Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Violetta Petre

Țara mea, cu ochi albaștri

Cad pădurile de teamă că securea se ascute,
Mor izvoarele de sete, iar poienele ni-s mute;
Florile se-ascund în iarnă, dar zăpadă nu mai este,
Ninge-n noi cu resemnare, și ni-s visele poveste.

Românește-mi cântă frunza, doina în genunchi se roagă
Să-i rămână pur cuvântul, să îi fie țara-ntreagă;
Dar, ce vulturi se adună, ciugulind din cântul dulce
În morminte mi-l așază și mi-l răstignesc pe cruce.

Nu mai înverzești pe ramuri și poverile se-adună,
Grijile te-ngenunchiază și din ele-ți faci cunună;
Mușcă corbii, strânși grămadă peste trupul fără vlagă
Nu e nimeni să-ți așeze mângâiere peste plagă.

Plânge-albastrul peste galben, roșul, maci, împovărează,
Somnul nu te mai găsește și ți-e noaptea tot mai trează;
Un colind se-aude jalnic, ca un scâncet de durere,
Ruga s-a sfârșit în lanțuri, râde Iadul de plăcere...

Țara mea, cu ochi albaștri și cu lanurile-n soare
S-a împodobit tot cerul, roșul ți-e în sărbătoare.
Te-aș lua la mine-n brațe, să te-adun din mâini flămânde
Dar nu pot s-ajung la tine, că nu știu nici cum, nici unde

Mai trăiești. Îmi plânge dorul și m-aș face colț de Rai
Să te apăr de-ntuneric, să te-mbrac în flori de mai...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Iarna

Iar e iarnă, frig și ger,
Veșmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.

Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe aștearnă
Lunga și geroasa iarnă.

Săniuțele zglobii
Duc la vale pe copii;
Omuleții de zăpadă
Se înghesuie să-i vadă.

Moș Crăciun aduce-n dar
Brad frumos împodobit;
Sărbătoare este iar,
Chiar și anul s-a-nnoit.

Iarna vine, iarna trece
Chiar dacă afară-i rece,
De ești împăcat cu tine
În suflet ți-e cald și bine.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Violetta Petre

Replică la poezia "Îndoială" de Valentin David

Și clipele-astea nu mai au ce face,
Decât muște violent din munți,
Nu din cei tineri, ci din cei cărunți
Când violetul în apusuri zace?

Amurgul nesătul, iubiri ascunde,
Ne gelozește înghițind cuvânt.
Din mări albastre, eu am să-i descânt,
Dar, el cu insolență îmi răspunde.

Și peste toate astea, timpu-i rege,
Înghite clipele ca un nebun,
Să nu apuc, ce n-am putut, să-ți spun
Și de ți-aș spune, tot n-ai înțelege,

Că, aripi nu mai am zbor cu tine
Și nici vioară îți cânt cochet.
A mai rămas un scâncet violet
Și-un gol imens la mine-n intestine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Te-aș ninge...

Te-aș ninge de azi, sub troiene să-mi cazi, tot eu să te caut și să te găsesc, sub albul ce-mbracă și mare și brazi și om de zăpadă în tine să cresc...
Te-aș ninge așa, liniștit ca-n povești pe ochi și pe frunte, pe brațe și gând, să-ți intru cu iarna în nopți când privești cum ning dintr-un cer, unde vise mai vând...
Te-aș ninge cu versuri albite de nea, poemele iernii să-ți fie veșmânt, te-aș ninge cu stele, dar n-am nicio stea, și de mai cade vreo stea pe pământ,
Decembrie-o-ngroapă-n zăpezi de argint, sau cade pe cetini în seri de Ajun și nu pot, iubite-n Ajun să te mint și nici că aștept înc-o stea, îți spun...
Te-aș ninge cu dorul ce-mi umblă hai-hui, să mi te-aducă la piept să-mi colinzi, dar a rămas în parfum de gutui, de sub troiene, nu știu de-l mai prinzi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Petru Ioan Gârda

N-am chef

N-am chef mor cât pomii sunt în floare
Și răspândesc lumină peste tot!
De ce m-aș duce-n întuneric, oare,
Cât pot iubi lumina... și mai pot?

N-am chef mor când biruie căldura
Și sunt femei frumoase peste tot!
De ce să nu îi urlu Morții ura,
Cât pot iubi Femeia... și mai pot?

N-am chef mor când este plin de roade
Și-aromele mă-mbie peste tot!
De ce-aș lăsa belșugul, cumsecade,
Când pot gusta din toate... și mai pot?

N-am chef mor nici – pe de altă parte -
Când albul pur se-ntinde peste tot!
De ce-aș aluneca, docil, în moarte,
Cât pot schia pe dealuri... și mai pot?

Mai merg –arar- la doctori, la spitale,
Să-i strig, scrâșnind, durerii, anatema...
N-am chef mor, ce mai la deal, la vale!
... Și nici nu știu de ce mi-am pus problema!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Secetă

Când vara este-n amiază,
seceta se instalează.
Câmpia plânge cu dor
după ploaia unui nor.
E căldură-îngrozitoare.
Totul în natură moare.
N-a mai plouat de o lună.
A secat apa-n fântână.
Nici la izvorul din vale
apa nu-și mai taie cale.
Peste tot pământul crapă,
că cerul nu-l mai adapă.
Țăranii, genunchi îndoaie
și se roagă Sfntului,
dea o bură de ploaie
pe fața pământului.
Ruga le-a fost ascultată
și din cerul plin cu nori,
a-început plouă-îndată
peste oameni, peste flori.

poezie de (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Violetta Petre

Vin și eu, la tine, mamă...

N-am mai fost pe-acasă, Doamne, de-o vecie și mai mult,
Să-mi găsesc copilăria și salcâmii să-i ascult.

Cum mai ning peste morminte, așezându-se domol
Pe-aminitirea mamei mele și pe sufletul meu gol!

A curs pe Danubiu apă, cât -nece dorul meu
De când ai plecat la stele, lângă rai și Dumnezeu.

M-ai lăsat orfană, mamă, și nu am cui mă plâng,
Când se-adună toamne-n mine și în mine, ploaia strâng.

Numai visele mi-alină, când te-aduc la mine-n zori,
Supărările și vina, că nu ți-am adus, azi, flori.

Trec secundele grăbite și-mi mai fură câte-un an
Și mă veștejește timpul cu surâsul lui viclean.

Și m-aduce mai aproape de grădina-n care ești.
Vin și eu curând, la tine, dorul să mi-l liniștești.

Tata este lângă tine, sau nu l-au primit în rai?
Am să-i spun o vorbă, mamă. Și de nu, te rog să-i dai

Veste sosesc degrabă și deși nu m-a iubit,
Aș vrea să-i vorbesc de vremea, când în suflet l-am primit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarnă în Mănăștur

S-a topit zăpada mare
însă iar a nins puțin
peste ochi în depărtare
și-al copiilor suspin

s-a lăsat un frig amar
în oraș și peste tot
și pe străzi — pe trotuar
înflorind al vremii clopot

gerul prinde rădăcină
în Cluj și în Mănăștur
iarnă grea iat-o vină
ne lege pasul pur

chiar și vântul s-a oprit
undeva să se-ncălzească
din gerul cel neclintit
mâinile să-și dezmorțească

nicio creangă nu mai mișcă
din copacii de pe afară
numai frigul te mai pișcă
dintr-o floare legendară

iarna — pictor iscusit
e din vremuri mai străvechi
câte flori ea n-a croit
cu șapca peste urechi

și cu țurțurii cei goii
de la streșini pe la țară
ger aprig când fu la noi
în a ochilor tăi pară

este iarn㠗 bine-i șade
și cu frig și cu zăpadă
cât de bine ierni-i cade
cu omătu stând grămadă

iată Cluju cum surâde
printre blocuri și pe străzi
și ce dulce azi te prinde
peste albele zpăezi

poezie de (8 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Vis cu miresme de lavandă...

(poezie adamică)


De te-ai ascunde-n lanul de lavandă,
Te-aș căuta să nu te mai găsesc.
fac cu violetul contrabandă,
Și-n brațe violet, să te iubesc.

Și să-mi rămână impregnat în gene,
Ca să te port cu mine peste tot.
Când o-ngheța parfumul în poiene,
Din mine să nu pot să te mai scot...

Să-mi odihnesc privirea pe o coapsă,
Pe unde violetu-i mai aprins,
Dorința mă doară. Ce pedeapsă,
Să nu te pot atinge. Și învins

Încerc să te adun buchet de vară,
Printre cămăși, te-mprăștii, să te am.
Și când va bate crivățul pe-afară,
Să mi te am lavandă-n flori, la geam.

Să te adulmec, chiar de te mai scuturi-
Mireasma ți-e aceeași ca în lan.
De florile-ți mai cad prin așternuturi,
Mă lecuiesc cu ele de alean...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imposibila vară...

Cerul și ploaia s-au scurs pe pământ
Și soarele nu mai sărută marea.
Tu ești departe, eu tot departe sunt....
Peste anotimpuri s-a așternut uitarea.

Când toamna plânge dorul tău,
Pe mine ninge iarna grea.
E drumul troenit și tot mai greu
Și niciun anotimp nu ne mai vrea.

Ți-am căutat prin toamnă, primăvara
Dar am găsit doar vânt și ploi....
Nici noaptea nu-mi mai spune bună seara,
Iar dimineața-ntreabă ades de noi.

E-atâta liniște peste-anotimpuri,
Nici iarnă nu-i, nici vară nu-i....
Suntem aici, dar suntem tot mai singuri,
Suntem ai tuturor și-ai nimănui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Iubire albă

Și m-aș preface-n fulgul de zăpadă
Care-ți atinge fruntea-ngândurată,
Și te-aș mai ninge-n vise câteodată,
mă asculți cum ning ca o baladă.
Și să m-atingi, mă topesc în palmă
Când îmi aștepți sub vâsc îmbrățișarea,
Tu fii țărmul, eu îți fiu marea
Într-un ocean de alb. Atât de calmă
îți pătrund sub piele cu sfiala
Atâtor doruri ce-au zăcut departe
În iarna amintirilor deșarte
În care ne mai paște îndoiala.
Și m-aș preface-n iarna cea mai iarnă,
Să te îngheț în veșnicia albă,
Și din colinde îți fac o salbă,
Din ceruri, îngeri, peste noi, cearnă
Tăcerile zăpezilor eterne.
Tu, doar iubirea, peste mine-așterne!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lângă crucea părăsită

La o margine de codru, pe-o colina însorită,
Lângă potecuța-ngustă, stă o cruce părăsită.
Răstignit in patru cuie, prăfuit de ani și vreme,
Stă Hristos uitat și singur, peste El timpul se cerne!

Doar un biet copil ce zilnic paste turma de mioare
Se oprește să se-nchine, și se-ntreabă cu mirare:
"- Cât mai poți rabzi, Hristoase, cuiul și singurătatea,
Nu Ți-e frica de-ntuneric când se-așterne-n codru noaptea?

Nu Ți-e foame, nu Ți-e sete, n-ai pe nimeni lângă Tine,
Ești și Tu la fel de singur, ești orfan la fel ca mine?
Eu pasc turma de mioare ca să-mi dea un colț de pâine,
Cel ce e stăpân pe turmă... azi îmi dă... dar nu știu, mâine!

Ți-am adus un colț de pâine, e mai veche, dar e bună,
Sunt prea mic... nu pot ajunge, să-ți dau jos acea cunună
Și -Ți scot din frunte spinii, care pielea Ți-au străpuns.
Cum sa fac, că-s mic, Hristoase, și n-ajung așa de sus?

Ți-am adus și apă rece, Ți-o fi amar și sete,
Ei Ți-au dat oțet și fiere, da' zic: Dumnezeu să-i ierte!
și astăzi trec grăbiți și nu vor să se oprească,
Chinul Ți-l ușureze, setea Ți-o ostoiască!

N-ai nici haină, n-ai nici cușmă, pentru când o fi mai rece,
Dar îți las a mea cămașă, că nu știu când 'oi mai trece.
N-am mai multe, că aș vrea să-ți mai las, ai de schimb,
Dar ce văd?! Sau mi se pare? Ai în jurul Tău un nimb?

Ooo... nu pot să cred, Hristoase, -ntinzi mâna către mine,
nici cuiul nu mai poate, răstignit a Te mai ține!"
"-Drag copil, grăiește Domnul, Crucea mea n-ar mai fi grea,
Dacă ar veni cu toții, cu iubire lângă ea.

Și eu sunt Păstor la oi, mi-am dat viața pentru ele,
Multe au plecat din staul, eu le caut cu durere
Și le-aștept sa se întoarcă, le mân către pășune
Cu iubirea mea cea sfântă, eu le strig ca să se-adune!

Tu ești mic, da-n suflet mare și bogat cum alții nu-s,
C-ai întins un colț de pâine și-ai dat apă lui Iisus
Și-ți voi da, când va fi vremea, apă vie și merinde,
Viață veșnică și Raiul, pentru dragostea-ți fierbinte!"

Și i-a pus Hristos, pe creștet, mâna Sa cu răni de cui
Și-a mâncat din pâinea tare, pusă înaintea Lui.
Binecuvântând orfanul și gustând din apa rece,
S-a urcat din nou pe Cruce, pentru cei ce vor mai trece!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Violetta Petre

Azi, nu mai plouă ca atunci

E liniște în cer și pe pământ
Și vântul nu mai bate, nu mai plouă,
Nu mușcă gerul din obraz și gând,
Doar lacrimile, din noi amândouă.

Te-aștept la gară, pe-un peron cernit,
Cad pescăruși sub norii de zăpadă.
Ce strigăt din adâncuri, chinuit
Mugește-un val, tristețea ne-o vadă!

Și parcă e pustiu ca în infern,
Doar corbii mai petrec prin cimitire.
Copila mea, din ochii-ți verzi, azi, cern
Doar rugăciuni alese din Psaltire.

Și de-ar ajunge ruga pân' la cer,
Te-aș liniști tata ne aude;
Dar, muritoare, nu pot să-ți ofer
Decât aceste adevăruri crude:

Că moartea e cu noi de la-nceput
Și pierdem prea devreme ce-am avut...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Albastru

De- fi iarnă, ce-aș mai ninge peste trupul tău sedus!
Dar, nu sunt și ninge cerul vinovat, de jos în sus.
De- fi mare,-n brațe-albastre, te-aș purta spre mine-n larg,
Dar, în brațe, port doar vise, umbre ce de țărm se sparg.

Și de-aș fi suspin de vară-n asfințit de flori de maci,
Ți- fi lacrima-povară, dar nu sunt și-n ierni mă-mbraci.
De sub neaua vieții mele, te adulmec și te chem
îmi fii colind albastru, dezlegare de blestem.

De- fi toamnă-n strai de frunze ruginii și de gutui,
Ne-am sorbi la prânz și cină și-amândoi am fi sătui;
Eu, licoare aromată, căpșunică-n bob răscopt,
Tu, șampanie aleasă, așteptând să te adopt.

De- fi primăvara verde, și tu frunză-nmugurind,
Fir de iarbă ce-ncolțește pe-al iubirii tainic grind,
mai cere înc-o viață, am timp să te iubesc;
Dar nu sunt nimic din toate și-n nimic nu mă găsesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unei femei

Tu ai plecat cu sufletul nostalgic
De ceruri largi, de vecinici,
În țara caldă, unde tot-d'a-una
Sunt înfloriți frumoșii palmieri.

De pe la noi ce vești să-ți dau, iubito?
Nu sunt nici flori, nici rândunici... e iarnă...,
Și simt că peste inima mea tristă
Uitarea ta începe să s-aștearnă...

O! vino mai curând... de mai ții minte
Cuvintele șoptite la plecare,
Și plânsul meu, ce mi-l ștergeai cu părul, -
O! vino mai curînd... Și adu-mi soare...

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unei femei

Tu ai plecat cu sufletul nostalgic
De ceruri largi, de vecinici primăveri,
În țara caldă unde totdeauna
Sunt înfloriți frumoșii palmieri.

De pe la noi ce vești să-ți dau, iubito?
Nu sunt nici flori, nici rândunici... e iarnă...
Și simt că peste inima mea tristă
Uitarea ta începe să s-aștearnă...

O! Vino mai curând... de mai ții minte
Cuvintele șoptite la plecare,
Și plânsul meu ce mi-l ștergeai cu părul, -
O! Vino mai curând... și adu-mi soare...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Tu iartă-mă, iubito

un gând fugar prin marmura cea rece
își face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
și văd obscur lumina cea stinsă în apus

o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ți sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi șoptești... rămâi

-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut
în viața fără moarte și fără început
ți-e mâna ca de gheață și-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai

e altă existență a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nțelegi că nimeni nu poate înțelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege

de dincolo de moarte îți spun că te iubesc
și te privesc adesea din-naltul cel ceresc
tu iartă-mă iubito... știu ai crezut în noi
dar timpu-a luat în brațe doar unul din noi doi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Tu iartă-mă, iubito

un gând fugar prin marmura cea rece
își face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
și văd obscur lumina cea stinsă în apus

o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ți sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi șoptești... rămâi

-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut
în viața fără moarte și fără început
ți-e mâna ca de gheață și-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai

e altă existență a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nțelegi că nimeni nu poate înțelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege

de dincolo de moarte îți spun că te iubesc
și te privesc adesea din-naltul cel ceresc
tu iartă-mă, iubito... știu ai crezut în noi
dar timpu-a luat în brațe doar unul din noi doi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Nu mai știu

Nici nu mai știu de ce, în seara când
Am stat cu tine-n brațele din gând,
Făcusem foc înalt la ceas târziu,
Căci nu era nici frig și nici pustiu.

Erau atâtea stele peste noi
Și peste cortul nostru din zăvoi,
Atâția greieri într-un singur cânt,
De mă credeam în Rai, nu pe Pământ.

Mă-ntreb și-acum de n-o fi fost un vis
Ce mi-a rămas adânc în minte-nscris,
Dar nu mai știu nici dacă ne-am iubit
Sub stele,-n cort, și nici cum am dormit.

Ce știu cu siguranță, e că eu,
Te văd tot mai frumoasă,-n visul meu,
Și îți aștept sosirea cu nesaț
În nopțile când îmi adormi pe braț.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Plouă-n altare...

Mi-e sete de tine și țipă cuvântul
Cerșind un anume-anotimp de-nflorit;
Ascultă, iubite cum arde pământul,
Când pasul meu calcă în toamne grăbit!

Te-aștept între atrii, pulsând clorofilă
Din mugurii sudului prins între nori;
Se teme zăpada, ce-așteaptă umilă
S-o strângi în buchete de noi și fiori.

Îmi suflă-n fiorduri golfstromul și tace,
Când scuturi o coamă din vântul pribeag;
Citește-mi în sânge cum strig '' vino-ncoace''
Și cum înfloresc de dorință și drag!

Mi-e sete, ți-e foame și vreau, precum orbii
Prin mine s-alergi la-ntomnatul festin;
Mai dau roată vulturi și flutură corbii
Deasupra-mi, fărâme de ochi și destin.

Sub pleoape mai cântă o urmă de sare
Pe lespedea rugii... și plouă-n altare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să fiu doar poezie

Ce-i trupu-acesta ce vibrează la orice-atingere de vânt,
Când poezia-n mine-i trează și înflorește în cuvânt,
Decât o mare prea adâncă, sau un ocean de amintiri
Când val și țărm, pe-un colț de stâncă, strivesc albaștri trandafiri?

În mine-arcașii stau la pândă, dar nu-s la locul potrivit,
Când lupi cu gura lor flămândă, așteaptă,-n casă, să-i invit.
Nu știu să mă feresc de iarnă și nici de lupi nu mă feresc,
În stânga mea, printr-o lucarnă, albastru, ochii mei privesc.

Când toamna-mi desfrunzește glasul și în tăceri mă învelesc,
Eu am sub piele-ntreg parnasul și în poem mă răstignesc.
Și nu mi-e teamă de-ntuneric și nici zăpezile n-ating
Lăcașul meu atât de sferic și peste mine, macii ning.

Pe fruntea-mi, flori de sânziene, cu-amarul lor mă lecuiesc,
Când se strecoară pe sub gene o lacrimă. Și-n zori tânjesc,
Ca trupu-acesta ce învie la orice-atingere de vânt,
Să fie doar o poezie, ce nu se stinge în mormânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook