Replică la poezia "Îndoială" de Valentin David
Și clipele-astea nu mai au ce face,
Decât să muște violent din munți,
Nu din cei tineri, ci din cei cărunți
Când violetul în apusuri zace?
Amurgul nesătul, iubiri ascunde,
Ne gelozește înghițind cuvânt.
Din mări albastre, eu am să-i descânt,
Dar, el cu insolență îmi răspunde.
Și peste toate astea, timpu-i rege,
Înghite clipele ca un nebun,
Să nu apuc, ce n-am putut, să-ți spun
Și de ți-aș spune, tot n-ai înțelege,
Că, aripi nu mai am să zbor cu tine
Și nici vioară să îți cânt cochet.
A mai rămas un scâncet violet
Și-un gol imens la mine-n intestine...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre violență
- poezii despre vioară
- poezii despre tinerețe
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre poezie
- poezii despre obrăznicie
- poezii despre muște
- poezii despre munți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Eu, Poem și tu, Cuvântul...
Te-am văzut prin ploile târzii,
Așteptând să-ți luminez cărarea,
Pașii îți plângeau pe căi pustii,
Eu îți răsăream, topindu-ți sarea.
Primăvara, știu că ți-o aduc,
Iernile le-ascund la mine-n păr
Și în toamna cuibului de cuc
Te mai ning și azi cu flori de măr.
Sub cireși în floare mă mângâi,
Înfloresc sub palma ta, cum cerul
Își deschide porțile dintâi.
Tu îmi ești, iubite, temnicerul
Într-un loc în care m-ai chemat.
Au venit cocorii-n zbor la tine,
Chiar de mi-este zboru-ndepărtat,
Am adus și fluturii cu mine.
De mai sunt zăpezi în trupul tău
Și-n coroana-ți umbra îți veghează
Ca un crâncen, sângeros călău,
Eu îți dăruiesc lumina trează,
Să-ți descânt tăcerea din nisip-
Clipele ce curg nevinovate
Și pe buze, zâmbet, înfirip,
Noaptea o gonesc cât mai departe.
Seve de iubire-am răsădit,
''Îți aștern cu floare tot pământul''.
Dacă pân-acuma n-am murit,
E, că-ți sunt Poem și tu Cuvântul...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre păr
- poezii despre primăvară
Troc
Să-ți dau ca să îmi dai,
Ce sens!
Îți dau din timp, din aripi, mers
Ca-n suflet să îmi stai:
Intens!
Să-ți spun ca să îmi spui,
Ce greu!
Îți spun din dor, din vină, eu,
Ca-n brațe să îmi cazi:
Al meu!
Să-ți cânt ca să îmi cânți,
Ce joc!
Îți cânt din mâini, din buze, foc,
Ca-n versuri să m-alinți
În troc.
Să vin ca să îmi vii,
Ce mers!
Îți vin din ochi, din pași, divers,
Ca-n goană să mă scrii:
Imens.
Să te iubesc să-mi fii
Ce jar!
Te iubesc des, ușor, stupid, arar,
Ca-n toate să m-alegi
În dar.
poezie de Gabriela Chișcari (24 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre versuri, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre mâini, poezii despre muzică, poezii despre jocuri sau poezii despre iubire
Tăcere
Mă recunoști?
Da
desigur, trecut-au anii!
N-am să te-ntreb de unde vii
Și nici măcar ce-ai mai făcut,
Nici câte lacrimi mi-ai trimis,
Sau cât de mult te-au mai durut,
Nici câte vise mi-ai ucis,
N-am să-ți mai spun nimic mai mult.
De fapt, nu am să scot nici un cuvânt.
Poate
doar să te privesc
Îți amintești?
-toate în viață au un rost-
Where have you been when I was lost?
Când încercam în disperare
Să îți explic o vorbă mare
Pe care toată lumea o știe:
Că în iubire nu există ierarhie!
Cu toate acestea
N-aș fi putut să te urăsc
Urăsc doar naivul care-am fost.
Dar n-am să pot nicicum schimba
O clipă doar din viața mea.
Și n-am să-mi însușesc decât
Tăcerea modelată-n plumb,
Topit
In argintul te iubescului folosit
Ca monedă -interzisă acum- de lut,
Oricum n-aș fi primit mai mult
Nici un cuvânt
Nu am să-ți zic.
Oricum n-ai înțeles nimic!
Alt suflet în loc n-ai cum să-mi pierzi
Prin tot acest deșert ce ne desparte.
Și chiar de mâine-ar fi o zi
Acum e noapte
poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre visare, poezii despre schimbare, poezii despre plumb, poezii despre numismatică sau poezii despre noapte
Ar fi fost ziua ta...
Bat clopote de toamnă și frunze sângerează
Și mă trezește-un scâncet, dintr-un decor nocturn.
Mă ține toamna asta cu lacrima ei, trează
În așternutul rece și-atât de taciturn.
N-am unde să te caut, n-a mai rămas vreo urmă
În casa-n care urlă singurătăți și n-am
Decât dureri ascunse, ce prin tăceri îmi scurmă
Și la povara crucii, eu, sufletu-mi, înham.
Se-ngână dimineața la margine de lume
Și n-aș mai vrea din noapte, să mă trezesc acum,
Când nimeni nu-mi răspunde, dar eu te strig pe nume,
Că poate îți sunt pașii rătăcitori pe drum.
Ți-am pus de-azi noapte grâul la înmuiat, ca bobul
Să fiarbă cât mai bine, încet, la foc mărunt
Și candela-i aprinsă, să-ți lumineze locul
Că-i ziua ta, iubite, și pentru tort, n-am unt.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre frunze, poezii despre foc sau poezii despre durere
Și calc pe amintirea ta...
Îmi cântă toamna dintr-un nai, pe buzele unui bălai gutui mustind a miere
Și mușc din poama unui rai, în care n-ai mai vrut să stai măcar pân' la-nviere.
Tot evă sunt și-acum, c-un măr, din carnea lui de adevăr nu-i nimeni să mai guste,
Doar șerpii năpârlesc de vini într-un alai de heruvimi din raiurile-nguste.
Cu sânii plini de lapte crud, lehuză, nu te mai aud și gândul toarce-alene,
Deasupra pruncului din flori, ce mai scâncește uneori, cu lacrima sub gene.
În scutece de funigei, adorm pe fugă ochii mei, cum nu poți înțelege,
E-n tine,-Adame,-un gol imens și-o nepăsare fără sens, deși ai rang de rege.
Eu am din tine tot ce-am vrut și nu mi-e teamă că sub cnut, îmi va slăbi puterea;
Vei încerca să vii cândva, s-atingi un rest din carnea ta, dar vei gusta durerea.
Și-am să te-ngenunchez. Umil, vei vrea în ochii de copil să îți găsești iertarea,
Dar nu-ți voi arăta nimic, te voi primi ca inamic, întunecându-ți zarea.
Îmi cântă toamna ca și-atunci, când rănile mi-erau adânci și nu-ți păsa că sânger,
Dar, nu te vreau în toamna mea și calc pe amintirea ta, c-un pas ușor de înger...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre îngeri, poezii despre șerpi, poezii despre sâni, poezii despre somn, poezii despre religie sau poezii despre rai
Și calc pe amintirea ta...
Îmi cântă toamna dintr-un nai, pe buzele unui bălai gutui mustind a miere
Și mușc din poama unui rai, în care n-ai mai vrut să stai măcar pân' la-nviere.
Tot evă sunt și-acum, c-un măr, din carnea lui de adevăr nu-i nimeni să mai guste,
Doar șerpii năpârlesc de vini într-un alai de heruvimi din raiurile-nguste.
Cu sânii plini de lapte crud, lehuză, nu te mai aud și gândul toarce-alene,
Deasupra pruncului din flori, ce mai scâncește uneori, cu lacrima sub gene.
În scutece de funigei, adorm pe fugă ochii mei, cum nu poți înțelege,
E-n tine,-Adame,-un gol imens și-o nepăsare fără sens, deși ai rang de rege.
Eu am din tine tot ce-am vrut și nu mi-e teamă că sub cnut, îmi va slăbi puterea;
Vei încerca să vii cândva, s-atingi un rest din carnea ta, dar vei gusta durerea.
Și-am să te-ngenunchez. Umil, vei vrea în ochii de copil să îți găsești iertarea,
Dar nu-ți voi arăta nimic, te voi primi ca inamic, întunecându-ți zarea.
Îmi cântă toamna ca și-atunci, când rănile mi-erau adânci și nu-ți păsa că sânger,
Dar, nu te vreau în toamna mea și calc pe amintirea ta, c-un pas ușor de înger...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-mi, scâncet de vioară
Viața-mi, scâncet de vioară,
Vis năpraznic de iubire,
Spaimă-nchisă-n amintire,
Gemetele-i mă-nfioară.
Viața-mi, scâncet de vioară,
Plâns trudit ce-n van se frânge,
Umbra zilei care plânge,
Și-n vâltoare mă coboară.
Viața-mi, scâncet de vioară,
Lanț târât de slabe glezne,
Taina din adânc de bezne,
Crunt nădejdile-mi doboară.
Viața-mi, scâncet de vioară,
Cânt rămas ce mă alină,
Clipa ce-a-nflorit din tină
Și-o speranță-n gând strecoară.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre gânduri, poezii despre glezne sau poezii despre amintiri
Țara mea, cu ochi albaștri
Cad pădurile de teamă că securea se ascute,
Mor izvoarele de sete, iar poienele ni-s mute;
Florile se-ascund în iarnă, dar zăpadă nu mai este,
Ninge-n noi cu resemnare, și ni-s visele poveste.
Românește-mi cântă frunza, doina în genunchi se roagă
Să-i rămână pur cuvântul, să îi fie țara-ntreagă;
Dar, ce vulturi se adună, ciugulind din cântul dulce
În morminte mi-l așază și mi-l răstignesc pe cruce.
Nu mai înverzești pe ramuri și poverile se-adună,
Grijile te-ngenunchiază și din ele-ți faci cunună;
Mușcă corbii, strânși grămadă peste trupul fără vlagă
Nu e nimeni să-ți așeze mângâiere peste plagă.
Plânge-albastrul peste galben, roșul, maci, împovărează,
Somnul nu te mai găsește și ți-e noaptea tot mai trează;
Un colind se-aude jalnic, ca un scâncet de durere,
Ruga s-a sfârșit în lanțuri, râde Iadul de plăcere...
Țara mea, cu ochi albaștri și cu lanurile-n soare
S-a împodobit tot cerul, roșul ți-e în sărbătoare.
Te-aș lua la mine-n brațe, să te-adun din mâini flămânde
Dar nu pot s-ajung la tine, că nu știu nici cum, nici unde
Mai trăiești. Îmi plânge dorul și m-aș face colț de Rai
Să te apăr de-ntuneric, să te-mbrac în flori de mai...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre țări, poezii despre vulturi sau poezii despre verde
De ți-aș fi cerut...
De ți-aș fi cerut albastrul să-l culegi din ceruri toate,
L-ai fi adunat din stele cu toți îngerii de noapte
Și-ai fi vitregit cicoarea de culoarea ei sublimă
Și poemele albastre de metafore și rimă.
De ți-aș fi cerut din zile, să-mi dai dimineți albastre,
Ai fi alungat apusul din matricea vieții noastre
Și ai fi oprit tic-tacul din clepsidre ancestrale,
La răscrucea dintre-amurguri și a nebuniei tale.
De ți-aș fi cerut lumina din altare, la-nviere,
Ai fi dus toți mieii lumii-n Carul Mare, la tăiere.
Și ai fi cărat în spate ale lumii vini, păcate,
Numai să-mi aduci, iubite, tot ce-aș fi cerut, din toate.
Dar nu ți-am cerut nimica, doar să-mi fii paznic durerii!
Tu te-ai scufundat în moarte și în brațele tăcerii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru sau poezii despre zile
Eu te...
La mine-n suflet sunt fântâni adânci
Și ape reci, venite dintre munți,
Eu te iubesc cu ochii mei cărunți
Și cu tăcerea șoaptelor din stânci.
Și nu-mi ajung aceste nopți sumare
Nici clipele trăite pe pământ,
Să-ți pot rosti tăcerile din gând
Să-ți pot deschide zâmbetul c-o floare.
poezie de Adrian Abrudan (2013)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre ochi
Bondarul și albina
Pe un băț de Floarea soare',
Ce-și înalță spre lumină
Mlădioasa sa tulpină,
Stau de vorbă două gâze,
Un bondar și o albină.
"Draga mea", îi spuse-acesta
Ridicând aripile și-aranjându-și dungile,
Tare-aș vrea să-ți spun ceva,
Dar nu-mi vin cuvintele!
"Știi? În afară că sunt tânăr,
Ne-nvățat si neșcolit,
Unii spun chiar despre mine,
Ca aș fi un pic tâmpit?!
Tare-aș vrea să știu și eu
Vorbe-alese să adun
Și să fac din ele versuri
Care-apoi să ți-le spun!
Sau să cânt mi-ar mai plăcea,
Pe'nserat, mai pe răcoare,
Ți-aș cănta cu drag ceva
Înainte de culcare.
Dar nimic din toate astea,
Nu-s in stare ca să fac
Și nu știu cum aș putea
Întru-un fel să-ți fiu pe plac?!
"Dragă june'naripat
Și cu spatele dungat,
Cu ochi negrii de tăciune,
Înteleg ce vrei a-mi spune!
Ești și tânăr și frumos
Și puternic eu aș spune,
Însă altceva aș vrea
De la cel ce-mi va fi june!
Ști tu oare ce e munca?
Tu te plimbi din floare-n floare,
Nu aduci ca mine-n stup,
Tot polenul în spinare!
Și nici ceară tu nu faci,
Faguri, ce să mai vorbim?
Și-aș mai zice căteva,
Dar mai bine ne-oprim!
Nu vreau versuri să-mi reciți,
Nici balade ca să-mi cânți,
Vreau doar să muncești ca mine
Și tot stupul să-l ajuți!
Draga mea regret a-ți spune
Că-nțeleg că nu-nțelegi,
Ce ți-am spus eu pan-acuma,
N-ai putut ca să deslegi!
Te-am cerut eu de nevastă?
Am vorbit de "pirostrii"?
Tot ce vreau eu de la tine,
E să-ti dăruiesc copii!
Geaba umbli și muncești
Dacă nu știi pană-acum,
Că aceasta mi-e menirea
Și apoi îmi văd de drum!
Toți am fost lăsați în lume
C-o menire și cu-n scop,
Te sărut, îți spun adio,
Am plecat și nu-măntorc!
fabulă de George Lache (14 iunie 2010)
Adăugat de George Lache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre vorbire, poezii despre albine, poezii despre sărut sau poezii despre soție
Mai am
Mai am o zi, mai am un ceas,
Mai am un strop de vin rămas
Din toamnele căzute-n șez.
Mai am o lacrimă de șters!
Mai am o stea, mai am un vis,
Mai am un foc, încă nestins,
Din tot ce n- am putut să scriu.
Mai am în suflet să îți fiu!
Mai am nădejde, mai am har,
Mai am pe limbă gust amar
Din a eșecului otravă.
Mai am luceferi în dumbravă!
Mai am culori, grădini și cer,
Iar de va fi-ntr-o zi să pier
Din toate, n-am să iau nimic...
Mai am atâtea să îți zic!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eșec, poezii despre culori sau poezii despre ceas
Că mi te pierd, septembrie, mi-e teamă...
În țipătul de pescăruși strig eu, dar numai păsările-mi înțeleg cuvântul,
că m-a născut din păsări Dumnezeu, doar că n-am aripi pentru zbor și n-am avântul
Să mă înalț la cer, s-ating neatinsul, jinduitoare umbră pe pământ,
să prind în palme, Doamne, necuprinsul, pentru o clipă să fiu ce nu sunt...
Și marea îmi recită din poeme, când face dragoste cu-amurgul pe ascuns
și versul meu de neiubiri se teme, când de furia mării e pătruns...
Suspinul frunzelor de toamnă în cădere îmi este mic dejun, dejun și cină
și totuși mușc din lacrimi cu plăcere, când știu că mai am veri la rădăcină...
Și noapte sunt mai mult decât sunt zi și-n stele mă alint deși la ele eu niciodată nu am să ajung, doar m-amăgesc că-s una dintre ele...
În toate câte sunt mă regăsesc, dar mai ales septembrie mă cheamă și când prin alte luni mă rătăcesc, că nu te mai găsesc îmi este teamă...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre stele sau poezii despre păsări
Sărut de maci
Înstrăinat de toate mă irosesc în gânduri,
Apusuri nesfârșite s-au învoit cu norii,
Caut petice de cer prin ceață de-anotimpuri,
Doar fluturii speranței îmi mai alină zorii.
Te simt tot mai departe, însingurat și trist,
Parcă-nadins te-ascunde perdeaua grea de fum,
Nici îngeri nu se-ndura, mă-ntreb de mai exist
În amintiri de cobalt sau poze din album.
Ne-am tot promis duminici cu vise și iubire,
Dar s-a pierdut culoarea și ultimilor maci,
Miroase a durere, a moarte, despărțire,
Plâng versuri necitite, te-ntreb cât vrei să taci?
Cad ploi de resemnare și cresc lăstari de spini,
N-ai vrea să înflorească un curcubeu de flori?
Ți-aș spune te iubesc cu lacrimă de crin
Și ți-aș picta un zâmbet în sute de culori.
Am destrăma tăcerea, risipa din trecut
Și cu surâsul stelei ți-aș reaprinde visul,
Un zbor de rândunele ar șterge ce-a durut,
Din dor, sărut de maci ar stinge tot abisul.
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe
Sonetul 83
Să fii pictat, văd că n-ai trebuință
De-aceea nu întreprind acest demers,
Dar n-am crezut că este cu putință
Să întreci cu mult descrierea din vers.
Deci nu te-am prezentat din neglijență
Cum ar fi trebuit, dar tu trăiești
S-arăți că pana, câtă decadență,
Nu poate spune cât de mândru ești.
Mi-ai socotit tăcerea ca o vină,
Dar e mai drept să nu scot un cuvânt
Căci dacă tac, splendoarea ta-i deplină
Când alții-n loc de viață-ți fac mormânt.
Și-un singur ochi de-al tău mai viu devine
Decât ce-au scris cei doi poeți de tine.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre mândrie, poezii despre devenire sau poezii despre cuvinte
Nu sunt gol
după ce mă vei găsi în mulțimea înghesuită, într-un colț
al veșnicei ignoranțe din dicționarul unei limbi
frumoase
dar scrisă pe gardurile vieții cu nepăsare
atunci să mă înțelegi de ce râd în hohote cu priviri de nebun
de aceea îți spun că
nu sunt golul celor care scriu litere pentru cei ce nu înțeleg
și încearcă să rescrie un sfert de veac cu aceași oameni
ci sunt un aruncat la margine de vânt turbat
de către cei cățărați pe gropile săpate-n mormintele
celor care așteptă a mai fi speranță, încă oameni vii
și nu uita
nimeni nu rămâne fără mormânt
după ce vei afla că întorsul poate fi sacul gol de viață
a oricui
și că cei care aleargă punând gol peste gol
atunci poate vei începe a înțelege
că trecutul este plin de rămășițele unor vieți pline de întuneric
așa că
iubește lumina din cei care nu au fost construiți
din gol
poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre trecut sau poezii despre frumusețe
Mihai: Ah, Luci... Nu știu ce să-ți spun... Dar zău că nu e bine!
Lucian: Off, da, știu că nu e bine. Dar ce pot face? N-am nici o putere. Sunt atât de neputincios... Și atâția ani pierduți degeaba? Opt ani din viața mea, de iluzii, de speranțe, totul dus, din cauza lui Sid... Cine și-ar fi putut imagina?! Bine, poate că și eu am greșit, dar... Uff, mai bine făceam cum îmi spunea mama și rămâneam acasă; renunțam la misiunea asta afurisită... Era mult mai simplu! Fără complicații inutile! Ce rost au toate astea?! Comandantul misiunii... Halal! Sunt jalnic!
Mihai: Uff, Luci... Zău, nu vorbi astfel!
Lucian: Dar cum altfel ai vrea să vorbesc? Când pierd totul printre degete? Când nimic nu-mi merge bine?! Situația îmi scapă de sub control. Încerc să mă amăgesc că încă aș avea vreo șansă, dar văd bine că mă amăgesc doar... Ce-mi rămâne? Nimic. Cu Lia n-am nici o șansă. Probabil n-am avut niciodată, doar așa credeam eu...
Mihai: Ba ai, dar trebuie să-i vorbești. Să-i spui odată ce simți pentru ea! Nu-i atât de dificil. Dacă eu am putut, cu Ly, nu văd de ce n-ai putea și tu; mai ales tu, Luci! Zău așa...
Lucian: Da, tu nu vezi ce ar putea fi atât de dificil; normal, pentru tine e greu de înțeles... Cum să-i spun?! De ce? Să mă refuze din nou? Să mă respingă, ca de fiecare dată? Pentru a câta oară? Ce folos?!
Mihai: Ah, de asta te temi tu?
Lucian: Păi, m-a respins de atâtea ori; nici măcar nu mai țin minte de câte... Mi se pare normal să-mi spună, categoric, "nu"... Dar, nu contează. Mă retrag în rezervă, să n-o lăsăm pe Ly să aștepte prea mult.
Mihai: Da, bine, mergi. Mă găsești tot aici.
Lucian: Tu, cu computerele astea... Nu poți să stai mult timp departe de ele!
Mihai: Obișnuința, Luci. Obișnuința... Și în plus, pasiunea!
Lucian: Bine. Revin imediat.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre timp, citate despre viață, citate despre mamă, citate despre imaginație, citate despre greșeli, citate despre frică, citate despre degete sau citate despre calculatoare
Colindul numelui de fată
Ți-aș colinda, iubito, de-ai sta la mine-n sat,
Dacă mi-ar spune cerul cel gri adresa ta,
L-aș face să te ningă, să plec la colindat,
Uitându-mă de tine când nu te pot uita.
Ți-aș colinda, iubito, fără să te găsesc,
N-ar fi măcar o poartă la care să nu bat,
N-ar fi nicio femeie să nu-i spun: te iubesc,
N-aș fi nici eu acela pe care l-ai uitat.
Ți-aș colinda, iubito, dacă te-ai fi născut,
Căci altfel nu am unde colinda să-ți aduc.
Ai fi murit devreme, nu m-ai fi cunoscut;
Măcar la crucea dalbă să-ți cânt să mai apuc!
Ți-aș colinda, iubito, dar poate nici Iisus
Nu s-a născut la vreme, ci prematur fiind,
A nins prin cimitire prea multe semne plus;
E prea târziu să dibui la care să-ți colind!
Ți-aș colinda, iubito. Mi-ai da, dac-ai avea,
Numele tău de fată, să-l scriu pe crucea mea?
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre sat, poezii despre ninsoare, poezii despre naștere, poezii despre femei, poezii despre cruce, poezii despre creștinism sau poezii despre colinde
Alchimie existențială
ți-aș cere iertare de tot ce nu sunt.
e-n mine o rană ce urlă la lună
și-un ochi către haos mereu stă deschis
iar eu îl contemplu c-o spaimă nebună.
ți-aș cere iertare că nu știu să-ți scutur
tristețea din pleoapă, povara din gând
și cerul când mi-l aduci mai aproape
ți-aș cere iertare că respir tot pământ.
că-s tristă adesea de mine, de tine,
că las îndoiala să surpe și doare,
că n-am răsărituri destule să-ți dau
și că-s risipită, ți-aș cere iertare.
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre iertare sau poezii despre alchimie
O lege veche spune ...
O lege veche spune să nu scrii
De rău, nici despre morți, nici despre vii.
N-ai nici un drept cu piatra tu să dai,
Să-i spinteci, trași în patru zări de cai
Și nici pe roata vieții să îi tragi,
În văzul lumii, fără de nădragi,
Făcându-i de ocară și rușine.
Cu ce au fost ei mai prejos ca tine?!
Nu ești Hristos și chiar dacă-ai fi fost,
Să pedepsești păcatul n-are rost.
Nu mai fi unul dintre cei zeloși!
Ești tot din tagma lor de păcătoși...
Fă bine și tot zelul tău îndreaptă,
Mai trece-n catastiful vieții-o faptă,
Pe la azile sau orfelinate,
Să dăruiești din roadele-adunate!
Un zâmbet, pentru cei năpăstuiți,
O mângâiere, pentru cei loviți
În soarta lor, ce mai că îi omoară,-
Pe pământ, dăruind, îți strângi comoară.
Nu pune preț pe strânsura deșartă
Pe păcătosul tău semen îl iartă,
Că toată lumea bună e de plată,
Când o ajunge sfânta judecată.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hărnicie, poezii despre sfinți, poezii despre rușine, poezii despre plată, poezii despre moarte sau poezii despre legi