Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Vulpea și alte dobitoace (Fabula înscăunării)

O vulpe șuie, tinerică,
Ce nu știa deloc de frică,
S-a hotărât, de dimineață,
Că-i musai de-a ieși în față.
Gătită foc, nevoie mare,
Își puse coada pe spinare
Și-n mersu-i sprinten juna vulpe
Își etalează-a sale pulpe.
Se-nvârte printre dobitoace,
Campanie de zor își face,
Se dă pe lângă-un lup burtos,
Ce e la pungă foarte gros
Ș-are un jilț în Parlament,
Că vulpea noastră, evident,
Țintește să ajungă sus,
De-aceea și la bou s-a dus
S-o sprijine în adunare,
Pentr-un fotoliu cât mai mare.
Trecu și pe la un măgar,
Că vocea lui, se știe clar,
Când rage pe la adunare
Câștigă orice confruntare
Și toate cele dobitoace,
Cum zice el – așa se face.
Propuse, deci, pe juna vulpe,
Ce-l amețea cu-a sale pulpe -
Ministru chiar atunci, pe loc
Și iată, niciun dobitoc
Nu s-a împotrivit deloc.

Morala:
Dobitoace mari, vulpițe
Tupeiste și pipițe,
Fiare ale codrului -
În fruntea norodului.

fabulă de din Țara lui Papură-Vodă (18 iunie 2010)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Girel Barbu

Cinci ipostaze ale toamnei

toamna este o vulpe
cu brumă pe pulpe

o vulpe ce-și aruncă pielea-n grămezi
pe toți cireșii din livezi

toamna e o jivină atât de sumbră
că-și mănâncă propria umbră

toamna este o vulpe neroadă
ce se linge tot timpul sub coadă

toamna este o vulpe rea
ce se fată continuu din ea.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Orătăniile (poezie pentru copii)

Zarvă mare în grădină:
Țipă tare o găină,
Țipă rațele... mac, mac!
Țipă tare... și-un gânsac!

Ce credeți că s-antâmplat?...
A intrat, vulpea în sat!
O vulpe îmfometată
Și de câinii toți, lătrată!

Vulpea noastră-mfometată
A uitat, că e lătrată
A uitat, că-n sat mai este
Vânătorul ce-o pândește.

- Uite vulpea-n bătătură!...
Fuge cu rața în gură!...
- Vai de noi, astăzi murim!
De vulpe ne prăpădim!

De la larmă și lătrat
Vânătorul, s-a sculat:
Vânător mare vestit
De sătenii toți iubit.

Vulpea noastră păcătoasă:
O vulpe foarte frumoasă,
De foame și de calică
Nu avea nici pic de frică.

Ea-l știa pe vânător:
Un dușman al vulpilor,
Dar acum, năval' a dat
Și de toate a uitat:

În coteț, iute intra
Orătănii omora
Avea fulgi prin nas și gură
Și tot, nu era sătulă.

Nesătula, s-a trezit
Cu vânătorul vestit:
Vânător, care-a văzut
Ce dezastru a făcut.

- Vai de mine, ce mă fac?
Am sărit din puț în lac!
A țipat vulpea calică
Miorlăind, ca o pisică

Și făcând ea pe... pisica
A-nceput, s-o prindă frica:
Vânătorul iscusit
Nu s-a lăsat păcălit.

Vulpea, toată cufurită
De pușcă îi ațintită:
Vânătorul, pac! și pac!
Și vulpea a împușcat.

- Vai ce mai găinărie,
Țipă vulpea-n agonie:
Decât vulpe împușcată
Mai bine, îmfometată!

Și zicând vulpea așa
Sufletul că și-l trăgea
Să îi fie de învăț
Cu blănița,-i pusă-n băț!

Și ce mare bucurie
Și ce mare vulpărie
Și ce nuntă mare-n sat
Orătăniile-au dat.

***
Zarvă mare în grădină!
Țipă, iarăși... o găină:
"Cotcodac, și cotcodac",
Speriată... de un "ac".

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vulpe șireată

Acolo-n grădină, o vulpe mică
Se furișează, noaptea, când nu-i nimenea-n jur,
Și sub umbra tomnaticei vițe de vie
Mănâncă, în taină, ciorchinele înrourat.

Dragostea nu e vulpe,
Nici tu un ciorchine de struguri.
Dar, neștiută, inima mea s-a furișat
Și-n taină te-a culesc, când nu era nimeni în jur.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Indignare bovină

Pentru că boul "s-a ajuns",
Adică-n sat, ca președinte uns,
Măgarul, ce-l știa c-a fost... măgar,
Din vremea când fusese doar primar
Într-o ogradă-n care a putut
Prin furt, să-și rotunjească-al său avut,
Luând, prin fals în acte, șase case,
Pe care, evident, le-nchiriase,
Măgarul, deci, cu acte-a dovedit
boul, președinte parvenit,
E un penal cum nu s-a mai aflat
Și-ar trebui dea-napoi, la stat,
Toți banii încasați în mod nedrept.
Dar boul operase mai "deștept":
Ales, cum știm, ca președinte-n sat,
O cucuvea juristă-a constatat
ar avea mereu imunitate,
Deci, faptele-i n-au cum fie judecate.
Iar bou-atunci, dorind să își arate fala,
A și mugit, puternic, în satul lui, MORALA:

"Ce treabă-are măgarul, răspunsul chiar îmi scapă,
știe el, de unde un bou bea-ntruna apă?"

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

Cumătra de la Orăștie

O cumetriță vulpe, fistichie,
Ce locuia la vilă-n Orăștie,
Avea din abundență cașcaval
Și, prin împrejurimi, n-avea rival.
Fusese conțopistă-n primărie
Însă roșcata noastră, cu tărie,
Dorindu-și ca să ajungă mult mai sus,
Își face-un plan, cum lesne-ați presupus.

Nu se mai mulțumește cu ce are
Și-și pune coada, iute, pe spinare,
Să-ajungă deputată-n capitală,
Că-n Orăștie, viața e banală.
Nu-i pasă de nimic, când averea,
Să-și satisfacă, din belșug, plăcerea,
Căci încă o ajută și blănița
Și-al ei botic, ce-l țuguia... Lelița!

În drumul ei către această pistă,
Nicio jivină, practic, nu-i rezistă...
Doar un buldog de casă, hotărât,
Nu-nghite-așa madamă,-i stă în gât,
Îi pune piedici și o agasează,
Căci a văzut că mintea-i patinează.
Și!?... N-a putut treacă de dulău,
Iar cumetrița noastră-ajunge rău,
Se-ntoarce în oraș, fără vreun plan,
Cu coada-ntre picioare, făr' un ban.

Morala:
nu te miri, când vezi așa lelițe,
Care au bani pe fițe și blănițe,
Că nu-și văd lungul nasului, deloc,
Apoi când cad, e vai de-al lor cojoc!

fabulă de
Adăugat de Mirela GrigoreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă-n fuga mare la băltoaga din marginea pădurei și-și vâră-n apă toată coada!... În acea noapte începuse a bate un vânt răce, de îngheța limba-n gură și chiar cenușa de sub foc. Îngheață zdravăn și apa din băltoagă, și prinde coada ursului ca într-un clește. De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei și de frig, smuncește o dată din toată puterea. Și, sărmanul urs, în loc să scoată pește, rămâne făr' de coadă! Începe el acum a mornăi cumplit ș-a sări în sus de durere; și-nciudat pe vulpel-a amăgit, se duce s-o ucidă în bătaie. Dar șireata vulpe știe cum să se ferească de mânia ursului. Ea ieșise din vizuină și se vârâse în scorbura unui copac din apropiere.

în Ursul păcălit de vulpe
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Valentin David

Efectele geloziei

Vulpoiul, cu o viață grea, mizeră,
Fiind un biet șofer de gunoieră,
Ce viața-l condamnase la canoane,
Căci zilnic încărca la tomberoane,
Avea în vizuină-o soțioară,
Incandescentă ca o zi de vară,
O vulpe mai subțire ca nuiaua,
Că pe masculi îi apuca damblaua.
Dar într-o zi de marți, cam fără chef,
Vulpoiul îl rugă, umil, pe șef,
Să-i dea soției sale-un loc de muncă,
nu mai spele vase în speluncă.
S-a adunat pădurea, ca la urs,
Când vulpea a venit dea concurs,
Iar șeful, constructiv, i-a-ntins o mână
Și a testat-o timp de-o săptămână.
Chiar dacă nu era prea educată,
S-a dovedit extrem de talentată
Și-arzând etape, cu CV-ul gol,
Ajunse vulpea șef la Protocol!
Se descurca-n diverse situații,
Vulpoiul era dus în delegații,
C-a avansat și dânsul, va zică,
Și-acuma conducea mașină mică.
Cu cât lucra vulpița mai din plin,
Vulpoiul rătăcea prin Severin,
Ba chiar ajunse singur și pribeag,
Ca păzească via-n Babadag...
Cum vorbele au început iasă,
Vulpoiul a bătut cu pumnu-n masă
Și-uitând de politețe și sfială,
S-a dus la șef, să-i ceară socoteală.
Nervos, acesta l-a concediat,
Dar îmbunat de vulpe, l-a iertat
Și astfel a ajuns, din răzbunare,
Vulpoiul muncitor la vidanjare.

Morala 1
Când ești sărac, gelos, mereu plecat,
Nevasta-ți face viața de rahat.

Morala 2
De muncă uneori îți piere cheful,
Când soața ta pe mână e cu șeful.

Morala 3
Degeaba soțu-i pe volan cu mâna,
Când doar soția poate trage frâna!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La avicola

Întrebând-o de-are "piept",
Vânzătoarea, mare vulpe,
Zise dup-un vechi concept:
Nu se vinde fără..."pulpe"!

epigramă de din Terapii de șoc (1997)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Carul apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și, crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi: Aho! Aho! Boii se opresc. Țăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape și, văzând că nici nu suflă, zice: Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti!... ce frumoasă cațaveică am fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicând așa, apucă vulpea de după cap și, târând-o până la car, se opintește ș-o aruncă deasupra peștelui.

în Ursul păcălit de vulpe
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Niccolo Machiavelli

Întrucât un principe trebuie să se priceapă bine să se comporte asemenea unui animal, el va fi nevoit aleagă între vulpe si leu. Aceasta, deoarece leul nu se apără de cursele ce i se întind, iar vulpea nu se apără de lupi. Așadar, ca poți recunoaște cursele, trebuie fii vulpe, iar ca poți băga groaza în lupi, fii leu. Cei care se comportă numai cu violență, asemenea leului, nu se pricep deloc la politică. Deci un principe prevăzător nu trebuie să-și țină cuvântul nici atunci când el se întoarce împotriva lui și nici atunci când au dispărut motivele ce l-au îndemnat făgăduiască un lucru.

în Principele, XVIII
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Lettere/Scrisori" de Niccolo Machiavelli este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 33.99 lei.
Ion Creangă

Cum a sfârșit de zis aceste, deodată s-a stârnit un vânt năprasnic, și, venind un vârtej înfricoșat, a ridicat pe ginerele împăratului în sus și s-a făcut nevăzut. Atunci podul cel minunat îndată s-a stricat și s-a mistuit, de nu se știe ce s-a făcut. Iară palatul în care ședeau moșnegii și cu nora, cu toate bogățiile și podoabele din el, s-a schimbat iarăși în sărăcăciosul bordei al moșneagului, de mai înainte. Atunci bătrânii, văzând astă mare nenorocire și pe nora lor în așa hal, au început a o mustra, cu lacrimi în ochi, și a-i zice cu asprime să se ducă unde știe, că ei n-au cu ce s-o țină.

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Coge

Unui afemeiat

Când e vorba de grătar,
Noi vrem mici și cu muștar,
El, șiret precum o vulpe
Nu-și ia ochii de la... pulpe.

epigramă de din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Titu Maiorescu

Adevărat este pentru capul mediocru ceea ce s-a obișnuit primească ca adevărat, în acest obicei își află îndestularea lui și orice noutate îi apare ca un dușman la liniștii lui sufletești. Împotrivit la orice nouă încordare a inteligenței, nedeprins și nevolnic la munca intelectuală de a supune unei perpetue examinări fundamentul părerilor sale, el își are cercul inteligenței închis, se opune noului adevăr și, făcând aceasta, crede chiarare în sine o mișcare în folosul inteligenței, pe când de fapt, nu are decât acea rezistență a inerției care stăpânește elementele intelectuale, ca și pe cele fizice.

citat celebru din
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "O cercetare critica" de Titu Maiorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.

Fabula corbului

La mijloc de codru poiana se-ntinde.
Ce crudă e iarba, înaltă și mare!
Cumătra roșcată văzduhul cuprinde,
Scrutează cu ochii întinsul de zare.
De-odată privirea se-ndreaptă mirată
Spre corbul ce zboară de-asupra-i, sub nori.
Crezu că-l lovise o boală ciudată,
Cu spaimă în suflet o prinse fiori:
Acesta zbura tot cu coada-nainte,
Pe când lumea toată, cu ea înapoi.
Cumătra-l întreabă, mieroasă-n cuvinte:
-E-o boală ciudată pe sus pe la voi?
Te-ncearcă microbii, vreun greu beteșug,
Ori poate azi-noapte ai tras vreo beție?
-Nu, dragă cumătră, e-un mic vicleșug,
Aceasta e moda în democrație.
Păi lumea întreagă azi face ce vrea,
Dorința e lege și pofta e mare.
Cumătra își zice: E timpul și ea,
Urgent, purceadă la marea schimbare!
Porni prin pădure cu coada-nainte,
Mișcând lent din șolduri și provocator.
Ascuns după-o tufă, Martin, cel cuminte,
Zărește roșcata și-l ia cu fior.
Vecinii îl șctiu că-i un tip liniștit,
Când e un scandal, rezervat ocol,
Dar văzând scena asta, cum stătea el pitit,
Își ieși rău din fire și trecu la viol.
Tăbărâ pe cumătră și-o surprinse de-odată,
O întoarse pe față, mai apoi și pe dos;
Se luptă biata vulpe și scăpă de-șe-la-tă,
Alergă zăpăcită, blestemând mânios.
Se întoarse la corb și-l certă furioasă:
-Ești un tip mincinos, gură mare și rea,
Spui că-n democrație e o viață frumoasă
Și că azi toată lumea poate face ce vrea?
-Tu te superi pe mine fără rost, draga mea,
Este o nedreptate că mă faci mincinos,
Dar știi, numai sus ai foloase din ea,
Și nicicând nu va fi pentru voi, cei de jos!

fabulă de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fabula corbului cu tupeu

La mijloc de codru poiana se-ntinde.
Ce crudă e iarba, înaltă și mare!
Cumătra roșcată văzduhul cuprinde,
Scrutează cu ochii întinsul de zare.
De-odată privirea se-ndreaptă mirată
Spre corbul ce zboară de-asupra-i, sub nori.
Crezu că-l lovise o boală ciudată,
Cu spaimă în suflet o prinse fiori:
Acesta zbura tot cu coada-nainte,
Pe când lumea toată, cu ea înapoi.
Cumătra-l întreabă, mieroasă-n cuvinte:
-E-o boală ciudată pe sus pe la voi?
Te-ncearcă microbii, vreun greu beteșug,
Ori poate azi-noapte ai tras vreo beție?
-Nu, dragă cumătră, e-un mic vicleșug,
Aceasta e moda în democrație.
Păi lumea întreagă azi face ce vrea,
Dorința e lege și pofta e mare.
Cumătra își zice: E timpul și ea,
Urgent, purceadă la marea schimbare!
Porni prin pădure cu coada-nainte,
Mișcând lent din șolduri și provocator.
Ascuns după-o tufă, Martin, cel cuminte,
Zărește roșcata și-l ia cu fior.
Vecinii îl șctiu că-i un tip liniștit,
Când e un scandal, rezervat ocol,
Dar văzând scena asta, cum stătea el pitit,
Își ieși rău din fire și trecu la viol.
Tăbărâ pe cumătră și-o surprinse de-odată,
O întoarse pe față, mai apoi și pe dos;
Se luptă biata vulpe și scăpă de-șe-la-tă,
Alergă zăpăcită, blestemând mânios.
Se întoarse la corb și-l certă furioasă:
-Ești un tip mincinos, gură mare și rea,
Spui că-n democrație e o viață frumoasă
Și că azi toată lumea poate face ce vrea?
-Tu te superi pe mine fără rost, draga mea,
Este o nedreptate că mă faci mincinos,
Dar știi, numai sus ai foloase din ea,
Și nicicând nu va fi pentru voi, cei de jos!

fabulă de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

FABULA TRĂDĂRII

Pentru c-au vrut, la votare,
S-aibă scorul cel mai mare,
Papagalul și un bou,
Fiecare un erou
Al partidului în care
Era lider din născare,
Au decis, nu prin instanță,
Să formeze-o alianță,
Pentru a conduce-n sat.
Și așa s-a întâmplat.
Animalele prostite,
Au votat ca orice vite,
În speranța că-aliații
Vor fi-n Parlament ca frații
Și vor da legi bune-n stat,
Pentr-un trai îmbelșugat.
Iată, însă, din savană,
Leul, jinduind la slană
De oi și berbeci din sat,
Pe bou l-a și contactat
(-avea minte-napoiată),
Să-i dea rația visată.
I-a promis că-l va susține
ajungă el mai bine
Și-n sat, fie, normal
Mare, fără papagal.
Papagalul însă-a dus
Tratative cu un urs,
Ce poftea și el la oi.
Astfel că, trădând, cei doi
Au rupt alianța lor,
Vânzând un întreg popor!

Iar MORALA, prin urmare,
Ne arată ce oroare
E s-alegi, cum facem noi,
Între papagali și boi!

fabulă de din O aia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Logică bovină

Pentru că boul s-a ajuns,
Adică-n sat, ca președinte uns,
Măgarul, ce-l știa c-a fost... măgar,
Din vremea când fusese doar primar
Într-o ogradă-n care a putut
Prin furt, să-și rotunjească-al său avut,
Luând, prin fals în acte, șase case,
Pe care, evident, le-nchiriase,
Măgarul, deci, cu acte-a dovedit
boul, președinte parvenit,
E un penal cum nu s-a mai aflat
Și-ar trebui dea-napoi, la stat,
Toți banii încasați în mod nedrept,
Pe casele furate ca "deștept".
Fiind el, însă, președinte-n sat,
O cucuvea juristă-a constatat
boul este, totuși, "împărat"
Și are, evident, imunitate,
Iar faptele-i, desigur, nu pot fi judecate.
Iar bou-atunci, ca să-și arate fala,
A și mugit, puternic, în satul lui, MORALA:

"Ce treabă-are măgarul, răspunsul chiar îmi scapă,
știe el de unde un bou bea-ntruna apă"?

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Două inimi

Două inimi într-un singur piept, își împărțeau bătăile.
Una se satură și decide urce sus, în cap.
Își construiește un întreg oraș, pe care îl înconjoară cu ziduri groase, din cea mai rezistentă pânză de aer.

Timpul trece...

Inima ce a decis plece, măcinată fiind de singurătate, începe să își dea întâlnire cu prieteni invizibili; să își aducă singură ofrande; cânte despre fericire, pentru a și-o aminti.
În fiecare dimineață, de cum se deschid pleoapele, își repetă că "știe ce face", mințindu-se fără vrea.

Timpul trece...

Precum două păsări pe același cer, cele doua inimi nu se pot ignora la nesfârșit.
Prima ar vrea vorbească, dar nu știe limba.
A doua ar vrea tacă, dar nu cunoaște liniștea.

Timpul trece...

Până-ntro zi, când se oprește-n loc.
Și pentru câteva secunde, cele două inimi se privesc.
Una uitându-se în sus, cu modestie, cealaltă privind în jos, cu trufie.

De la această întâmplare, mult timp a trecut...
Și adevărul e, că nimeni nu știe să descrie exact ce s-a întâmplat, deși mulți au încercat.

Unii spun că cele doua inimi s-au privit, până când cea de sus a adormit.
Și așa de la înălțime a căzut, că s-a ciocnit de cea de jos... și din doua inimi, Una s-a făcut.

poezie de
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Neanderthal (3)

Bărbatul ei nu mai era
Nici prost, nici bleg, cum îl știa,
Și, chiar atunci când încerca
Pe plac să-i facă, ea vedea
Că nu-i deloc atent la ea,
Iar mintea-i e... altundeva.

Și s-a gândit, s-a perpelit,
Dar, iată, ziua a sosit
-eu nu știu cine-a ciripit-
Când o idee i-a venit
Și cerului i-a mulțumit
ruga i-a-mplinit.

S-a dus și-a reușit, cumva,
Ca sapiensa blondă, rea
De muscă sau de altceva,
Să fie de acord cu ea
sigur-sigur, i-ar plăcea
Cu amândoi alăturea.

Că-n peșteră nu i-ar fi frig,
Și-ar fi, desigur, un câștig
La foc, în loc de pipirig,
Un lemn, din cele ce se-nfig
Cu vlaga unui cucurig
Vestit, cu, la femei, cârlig.

Așa a fost: în trei amor,
Iar anii au trecut ușor,
Și-n peșteră, muncind cu spor,
Au apărut, încetișor,
Cinci puradei. Iar el: "Vum knor!"
(Înseamnă: "Recunoscător!")

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Liviu Sergiu Manolache

Remus Pricopie, cel care a afirmat că Romulus și Remus au fost crescuți de o vulpe, este propus prim-ministru!

Rea mai este lumea asta,
Se repede să-l inculpe:
Nu-l mai iartă nici nevasta
"s-a încurcat" c-o vulpe!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook