poezii despre vulturi
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păsări
- poezii despre prietenie
- poezii despre oi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.