Să fiu doar poezie
Ce-i trupu-acesta ce vibrează la orice-atingere de vânt,
Când poezia-n mine-i trează și înflorește în cuvânt,
Decât o mare prea adâncă, sau un ocean de amintiri
Când val și țărm, pe-un colț de stâncă, strivesc albaștri trandafiri?
În mine-arcașii stau la pândă, dar nu-s la locul potrivit,
Când lupi cu gura lor flămândă, așteaptă,-n casă, să-i invit.
Nu știu să mă feresc de iarnă și nici de lupi nu mă feresc,
În stânga mea, printr-o lucarnă, albastru, ochii mei privesc.
Când toamna-mi desfrunzește glasul și în tăceri mă învelesc,
Eu am sub piele-ntreg parnasul și în poem mă răstignesc.
Și nu mi-e teamă de-ntuneric și nici zăpezile n-ating
Lăcașul meu atât de sferic și peste mine, macii ning.
Pe fruntea-mi, flori de sânziene, cu-amarul lor mă lecuiesc,
Când se strecoară pe sub gene o lacrimă. Și-n zori tânjesc,
Ca trupu-acesta ce învie la orice-atingere de vânt,
Să fie doar o poezie, ce nu se stinge în mormânt.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre flori
- poezii despre albastru
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre trandafiri
- poezii despre stânci
- poezii despre ochi
Citate similare
Gând vânat de lupi
Mi-e gândul legat de un mânz nechezând,
Alergând aiurea prin mine,
Copita scânteie, în vânt spulberând
Cuvintele reci, cabotine,
Și frântă e puntea spre tine.
Se sfarmă-ntre pietre chiar mâna mea dreaptă,
În sângele meu înmoi pana,
Fără folos trupul meu mai așteaptă
Din mână străină coroana
Și inimii-n dragoste, hrana.
Mă-nghite pădurea cu vinete căi
Și lupii stau negri la pândă,
Când urletul lor se aude prin văi
Și tabără gloata flămândă
Mă plec lângă mânz, sub osândă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lupi
- poezii despre gânduri
- poezii despre văi
- poezii despre vânătoare
- poezii despre sânge
- poezii despre păduri
- poezii despre negru
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Privirea
Doar o lumină venită dintro parte,
de acolo unde amintirile mai dor.
Ca să le uit, n-am strai de eternitate,
doar pe ele, când mă strâng cu dorul lor.
O neânțeleasă formă mă însoțește,
să tac sau poate când mi-e bine să suspin,
flori de cais mi se așează într-o coroană,
mă plimb prin amintiri, când vreau să mă alin.
Să urc, să le privesc, nu-mi este cu putință,
căci una dragă 'mi stă aprinsă-n stea,
să mă cobor pășesc pe a mea ființă,
o prelungire sunt, o umbră, a ceea ce e ea.
Cum pot în spațiu' acesta sacru să 'nverzesc,
când nici prea jos și nici prea sus nu am tulpină,
doar flori în cer, iar pe pământ sunt azi,
o urmă cu umbră și-n ea adâncă rădăcină!
poezie de Eugenia Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dor, poezii despre amintiri, poezii despre prezent, poezii despre plimbare, poezii despre lumină sau poezii despre coroană
Primăveri sub troiene
Ninge iar în Postul mare
Pe icoane și-n altar,
Ninge ca din întâmplare
Cu albastru glaciar.
Și de m-or chema asceții
Să adăst în ruga lor,
Voi picta pe toți pereții
Ce-mi lipsește din décor:
Nuferi răstigniți pe ape
În tăceri, visând naiv,
Din zăpezi să se adape
Și din ape rogvaiv.
Maci cerșind încă o noapte,
Sângerând de rugăminți
Cu lăstarii lor de lapte,
Așteptând în lan cuminți.
Un copac strigând de verde
Pe cărarea unui vis,
Nopțile să îmi dezmierde
Când mi-e somnul interzis.
Și un cer deschis spre tine,
Fără iarnă la hotar,
Unde gânduri clandestine
Ne pun inima pe jar.
Și în ultima secundă,
Când ninsoarea s-a oprit,
Voi mușca din zid flămândă,
Să îmi las amprenta-n schit.
Și când vei urca pe stâncă
Într-o pauză de nea,
Să-mi iei rana cea adâncă
Și să te-nvelești cu ea!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre ninsoare, poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre timp sau poezii despre somn
Paradisu-i lângă mine...
Prind sclipiri diamantine și în iriși și retine și din ochii mei, când vrei, poți albastrul să îl iei...
Marea este generoasă și să-i fur azur mă lasă, ca atunci când vrei să bei, să te-adăpi din ochii mei...
Într-un val se scaldă cerul, lângă mal e colierul verdelui ca de smarald, unde ochii, azi, mi-i scald...
La zenit e gânditoare și-mi trimite doar o boare, cât s-o simt și s-o respir și albasrul să-i deșir...
La nadir nu pot ajunge, depărtarea mă înfrânge și-mi închipui un ocean cu adâncul lui viclean...
Dar, de ce să plec departe, când am marea ce-mi împarte val cu val în flux, reflux? Cin' mai are-așa un lux?
Marea mea cu taină-adâncă, cu sirene-n vârf de stâncă, nu te-aș da pe niciun vis, pe niciun alt paradis...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre rai, poezii despre ocean sau poezii despre lux
Ultimul val
visam demult, odată
un vals în doi, noi doi
în seara aceea minunată
când te-am privit în ochi, o dată, pentru întâia dată
azi ți-am adus iubito de pe mare
doar un cuvânt,
așteptare...
se pierde în zare
de ce oare
trec timpuri, trec gânduri
prin ape tulburi se petrec
tu stai pe țărm
aștepți
un vânt, un val
ce poartă în larg
chemarea ta
el a venit și a plecat
tu stai
o stâncă sfântă în vânt
aștepți un val
sau poate pe cel drag
pe țărm a mai rămas o lacrimă
a unui cuvânt pierdut în larg
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre seară
Amân un festin pentru viața de-apoi...
Mi-e foame de viață, dar e marfă de lux,
De mine se-agață doar o viață-n reflux.
Și mi-e poftă de cântec și-o vorbă de-alint,
Și să n-am nicio grijă, aș vrea să mă mint...
Aș dori o salată din flori de cais,
Să o gust pe ascuns, dar mănânc doar în vis.
Și când zorii se-arată la fel de săraci
Doar din ploaie și nori ce mâncare să faci?
Și ce suflet lihnit port în mine, ce chin,
Când primește-un tain nesfârșit de venin!
Fir de iarbă pane aș gusta la dejun,
Dar nici iarbă nu am de pe unde s-adun...
Din pansele mi-aș face un chec la desert,
Dar grădinile-s toate pustii și-n deșert
Nici scaieți nu mai sunt, doar tăcere și vânt
Și-un cuvânt în atele, săpându-și mormânt...
Aș mânca un poem, dar cu ce mai rămân?
Ciugulesc o fărâmă de vers și amân
Un festin pentru viața de-apoi unde nu-i
Nicio foame de viață, doar liniștea Lui...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre sărăcie sau poezii despre suflet
Acum, când încă zorii nu-s...
Vreau să vă fac mărturisire, acum când zorii încă nu-s că eu nu sunt decât iubire și o primesc (știți voi) de Sus.
De-i întuneric sau lumină, coboară-n mine dar divin, eu mai mărturisesc o vină și beau o lacrimă de vin...
De cade frunza ruginie, sau mugurii-nfloresc pe ram, eu pun iubire-n poezie, că numai poezie am...
O pun și în singurătate, să nu îi fie prea urât și-n liniștea de peste noapte în care vise-am zăvorât...
Împart din ea la fiecare și de cumva împart prea mult, e ca un leac de vindecare, pentru durerea ce-o ascult
În scâncete de neiubire la porți închise unde bat atâtea suflete-n neștire într-un amurg întârziat...
Acum, când încă zorii nu-s, eu mă perind printre cuvinte, s-adun iubiri ce au apus și să-mi aduc de ele-aminte...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție, poezii despre singurătate, poezii despre frunze sau poezii despre durere
Mă pliez pe toane, să te am...
Tu mă descompui și mă compui, tu mă urci în cer și mă cobori,
Sunt a ta și sunt a nimănui, sunt deșert și ploaie fără nori.
Tu mă înflorești, mă veștejești, mă desființezi și mă-ntregești,
Azi mă uiți și mâine mă iubești, mă alungi și iarăși mă primești...
Îmi frângi visele într-un minut și ningi peste mine-n luna mai
Ca și cum nici nu m-ai cunoscut și doar iarnă și furtuni îmi dai.
Vii prin mine și mă viforești, de nu-mi mai găsesc niciun poem,
Doar septembrie îl mai citești, și să nu mi-l furi, încă, mă tem...
Aștept jurământ pe inelar, să te știu, cumva, numai al meu,
Tu îmi spui că visu-mi e-n zadar și că totul e doar un clișeu.
Nu te știu decât din amintiri ale unei toamne în amurg,
Când mi-ai pus pe buze trandafiri și de-atunci dorințe-n mine curg...
Și îmi ești și nu îmi ești și-aștept, ca din când în când să te aud,
Glasul tău aș vrea să îl păstrez și în glasul meu să îl includ...
Mai visez, încă n-am obosit, că te voi privi în ochi vreodat'
Și atunci vei ști cât te-am iubit... și de toate tu ești vinovat...
Mă pliez pe toane, să te am, ca pe-un elixir pentru pustiu
Și la orice caznă mă înham, doar ca să te am cât de târziu...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre toamnă sau poezii despre promisiuni
La vie comme elle vient...
Cad frunze de pe ramuri în dansul lor firesc,
Rămân brațele goale, eu după veri tânjesc;
Bat ploile-n ferestre într-un tic-tac parșiv
Și țipă violetul în straiul rogvaiv.
Și visu-mi se îneacă în Styx-ul nemilos-
Sunt Lethe ce sădește uitarea pân' la os.
Și de n-aș fi uitare, ce-amar în ochii mei,
Când toamnele se-ncuibă în florile de tei!
Mi-e sete de pădure, mi-e foame de-un fior
În mine anotimpuri se nasc și mor de dor;
De dorul de albastru ce plânge pe la uși,
Unde-a rămas copila orfană de păpuși.
Orfană sunt de vară, orfană de părinți-
Icoane-n raiu-acela în care stau cuminți,
Unde nu-i întristare și nici durere nu-i
Și plouă-n mine dorul și nu-l spun nimănui.
Doar îl așez în versuri și-n rugă îl strecor
Când sângerează-n mine atâtea veri și mor
Încet, cu fiecare plecare și mă tem
De viață, ca de-o caznă, sau ca de un blestem.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre tei sau poezii despre păpuși
Prima iubire
Se scutură iar teii și parcă-i toamnă iară,
S-a strecurat o vară fără identitate
Și plouă ca-n potopul lui Noe. Ca o fiară
Mă sfâșie prezentul acesta și se zbate
Secunda fără nume, cu flori de câmp pe frunte
Când fluturii albaștri, să mă învețe zborul,
Mă ridicau de umeri până în vârf de munte,
Să îmi arate locul unde se naște dorul.
Și nu mi-era nici teamă când îți cădeam în brațe
Și nu-mi era nici iarnă, când mă ningeai, iubite,
Îți așteptam iubirea, cu foame, să mă-nhațe
Cu-mbrățișări de inimi, în vară poleite.
Erai prima iubire, primul sărut de soare
Și înfloream, cum macii, în palma ta cuminte;
Nici nu știam, iubite, că mângâierea doare,
Când pleacă fantomatic și uită să m-alinte.
Și am plecat în viață, cu soarta în spinare,
Ca doi străini în noapte, pe drumuri paralele.
Doar amintiri de-o vară ne duc pe fiecare
Într-o poveste-a noastră, când ne ploua cu stele...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre învățătură, poezii despre zbor sau poezii despre sărut
Țara mea, cu ochi albaștri
Cad pădurile de teamă că securea se ascute,
Mor izvoarele de sete, iar poienele ni-s mute;
Florile se-ascund în iarnă, dar zăpadă nu mai este,
Ninge-n noi cu resemnare, și ni-s visele poveste.
Românește-mi cântă frunza, doina în genunchi se roagă
Să-i rămână pur cuvântul, să îi fie țara-ntreagă;
Dar, ce vulturi se adună, ciugulind din cântul dulce
În morminte mi-l așază și mi-l răstignesc pe cruce.
Nu mai înverzești pe ramuri și poverile se-adună,
Grijile te-ngenunchiază și din ele-ți faci cunună;
Mușcă corbii, strânși grămadă peste trupul fără vlagă
Nu e nimeni să-ți așeze mângâiere peste plagă.
Plânge-albastrul peste galben, roșul, maci, împovărează,
Somnul nu te mai găsește și ți-e noaptea tot mai trează;
Un colind se-aude jalnic, ca un scâncet de durere,
Ruga s-a sfârșit în lanțuri, râde Iadul de plăcere...
Țara mea, cu ochi albaștri și cu lanurile-n soare
S-a împodobit tot cerul, roșul ți-e în sărbătoare.
Te-aș lua la mine-n brațe, să te-adun din mâini flămânde
Dar nu pot s-ajung la tine, că nu știu nici cum, nici unde
Mai trăiești. Îmi plânge dorul și m-aș face colț de Rai
Să te apăr de-ntuneric, să te-mbrac în flori de mai...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre religie, poezii despre țări sau poezii despre vulturi
Să te miros în colțul meu de pâine...
Mă dor genunchii, mamă! Și ce rost,
Mai are ruga de pe arse buze,
Când, nici în rugă nu am adăpost
Și nu găsesc intrarea în ecluze?
Mi-e dana-n așteptare, ca un gând
Neprimenit 'nainte de-a se naște;
Și cum să ancorez, în ea plângând,
Când, niciun țărm nu mă mai recunoaște?
Stau pescăruși pe mal, ca un reper,
Parâma, să-mi întindă, peste brațe,
Dar eu sunt prinsă între vânt și ger
Cu prova sugrumată de paiațe.
Se-anunță ceață deasă și furtuni,
Sirenele se-ntrec în vocalize,
Hai, vino, mamă, tu să mă aduni!
Mă dor genunchii și nu am nici vize,
Să trec într-un ocean neînghețat.
Mă voi ruga în radă pentru mâine,
Cu lacrima durerii la pătrat,
Să te miros în colțul meu de pâine...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre naștere, poezii despre mamă sau poezii despre ger
Eu m-am ascuns în mine...
Să nu mă cauți, m-am ascuns în mine
Și lacăte de gheață-am pus la porți;
Mă ninge liniștit și mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorți
Toți îngerii goniți din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopțile, pe un coșmar, le vând.
Să nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat și vara minte,
A coborât și iadul pe pământ.
Și gustu-i de cenușă și tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă și mi-e frig!
Eu m-am ascuns de noi, ca de-o povară
Pe care am purtat-o ca Iisus,
Ducându-mi crucea, ca pe-o primăvară
În care-acum nu ești și nici eu nu-s.
Eu în deșetul alb cu mii de stele,
Tu, sub potopul lacrimilor mele...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre îngeri, poezii despre stele, poezii despre soț sau poezii despre primăvară
Ochi uitați
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufletești.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Și să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Și ochii nu se mai întâlnesc.
Și ai vrea să simți durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ți spună din nou povești,
Să-ți creezi din nou iluzii,
Că în conștiința lor, trăiești.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.
poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre conștiință
Au gust de tine...
Ochii mei poartă izbânda luminii
pun carmin în sângele macilor
și râd atât de albastru
când fluturii se rotesc în simfonii,
ochii mei stau primii la pândă
să prindă galbenul ce sărută albul lunii
și atunci ochii mei scriu poezii,
ochii mei sunt căprui și verzi în lumină
așa ca o dulce nehotărâre,
când vrei să pleci și nu poți,
sau ca atunci când stelele
nu știu să spună noapte bună
ochii mei poartă în sclipiri chipul tău,
așa sunt ochii mei
scriși să vadă cu tine....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama-i una
Cu tine-n gând mă culc, mămică,
Și te visez adeseori,
Nu știu de lipsuri, nici de frică,
Mi-e drumul presărat cu flori.
Nu știu când dormi, nici când mănânci,
În păr îți văd arginții,
Privesc în ochii tăi adânci
Să-ți văd sclipirea minții.
De mult efort pari istovită,
Fiind puțin de spate-adusă,
Ești agitată, chiar grăbită,
Dar niciodată indispusă.
Eu când adorm, tu mai muncești,
Dereticând prin casă,
Când mă trezesc, tu trează ești
Și mă inviți la masă.
Acolo sfaturi bune-mi dai,
E sfântă-oricare frază,
Ești, mamă, partea mea din Rai
Ce calea-mi luminează!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi sau poezii despre păr
Și a plouat și azi...
Și a plouat și azi din ochi albaștri
Și ceru-a plâns cu mine până când
Un înger a gonit înspre sihaștri
Tot noru-acela, negru și flămând.
În mine potopesc tristeți grămadă
La balu-nsingurării ca-n mormânt,
Când bulgării de humă stau să cadă
Pe viața ce se duce în pământ.
E-un cimitir întreg în mine, Doamne
Și nu am lacrimi să-i mai plâng pe-ai mei,
Că mi i-ai luat pe toți, cu veri și toamne
Și au secat de lacrimi, ochii mei.
Și țipă-n mine zilele bolnave,
Iar nopțile mi-s albe de tăceri,
Poeme zac în hainele jilave
Scâncind în mine, pline de dureri.
Sunt o epavă eșuată-n viață,
Deasupra corbii se rotesc flămânzi.
De nu s-ar mai trezi-ntr-o dimineață
Ochii aceștia, tot așa de blânzi!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre plâns, poezii despre zile sau poezii despre vară
Crăciun cu mine...
Te du tristețe, lacrimă de ceară, oprește-ți hoinăreala între gene și lasă-mi bucuria înspre seară să îmi pătrundă-n suflet și în vene!
Vin Sărbătorile, prilej de veselie și-n cuibul meu, de-atâta vreme-i jale și plâng secundele în poezie, agonizând în puncte cardinale...
Mai scotocesc prin amintiri... albumul s-a-ngălbenit de toamnele pribege... nu-i nimeni să-i modifice parfumul și de mirosul dezolant să mă dezlege...
De-ar mirosi a cetină în casă, poate s-ar mai schimba un pic decorul, dar bradul e în vis pe unde lasă doar năluciri ce-mbracă incolorul...
Un Moș Crăciun cam zdrențuit de vreme zâmbește dintr-un ochi într-o grimasă și parcă îl aud cum iarăși geme, că-i singur de Crăciun la mine-n casă...
Doar într-un colț de suflet, parcă strigă un rest de bucurie temătoare, cu ultima-i putere mă obligă să plec la colindat pe țărm de mare...
M-așteaptă pescărușii, marea-și cerne, ca-n fiecare iarnă dor de vară, îngenunchez și valul și-l așterne pe pustinicia mea atât de-amară...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre brazi, poezii despre zâmbet sau poezii despre sărbători
Te iubesc
Te iubesc cu toată încrâncenarea zeilor uitați
Cu toată ființa mea ce te așteaptă doar pe tine
În toate acele dimineți... când sunt sau nu a ta
Și chiar și-atunci când plouă sau când ninge.
Te iubesc la fiecare colț de întâmplare
Și te aflu în fiecare întrebare și răspuns
Cu tine mă încălzesc când anotimpul moare
Cu mine ești când toamna a apus.
Nu-s încercări să nu cuprindă dorul
Nici lacrimi nu-s să mă-nspăimânte
Cu tine sunt-atâta știu- și martor... zborul
Ce ne-a unit pe veci și dincolo de lut.
Te iubesc gândind mereu să-ți fie bine
Cand ești absent sau îmi lipsești
În toate nopțile în care stau de veghe
Și când cu zeii mie îmi vorbești.
Nu simt dureri să mă doboare
Nici suferințe să mă-ncătușeze
"Tăcerea ta"- ar fi o ultimă eroare
Suflet pereche în mine să te-așeze!
poezie de Roberta Sanders
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre suflete pereche sau poezii despre suferință
Dorul meu
Suspină-n adâncul meu dorul
Și-mi cuprinde fiecare gând,
Nu știu cât de-nvins mi-e zborul
Că-n suflet mi-e urgie și vânt.
Îmi înalț ochii și privesc zarea
Nici norii parcă nu-s la locul lor,
Furtuna mea cuprinde marea
Și valurile mă poartă de zor.
Plutesc către larg în voia sorții
Încercând să-înec dorul din mine,
Dar el răzbește și-n fața morții
Și mă readuce către mal cu bine.
Dorul înfuriat, urlând îmi spune:
Făr' de mine nu există iubire,
Soarele n-ar răsări, n-ar apune
Iar tu n-ai gusta a iubirii menire!
08.09.2020
poezie de Camelia Boț (8 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre moarte sau poezii despre furie