Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

O bunică și-o copilă!

Într-un colț uitat de lume.. lângă podul dinspre moară
O bătrână și-o copila își duc viata-ntr-o căscioară.
Erau tare nevoiașe.. greu se descurca bunica
Își creștea cu multă trudă și iubire, nepoțica!

Dar necazul iute vine peste omul necăjit
Și fetița ei cuminte într-o zi s-a-mbolnăvit!
Tot a încercat bătrâna să găsească bolii leac
Dar degeaba... că nimic nu se leagă la sărac!

A pornit plângând bătrână la un doctor la oraș
N-avea bani ca să-l plătească, dar a luat un colt de caș!
Însă doctorul ii spune:,, - N-am cum să te-ajut bunica,
Până nu-ti aduci la mine, mai în grabă nepoțica!"

Lacrimi i-au brăzdat obrajii că n-avea cum să o poarte
Pe fetița ei bolnava la un vraci așa departe...
Dar mergând pe străzi buimacă a văzut în fața sa
O biserică frumoasa... pe o strada.,. undeva!

A intrat privind sfioasă către sfintii din icoane
Și a-ngenuncheat bătrâna lângă câteva cucoane
Ascultându-le bătrâna rugăciunea lor cea lungă
A-nceput cu voce tare să rostească a sa rugă:

,, - Dragă, Doamne, sunt Maria! Nepoțica mea-i bolnavă
Zace-n pat de multă vreme... e slăbită și firavă
Dacă poți Tu să o vindeci, mergi acuma... iute... iute
Casa noastră-i lângă moara ce se află lâng-o punte!

Ai să vezi căsuța noastră cu pereții care crapă
Are găuri în șindrilă... e micuță și săracă....
Caută sub preșul roșu și i-a cheia de la ușă
Mergi, Te rog, să-mi vindeci fata! Fata mea ca o păpușă!

Să nu uiți! Când ieși din casă să pui cheia tot la loc
Ca sa pot deschide ușa când o fi să mă întorc!
Gata, Ți-ai notat adresa?... iaca.. plec și eu la drum,
Mulțumesc, Mărite Doamne... mulțumesc încă de-acum!"

O priveau râzând mărețe,, cuvioasele" femei
Zice una mai țâfnoasă:,, - Vai și-amar de ruga ei!"
Dar bătrâna-si ia desaga și pornește către casă
Cu nădejde mare-n Domnul... nu le-aude sau nu-i pasă!

Și minune! Când ajunge si deschide grabnic ușa,
Nepoțica ei cea dragă cânta legănând păpusa
,, - Cum? Te-ai ridicat, micuțo? Vino iute la bunica! "
Și degrab' îi sare-n brațe ca zvârluga, nepoțica!

,, - A venit aici un doctor și m-a sărutat pe frunte
Avea haine de lumină și în plete stele multe,
Si sub pletele-nstelate... precum crinul fruntea Lui!
Dar pe mâini avea, bunico, două răni adânci de cui!

Și mi-a spus cu voce blândă, mângâindu-mi talpa goală
Să mă joc iar cu păpușa că nu mai sunt bolnăvioară!
M-a rugat să-ți spun și ție c-a găsit căsuța noastră
Si ai cheia așezată chiar sub preș, lângă fereastră "

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Titina Nica Țene

Cheia Bătrânei

Stă bătrâna gârbovită
pe o bancă sub un tei,
toate tristețile lumii
sunt ascunse-n ochii ei.

Se gândește neîncetat
la căsuța ei umilă
ce i-au vândut-o copiii
ca să-și construiască vilă.

Dar în vilă n-are loc,
i-au făcut lângă grădină
cămăruță cu un geam
privească spre lumină.

Căci copii-s ocupați,
se plimbă în jos și-n sus.
Merg chiar la Biserică,
-L slăvească pe Iisus.

"Fii, măicuță, mulțumită
ne-ajuți pe fiecare!
Cine astăzi ți-ar mai da
farfuria cu mâncare?

Că dacă ai îmbătrânit,
nu este a noastră vina,
vila se-ntreține greu,
vrem schimbăm și mașina!"

În clipele de răgaz,
ascunzând o cheie-n mână,
se îndreaptă către casa
unde a fost, cândva, stăpână.

Numai cheia i-a rămas,
că în rest toate sunt duse,
casă, tinerețe, soț,
sunt durerile-i nespuse.

Lung privește printre gard
și își vede viața toată,
simțind cum din ce în ce
de puteri este lăsată.

Însă, într-o dimineață,
au găsit lângă grădină,
moartă, pe bătrâna mamă,
tot strângând o cheie-n mână.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nica Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.

Maria și Măriuca

Maria era mămica, iar ce mică Măriuca.
Maria văduvă de soț, Măriuca fără tată.
Au rămas să se descurce, fără nici un ajutor,
Viața grea să o înfrunte, în lumea asta cu dor.
În căsuța lor săracă aveau viață chinuită,
Niciodată vizitate, de lumea dezlănțuită.
Uitase lumea de ele. Nimeni nu-și mai amintea
sub cerul plin cu stele, viața încet se stingea.
Trece vara călduroasă, vremea este tot mai rece,
Vine iarna viscoloasă, vântul prin șindrilă trece.
Tot mai tristă este mama, la fetiță se gândește.
De un timp a luat seama, că fata se-îmbolnăvește.
Ce facă biata mamă? Cum s-o ferească de boală?
Pune capul să se culce, dar nu poate adoarmă.
Sufletul i se-întristează când o aude gemând.
Lângă capul ei veghează și o mângâie oftând.
Se ridică, face cruce, la icoană iute-aleargă,
Ochii către ceruri duce, pentru copilă se roagă.
Slăbită, fără putere, în genunchi, cu voce tare,
Tatălui din cer îi cere, fetei dea alinare.
"Tată care ești în ceruri, știu că poți să mă ajuți,
Către fiica mea bolnavă, te rog Doamne să te uiți!
La tine este puterea, de boală s-o izbăvești.
Izbăvind biata copilă, pe mine mă liniștești."
Astfel se rugase mama și se duse la culcare,
Convinsă fiind că Domnul, le aduce alinare.
După ce vârî în sobă, vreascuri rupte din șindrilă,
Somnul îi veni la gene, lângă dulcea ei copilă.
În somnul ce-o cuprinsese, o lumină apăru
Și-n visul care se țese, pe Dumnezeu îl văzu.
El, ruga îi ascultase și din înalt coborî,
Din boală pe fată scoase și lumina dispăru.
Când se lumină de ziuă, mare minune văzu.
Nădejdea pusă în dânsul, ruga în zadar nu fu.
Înaintea ei, fetița, din patu-n care zăcea
Repede se ridicase și spre mama alerga.
"Mamă scumpă, mamă dragă, nu știu cum s-a întâmplat
nimic nu mă mai doare, de boală m-am vindecat."
Cu ochii în lacrimi mama, sărutând fata pe frunte,
O strânge cu drag în brațe și îi spune să asculte.
"Am să-ți spun copilă dragă, cum de boală ai scăpat?
Pentru tine, în miez de noapte, la Dumnezeu m-am rugat.
Ruga mi-a fost ascultată și de rău te-a vindecat.
Vino aici lângă mine, în genunchi ne-așezăm,
Mulțumire către Domnul, din suflet înălțăm.
Dumnezeu atotputernic, pe nevoiași îi ajută.
De suntem curați la suflet, niciodată nu ne uită."
De atunci,
Maria și Măriuca duc o viață liniștită.
Pentru ele, în sărăcie, sănătatea-i cea dorită.
Tipul ce s-a depănat, împreună l-au trăit.
Fata, școala a urmat, ce-a dorit, a împlinit.

poezie de (16 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Bunica

Înainte merge fata,
După ea vine bunica.
-Hai bunico! Hai că-i gata.
Uite-ajungem acușica.

-Ehei! Nu mai sunt eu zdravănă.
Vai de picioarele mele!
Viața firu-și deapănă
Și mă îndoaie de șele.

Bunica stă și socotește
Anii ce i-a adunat.
Vede cum îmbătrânește,
Apoi, în casă au intrat.

La gura sobei înșiră-acum,
Povești cu zâne frumoase.
În vatră, lemne se fac scrum,
Afară-i iarnă peste case..

Pe focul care abia mocnește,
Bunica lemne mai aruncă,
Apoi poala-și pregătește
Unde nepoata se culcă.

Bunica duios îi cântă,
Zăpada cade-n troiene,
Fata ațipind ascultă,
Moșul vine pe la gene.

În mintea mea o văd mereu
Cu ochii obosiți de viață.
O văd veghind la capul meu
Când mă sculam în dimineață.

Îmi punea mâna pe frunte
vadă dacă sunt bine.
M-alinta cu vorbe multe
Și-mi zicea: Scoală copile!

Mă ridica ușor din pat,
Pe frunte mă săruta,
Eu duceam la spălat
În timp ce ea îmi cânta.

.......................

În sobă nu mai este jar,
Dar tot mai e cald în odaie.
Bunica mi-a lăsat în dar
Căldura ei de mamaie.

În vatră flăcări dansează
Un dans al zânelor, frumos.
În jocul lor, fata visează
Că-l vede pe Făt Frumos.

poezie de (2 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Bunica și nepoțica

"Nu mai tot da din picioare
de-acum ești fată mare "
E normal așa să-i zică
e încă fată mică.

epigramă de (martie 2011)
Adăugat de Florea ȘtefănescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Campanie electorală

Un primar, odată,
In campanie fiind,
Se plimba pe stradă,
Alegători căutând.

Și cu zâmbetu-i fățarnic,
El pe toți îi saluta.
Mai oprea pe câte unul
De politică-i vorbea.

Timpul a trecut prea iute,
Iar primarul ce gândea?
"Înc-o zi fără de roade".
Terminat el se simțea.

Deodată, dădu Domnul
Și în față ce văzu?
O bătrână - ca tot omul
De pe trotuar căzu.

Se gândi el într-o clipă:
"Ăsta e al meu noroc".
Se repede, o ridică
Și pe bancă-i face loc.

Sună iute la salvare
Și la șefi - un lucru rar –
Le explică cum că are
Șansa iar de-a fi primar.

Cu entuziasmu-i mare,
Ce-l cuprinse între timp,
Cu bătrâna în salvare
Doctorilor dă cuvânt:

- S-aveți grijă de bătrână,
S-o tratați și s-o-ngrijiți.
Dacă treaba iese bună
Fi-veți bine toți plătiți.

A doua zi, de dimineață,
Mergând vesel și grăbit,
C-un buchet de flori în brațe
La spital iar a venit.

Cum îl zări, bătrâna,
Bucuroasă-i iese-n cale.
S-aplecă să-i pupe mâna.
- Mulțumesc, te rog matale...

Doctorii... cum m-au tratat!
Grijă toți de mine-avură.
Pentru că le-ai cuvântat,
Datorii, peste măsură.

El gândea:– acu-i momentul,
Dar un pic cam încurcat,
Să-i vorbească el bătrânei
Cum că șansă... Cel de Sus i-a dat.

- Apoi vezi, duminică-i votare.
Votul mie să mi-l dai,
Concurența-i tare mare.
Asta rugăminte-o ai!

Deodată, foc, bătrâna sare:
- "Alte vorbe nu încap -
Și te rog să știi matale
la gleznă m-am pălit
Și nu la cap...!"

poezie satirică de din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Întâmplare

vedeți ce întâmplare:
În permisie veni
Soțul... și bătu la ușă...
Dar pe nimeni nu găsi.
Se-așeză să mai vegheze...
Om cu grijă, ce să-i faci?!
Soața, îi pusese-n frunte
Nu un corn, ci mii de draci.
Și cum nu găsi o scuză,
Cum a fost și cum n-a fost,
Ordonanțele le puse,
Unul sus și unul jos.
Renta stabilită-n pripă
Nu-i era îndeajuns,
Mai ales ... cotizase
Numai soldatul de sus.
Soțului deschise ușa...
Dar în prag îl și opri.
Se făcu că-i somnoroasă,
N-are vreme de prostii...
Și de nervi, de supărare,
Jap, o palmă...
- Mă trădezi?!
- Eu?! Să-mi fie cu iertare,
Doamna mea, drept ce mă crezi?!
Cu năduf și-amărăciune
Înjură de sfinți și soartă
C-a închis ochii ca mortu
Pentr-o cutră de amantă.
- "Doamne, apără-l și-l iartă"
Zise ea, sperând el
Va pleca, lăsându-i renta.
Ți-ai găsit?! Ce tip rebel...
Și intră în casă iute,
De rușine sau amar
Să-și convingă soțioara
Că-i curat și plin de har.
Și când cheful îi pierise,
Lui, de-atâta nădușală,
Iaca, ea-i mai drăgăstoasă
I se-arată-n față goală...
e blândă mielușica,
Oh, femeie iubitoare,
De-aia îi căzuse-n mreje
Și-i ceru cu iscusință,
Știți voi bine... se-nțelege...
Doamne, biet stăpân de obște,
Nu știa că-n casa lui
Tot femeia îl conduce.
Tot ea, dar... cu banii cui?!

- Nu am bani, îi spuse dânsa.
M-ai lăsat fără un chior
Și mai vrei să-ți fac, bărbate,
Și un plod în viitor?!
Vi-n permisie cu anul,
Stai la ușă ca un prost,
Păi, în ăste situații
Crezi c-ar mai avea vreun rost?!
Măi, știi că mă omor,
Zise pe un ton mai grav,
Doamna, tare supărată,
mi-ai dat acum de hac.
Scoate iute cașcavalul!
Lasă bani de-nmormântare!
- "Să mai dea și ăl de sus",
Zise omul cu sudoare.
- Ba dea ăl de sub pat,
eu n-am un leu din rentă
Fiindcă doamnei toți i-am dat
Ei! Să vezi atunci alertă!
Omul spuse hotărât:
- Este renta stabilită!
Doamna, cu un ton mai sus
Strigă tare:
- Mă irită!

pamflet de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În noaptea asta de lumină

În căsuța de la țară,
Frumoasă ca un palat,
N-am venit de astă vară
Și sunt tare supărat.

Voi pleca acum la drum
Poarta casei deschid,
Și în noaptea de Crăciun,
Pe părinți am să-i colind.

Din suflet le voi ura
Viață lungă, fericire!
Cu drag le voi adresa
Cuvinte de mulțumire.

Vom sta apoi lângă cuptor
Și amintiri vom depăna.
Am să le-arăt că mi-a fost dor
De tatăl și de măicuța mea.

Sufletele ne-om deschide,
Vom cânta chiar și colinde
În brad becuri vom aprinde,
Vom goli vinul din blide.

În noaptea asta luminoasă
Vom petrece până-n zori,
Când umblă din casă-n casă
Cete de colindători.

Ne vor cânta la fereastră
Colinde de viață lungă.
Noi, din avuția noastră
Le dăm vin și bani în pungă.

În noaptea asta de lumină
Ne vom ruga la Dumnezeu,
Masa ne fie plină
Ca-n noaptea asta, tot mereu.

Așa vine Moș Crăciun
În căsuța de la țară.
Mă grăbesc s-ajung acum
Unde n-am venit de-o vară.

poezie de (17 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Întâmplarea

Furios nevoie mare,
Se gândește la-ntâmplare
Și nu poate -nțeleagă
Cum, nevasta lui cea dragă
Poate să i-o facă-așa
Lui, de parcă n-ar avea
Intuiția la ea.

Cu trei zile-n urmă-a spus
- Iar el nu i s-a opus –
Că mătușa ei bătrână
E bolnavă. " rămână
În tot weekendul cu ea
Dacă-i liberă și vrea
Cât de cât a o-ajuta".

Și-a plecat! Iar el, "cuminte",
Doar din câteva cuvinte
S-a-nțeles, a rezervat
Și la mare a plecat
Iute cu amanta. Da,
S-o-ngrijeasc㠖 de! – ea
N-are pe altcineva.

Toate bune... până-n seară
Când – ah! – inima să-i sară
Când, pe-o ușă din hotel
Au intrat și Ea, și El,
Ea – nevasta lui, vezi bine!
El – vecinul. Ah, Mărine,
Tare-mi pare rău de tine!

Na! – are-o grijă nouă:
Lasă v-arăt eu vouă!
Cum adică, eu, mințit?
Chiar credeai că m-ai prostit?
Cum să-mi spui așa ceva
Când mai simplu îți era:
"Dragă, plec la mama, pa!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fost odată

A fost odată ca niciodată,
Dar cred că n-o să mai fie.
Pe când bunica era fată,
Nu se știa de bogăție.

N-avea nici haine fel de fel.
N-avea palat, nici termopane.
Nici bani n-avea, nici mobilier...
Doar o căsuță cu obloane!

Avea o casă bătrânească
De la străbunii ei rămasă.
Că singurei cu truda lor
Și-au făurit un cuibușor.

Desigur, tot satul i-a ajutat.
C-așa era pe acea vreme.
Vecini, cumetri și cumnați,
Moșnegi și babe, și vădane.

Amestecau lut, pleavă, apă.
Apoi oamenii îl călcau.
Și se numea aceasta,, clacă''-
Căci între ei se ajutau!

Și tot cu claca au clădit-o.
La fel au și acoperit-o.
În alb pereții au văruit
Și era bine de trăit!

Aveau lejancă mare în casă-
Mobila cea mai prețioasă.
Pe ea dormeau copiii cu bunica,
Iar lângă ei torcea pisica.

Aveau mereu cotețul plin
Cu cocoșei și cu găini.
Iar în ocol-văcuță, purcei, cârlani...
Aveau gospodărie-așa ca la țărani.

Și masa mereu le era plină
Cu măliguță, lapte, brânză și smântână,
Jumări și murături aveau-
De foame, iată nu mureau!

Chiar de purtau haina cârpită,
Dar era lumea fe-ri-ci-tă!
Și chiar dacă munceau din greu,
Îi mulțumeau lui Dumnezeu:

au sare, că au pâine,
au mamă cui îi spune!
au frați, că au surori,
au în grădină flori...

Dar azi? Nu fie cu bănat,
Lumea tare s-a schimbat.
Avem de toate: condiții și tehnologie...
Dar nu avem esențialul-Omenie!

Azi mulți au profesii, studii, intelect...
Dar din păcate, duc lipsă de stimă și respect!
De aceea, dacă aș putea,
Timpul înapoi l-aș da!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prima mea învățătoare

-Știți voi, cine mi-a fost oare
Prima mea învățătoare?
spun sincer, a fost ea-
Scumpa bunicuță a mea!

Ea m-a învățat prima dată
rostesc o poezie.
,, Vine rața de la baltă''
Și cu,, Moșul de la vie''.

Și tot când eram micuță
Îmi povestea despre Guguță.
Cum încăpeau sub cușma lui
Toți copiii satului.

De la ea am auzit
De cuvintele de aur.
Căci sunt de neprețuit
Pe pământ-ele-s tezaur!

M-a învățat cu bunătate
salut bătrâni, copii...
fac numai bune fapte,
aduc lumii bucurii!

Dar când am crescut oleacă
Mai în glumă, mai în șagă-
M-a învățat bunica dragă
A bucătăriei artă!

Cum se cerne făinuța,
Cum se face măliguța.
Cum se frământă aluatul
Și cum se coace cozonacul.

Plăcintele cum se prepar
Și cu bostan, și cu mărar.
Cum se împletește un colac
Și biscuiții cum se fac.

Tot ea mi-a pus cârligul în mână
Și m-a învățat împletesc
Colțuni din cei mai groși de lână
Ca iarna, nu cumva îngheț!

Priveam cu drag la a mea bunicuță
Cum țesea la covoare.
Apoi cosea în,, cruciuliță''
Perne și ștergare.

Mai croșeta ea horboțele
Ca neaua albe și frumoase.
Apoi înfrumusețea cu ele
Prosoapele din casă.

Harnică era bunica,
Precum albina și furnica.
Tot aduna să-mi facă zestre...
Dar s-au pierdut toate fără veste!

Bunica multe m-a învățat,
Dar vremurile s-au schimbat.
Cândva ce s-a numit valoare,
Cu an ce trece tot dispare!

Dar amintirile pe care le am eu
Le port în suflet, ca într-un muzeu,
Căci cu regret și, din păcate,
Se pierd tradițiile toate!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aura Georgescu

Când există ambiție

Luând lecții cu bunica
Nepoțica mai greșește;
Însă nu ca Veorica,
D-aia Moșul o iubește.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama

Când eu am venit pe lume,
nu aveam încă un nume.
Cineva ma luat în brațe.
Mai târziu eu am aflat
aceea era mama.
Când e lângă mine,
totul e ușor.
Știu, pot să visez.
Pot chiar și să zbor.
Îmi imaginez
plutesc pe-un nor.
Într-o seară, mama m-a luat de mână.
M-a dus la fereastră, s-a uitat la mine
și mi-a spus zâmbind:
-Vezi Steaua Albastră?... Este Steaua noastră.
Chiar dacă în viață sunt momente grele,
tu, copilul meu, vei găsi ușor
drumul către stele.

poezie pentru copii de din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul dSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

La oglindă

Azi am să-ncrestez în grindă -
Jos din cui acum, oglindă!
Mama-i dusă-n sat! Cu dorul
Azi e singur puișorul,
Și-am închis ușa la tindă
Cu zăvorul.

Iată-! Tot eu cea veche!
Ochii? hai, ce mai pereche!
Și ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Și la ureche
Uite-o floare.

Asta-s eu! Și sunt voinică!
Cine-a zis că eu sunt mică?
Uite, zău, acum iau seama
Că-mi stă bine-n cap năframa
Și ce fată frumușică
Are mama!

Mă gândeam eu că-s frumoasă!
Dar cum nu! Și mama-mi coasă
Șorț cu flori, minune mare -
Nu-s eu fată ca oricare:
Mama poate fi făloasă
are.

Știi ce-a zis și ieri la vie?
A zis: – "Ce-mi tot spun ei mie!
Am și eu numai o fată,
Și n-o dau fie dată;
Cui o dau voiesc să-mi fie
Om odată".

Mai știu eu! Și-așa se poate!
Multe știu, dar nu știu toate.
Mama-mi dă învățătură
Cum se țese-o pânzătură,
Nu cum stau cei dragi de vorbă
Gură-n gură.

N-am să țes doar viața-ntreagă!
Lasí văd și cum să leagă
Dragostea – dar știu eu bine!
Din frumos ce-l placi ea vine -
Hai, prind feciorii dragă
Și pe mine!

Că-s subțire! Să mă frângă
Cine-i om, cu mâna stângă!
Dar așa te place dorul:
Subțirea, cu binișorul
Când te strânge el, să-ți strângă
Tot trupșorul.

Brațul drept dacă-l întinde
Roată peste brâu te prinde
Și te-ntreabă: "Dragă, strângu-l?
Și tu-l cerți, dar el, nătângul,
Ca răspuns te mai cuprinde
Și cu stângul.

Iar de-ți cere și-o guriță -
Doamne! Cine-i la portiță?
Om fie? Nu e cine!
Hai, e vântul! Uite-mi vine
văd oare cu cosiță
Sta-mi-ar bine?

O, că-mi stă mie-n tot felul!
Să mă port cu-ncetinelul:
Uite salbă, brâu, și toate!
Și cosițe cumpărate,
Stai, -nchei și testemelul
Pe la spate.

Uite ce bujor de fată -
Stai să te sărut o dată!
Tu mă poți, oglindă, spune!
Ei, tu doară nu te-i pune
Să mă spui! Tu ai, surată,
Gânduri bune.

De-ar ști mama! Vai, știe
Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie!
D-apoi! N-am să fiu tot fată,
Voi fi și nevast-odată:
Lasí văd cât e de bine
Măritată.

mi-a spus bunica mie
Că nevasta una știe
Mai mult decât fata, juna,
Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna -
Și mă mir eu ce-o să fie
Asta una!

Brâu-i pus! Acum, din ladă
Mai ieu șorțu! O să-mi șadă
Fată cum îmi stă nevastă...
Aolio! Mama-n ogradă!
Era gata să mă vadă
Pe fereastă.

Ce fac? Unde-mi stă capul?
Grabnic, hai -nchid dulapul
Să mă port să nu mă prindă.
Salbă jos! Și-n cui oglindă!
Ce-am uitat? Închisă ușa
De la tindă.

Intră-n casă? O, ba bine,
Și-a găsit niște vecine,
Stă la sfat... toată-s văpaie!
Junghiul peste piept taie;
Doamne, de-ar fi dat de mine,
Ce bătaie!

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Tu, mamă

Tu mamă strigai cască ochii fetiță nu vezi pe unde mergi
nu vezi că aici oamenii plâng și cască mormăie și fug
deschide ochii fetiță ești o păpușă cu picioarele alteia

m-ai creat din dragoste pentru bărbatul ce mi-a fost tată
eram copil urât și gras cu muci la nas și bâlbâită
nu ți-a fost jenă să te lauzi cu mine în lume altor mame

învață fetiță matematică trebuie ajungi departe
nu vezi că tactu și cu mine nu avem nimic
vrei ajungi ca noi bolnavi și aduși de spate?

dacă te prind cu unul care nu are cultul muncii fetiță
te dau afară din casă împreună cu el știi
îl iei de bărbat pe ăla care are palma bătătorită

ce faci cască ochii pe unde mergi și lasă oboseala
oasele rupte de muncă se refac relativ repede
dar o morală îndoielnică nu se mai repară niciodată

Tu mamă strigai după mine frumoasa mea copilă
uită-te crești pe zi ce trece și devi femeie
nu te mai recunosc eu ce să-ți mai strig acum spune

ce să-ți mai strige mama când le știi parcă pe toate
ai mers sigur ți-ai făcut drumul în viață
ești bună și a dracului ai învățat pe rupte și n-am rost

Tu mamă strigai plângând eu ce rost mai am acum
fetița mea adu-mi în dar un sens te rog
Te stingeai pe picioare de teamă voi pleca în curând

Tu mamă ești vocea interioară a cărnii mele toată
privește- femeie și bucură-te te rog
astăzi sunt astfel datorită faptului strigai tu mamă

cască ochii fetiță nu vezi pe unde mergi nu vezi că
aici oamenii rup și ucid despart și cuceresc
deschide ochii fetiță nu fii păpușa altora fii păpușarul tău

și eu atunci aplecam îți sărut picioarele mamă
dacă aș avea vreo putere te-aș prinde într-un glob
și te-aș păstra o eternitate la sânul meu cască ochii
nu vezi că fetița ta te iubește până la lacrimi?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea

Mergeam pe strada pustie luminată de luna strălucitoare
Privind cerul înnegurat și stelele încântătoare
Un gând m-a străpuns, ce pace nu-mi dădea.
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"

Încercam și încercam găsesc răspuns
Însă nimic nu părea fie potrivit
Și atunci un singur lucru mi-am spus:
"Fiecare are un scop ce trebuie îndeplinit."

Continuând merg prin bezna cea tăcută
Pe o bancă mai micuță, aflată-n fața mea
Stătea o fetiță ce părea ascultă
Șuierăturile vântului care lin bătea.

Fără vreo idee, lângă ea m-am așezat,
Am privit-o în ochi un timp îndelungat
Am văzut în ei doar suferință,
Nici pic de iubire sau dorință.

Vrând par politicos, am întrebat:
"Micuțo, ești bine, ce s-a întâmplat?"
Și fără vreo expresie pe chip, mi-a răspuns:
"Poți să mă faci ajung acolo sus?"

Rămas fără cuvinte de ceea ce mi-a spus,
Am continuat vorbesc, punându-i o altă întrebare:
"Ești bine? Ce sa întâmplat de ești supărată așa de tare?"
Tăcere, dar am avut răbdare.

Trecuse ceva timp, cine mai știe cât....
Dar atunci și-a ridicat capul din pământ
Mi-a șoptit încet, dar m-a marcat tare:
"Mama mea e înger, cum pot să fiu și eu, oare?"

Nu i-am răspuns, am așteptat continuarea.
"Lumea mea s-a prăpădit, vreau doar ajung în cer,
Acolo e mama mea, prea multe cer?"
Lacrimi care nu își găseau alinarea.

Ceea ce mi-a zis, pe viața m-a marcat.
"Fetițo, viața merge înainte, să nu-ți para rău.
Nu se va mai întoarce, e adevărat,
Dar ea va fi de acum îngerul tău."

S-a uitat cu ochii ei înlăcrimați către mine:
"Cum mai pot trăi când tot ce iubeam a murit?
Nu voi mai fi niciodată bine,
Iubirea de mamă era tot ce mi-am dorit."

Asta este tot ce mi-a mai putut spune.
A luat-o la fugă fără să-i mai pese,
Însă ochii, inima și mintea mi-a deschis
Și am știut ca întâlnirea cu ea a fost ceva prescris.

Acum, întrebarea mea avea răspuns:
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"
Ei bine, un singur cuvânt e de ajuns:
"Iubirea - de familie, de prieteni, de tot ce înseamnă ea."

poezie de
Adăugat de Alexandra MarinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Bunica

O văd acum... sfioasă, blând㠖 un dulce vis – bunica mea
Cum scoate banii strânși cu trudă, toți, adunați într-o basma.
Îmi joacă ochii-n lacrimi, Doamne. Cu mare trudă-i adunase
Și la nepoți, ca moștenire, bunica-n urmă îi lăsase.

Azi picură cu frunze de miere și de ceară.
Se-apropie secunda plecării... Este seară!
Îți mângâi tâmpla ninsă, bunico. Ești departe.
Te-ai dus – o mângâiere de aină și de șoapte.

De-acum îmi ești icoană, speranță și minune.
Tu ai plecat grăbită, dar m-ai strigat pe nume.
Poate-ai lăsat prin mine o sacră măștenire –
Poveste de lumină, de tihnă și iubire.

Vezi?! Lacrima îmi curge. Mă tot gândesc la tine...
Tu treci, un înger încă, spre sferele divine.
O lacrimă îmi curge și mă-ncunună stele,
Icoană de lumină,-ngenunchi bunici mele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

După un chef

După-un chef de-o noapte plină,
Vin acasă-n zori de zi.
Soarele pe cer s-alină,
Din prag, soața îmi zâmbi.
Cum în casă am intrat
Ea în brațe m-a luat.
Nu-mi așază de mâncare,
Nu-mi dă patul de culcare,
Franș, îmi zice, vrea facă,
Să mă vândă ca pe vacă!
Ea de mână luă
Și la târg se-avântă.
Bucuroasă c-a ajuns
La geambaș iute s-a dus.
Discutase, nu prea mult.
Cred c-a obținut ce a vrut.
Iar geambașu-n gura mare
Strigă fără încetare:
- Hai la bărbat de vânzare!
Lăudând cu vorbe mari,
Mai ceva ca pe măgari.
Ascultându-l eu așa,
Mai că-mi vine a striga:
"E minciună tot ce spune,
Vrea s-adune multă lume!"
Deodată-n jur se adună
Lume multă, lume bună.
Doamne care mai de care
Vrea dea un preț mai mare.
Veni una cât un cal,
Ea credea că sunt măgar.
Mă privi, se socoti,
Cu geambașu-un pic vorbi.
El răspunse bucuros:
- E-un bărbat încă frumos.
Și e bun cum altul nu-i!
Dar ce pot eu să vă spui!?
Și-n București de-ai căuta
Nu găsești așa ceva.
Ea, analizând în grabă,
Auzii cum ea -l întreabă:
- Dar la pat, îi bun, îi bun?
El răspunse:
- Îi bun, îi bun!
Cum se culcă, doarme tun!
- De băut, se-mbată des?
- O... e lucru de-nțeles.
Orice bărbat, se știe,
Trece pe la prăvălie.
Când primește el salarul,
E prieten cu paharul.
Bea o sută, poate două,
Cu prietenii, vreo nouă.
Dar când a ajuns acasă,
Restu-l pune tot pe masă.
Niciun ban el nu-și oprește,
Că doar dă, Doamne ferește,
El familia-și iubește.
Ce-nțelese doamna oare
De dă prețul așa de mare!?
Geambașul bucuros
Spre soție s-a întors.
Întrebă de prețu-i place
Târgu' ea îl poate face.
Soața stă și se gândi
Și pieziș mă și privi.
Eu cu ochii în pământ.
Strigă ea:
- Încă nu-l vând!
De știam că-i așa bun,
Nu băteam atâta drum!

Dragi confrați,
Tot ce faceți gândiți bine,
Ca să nu pățiți ca mine!
Nu se știe soața ta
Ce geambaș o mai avea.
Și-o să te trezești deodată:
Ești vândut ca pe o vacă.

poezie de din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2017)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vulpea și Ursul

Într-o toamnă-așa târzie
Un noiembrie fie
Au decis animalele
Să-și aleagă regele.

Animale s-au bătut
Să se-aleagă cu-un ținut.
Însă în lupta finală,
rămână un stăpân
Au rămas, vreau spun,
Vulpea și cu ursul brun.

Mai demult, bunica vulpii
Se aflase-n fruntea turmii,
Dar muncind puțin și rar,
A lăsat un gust amar.

Bunicuța a-nvățat-o
Pe vulpița urecheată
Niște șiretlicuri fine
Pe ursul brun să-l domine.

Ursul brun le-a explicat
Animalelor din sat:
Dacă-o vreți pe nepoțica,
Vă conduce iar bunica.

Speriați de-această veste
bunica din poveste
S-ar întoarce să le facă
Viața-mară încă-o dată,
Animalele au spus
Regele fie urs.

fabulă de (16 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Cătălin NistorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
George Coșbuc

La pârâu

Venea pe deal, voios cântând
Flăcăul;
Pe-un umăr coasa legănând,
Venea fără nici un gând
Flăcăul;
Dar iată-n drum îl află râul,
În drum, în drum, dar ce-i în drum?
Pârâul;
Așa de lat și chiar acum!

Dincolo câmp și lan și flori,
Ei, cată!
Și doine și secerători;
Pârâu-i lat, și să nu mori?
Ei, cată!
Și-n grâu, ei, bată-mi-l să-l bată!
În grâu, în grâu? Dar ce-i în grâu?
O fat㠖
Înoată-n spice până-n brâu.

"Să n-ai, Catrino, zi de rău!"
Ea tace.
"Ei, iacă naiba de pârău,
Mi-l puse focu-n drumul tău!"
Ea tace.
Deloc o vorbă! Sa preface.
Deloc, deloc, de ce deloc?
Că-i place
Și vrea de el să-și bată joc.

"Ai, fă, copii acasă mulți?
Ei, iaca!
Nu vii, urâto, nu m-asculți?
De dragul tău să mă desculți?
Ei, iaca!
Mai bine plec!" Și dânsul pleacă.
Dar ea? Dar ea? Ce-și zice ea?
treacă!
facă-n urmă cum o vrea!

Văzându-l, însă, c-a plecat,
Ea-și pune
Deoparte snopul: – "M-ai chemat?"
El mâna peste ochi mirat
Și-o pune.
– "Să-ți spun ceva! Cuvinte bune!"
– " spui, spui! dar ce să spui?
Ei, spune!
Dar iute, vezi, că vreme nu-i!"

– "Haide, treci pârâul! Ce te-ntreci,
Catrino!"
– "Nu vreau, auzi! De ce nu pleci?"
– "Dar nu-i cat Oltul, poți să-l treci
Catrino!"
– "Vecine, nu!" – "Ba da, vecino!
Nu vreai? Nu vreai? De ce nu vreai?
Haid' vino!
De-atunci și peste mări treceai."

"Ei, iaca, viu! Dar de nu-mi spui
Vro veste,
Zi bună între noi de-azi nu-i!"
Știa doar fata felul lui!
Vro veste,
De unde-o iei, dacă nu este?
Apoi, apoi? Ce-a fost apoi?
Poveste –
Tot eu să spun? Ghiciți și voi.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ruga pentru el...

Săracă mi-e casa în care trăiesc,
Sărac mi-e destinul, dar în el te primesc.
Amară și seacă mi-e ceașca de cafea,
Zic "mulțumesc" pentru ce am, dar multemai vrea...
Iartă-, Doamne, îți mai cer ceva,
Iartă-, te rog, dar știi că nu aș putea
Fără dragostea lui, ce mă face bogată,
Fericită, sinceră și uneori atât de minunată...
Nu vreau aur, platină sau bucăți de argint,
Vreau ne ții împreună, până vom avea și părul cărunt.
Nu vreau, Doamne, să mă hrănești cu pâine albită,
Mi-e de ajuns și coaja de la cea mucegăită.
Nu vreau ca să fiu îmbrăcată cu stil,
Vreau doar îmi amintesc de acea zi de april,
Când l-am cunoscut pe el și totul în jur s-a schimbat,
Ce-am avut – am dat, doar trupul mi l-am lăsat.
Doamne, nu mă plâng că sunt săracă,
Plâng că am în suflet o iubire, nu o joacă.
Trimite-l, Doamne, azi lângă mine,
Căci știu că mi-au rămas zile puține...
Și una doar aș vrea: "să îi spun că-l iubesc",
Ca să plec cu sufletul curat spre destinul ceresc!

poezie de
Adăugat de Ina CevagaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook