Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mirela Grigore

Cumătra de la Orăștie

O cumetriță vulpe, fistichie,
Ce locuia la vilă-n Orăștie,
Avea din abundență cașcaval
Și, prin împrejurimi, n-avea rival.
Fusese conțopistă-n primărie
Însă roșcata noastră, cu tărie,
Dorindu-și ca să ajungă mult mai sus,
Își face-un plan, cum lesne-ați presupus.

Nu se mai mulțumește cu ce are
Și-și pune coada, iute, pe spinare,
Să-ajungă deputată-n capitală,
Că-n Orăștie, viața e banală.
Nu-i pasă de nimic, când dă averea,
Să-și satisfacă, din belșug, plăcerea,
Căci încă o ajută și blănița
Și-al ei botic, ce-l țuguia... Lelița!

În drumul ei către această pistă,
Nicio jivină, practic, nu-i rezistă...
Doar un buldog de casă, hotărât,
Nu-nghite-așa madamă,-i stă în gât,
Îi pune piedici și o agasează,
Căci a văzut că mintea-i patinează.
Și!?... N-a putut să treacă de dulău,
Iar cumetrița noastră-ajunge rău,
Se-ntoarce în oraș, fără vreun plan,
Cu coada-ntre picioare, făr' un ban.

Morala:
Să nu te miri, când vezi așa lelițe,
Care au bani pe fițe și blănițe,
Că nu-și văd lungul nasului, deloc,
Apoi când cad, e vai de-al lor cojoc!

fabulă de
Adăugat de Mirela GrigoreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Daniel Vișan-Dimitriu

Încă o zi

Te-ai săturat demult și nu mai poți
atâta răutate înduri,
în mlaștina morală înoți
servind și-n viitor, lepădături.

Stăpânii tăi, vulgari, nerușinați,
sunt dintre proști-aceia plini de bani,
cu ifose, pretenții de bogați
ce nu-și dau seama cât sunt de sărmani.

Averea lor e marele nimic
cu care nu pot cumpăra un strop
din dragostea ce ultimul calic
se poate bucura, căci nu-i de shop.

Cei care au, mai vor, mai mult, mai mult,
sunt nesătui, iar viața lor e-un chin,
căci pofta lor de bani e un tumult,
iar pentru boala lor, nu-i un vaccin.

Tu îi suporți demult, te-ai săturat,
deși ei vor, tu nu-i mai poți servi:
ai devenit de neînduplecat.
În toamna ce-a venit, mai ai o zi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Animalele nemulțumite

Ursul își deplânge soarta, având visul de-a avea coadă,
Crocodilul, din porniri frivole, își dorește blană,
Câinele vrea iar libertate și chiar aripi să nu cadă,
Iar pisica melomană, fără voce, parcă ar avea o rană.

Astfel stau și-și plâng de milă cele patru dobitoace,
Fără nicio mulțumire de-al lor pașnic trai,
Negândind că-n lume altul de durere poate zace,
Este cert că-n noi veghează pentru toți o stea din Rai.

Morala: Mulțumește-te cu viața ta, deoarece a altora poate fi mai nefericită!

fabulă de
Adăugat de Mirela LascărSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vulpea și alte dobitoace (Fabula înscăunării)

O vulpe șuie, tinerică,
Ce nu știa deloc de frică,
S-a hotărât, de dimineață,
Că-i musai de-a ieși în față.
Gătită foc, nevoie mare,
Își puse coada pe spinare
Și-n mersu-i sprinten juna vulpe
Își etalează-a sale pulpe.
Se-nvârte printre dobitoace,
Campanie de zor își face,
Se dă pe lângă-un lup burtos,
Ce e la pungă foarte gros
Ș-are un jilț în Parlament,
vulpea noastră, evident,
Țintește să ajungă sus,
De-aceea și la bou s-a dus
S-o sprijine în adunare,
Pentr-un fotoliu cât mai mare.
Trecu și pe la un măgar,
vocea lui, se știe clar,
Când rage pe la adunare
Câștigă orice confruntare
Și toate cele dobitoace,
Cum zice el – așa se face.
Propuse, deci, pe juna vulpe,
Ce-l amețea cu-a sale pulpe -
Ministru chiar atunci, pe loc
Și iată, niciun dobitoc
Nu s-a împotrivit deloc.

Morala:
Dobitoace mari, vulpițe
Tupeiste și pipițe,
Fiare ale codrului -
În fruntea norodului.

fabulă de din Țara lui Papură-Vodă (18 iunie 2010)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea noastră-i mai frumoasă

Iubirea noastră-i mai frumoasă,
ca orice dragoste sub cer.
Căci toate dragostele pier,
a noastră nici de iad nu-i pasă!
Iubirea noastră-i mai curată
ca orice fir de mărgărint.
Căci toate dragostele mint,
a noastră însă niciodată!

Iubirea noastră-i mai înaltă
ca orice templu din vreun plai.
Căci piatra cea de sus e-n rai,
iar pietrele de jos sub daltă.

Iubirea noastră-i mai duioasă
ca orice plîns de-ndrăgostit.
Căci nici un mire n-a plătit
un preț mai scump pentru-o mireasă.

Iubirea noastră e mai vie
ca apa vie din Elim.
Căci orice clipă cînd iubim
e un fior din veșnicie.

Iubirea noastră-i mai măiastră
ca cerul ce clipește-oricui.
Dar stelele-s iubirea Lui
iar cerul gol, iubirea noastră.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteIon Creangă

Lupul se mai învârte cât se mai învârte prin casă, doar a mai găsi ceva, dar nu găsește nimic, căci iedul cel cuminte tăcea molcum în horn, cum tace peștele în borș la foc. Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una: așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea râdeau; pe urmă unge toți pereții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciuda caprei, ș-apoi iese și-și caută de drum. Cum a ieșit dușmanul din casă, iedul cel mic se dă iute jos din horn și încuie ușa bine. Apoi începe a se scărmăna de cap și a plânge cu amar după frățiorii săi.

în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Capra cu trei iezi" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -4.33- 3.99 lei.

Javră vs dulău

Un dulău îți iese-n cale, hotărât și cu curaj,
Javra, însă, e vicleană, se ascunde-n peisaj.
Un dulău te-atacă-n față, cu curaj și demnitate,
Pe când javra se strecoară și te mușcă pe la spate.

Un dulău îți iese-n cale, cu curaj și hotărât,
Latră și te-avertizează, și apoi te ia de gât;
Javra, însă, ocolește, se-ascunde, nu se-arată,
Și te mușcă doar atuncea când îi vine, ca turbată.

Un dulău deschis ți-arată că o să te ia în piept,
Șansă-ți dă la luptă dreaptă, fi'ndcă-așa și este drept.
Javra, însă, fiind lașă, se ascunde în tufiș
Și când tu nu bagi de seamă, ea te mușcă pe furiș.

pamflet de din Pamflete și satire (27 mai 2016)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Da

Era doar una la părinți,
Iar el - un terchea-berchea
Ce-ntruna se ruga la sfinți
Să-i fie ea perechea,

Căci tatăl ei era primar
În satul de sub coastă;
În rest, nu prea avea habar
De ce-o vrea de nevastă.

Se pare s-a-nduioșat
De ruga lui prea-sfântul,
Iar fata s-a amorezat
Și... gata legământul!

Primarul n-a avut de-ales,
Le-a dat chiar și bolidul,
Dar a lăsat de înțeles
Că n-ar prea vrea partidul,

este cam recalcitrant
Și-i ține în blesteme,
Ba chiar că e intolerant,
‘i-njură pe-orice vreme,

Dar dacă membru s-ar făcea,
Ar fi un om de bază
Și-orice partid pe loc l-ar vrea,
Căci pe-alții-anihilează.

Și ar mai fi cum ar mai fi,
Ar trece ei și de-asta,
Dar trebuie ca peste-o zi
zică "Da" nevasta.

Păi vezi că eu uitai spui
fata cea curtată
Avea o mamă ce, hai-hui,
Era mai mult plecată.

Așa el, a doua zi,
S-a dus c-o mutră acră
La tren dacă o veni
Să-i spună: - Mamă... soacră,

Să vezi ce plan făcut-am eu
Cu fata lu' matale,
Că și ea mă iubește, zău,
Vreau "Da"-ul dumitale!

Spuneam de acră pe mai sus,
Dar stai să vezi trăsnaie
nicio vorbă n-a mai spus
Socriței cea bălaie,

Cu formele de top-model,
Cu buze senzuale,
Că a uitat de tot de el,
Și nu i-a zis "matale";

De-atunci a mai trecut un an,
De nuntă nu-i mai pasă
Și-o caută ca un Don Juan,
Când nu-i primaru'-acasă.

Acum, eu nu știu câți de "Da"
A vrut ca să obțină,
Dar ăla care trebuia,
Nu cred c-o să mai vină.

poezie satirică de din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Bâlici

Romanță pentru mama

Când văd câte-o bătrânică
Prin oraș, c-o geantă grea,
Căutând vreun fiu ori fiică,
Parc-o văd pe maică-mea.

Ce venea și ea odată,
Când nu mai putea de dor
Și nu-i poposea la poartă
De vreun an al ei fecior.

Azi m-aș duce-ntr-o suflare
În cel sat îndepărtat
Să-i cad mamei la picioare
Pentru tot ce mi-a cărat.

Mama însă nu-i pe lume
Și scăpând de-atâta greu,
Doarme somn adânc sub hume
Lângă bunul tată-al meu.

Eu din munca mea năucă
Am în casă tot ce vrei,
Dar nu am măcar o nucă
Sau un măr din mâna ei.

Ce folos am de toate
Dacă nu mă-nvrednicesc
De mânuțele-i crăpate
Doar un pic mă lipesc.

Mama mea numai de bine,
Eu de pe acuma știu
C-am vin cândva la tine,
Mai devreme, mai târziu.

Mamă, zâna mea frumoasă,
Sper tu mă vei ierta –
Cum nu iei nimic de-acasă,
Nu știu de-ți aduc ceva...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cămătarul

Alergător de cursă lungă
În nebunia după bani
E înconjurat doar de golani
La colectat... bage-n pungă.

E fără scrupule în sortare
Când victime își recrutează...
Doar pe bogați îi venerează;
Sărac, e în stare să-l omoare!

Dublul pune la datorie,
S-a înconjurat de legi, notari.
Judecători-i sunt sforari...
Sunt toți părtași la șmecherie!

Pentru nimic, poți pierde casă...
Se-ascunde când te duci cu banii
Și-și înmulțește gologanii;
Pretinde tu i-ai dat "plasă"!

Nu are frică de blesteme,
Îți ia și pielea de i-o dai...
Nu-s amânări, de-i spui, că n-ai;
Vrea îmbogățirea, mai devreme.

E renumit în tot orașul,
Sunt toți mânjiți, nu-i fac nimic,
E cel ce pune banu-n plic...
Fiscu-i e mire, el e nașul.

În balanța cea universală
E tasul, unde "rău" se-adună...
Nu-i echilibru, la minciună!
... De stress e mort, fără vreo boală!?!

poezie de (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Empatie stradală

Într-o zi, de dimineață, pe la nouă fără zece,
L-auzeam, șoptind, săracul: "Nu mai trece, nu mai trece!"

-Of, ce-nseamnă o durere! Dar ce-o fi, ce-l doare, oare?
Stă pe scaun, poa' aibă vreo durere de picioare,

Sau – mai știi? – la cap, se-ntâmplă, uneori, dureri, migrenă...
Când am eu, atunci mă scoate toată ziua de pe "scenă".

Dar îmi trece, pe când omul se tot vaită, nu scapă,
Și l-o ține cea durere până l-or băga în groapă.

Dar, de mă gândesc mai bine, nu-i așa bătrân, rezistă,
Chiar de stă în plină stradă și durerea lui persistă.

Poate este vreo femeie care n-o mai vrea să treacă
Pe la el, pe-aici, pe stradă, căci, de-l vede, i se-apleacă.

O fi altceva: stomacul, cu vreun ulcer, duodenul,
Nu mai pot, întreb și gata: "Cine nu mai trece?" "Trenul".

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suferința

E de neimaginat...
cum programarea-i falsă,
nu merge tot rotund, cum pasă;
de jucător abil și bine antrenat.

Traseul este scurt...
și-i totuși, mult, mult, chin...
din nu știu ce putere ce-a creat destin;
căci nu-i alunecare, totu-i întrerupt.

Nu este recompensă...
oricât te-ai dărui -ți fie lin,
norocul nu-ți surâde, de ești fin;
obstacole sunt, lumea e adversă.

Mai mult, e nedreptate...
nu e răspunsul la măsura ce o dai,
chiar de-ai dona din totul ce nu ai;
nu poți să te ajungi, la mult, la cantitate.

Balanță nu-i...
nu știu de este vreun criteriu;
când alții pot vândă apa... deuteriu;
iar tu, nici pâine n-ai, pe masă ca să pui.

Nu-i totul roată...
căci unii au cumpărat bilet de înalt
pe banii tăi; nu se zdrobesc- chiar de fac salt-
iar ție abisul... doar atât ți se arată.

Nu știu morala...
căci chiar de binele mereu promulg
și cred inexorabil -s produs de demiurg;
n-am nici-o liniște, nici fericire... viața-i goală.

Rămâne resemnarea...
adică nu mai cer nimic să am,
mai bine nu veneam și doar plecam;
sunt predispus am nimic... doar vis și încercarea.

poezie de (6 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bondarul mizantrop

— Merge iute, zău nu-i șagă,
Spre pieire, lumea-ntreagă.
Merge, merge, se tot duce,
Spre pieire au pornit,
Zi ce merge, rău ne-aduce
Rău, tot rău, fără sfârșit.
Astfel în mizantropie
Un bondar se căina,
Stând pe-o creangă de scumpie
Ce la vânt se legăna.
Și zicea el: “Zău, nu-i șagă,
Se tot schimbă lumea-ntreagă.
Când gândesc la vremi trecute,
Când tot vesel eu umblam,
Cu albine mult plăcute
Prin văzduh mă legănam
Și-n petreceri amoroase,
Într-un dulce bâzâit,
Zi și noapte răcoroasă
Petreceam necontenit!
Dar, vai mie, zău nu-i șagă,
Se tot schimbă lumea-ntreagă.
Tot zburam dincolo-ncoace,
Păream tare printre-albini;
Vezi, pe-atunci, la dobitoace
Încă roza n-avea spini.
Dar acum s-au schimbat toate,
Eu de jale sunt pătruns.
Vremi mai rele nici se poate.
Vai, ce vreme am ajuns!
Merge iute, zău nu-i șagă,
Spre pieire lumea-ntreagă.
Vrun bondar să mai vezi încă
Că-i iubit, că-i curtenit
Și degeaba mănâncă,
Făr’ fi agonisit,
Vrun bondar bâzâiască,
Niște suave, dulci cântări;
Și pe-albini răsplătească
De-a lor muncă prin plăceri!
Merge iute, zău nu-i șagă,
Spre pieire lumea-ntreagă.
Vai, nu-i bine, zău nu-mi place.
Bondărimea s-a sfârșit,
Peste dealuri nuce-aș face,
mă duc necontenit.
Spun c-acolo se găsește
Bondar mândru cântător,
Ce tot încă bâzâiește
Al său viers fermecător.
Merge iute, zău nu-i șagă,
Spre pieire lumea-ntreagă!”
— Moș uncheș— zise-o albină —
Zău, greșești, de tot greșești!
De-amor viața încă-i plină,
Bătrân ești și n-o simțești.
Dar el, în mizantropie,
Ne-ncetat se căina,
El pe creanga de scumpie
Bâzâind tot repeta:
— Merge iute, zău nu-i șagă,
Spre pieire lumea-ntreagă.

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia alesese devină psihiatru, nu din aviditate pentru bani, nu din dorința de a se îmbogăți; doar nu-i lipsise niciodată nimic, părinții ei străduindu-se să-i asigure mereu tot ce și-ar putea dori, deși ea nu era deloc pretențioasă sau mofturoasă și-și alesese această meserie din dragoste pentru semenii ei, din dorința de a-i ajuta pe cei care sufereau, cei cu care soarta fusese mai puțin dreaptă și pe care ea încerca să-i ajute, în limita posibilităților, le aline suferința sufletească, ceea ce dovedea noblețea cu care era înzestrată, altminteri, ar fi putut deveni orice altceva, doar o ducea mintea. Și-ar fi putut alege o meserie mult mai bănoasă, însă scopul ei în viață nu era prosperitatea materială. În plus, ea punea mai presus fericirea altora, decât pe a ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O bunică și-o copilă!

Într-un colț uitat de lume.. lângă podul dinspre moară
O bătrână și-o copila își duc viata-ntr-o căscioară.
Erau tare nevoiașe.. greu se descurca bunica
Își creștea cu multă trudă și iubire, nepoțica!

Dar necazul iute vine peste omul necăjit
Și fetița ei cuminte într-o zi s-a-mbolnăvit!
Tot a încercat bătrâna găsească bolii leac
Dar degeaba... că nimic nu se leagă la sărac!

A pornit plângând bătrână la un doctor la oraș
N-avea bani ca să-l plătească, dar a luat un colt de caș!
Însă doctorul ii spune:,, - N-am cum să te-ajut bunica,
Până nu-ti aduci la mine, mai în grabă nepoțica!"

Lacrimi i-au brăzdat obrajii că n-avea cum să o poarte
Pe fetița ei bolnava la un vraci așa departe...
Dar mergând pe străzi buimacă a văzut în fața sa
O biserică frumoasa... pe o strada.,. undeva!

A intrat privind sfioasă către sfintii din icoane
Și a-ngenuncheat bătrâna lângă câteva cucoane
Ascultându-le bătrâna rugăciunea lor cea lungă
A-nceput cu voce tare rostească a sa rugă:

,, - Dragă, Doamne, sunt Maria! Nepoțica mea-i bolnavă
Zace-n pat de multă vreme... e slăbită și firavă
Dacă poți Tu să o vindeci, mergi acuma... iute... iute
Casa noastră-i lângă moara ce se află lâng-o punte!

Ai să vezi căsuța noastră cu pereții care crapă
Are găuri în șindrilă... e micuță și săracă....
Caută sub preșul roșu și i-a cheia de la ușă
Mergi, Te rog, -mi vindeci fata! Fata mea ca o păpușă!

Să nu uiți! Când ieși din casă să pui cheia tot la loc
Ca sa pot deschide ușa când o fi mă întorc!
Gata, Ți-ai notat adresa?... iaca.. plec și eu la drum,
Mulțumesc, Mărite Doamne... mulțumesc încă de-acum!"

O priveau râzând mărețe,, cuvioasele" femei
Zice una mai țâfnoasă:,, - Vai și-amar de ruga ei!"
Dar bătrâna-si ia desaga și pornește către casă
Cu nădejde mare-n Domnul... nu le-aude sau nu-i pasă!

Și minune! Când ajunge si deschide grabnic ușa,
Nepoțica ei cea dragă cânta legănând păpusa
,, - Cum? Te-ai ridicat, micuțo? Vino iute la bunica! "
Și degrab' îi sare-n brațe ca zvârluga, nepoțica!

,, - A venit aici un doctor și m-a sărutat pe frunte
Avea haine de lumină și în plete stele multe,
Si sub pletele-nstelate... precum crinul fruntea Lui!
Dar pe mâini avea, bunico, două răni adânci de cui!

Și mi-a spus cu voce blândă, mângâindu-mi talpa goală
mă joc iar cu păpușa că nu mai sunt bolnăvioară!
M-a rugat -ți spun și ție c-a găsit căsuța noastră
Si ai cheia așezată chiar sub preș, lângă fereastră "

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteIon Creangă

Mezinul se vâră iute în horn și, sprijinit cu picioarele de prichici și cu nasul de funingine, tace ca peștele și tremură ca varga de frică. Dar frica-i din rai, sărmana! Asemene cel mijlociu, tuști! iute sub un chersin: se-nghemuiește amlo cum poate, tace ca pământul și-i tremură carnea pe dânsul de frică: Fuga-i rușinoasă, da-i sănătoasă!... Însă cel mare se dă după ușă și - tragă, să nu tragă? - în sfârșit, trage zăvorul... Când iaca!... ce să vadă? Ș-apoi mai are când vedea?... căci lupului îi scăpărau ochii și-i sfârâia gâtlejul de flămând ce era. Și, nici una, nici două, haț! pe ied de gât, îi rătează capul pe loc și-l mănâncă așa de iute și cu așa poftă, de-ți părea nici pe-o măsea n-are ce pune. Apoi se linge frumușel pe bot și începe a se învârti prin casă cu neastâmpăr...

în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Autobiografie

În copilăria mea copacii erau verzi
Și foarte mulți. Și fluturi prin livezi.

Vino devreme sau nu veni deloc.

Când vorbea tata parcă lovea-n copaci securea,
Iar la gât gulerul îi stătea mereu aiurea.

Vino devreme sau nu veni deloc.

Mama purta rochii de un galben stins;
Blândă, duioasă, blândețe fără de cuprins

Vino devreme sau nu veni deloc.

Pe la cinci ani am început am coșmaruri dese –
Și-apoi nimic apoi nu a mai fost precum fusese.

Vino devreme sau nu veni deloc.

Întunericul le spunea celor morți povești,
Cu lampa stinsă-n casă, se-ațineau umbre la ferești.

Vino devreme sau nu veni deloc.

Când mă trezeam înfrigurat din somnul greu,
Nimeni, dar nimeni, nu venea la patul meu.

Vino devreme sau nu veni deloc.

Când din groaza-mi mută țipăt a străpuns,
Nimeni, dar nimeni, din casă n-a răspuns

Vino devreme sau nu veni deloc.

M-am ridicat – pe cer soarele cu ochi de gheață
Privea cum mă petrec singur singurel prin viață.

Vino devreme sau nu veni deloc.


NB. Samhain-ul celtic, premergătorul Halloween-ului, se celebra făcând schimb de sau împărtășind poezii cu tentă înfricoșătoare. Iar poezia de mai sus are legătură și cu faptul Louis MacNeice și-a pierdut mama când acesta era la o vârstă foarte fragedă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Manifest

Inerți din cap până-n picioare,
Atâtea spirite își dorm;
Puterea minții cu-nfocare,
În traiul șters, orb, uniform!...

N-au capete, sau dacă încă au,
Le pun la porți sperietoare
Și vieții lor un sens nu dau,
Căci sunt atrași de *domnișoare*!...

Și-atunci de ce încă mai speră,
De ce din mintea lor opacă,
Se plimbă beți, bolnavi în carieră,
Când ei nu vor nimic să facă!...

Sunați sirene și sunați alarme,
Treziți putreziciunea neagră-n ei,
Căci țara asta stă gata să se sfarme,
Când stau zidiți și-nchipuiți a zmei!...

Puneți-i cu putere își întindă mâna
Căci sunt copii lor striviți într-o prostie,...
Să-și pună în mișcare și creierul și vâna,
Să nu devină țara o mlaștină pustie!...

poezie de (2014)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lao Tse

Înțeleptul nu-și pune nimic deoparte. Cu cât îi ajută mai mult pe alții, cu atât are el însuși mai multe beneficii, cu cât dă mai mult altora, cu atât mai mult primește. Calea cerului face cuiva bine, dar niciodată nu-i face vreun rău. Calea înțeleptului este acționeze, nu să concureze.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tao Te Ching. Cartea despre Tao si calitatile sale" de Lao Tse este disponibilă pentru comandă online la numai 14.00 lei.
Cornelia Georgescu

Erau în Institut, aici nu li se asigura protecție. Protecție?! Pentru ce-ar fi avut nevoie?! Și totuși, în drum spre rachetodrom, câteva fete, angajate ale Institutului sau încă eleve, îl reținură pe Lucian. Vai... Și de ele cum să mai scape?! Tocmai când sosise și el mai devreme, înainte de ora 08.00, să nu întârzie... Noroc aceste domnișoare nu erau chiar atât de insistente, deci uniforma lui nu avea de suferit, însă de sărutări nu putu scăpa; fetele nu-i dădeau pace. Și iată-se din nou cu urme de ruj, nu doar pe obraji... El spera totuși reușească să ajungă în navă înainte de a sosi colegii săi; n-avu însă această șansă. Și cine sosise mai devreme de ora 08.00?! Ah, ce ghinion! Tocmai Lia, domnișoara consilier... Dintr-o singură privire albastră pricepu tot ce se întâmpla, dar nu se opri în acel loc, își continuă drumul spre rachetodrom. Deși era conștient acțiunea la care se gândise nu era deloc în favoarea lui, Lucian găsi totuși tăria de a o striga... Uimită, ea se opri totuși, iar el privi rugător spre fetele ce-l înconjuraseră, cerându-le să-l lase să treacă spre rachetodrom.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noaptea căprioarei

Pe Via sumbră întunecată
Din vechi Imperi' cu iz Roman,
Plecată neaoș din țăran,
Era de cart frumoasă fată.

Fugise de noroi și vise,
Crezuse în vorbe de țigan,
Nici nu știa unde venise,
Muncea și nu avea un ban.

Nici nimeni nu știa de dânsa
Căci numele-i fusese luat,
Nu prididea într-un păcat
Să-și recâștige recompensa.

Se lumina din când în când
La far de noapte, fără seamă
Nici fața nu conta, în gând
Doar timp să treacă, că e mamă.

Și dor de casă și bunici
O frământa fără alean,
Jura mereu dar tot în van,
Să nu mai fie pe aici.

Dar nu putea nimic să adune,
Căci mulți avea de întreținut
La șaișpe împliniți niciunde,
Și orice preț ar fi cerut.

Și ochii în lacrimi larg deschiși
Găsise carabinierul,
Și un pic de bani, dar neatinși
În pumnul strâns ca fierul.

Și acasă nimeni nu știa,
Nici pruncul lăsat singur,
Nici bunii săi țărani sadea
De neam jumate ungur.

Și altă... suplă reveni
Pe strada întunecată,
Credea la fel în bogății
Ca prea frumoasa fată

poezie de (21 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook