Iubire
În lumea de bărbați misogini
îndrăgostiți doar de sine,
de bani și putere,
numai femeile știu să iubească.
Vinovate
de toate păcatele lumii,
sunt înțelese
doar de poeții
închiși în turnurile lor de fildeș,
îndrăgostiți mereu,
efemer,
de câte-o muză imaginată,
metamorfozată în mintea lor
în înger cu chip de lumină
și trup întunecat,
încărcat de mister.
Vinovatele de nimeni iertate
sorb cu sete frumosul,
armonia, poezia naturii,
își hrănesc sufletul
cu speranță și iubire.
Revarsă în jur
preaplinul din lumină
oferind fericire.
Mângâie și răsfață,
așteaptă un gest,
un magic cuvânt,
un surâs...
Primesc doar lecții amare de viață...
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre poezie
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre răsfăț
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
CÂTE UN DUMNEZEU PE SEARĂ
Seara, femeile mai scutură
Câte-o pătură, câte un covor
Mai țin de coadă câte-o mătură
Mai țin în suflet câte-un pui de dor.
Seara, frunzele copacilor sunt
Obosite de-atâta lumină
Și se mai țin de un cotor în vânt
Și pică doar o dată, fără vină.
Seara, femeile sunt obosite
Și cad în păcate mereu
Vinovate, nebune, iubite
Femeile n-au doar un Dumnezeu.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre seară, poezii despre vânt, poezii despre religie, poezii despre nevinovăție, poezii despre lumină sau poezii despre frunze
Trup sfânt
Presiune de nestăpânit,
Nu scrie, nu scrie, nu scrie,
Lasă-i pe alții și lasă
Timpul să se-nvijelie.
Doamne, ce liniște-n jur,
Morții clipesc doar din frunze,
Din razele lunii pe cer,
În geamătul lumii lehuze.
Poeții nu scriu, mor mereu,
Respiră-n cuvinte-implozie,
Ei știu, Paradisu-i al lor,
Trup sfânt, nectar și ambrozie.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre moarte, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre promisiuni
* * *
culeg versuri din razele soarelui ce-mi mângâie fața
cu surâsul
simplu
și efemer al timpului.
Vântul îmi scrijelește riduri de fericire
pe chip
cu dragostea lui
din fiecare îmbrățișare
a două inimi de îndrăgostiți.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre inimă, poezii despre fericire sau poezii despre Soare
Lăsați poeții
Lăsați poeții-n lumea lor
De soare și iubire plină,
Lăsați-i să ne dea lumină
Și să ne vindece de dor.
Lăsați poeții să viseze,
Nu-i mai opriți din al lor zbor,
Că și-așa, prea devreme mor,
Viața n-o să mai rimeze!
Deși, ei nu cer ajutor,
Când cad, ades, pradă minciunii,
Pe ei îi dor rănile lumii,
Lăsați poeții-n lumea lor!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre minciună sau poezii despre dor
În orașul cu iubire
În orașul cu iubire, locuiesc tot mai puțini,
Drumul către fericire, din păcate, nu-l mai știm...
E așa frumos aici, ca-ntr-o lume de poveșt! i
Tot ce trebuie să faci este doar ca să iubești!
În orașul cu iubire, oamenii mereu zâmbesc,
De atâta fericire, ochii lor, toți strălucesc.
Politețea e firească, iar atunci când se-ntâlnesc
Nu se spune "bună ziua", ci se spune "te iubesc!"
În orașul cu iubire nu există cerșetori,
Toată lumea dăruiește doar emoții și fiori!
Florile sunt mai frumoase, frunzele în pomi dansează,
Nopțile sunt în lumină, inimile radiază...
În orașul cu iubire, oamenii nu merg, plutesc,
Le-au crescut pe spate aripi, tot spunându-și "te iubesc!"
Nu există sărăcie, sunt avuți și fericiți,
Cea mai mare bogație-i că iubesc și sunt iubiți...
În orașul cu iubire, nu există umilință
Oamenii nu știu să plângă, nu există suferință
Trupurile-s sănătoase, ele nu îmbătrânesc,
Vitamina e iubirea și pastila "te iubesc!"
În orașul cu iubire, oameni-s nemuritori
Nu există cimitire, când iubesti n-ai cum să mori!
Cine vrea eternitate, cine vrea ca să trăiască
Poate să se mute-aici, doar să știe să iubească!
poezie de Florentina Mitrică (3 martie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre zâmbet, poezii despre vitamine, poezii despre sărăcie, poezii despre sănătate sau poezii despre superlative
Paradisul
Poeții când există e-o minune
poeții nu se nasc ei sunt născuți
poeții nici nu dorm numai visează
poeții niciodată nu-s prea mulți
poeții n-au religii și nici zei
poeții nu așteaptă pe la uși
poeții libertatea nu o sapă
și-s cei mai îngeri dintre nesupuși
poeții n-au familii au iubite
poeții bunăoară sunt cu toții
cei care lasă lumea pentru alții
poeții curg mereu de-a lungul nopții
poeții au un fel de n-ar mai fi
poeții niciodată nimic nu înconjoară
e o rușine să învingi poeții
și sacrilegiu e să-i naști a doua oară
poeții nici nu știu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
-cât o cămașă viața lor durează-
poeții au un paradis al lor
poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre rai, poezii despre victorie, poezii despre somn, poezii despre sacrilegiu sau poezii despre rușine
Din ochi de înger
Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai așa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!
Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, așa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!
Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere și-o liniște deplină
Doar cerul înstelat, el știe să-ți vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!
Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară și cuvintele sunt șoapte
Și din noapte poți ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate și nimic nu te mai doare!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre culori, poezii despre zăpadă sau poezii despre tăcere
Unor critici
I. Cred și eu că poezia plânge că e văduvită,
că-i lipsește măiestria și-i lovită de copită,
că o Meta-Măgărie au simțit acum poeții!
De târg și de librărie se feresc doar "târgoveții".
Să salveze poezia, să nu pice în noroi,
pedepsesc ipocrizia celor ce scurmă-n gunoi.
Li s-a făcut și lor greață de ranchiună și venin,
așteaptă fapta măreață să se-așeze la festin.
Ce e mai frumos în viață? Muzica și poezia!
Hai la horă-n târg și-n piață și să uităm dușmănia!
II. Că "impostura" este artă o cred doar proștii și sperjurii
că nu știu viața cum s-o-mpartă decât prin sluj făcut minciunii.
Nu încerca să îi educi tocind cuvinte înțelepte,
în lumea lor de mameluci doar "strâmbăturile" sunt drepte.
Pentru o cauză mai dreaptă încearcă, de mai poți lupta!
Greșeala nu se mai îndreaptă cum nu poți în noroi sculpta!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre sculptură, poezii despre salvare, poezii despre prostie, poezii despre plâns sau poezii despre muzică
Îndeobște vorbind, dorința de bine și de fericire, în toate formele ei, aceasta este pentru toată lumea"marea și ademenitoarea iubire". Numai că despre cei mai mulți, deși însuflețiți tot de iubire, dar urmărind tot felul de alte țeluri, dobândirea de averi, puterea trupului, cunoașterea, nu se spune că iubesc și că sunt îndrăgostiți, în timp ce aceia mai puțini, care năzuiesc către bine pe o singură cale anume, se înstăpânesc pe numele întregului dorinței, acela de iubire, și sunt numiți iubitori și îndrăgostiți.
Platon în Banchetul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate de Platon despre iubire
- citate despre dorințe
- citate de Platon despre dorințe
- citate despre timp
- citate de Platon despre timp
- citate despre fericire
- citate de Platon despre fericire
- citate despre cunoaștere
- citate de Platon despre cunoaștere
- citate despre avere
- citate de Platon despre avere
Să respiri lumină
cuvântului i-a fost dat să știe primul
și tot el s-a-îmbăiat în lumină plutind pe începutul lumii
departe de împărăția lacrimilor ce s-or naște
sunt cuvinte care mor. se prefac în bolovani
și cad cu zgomot surd până-n adâncul ființei tale
se lipesc de suflet și se transformă în tumori
poezia e lumea din lăuntrul lumii.
e palatul de cleștar al tuturor cuvintelor
ce te ademenesc dacă te nimerești în mreaja lor
"doar tu îmi ești plăcere-n lume... "
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre început sau poezii despre palate
Ochii noștri
Ochii noștri sunt făcuți pentru lumină.
Probabil poartă în sine esență divină,
Căci îi simt cum deosebesc adeseori
Culorile norilor dintre culori.
Ochii noștri poartă în sine
Aripi de înger și raze senine.
De aceea privesc lung în noapte
Și cred răsăritul întotdeauna aproape.
Ochii noștri caută. Mereu asta fac.
Oglinzile în care se descopăr le plac,
Deși știu că sunt o minciună
Imaginea ce li se oferă de bună.
Ochii noștri în întuneric vor lumină.
De-i pui sub obroc se vor stinge în tină.
Însă idealul lor e să devină
Candelă ce arde și face lumină.
Ochii noștri poate nu știu
Să privească atent în negrul pustiu!?
De aceea pentru ei ce nu are culoare
Nu are nici gust, nici valoare.
Ochii noștri nu pot nici în vise
Să vadă frumoasele idealuri promise.
În lumea lor cuvântul, se pare,
Este o minciună întâmplătoare.
De aceea, cred, ar trebui să-nvățăm
Lumea și în negru s-o colorăm.
Să obișnuim ochii să ne iubească,
Trăire interioară să ne dăruiască.
poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre idealuri, poezii despre valoare sau poezii despre ochi
Încearcă a nu plânge...
Încearcă a nu plânge, când zorii dimineții
Nu vor putea să-mbrace în purpură poeții,
Și tu, nu plânge dacă ei nu mai pot să scrie,
De dragoste de viață o altă poezie.
E un sfârșit în toate, cum este pe pământul,
Unde o nemurire e numai în Cuvântul,
În care toți poeții au fost și-or să mai fie,
Trăind doar cu Femeia, mereu, în Poezie,
Că lor le e Femeia un vis crescut în floare
Și ea le este muză, în veci nemuritoare,
Așadar, tu, nu plânge, Femeie, când se duce,
Poetul să își pună în vers aripi de Cruce,
El știe că-i rămâne, în urmă, numai cântul
Iubirii lui, ce poate a înflori pământul,
Nu plânge, când el știe că nu-i va fi sfârșitul
Acolo unde Crucea-i așteaptă răsăritul...
poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre flori sau poezii despre femei
Tristețe
Tot ce am în viață e tristețe
În ochii mei durere și necaz
Nu am cuvinte care să mă învețe
Nu am decât regrete și lacrimi pe obraz
Și sufletul meu arde de atâta suferință
Pierdut în umbra morții în fiecare zi
Tot ce iubesc ramane astăzi umilință
Si inima tăciune a morților cei vii
Nu văd decât o umbră a zilei ce a fost
Nu văd speranță oarbă sau vis de fericire
Rămâne doar otrava iubirii fără rost
Și zilele amare raspaltă în nemurire
Raspata unui cost
Și întind a mele mâini spre Dumnezeu
Și trup și suflet Lui se-nchină
Iubirea s-a eternă va exista mereu
Și-n suflet am doar pace și lumină
poezie de Grigore Ovidiu (13 noiembrie 2013)
Adăugat de Grigore Ovidiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre zile
Muguri de speranță
mi-au crescut în suflet muguri de speranță
se hrănesc cu iubire cu vis din astral
înălțați spre azur nu știu de discrepanță
sorb seva luminii pe arbori de cristal.
privesc numai spre soare cu cutezanță
fremătând sub piele dorul ancestral
mi-au crescut în suflet muguri de speranță
se hrănesc cu iubire cu vise din astral.
rădăcini de gânduri cu augustă substanță
se unesc cu glia la modul ideal
doina sângelui în sublimă nuanță
am cules-o cu ardoare din noaptea de opal.
mi-au crescut în suflet muguri de speranță
se hrănesc cu iubire cu vise din astral.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre noapte, poezii despre muguri sau poezii despre gânduri
Declarație de dragoste
Noi suntem două vârfuri de copaci
Îndrăgostiți numai de-o lumină
Cu toate că tulpinile, stângaci
Ne sunt cam despărțite de-o mejdină.
Sorbim lumină doar dintr-un tacâm
Ce se numește cer, și nu ne cere
Decât să fim ce suntem: Eu salcâm
Tu pom cu roadă care face mere.
Nu voi primi să mușc din rodul tău
Chiar dacă sunt flămând precum un lup
De tine și de bine și de rău
Și tac. Tăcerea veșnic n-am s-o rup.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre stângaci, poezii despre mere, poezii despre lupi, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre bine și rău
Ce noroc e POEZIA!
Binecuvântează, învie, dup-o grea melancolie,
Sufletul, ce nu se-nchină piedicilor, ce-l dezbină,
Pe răni picură balsam, să mângâie... Și un dram
e-alinare sau putere, să reziste, să tot spere...
Rodnică, cu dar de glie, e izvor de bucurie,
Dacă ai noroc de ea, înveți timpul a cruța,
Din noapte îți face zi, clipa știe-a plămădi
Cu o lacrimă senină, ce-o îmbracă în lumină.
Răsfățați de har, poeții altfel poartă pulsul vieții,
Nu vă vor minți, credeți-i, e izvorul tinereții!
Pe ei nu-i poți compara, nu sunt flori, ce-ar semăna,
Din ce versul își rodesc? Din ce sufletul hrănesc!
Simțul unic e secretul, precum unic e poetul!
Eu, din chinul de-mplinire, spun: e-o mare fericire,
Sufletul prin mână scrie visul vieții pe hârtie...
De-aș minți, nu mi-ar spori și nici nu m-ar ferici,
pentru că nu l-aș trăi...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe
O stea în părul tău
Noi doi privim același cer,
Aceleași stele căzătoare,
Care doar trec, însă nu pier,
Ca o iubire ce dispare.
Mă uit la ele, sunt gelos,
Au adunat vise, dorințe,
Le duc în zborul lor frumos,
Prin lumi cu prinți și cu crăițe.
Au toate sus un cer al lor,
Îndrăgostiți ce stau să-l vadă,
Sperând că poate zeilor,
Din mâini vreo stea o le cadă.
Ți-aș prinde-o undeva în păr,
Să-ți strălucească veșnic ție,
Precum pe apă un nufăr,
Iar tu să-mi luminezi doar mie.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre stele căzătoare, poezii despre nuferi, poezii despre mâini sau poezii despre gelozie
Prima și ultima iubire
Pe un tablou din timpuri vechi,
Doar chipurile s-au oprit,
Și-i prinsă-n rost de cochii-vechi,
Povestea lor fără sfârșit.
El pentru ea-un înger pictat sus,
Ea pentru el o floare de cais,
Iubirea lor un soare încă ne-apus,
Și taina lor un dom lumii închis.
El pentru ea - o primă îndrăgire,
Ce-n simțuri și gândire i-a pătruns,
Cu o catapeteasmă de iubire
Acoperindu-i sufletul ascuns.
Ea pentru el - o dragoste tardivă,
Ce-n viața lui cu aroma-i a ajuns,
Și ultima iubire ardentă, milostivă
Cu multe întrebări fără răspuns.
Și-acum în rama tabloului: poveste,
Un el și-o ea, își deapănă frumosul,
El din asfințitul vieții în care este,
Și ea, abia croindu-și universul.
În gama cristalinelor culori,
Se imprimă prima și ultima iubire,
Cu o incandescență de fiori,
Și-o castă, îngerească amintire.
poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri sau poezii despre pictură
Doar poeții
Se cern zile și nopți în vâltorile vieții...
În pagini de vise le plâng doar poeții
Când versuri aștern gânditori pe hârtie.
Ei știu clipele- s muguri de veșnicie.
Și ei, doar poeții, în cărțile lor sfinte
Clădesc noi altare din albe cuvinte,
Ei leagănă pruncul și-adulmecă floarea,
Iubirea și-o cântă cât râul, cât marea.
Pe mamă o sfințesc în zâmbet și în lacrimi,
Pe sfinți îi înalță în rugă și-n datini,
Biserica- o- mbracă în sfânt tricolor,
Prin vers spun o rugă Bunului Dătător.
În fața morții reci, cu doruri efemere
Poeții, prin cuvânt, dezlega- vor mistere...
Prin vers înțepa-vor prostia și răul
Și ca-ntr- un bocet blestema-vor ei hăul.
Pe toate poeții în cărțile lor sfinte
Le ceartă, le-adoră ca Bunul Părinte
Când versuri aștern visători pe hârtie
Ei știu clipele- s muguri de veșnicie.
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru îndrăgostiți
Pierduți în nopți cu plină lună,
Mereu ținânu-se de mână,
Sub ploi de vis, prin ploi de tei,
Îndrăgostiți trec pe alei.
Doar luna-și varsă în tăcere,
Deasupra lor, aleasa miere
Pe când în suflet li se zbate
Un tainic univers de șoapte.
Pierduți în nopți cu plină lună,
Cu lira sufletului, până
În neuitatele tăceri,
Se-ascund și azi, la fel ca ieri.
Precum un talisman, sărutul,
Încununează începutul.
Cuminți, sub dulci îmbrățișări,
Vor fi-mpreună până-n zori.
Mereu ținându-se de mână,
Cântul iubirilor îngână
Pe bănci de lemn pictate-n gri...
Numai bătaia inimii
Se-aude grav și sacadat.
Atâția tineri s-au plimbat
Pe sub coroanele de tei...
Pe bancă, au rămas doar ei.
Sub ploi de vis, prin ploi de tei,
Vor trece pruncii lor, ca ei.
Perechi de-ndrăgostiți cuminți,
Mereu la fel de fericiți.
Cântec de flaut trece-n noapte...
Cad flori de tei îmbrățișate,
Mai suflă vântul și... tresar,
Apoi, la tâmplele de jar,
Îndrăgostiți trec pe alei...
Poete, vino dacă vrei!
Pictează fericirea-n vers!
Nectarul vieții l-ai cules?
Privește-l, ia-l din ochii lor!
Un roi de fluturi trece-n zbor
O zbatere de gene, poate,
În rest tăcere... lună... noapte.
Doar luna-și varsă în tăcere
Ploi de dorinți și visul cerne
Lumina-n muguri de cenușă...
Deschide-a sufletului ușă!
Nu-nnoura cu lacrimi azi
Coroanele de jad din brazi,
Ci lasă-i cale să coboare
Precum un râu, spre teiu-n floare.
Deasupra lor aleasă miere
Își varsă laptele de stele.
Pe bancă văd dormind cuminți
Însângerați de-a lor dorinți,
Doi tineri blonzi... Stau mână-n mână
Și rodul dragostei adună.
Deodată-i lumea tei în floare
Și plouă flori de tei din soare.
Pe când în suflet li se zbate
Un fluture pribeag de șoapte
Pe banca de sub tei se-așează
Și ca un prunc firav visează.
La tâmple râuri de argint
Se scurg... Tu nu ai socotit:
Întoarce-ți-vă amâdoi,
Sub teiu-n floare, numai voi.
Un tainic univers de șoapte,
Clepsidra cioburilor sparte,
Zarea tăiată în felii,
Timpul din care nu mai vii,
Lumină și întunecare
Și lacrimă și întristare,
Vor fi doar amintiri cândva,
Iar teiul... nu va exista.
Un tainic univers de șoapte,
Pe când în suflet li se zbate
Deasupra lor, aleasa miere,
Doar luna-și varsă în tăcere.
Îndrăgostiți trec pe alei
Sub ploi de vis, prin ploi de tei,
Mereu ținându-se de mână,
Pierduți în nopți cu plină lună.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri sau poezii despre ploaie