Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Violetta Petre

Iubire albă

Și m-aș preface-n fulgul de zăpadă
Care-ți atinge fruntea-ngândurată,
Și te-aș mai ninge-n vise câteodată,
Să mă asculți cum ning ca o baladă.
Și să m-atingi, să mă topesc în palmă
Când îmi aștepți sub vâsc îmbrățișarea,
Tu să fii țărmul, eu să îți fiu marea
Într-un ocean de alb. Atât de calmă
Să îți pătrund sub piele cu sfiala
Atâtor doruri ce-au zăcut departe
În iarna amintirilor deșarte
În care ne mai paște îndoiala.
Și m-aș preface-n iarna cea mai iarnă,
Să te îngheț în veșnicia albă,
Și din colinde să îți fac o salbă,
Din ceruri, îngeri, peste noi, să cearnă
Tăcerile zăpezilor eterne.
Tu, doar iubirea, peste mine-așterne!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicu Gavrilovici

Faceri și prefaceri

Ca să fiu cu tine, brațele-amândouă
le-aș preface zilnic în alei cu flori,
ca să fiu cu tine m-aș preface-n rouă,
tălpi catifelate să-ți sărut în zori.

Să îți fiu aproape-i oportunitate,
să îți fiu aproape este dar ceresc,
când sunt lângă tine mult mai tare bate
inima, alături când îți sunt, trăiesc!

Să îți simt suflarea, trandafir m-aș face,
să-ți sărut urechea m-aș preface-n cânt,
și -n amurgul zilei, știind că îți place
să îți mângâi părul, m-aș preface-n vânt.

Împreună, viața vom preface-o-n praznic...
Tu-mi vei fi comoară, eu îți fi-voi paznic.

sonet de din Manifest pentru normalitate
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Eu, vara ta... tu, iarna mea eternă...

Și de m-aș naște înc-o dată,-n vară,
Te- aștepta din iarna-n care ești.
Pe buze, ca pe-o strună de vioară,
Cu un sărut, adagio, -nflorești.

Și i- cânta zăpezii se-ndure,
Să mai aștepte-n ceruri un minut,
Atât cât -nverzească-n noi pădure
Și vara să ne fie așternut.

Ninsorilor le- recita poeme,
S-adoarmă undeva în drumul lor.
Îți voi trimite-albastrul să te cheme
Aici, în dormitorul florilor.

Decembrie plece în vacanță,
-ncuie gerul și furtuni în pod!
Cu luna lui cuptor, fă alianță,
Din iarna-n care ești să te deznod.

Până la mine,-un pod de primăvară
Te-o trece peste neguri și stihii;
Ți-am împletit din violete-o scară:
Tu calcă peste ele, dar, vii!

Și de mai simți o albă mângâiere,
Nu te opri! De sub zăpezi, viclean,
Cu glasul rece-al iernii îți va cere,
Să mai rămâi, un înghețat ocean.

Să te dezgheț, nu putea vreodată-
Eu, vara ta, tu iarna mea. Și știu,
Dorința mea rămâne suspendată
Între speranță și un ''prea târziu''...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Poate îmi răspunzi din iarna ta...

Nu -ntreba de ce te caut iară!
(Am mai promis că-am să te uit, cândva).
Dar, șuieră prea tare vântu-afară
Și îmi aduce-n casă iarna ta.

Și cum să n-o primesc, când amiroase
A mere coapte și-a parfumul tău?
Și ninge cu zăpadă de mătase,
Cum ninge peste brazii din Ceahlău.

Și tot mătase albă se așterne
Pe-un țărm de mare ce l-am vrut al meu,
Când valurile ne foșneau sub perne
Și ne privea din ceruri Dumnezeu.

reînvii o clipă risipită
Dintr-un noian de alb rătăcitor,
E pentru mine-o tainică ispită,
Ca cerul pentr-un vajnic zburător.

Și-am să te caut și prin mine, iară...
Poate-ai rămas și eu încă nu știu,
n-ai plecat, nicicând, din mine-afară-
Doar, nu te găsesc mult prea târziu!

Când va-nceta ningă peste lume
Și albul, tresară, va uita,
Voi îndrăzni să te mai strig pe nume
Și poate îmi răspunzi, din iarna ta.
......................................................
Doi oameni de zăpadă și-o tăcere-
Atât a mai rămas din tot ce-am fost.
Și eu și tu avem o mângâiere:
C-avem aceeași iarnă, adăpost.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Ocean de iarnă între noi...

Mi-e iarnă grea sub piele, și prin oase
Mai viscolește câte-un dor de noi,
Pe cetini ninge. Fluturi de mătase
Se-așază peste frunți din doi în doi.

Pe-aleea răstignirilor celeste
Un vis își poartă crucea ca Iisus-
E visul meu, dar visul tău nu este
Și ninge anormal de jos în sus.

La tine-i vară-n ochi, dar ce pustie
Ți-e inima-n deșertul împietrit!
Mai iarnă decât alte ierni o mie
Te-a înfiat și-n alb te-a sihăstrit.

De-acolo din troiene de uitare
N-ai nicio șansă să m-auzi cum strig;
Sunt între noi distanțe planetare
Și un ocean de iarnă și de frig.

Nepământeană zbatere de pleoape
Anunță un dezastru iminent;
Cu un minut îți sunt eu mai aproape,
De un mileniu îmi ești tu absent.

E iarnă grea-ntre noi ca o urgie
Și numai cu vin fiert, nu voi putea
Să te ademenesc, -mi fii tu mie
O primăvară-n ploi de catifea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Adun tăceri într-un album de toamnă...

Și de mă lași să te iubesc cum vreau, vei ști cum e iubirea... niciodată nu îți voi cere din căuș să-ți beau nici libertatea, nici iubirea toată...
-mi spui ce vrei, minciuni și vorbe goale, te-oi asculta ca pe o simfonie, nimic în mine n-o să se răscoale, te voi certa, cum știu, în poezie...
De îți pătrund în gânduri câteodată, e că lași sa te ghicesc din toane... și de intruzie nu-s vinovată, doar mă strecor subtil cu etimoane...
Adun tăceri într-un album de toamnă, doar în septembrie mai îndrăznesc strig, când în covor de frunze se întoamnă poemele ce tremură de frig...
De auzi, nu-mi răspunzi în grabă, e luna când am voie vorbesc, tu poți -mi dăruiești doar o silabă din care orice vreau intuiesc...
Și chiar iluzii de-mi prepar la cină, desertul e ceva ce știu doar eu și tu când raiul nostru din grădină-mi oferă mărul dat de Dumnezeu...
În versul meu te am întreg și-ntreagă îți sunt și rimă și metaforă îți sunt... acolo știu că îți sunt cea mai dragă, și cel mai adorabil amănunt...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Nu mai e vară-n iulie, iubite...

Îmi place -mi atingă ploaia gândul,
-mi spele pân' la oase frământarea.
Mi- aștepta-ntr-un nor de ploaie rândul
Și-aș lăcrima albastru peste marea

Ce-și scutură un val doar pentru mine
La țărmul însemnat de vara-n care
Se-mbrățișau săruturi orfeline
Și înfloreau în noi mărgăritare.

Nu mai e vară-n iulie, iubite.
(De ziua mea, a plâns albastru cerul).
Te- fi adus din vise ofilite
Dar, eu nu pot să îți dezleg misterul

Tăcerilor cu gust de renunțare.
Te caut prin cotloane clandestine
Și-mi stă pe buze, azi, o întrebare:
De ce-ai ucis grădinile din mine?

M- fi zidit o Ană pentru tine-
Poem născut din lacrima durerii
În temelia ta și peste mine,
Tu, zidul nemilos al ne-nvierii.

Îmi place -mi atingă ploaia gândul
Și să-l trimit la tine să te-adape,
ți-a secat, iubite, iar, cuvântul
Și ți-au rămas numai silabe șchioape.

Eu încă te aștept în miezul verii
-nsuflețim, din nou, masa tăcerii...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E iarnă peste toamnă...

au venit norii -și scuture nămeața,
-și scuture albeața pe toată dimineața,
e iarnă, iarnă, e iarna pe afară
și este iarăși frig și este dor de vară

sunt pomii fără frunze, sunt florile nu sunt
și bate vântul rece și rece e pământ
și undeva sub streșini, stau păsări ce-au rămas,
-nfrunte gerul iernii, gândind la timpul ars

se scutură din ceruri, stropi albi și înghețați,
atât de mulți deodată, atât de dezbrăcați.
se-așează peste locuri, s-ascundă din culori,
culorile de toamnă, din frunze și noroi

se prinde alb pe zare, pe drumuri și poteci
și chiar pe felinare, lumineze reci,
în bălțile de gheață, ferestre pe pământ,
ce se deschid crăpate, calcate sub carâmb

e iarnă, iarnă iarăși, e iarna care-a fost,
întoarsă din plimbarea, pe unde-a fost cu rost,
întoarsă răzbune, căldurile de ieri,
din verdele de vară, din toamnă adieri

e timpul într-o joacă, e timp de lunecuș,
copii se strâng grămadă, se strâng la săniuș,
fac oameni de zăpadă, mai mari, mai mici, mai mulți,
e iarnă peste toamnă, se-ntinde până-n munți

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Te-aș ninge...

Te-aș ninge de azi, sub troiene -mi cazi, tot eu să te caut și să te găsesc, sub albul ce-mbracă și mare și brazi și om de zăpadă în tine cresc...
Te-aș ninge așa, liniștit ca-n povești pe ochi și pe frunte, pe brațe și gând, să-ți intru cu iarna în nopți când privești cum ning dintr-un cer, unde vise mai vând...
Te-aș ninge cu versuri albite de nea, poemele iernii să-ți fie veșmânt, te-aș ninge cu stele, dar n-am nicio stea, și de mai cade vreo stea pe pământ,
Decembrie-o-ngroapă-n zăpezi de argint, sau cade pe cetini în seri de Ajun și nu pot, iubite-n Ajun să te mint și nici că aștept înc-o stea, să îți spun...
Te-aș ninge cu dorul ce-mi umblă hai-hui, mi te-aducă la piept -mi colinzi, dar a rămas în parfum de gutui, de sub troiene, nu știu de-l mai prinzi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Dacă nu ai exista

Dacă nu ai exista,
N- avea pe veci lumină,
N- putea fi umbra ta
Sub făptura-ți cea divină.

Nu m-aș mai putea ruga -
Ce ar fi rugile mele
Când nu te-ai adăuga
Cerului pustiu de stele?

Oare cum te-aș inventa
Cum pune-n tine viață
Să te pot îmbrățișa?
Mă ating fiori de gheață...

Nu te-aș plămădi din lut
Înmuiat cu stropi de rouă,
Poate-ai fi un trup tăcut,
Primul dintr-o lume nouă,

Ci din floarea unui crin
Și din dragoste curată ;
Te- avea atunci deplin,
Mi te-ai da imaculată.

Dacă nu ai exista,
M-aș preface-n rug de mură
Căci de tot m-aș întrista
Și aș fi amar în gură.

poezie de (12 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-aș fi

Un fulg de nea de-aș fi, să mă cuprinzi în palmă
Eu m-aș topi sfioasă sub mângâierea-ți calmă
Și doru-l las curgă, iubire, într-un giulgiu,
Ca trupul să-ți pătrundă, găsindu-și un refugiu.

În suflet e un înger, îngenuncheat în rugă,
Când în ninsori durerea trupul îți subjugă,
Aș naște iar iubirea, mărgăritar topit
Cu dorul ce în mine, e un fugar gonit.

Aș fi la tine-n palmă-n fiecare iarnă,
Cand anotimpul cerne tristețea -mi aștearnă,
Din nălucite vise-n vinovate gânduri,
Doar ochi pierduți în flăcări și lacrimi printre rânduri.

Dar m-aș topi din nou în orice primăvară,
Căci te-aș iubi mereu la fel ca prima oară
Și iar te-aș înflori în mugurite ramuri,
Cu palma de-mi vei lua și gânduri și aleanuri!

poezie de (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Eu te iubesc cu trupul meu de umbră

Eu nu doresc să-ți intru pe moșie,
Nici granița s-o trec, ca un tâlhar,
Doar să mă lași vin pe la chindie,
Să îți aduc iubirea mea în dar.

Să te privesc, așa, de la distanță,
nu te sperii, nu vreau să te-ating!
Mă lasă, să-ți pătrund în ambianță,
pot, iubita mea, să te mai ning.

Te voi ciopli din trunchiul de mesteacăn,
Mai albă decât neaua de Crăciun
Și doar cu gândul voi atinge-un cearcăn
Și nu voi îndrăzni nimic să-ți spun.

Te voi iubi cu umbra-mi, la amiază,
Cu umbra-ți să te-apropii de-un sărut,
O vară indiană-ți pun de pază
Iar, dacă ai nevoie de un scut,

Doar îți trimit cu vântul mângâiere,
Căldura mâinii-n palmă s-o primești,
Să ne iubim în cuibul de tăcere,
Cum n-am iubit și n-ai să mai iubești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Răghinaru

M-aș preface, de-aș putea

De- putea ca dorul aprig să-ți alin, în prag de seară,
M-aș preface, deodată, într-un sunet de chitară,
Ca, prin strunele-i vrăjite să mă simți în somn vibrând
Când, cu brațele-adormite strângi tare-n al tău gând.

De- putea să-ți vindec dorul, m-aș preface într-un nor
Ce ți-ar mângâia obrazul cu un strop răcoritor...
M-aș preface, poate-n floare răsărită-al tău drum,
Ca, prin gingașe petale, percepi al meu parfum.

De- putea să-ți alung dorul, m-aș preface-n curcubeu,
Și te-aș invita frenetic plecăm spre Elizeu.
Apoi, lepădați de patimi, de păcate izbăviți,
Să ne cerem cu fervoare dreptul de-a fi fericiți.

De- putea să-ți alin dorul, m-aș preface-n poezie
Scrisă-n stihuri infinite, cu superbă frenezie...
Sau, cu magica-mi putere, m-aș preface într-un cânt,
Prin sublime incantații, de-al meu dor să te descânt.

Dar, din tot ce-aș vrea să fiu, sunt un pic, sunt o idee.
Căutându-ți alinarea, cu-al meu suflet de femeie,
Recunosc: n-am găsit leacul dorul să-ți tămăduiesc
Ba, mai tare-l voi aprinde dacă-ți spun că... Te iubesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Iată vine iarna

Iată vine iarna dragi copii
Peste dealuri și câmpii,
Peste pomii din livezi
Și chiar peste casa celor trei iezi.

Vine cu fulgi mari pufoși,
Vine iarna în galoși.
Cu zăpadă pănă la brâu
A venit și peste un mic pârâu.

Chiar și crengile de tei!
Au fost îmbrăcate în haina ei.
Albă ca laptele de mamă
Moale ca o năframă.

Hai fuga ieșim în prag!
Să o întâmpinăm cu mult drag
Pe zâna cea frumoasă
Care învelește totul în alb.

poezie de (7 decembrie 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Rămas bun

Încep -mi fac bagajul, ce grea povară-mi este!
Și ce să iau din mine, din mine ce să las?
Voi lua-nceputul verii din ultima poveste
Și voi lăsa doar toamna din ultimul meu pas.

În ziduri plânge gândul atâtor clipe goale,
Ce-au îngropat o viață în doi, ca-ntr-un altar.
Dau viața mea, o marfă, pe doar două parale,
Mă mut cu tot cu soartă, la margini de hotar.

Iau dormitoru-n brațe, -i simt ultima oară
Tăcerile din vise și ce nostalgic dor,
Din amintiri albastre, în ochii-mi se strecoară!
Și-ți simt, iubite, gura, mușcând seducător.

Deschid sertare pline și le privesc străină:
De unde încep, să mă adun din casă?
Mai pun de-o parte-un zâmbet și mai arunc o vină,
O lacrimă suspină, ascunsă-ntr-o grimasă.

Aud un vânt pe-afară, vestind că toamna plânge,
'N același timp cu mine, cu fruntea printre nori,
Cu umerii în ploaie, tot cerul nu-i ajunge,
Să mă îmbrace-n galben și-n doliu de culori.

Mă duc -mi mângâi marea, doar țărmul atingându-l,
Să îmi rămână urma în veșnicia ei,
Dar stau la mal poeme își aștepte rândul
Și rămas-bun, albastro, îți spun doar ochii mei...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

O amazoană a dimineții de iarnă

Astăzi savurez cum ninge-n grădină,
pomii se apleacă frumos în semn de respect,
e o lumină scânteietor de albă
pe blana pufoasă ce îmbracă pământul.
Cireșul are ramurile cu flori de vată
și tu-l privești cu o iubire de femeie
cu sărutul rece tremurat în oglindă,
colțul gurii ți-l inundă căldura
într-o revărsare de dragoste peste maluri
și peste inima-mi aflată desculță
pe cărările care duc la sufletu'-ți pătimaș.

Seara ne trimite semne fără orizont,
suntem ca într-un rai pierdut pe drum
pe care-l vom căuta cu lanterna roșie a trecutului,
înainte de prăbușirea nopții peste întuneric
tu-mi vei zdrențui marginile timpului
și vei rupe din mine iubirea ce-ți trebuie,
o amazoană a dimineții de iarnă
topind cu respirația fulgii așteptării.

Ești atât de mireasă și de femeie
că zăpada te îmracă-n mătase
cu o trenă voluptoasă și atât de lungă
încât iarna îți face loc pășești în paradis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Farmecul iernii

Cât de alb este întinsul și copacii cât alb poartă!
Printre ramurile goale flori de gheață se arată
Și în liniștea deplină, sub privirea mea mirată,
Văd că iarna-i veșnicie și că totul este artă.

Mă afund, intru năvalnic prin zăpada argintată.
Toată zarea-i veselie, chipul zâmbetul îmi poartă,
Soarele, de sus, șăgalnic, raze mii ar vrea -mpartă
Și natura, dintr-o dată, doar de alb e-nconjurată.

Ce e mai frumos ca iarna, când lași grijile deoparte,
Când lași albul să te prindă și un chiot să îți scape?
În al iernii, fulg-cetate, lacrimi, doruri sunt departe....

Ce e mai frumos ca iarna, când simți cerul mai aproape,
Când uiți vorbele mărunte și iubirile deșarte
Și simți fulg ușor pe buze ori sărutul său pe pleoape?

sonet de din Aproape de cer (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Vera CraciunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

A început, timid, sa îmi rasara,
Un ghiocel, în iarna de afara,
E fraged, mititel și zâmbăreț,
Dar va veni asupra lui îngheț.

E încă iarna, el veni grabitul,
prindă intre frunze răsăritul,
Nu știe ca e timpul sa mai șada,
Sub plapuma călduță de zăpadă.

Eu am sa sap în jurul lui pământul,
Când soarele alunga norii, vantul
Și am -i fac culcus intr-un pahar,
Ca pe-un trofeu, sa ți-l ofer în dar.

Este frumos, gingaș și subțirel,
îți canta, draga mea, din clopoțel,
Iubirea, dorul, le-am pus în petale
Și toate, sunt cu toate ale tale.

Primeste-l și îl pune la fereastra,
lumineze primăvara noastră
Și cat mai este încă zvon de iarna,
Mai lasă-l lângă tine sa mai doarmă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți spun de veșnicie,
Mă sperii cu "un pic"...
Și dintre slove
Îmi răsari "peltic"
Când te-aș cânta -mi fii...
Aș vrea pleci
Aș vrea să mai rămâi!

Îți înmânez întregul
Tu-mi tai din jumătăți...
Și dintre rânduri
Îmi iubești doar "părți"
Când te-aș cobi -mi dai...
Aș vrea fugi
Aș vrea și să mai stai!

Îți strâng din dor cuprinsul
Tu-mi vinzi din stăruință...
Și dintre strofe vechi
Îmi scuturi din credință
Când te-aș iubi știi...
Aș vrea treci
Aș vrea să mai revii!

poezie de (1 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarna

Mândra iarnă norii îi cerne
Peste satul de poveste
Stratul alb timid se-așterne
Peste case, peste creste.

În curțile ce par adormite
Fluturii de zăpadă joacă,
Casele de ger sunt amorțite
Și mantia albă o îmbracă.

poezie de (3 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Mi-e teamă

Sunt atât de temătoare, atât de firavă și... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare să te accept, să te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viață! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheț și nu voi putea iubesc!
Aș vrea să te iubesc, nu te-alung în disperarea mea, și totuși...!
Ți- da drumul zbori, ți-aș lega aripile ramâi lângă mine, te-aș lăsa mori!
Ți- fura penele și toate zilele, face orice ramâi, să fii doar pentru mine, nu știu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită și mi-e teamă că am să te zdrobesc și pe tine!
Dar ce pot să fac? Te-alung să mă urmezi, ratacești în iubirea ce mi-o porți, ce ți-o... port!
Îți voi închide toate porțile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îți voi lăsa totuși ceva! Tăcerea mea și cuvintele tale, petalele din acel trandafir și toți spinii, și peste toate te voi blestema le uzi cu lacrimi, să te zgârie timpul cu toți... spinii!
sângerezi sânge în lacrimi, să mă simți și atunci când nu mai simți... nimic!
Să-ți fiu ce nimeni nu-ți poate fi, să-ți fiu moarte și zbatere între clipe, și dincolo!
Înțelegi? Dincolo de viață, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi și nu am putere vin, să-ți fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, nu te dezleg de mine că mor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook