Plouă-n altare...
Mi-e sete de tine și țipă cuvântul
Cerșind un anume-anotimp de-nflorit;
Ascultă, iubite cum arde pământul,
Când pasul meu calcă în toamne grăbit!
Te-aștept între atrii, pulsând clorofilă
Din mugurii sudului prins între nori;
Se teme zăpada, ce-așteaptă umilă
S-o strângi în buchete de noi și fiori.
Îmi suflă-n fiorduri golfstromul și tace,
Când scuturi o coamă din vântul pribeag;
Citește-mi în sânge cum strig '' vino-ncoace''
Și cum înfloresc de dorință și drag!
Mi-e sete, ți-e foame și vreau, precum orbii
Prin mine s-alergi la-ntomnatul festin;
Mai dau roată vulturi și flutură corbii
Deasupra-mi, fărâme de ochi și destin.
Sub pleoape mai cântă o urmă de sare
Pe lespedea rugii... și plouă-n altare...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre vulturi
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre sânge
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
- poezii despre muguri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.