Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Si ochii asculta

e o nevoie de liniște din când în când
pașii noștri știu
marea își înghite valul
frunzele își odihnesc fruntea
privind tăcere deasupra
pescăruși cu aripi ude
în tempera pictează doar strigăt pe cer
alb și albastru fluturat de vânt
fluturii își tac zborul mereu

scoici uimite cu vorbe pe buze
în soare miroase a cuvinte moarte
tălpi desculțe le-afundă-n nisip
nimeni nu strigă
durerea se simte

azi tace…

câteodată timpul ne-apasă în piepturi clepsidre
secunde se scurg picături

doar mâinile își mai vorbesc între palme

doar buzele își mai înțeleg un sărut

doar pași fără urme în mare
deschisă își scapă din valuri pe-al nostru
ne duce departe
ne duce…

e o nevoie de liniște din când în când

și ochii au timpane
se-ascultă…

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mirela Nicoleta Toniță

Când vorbești

Când vorbești.. doar marea ascultă
încuiată într-o scoică.

Câd vorbești doar sirenele cântă
tânguios pentru cei plecați pe ape.

Când vorbești doar valul strigă durere
în spumă de alb jertfită pe mal.

Când taci doar pașii vorbesc
În urme sărutate de ape…

Când vorbești sau când taci…
doar ființa mai scapără-n apă
înnecată de lumina mișcătoare a valurilor,
prelungă umbră pe chipul mării...

poezie de (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

În inima unui poet nu e liniște

În inima unui poet
niciodată nu e liniște,
nici ora exactă nu-i bate la ceas,
doar din când în când
i se izbesc de frunte păsări
ce țin in gheare vise scăpate
din lesa nopții.
El poartă pe degete iubirea
ca pe niște inele rupte din Dumnezeu...
Din lacrimi își tese cămăși de sărbătoare
și luna în ele își face culcuș,
când vieții îi crește la sân o cruce...
În inima unui poet
nicicând moartea nu poate intra,
Cuvântul ține în mâini
o sabie de cer!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Corăbii

Cerul își deschide norii,
Dimineața își așterne zorii,
Visele își dorm fiorii
Pământul își ornează polii.

De printre pulbere astrale
Preț de secunde-atemporale
Răzbat vii raze solitare
Rostogolindu-se în mare.

Din valul apelor, spre zare,
Din reci adâncuri planetare
Se nasc corăbii călătoare,
Cu pânze-n zboruri țipătoare.

Și ele își deapănă cărarea
Spre valul care cântă marea,
Se văd doar pânzele și zarea
Din depărtări chemând vâltoarea

Soarele s-aprinde-n apa
De corăbii purtătoare,
Pânzele se aștern pe clapa
Valurilor cântătoare.

poezie de din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Când marea... Nichita Stănescu

pentru cele două
picături de rouă
(să mi-o publice postum)

Când marea își varsă din sine
amarul și peștele
cresc valuri și-atâta, iubită...
de vrei izgonește-le.

Când piscul văiugii își plânge
în fulger fărâmele
Cad așchii de stâncă, iubită...
de-ți place sfărâmă-le.

... Azi noapte am visat între arbori
pierzarea clipitelor...
în vis se făcea că răsună
tălăngile vitelor...

Și-n om din cuvinte, iubită...
hai vino și strânge-le
... îmi umblă cuvântul prin vine
odată cu sângele...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cadou fără destinatar

Sufeltul meu
arată ca un cadou
pentru un destinatar necunoscut...
cunoscut...
Nu știu...
E acoperit de rugină
de când toți au grijă doar de ambalaj.

Nu are garanție,
dar nici termen de valabilitate...
Expira doar când nu mai ai nevoie de el...

Fără instructie,
are doar eticheta fragil...
își schimba culoarea
odată cu timpul.

Câteodată se aude
un sunet răgușit răcnind
din timida tacere.

Mi-aș fi găsit
demult liniștea,
dacă nu mi s-ar fi șters adresa
de atâtea lacrimi.

Țes o pânză de paianjen
din dor necunoscut...
Din dor mut...

Aș vrea să mă smulg
din acest decor
în care sunt doar un cadou
împachetat...
pentru cine?

poezie de din Sfârșit de Autograf (3 martie 2011)
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Velea

Armăsarul alb

Cândva,
Am știut un armăsar alb

Se umfla în pene
La fiecare tropot,
Ca să nu i se vadă pâlpâirea
Sub arcuirile de mătase

Își lua uneori zborul
Mai sus decât gândul,
Doar când nu era văzut,
Pentru a nu mistui vraja

Privea iepele doar la glezne,
Ochii lor erau cu două tăișuri,
L-ar fi putut despica
În curcubeie

Nu mai știu de el,
Doar îi mai aud trapul
Printre bătăile inimii
Când e pace

poezie de (16 iulie 2016)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Primăvara

umbră
a trecutului
netrecută
orbecăire
prin viață
picături de lumină
pe pereții de întuneric
liniște
în neliniște
doar frunza își
aruncă verdele
peste privirea obosită
primăvara își leapădă
culorile
întunericul orb
izbindu-se
de ziduri de lumină
aștept fărăștiu ce
făra să știu
de ce
stropi de soare pe
fereastră
plouă cu gânduri
îngândurată
culeg flori și
le presez
între pereții sufletului
cufundată în mine
privesc
dansul culorilor
beția primăverii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tăcere-n timp

Tac și tac în liniștea din mine
Mereu, cum face floarea de Mac,
Suflă vântul, o scutură când vine,
Planează ușor, departe pe lac!

Sunt uitată-n gânduri- tăcute,
Amestecate cuvinte neștiute,
Pierdută, înot-n marea de cuvinte
Oare? De nimeni neștiute??!

Mintea are nevoie uneori să tacă
Pe când, viață numai de prezent,
Însă cuvintele, de DOR pleacă
Rătăcesc - cărări de tmp- orizont.

Privesc- n golul din tăcere
Este o mare liniște albastră,
Eter plăsmuit de vise efemere
Fantome privesc pe fereastră!

Taci minte-n tăcere... Taci?!
Barca mă plimbă pe nisip pustiu,
Vreau unde înflorește iubirea de maci
La răscruce de DOR, mereu să fiu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Alfa

Mai departe, mai aproape de centrul
spațiului,
inima mea se consumă.

Capul meu, ca o flacără de lumânare,
mereu își perde ochii fierbinți
arzând mâinile tale nevăzute.

El își hrănește lumina
din seninul trunchi
pe pământ și pe mare.

Minunată pradă și sprijin
al foamei- pământul -
Minunat prilej de sete - marea.
Flacără înceată, pierzându-și ochii
mereu fierbinți,-
arzându-ți mâinile.

poezie celebră de din volumul: Obiecte cosmice (1967)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Vânătoarea lui C

Avem nevoie de această toamnă,
e liniște ca la început de lume
și tu ești tot mai tristă
ținându-mă de inima ce bate
străină în univers.
Strivește fructele moi
până când aurul curge,
nu trebuie să înțelegi nimic,
un singur val te poate ucide
și nu te vei trezi în patul tău,
ai scoici în păr de atâta neliniște,
e un coșmar cu iepuri fugăriți
pe zăpada neagră,
câinele acela nu venise să ne muște,
își dorea doar timpul nostru.

poezie de
Adăugat de George Cătălin CudalbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Lunga așteptare

Era tăcut, pe-o bancă la șosea,
privind prin oameni și văzând ceva
departe, poate doar în mintea sa,
iar uneori zâmbea: își amintea.

Își amintea de ea, vorbindu-i blând,
de cum erau alături, gând la gând,
și se-ntrista adesea când, plângând,
ea-l mai certa timid, dar acuzând.

De unde știu? – mi-a spus-o chiar el, azi,
privindu-mă blajin, cu ochii-i fazi,
dar care m-au pătruns până-n adânc:

-Ai grijă-n ochii ei să nu decazi!
Eu știu, eram ca tine, doar un țânc,
... ea a plecat... o-aștept... pân' la amiazi.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Pictorul de cer și ocean

albastru-mi strivește privirea
lumea este închisă-n tăceri
albul trist îmi poartă amintirea
măștilor ce nu vor să primească lumina

când în cer nu mai sunt albi pescăruși
sculptez cu clipe frumoase tristețile din valuri
cuvinte pictez neuitate-n gându-mi, amintirea
și demult respir prin frumosul ocean

așa am ajuns să adun și meduze
scoici, iar apoteotic sa pun și un ban
tarabele-n nisip își strigă disperarea
încercând să alunge tristețea, de peste an

poezie de
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Vară

La orizont - departe - fulgere fără de glas
zvâcnesc din când în când
ca niște lungi picioare de păianjen - smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu
și cântec de lăcuste.

În soare spicele își țin la sân grăunțele
ca niște prunci ce sug.
Iar timpul își întinde leneș clipele
și ațipește între flori de mac.
La ureche-i țârâie un greier.

poezie celebră de din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Căci Liniștea sălășluiește și în adâncul zgomotului și numai prin Întoarcerea la Liniște poți cunoaște cu adevărat zgomotul. Acolo unde este Liniște, este acceptare, compasiune și blândețe, pentru că, în Liniște, orice sunet își arată adevăratul chip. Doar în Liniște poți cunoaște cu adevărat, căci doar în Liniște poți auzi totul, iar dacă auzul nu îți este influențat de aspectele relative ale sunetului, sunetul își dezvăluie toate tainele și se dezbracă de orice aparență fictivă.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intoarcerea la liniste" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 11.99 lei.

Doar floarea

Când floarea își pierde petale și moare,
Nu piere, de sine se înfructă.
Își dă timp sămânță, își dedase și miere
Și atâta parfum... frumusețea ce-a suptă.

Se adulmecă singură floarea, pe ierburi se culcă,
Se închide în sine-și, își dăruie seva și carne.
Din ram se coboară, odată cu frunze ce cad, nu mai urcă...
Se împrăștie toată la lume... vrea vis de-a renaște să toarne.

Alungă tristețea de moarte, amintește de naștere într-una,
Se rupe pe sine, să încânte în buchet cu candoarea
Cui se dă-n sacrificiu. Nu-i ea țel, chiar de vază-i, nu-i zâna,
Stăpâna... E dorul în fond; c-a renaște din scrum, doar ea știe, ea floarea!

poezie de (15 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel care crede că își poate ascunde gândurile este doar un sărman naiv. El seamănă cu struțul care, atunci când este vânat, își ascunde capul în nisip, imaginându-șinimeni nu îl mai poate vedea.

în Puterea Gândului
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Karma Yoga. Calea comuniunii cu Dumnezeu prin actiune" de Swami Shivananda este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 11.99 lei.

Revino

Revino mai des și îmbrățișează-mă,
senzația că iubesc revine și mă îmbrățișeaz㠖
când memoria trupului se trezește
și o veche dorință-mi pătrunde iarăși în sânge,
când buzele și pielea își amintesc,
iar mâinile simt din nou vechi atingeri.

Revino mai des, îmbrățișează-mă noaptea
când buzele și pielea își amintesc...

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Camelia Buzatu

Cât cer încape într-o inimă

În orizonturi depărtate ar vrea sfiala să-și aprindă
Când adevărul chipu-și frânge în ochii ei ca-ntr-o oglindă,
Ca o nătângă a simțit și a iubit doar în tăcere
Neliniștită-această mare ce-ar vrea să-i fie valul miere.

Atunci când nimeni nu se-așteaptă să fie iarăș atacat,
În pânze dese de păianjen iubirile-i s-au agățat,
Și câte taine prinse-n plasă, doar intervenția divină
Mai poate cântări cât cer încape-n ea și câtă vină!

Când patru mâini împreunate își spun povești despre păcat,
E frumusețea ei enigmă atât de greu de judecat,
Dar cine-a hotărât s-o frângă ca pe-o pâine aburind
Și pe pleoape să-i așeze această hartă tăinuind

De câte zvârcoliri mai poate să aibă parte valul ei,
Câți pași ar mai putea să-adune când spinii morții-atârnă grei
Pe fruntea prea ades lovită de zidul dur de neputință
De-a nu iubi până la capăt, strivită-ades de necredință.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Acasă. Priviri de pe marginea drumului

azi am intrat puțin prin copilărie

albă și rece era ziua în care
îmi plimbam anii
zăpada adormită pe garduri
îmi ținea zâmbetul rotund
nu era frig
derdelușul pustiu își lăsase urma
pe talpa saniei suită de tata în pod
mă necăjea doar gândul ros precum sfoara
împuținată de la capătul de care
trăgeam cu tata

dar unde e tata...

în jur multă liniște
am nevoie de liniște

greu de înțeles de ce nu
a schimbat sfoara
știa că o să vin de ziua lui
când albul înghite jumătate de cer
și că am nevoie de sanie
poate am venit prea devreme
și el s-a dus să caute un alt loc
pentru derdeluș

casa e crăpată pe la colțuri
și frigul se zbate de zid
umbrele albe se-mpiedică de cruci

tata nu mai vine...

mă aplec
zăpada lăcrimează sub genunchi

chem prezentul
mâine o să-i aduc nepoții
să pună sfoara și puțin zâmbet
o să iau din visul de demult și
o fărâmă din gardul îmbrăcat în alb

și poate puțină liniște
o păstrez pentru atunci
când alții vor vorbi despre mine

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Ecoul gândurilor vii

Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori,
Trec și gândurile mele, trec și-ai vremii călători.
Se răsfiră peste ape, se privesc, se oglindesc,
Se alintă-n gânduri clipe, ani și gânduri își vorbesc.

Ce își spun? - o știe lacul, dar el tace, liniștit,
Și ecourile-ntoarce doar spre cei ce i-au privit
Apa cu oglinda-i clară dintr-o seară fără vânt
Și-au plecat să-și zburde-n lume viața plină de frământ.

Lacul... tace, dar, în taină, strălucește, uneori,
Când pe malu-i, mai pe sear㠖 rar se-ntâmplă și în zori –
Se așează o fecioară cu un flaut fermecat;
El, din unde, o-nfioară și-i reflectă ce-a aflat.

Cântul ei, ecou de gânduri, se înalță spre tării
Și, în clipe de-ncântare, gânduri noi dansează, vii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook