* * *

Pe tărâmul satului meu,
Dumnezeu se odihneşte
În glasul greierilor ce cântă
Verdele memoriei noastre.

Creşte în fiecare an un stâlp
Cu un cuib de barza în vârf,
Unde femeile aduc ofrande
Pentru pântecul lor roditor.

La tărâmul satului meu
Sufletul şi-a spălat faţa de copil,
A împrumutat chipul părinţilor,
S-a aşezat pe prispa casei
Şi priveşte asfinţitul.

poezie de Tudorel Ciobotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul meu din poveşti

Mi-a fost dor de vară,
De cerul senin.
Şi soarele să se reflecte,
Într-un pahar cu vin!
Mi-a fost dor să beau
Din nou apă rece de izvor
Şi să gust pâinea albă ca faţa mamei
Coaptă de bunica în cuptor.
Mi-a fost dor de plaiul meu natal
Să mă primb cu căruţa trasă de un cal
Şi să culeg cireşe din livada,
De peste deal.
Mi-a fost dor de vară,
De prispa casei păriteşti.
Şi de a mea ţară,
Tărâmul meu ca din poveşti.

poezie de Vladimir Potlog (8 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul meu din poveşti

Mi-a fost dor de vară,
De cerul senin.
Şi soarele să se reflecte,
Într-un pahar cu vin!

Mi-a fost dor să beau
Din nou apă rece de izvor
Şi să gust pâinea albă ca faţa mamei
Coaptă de bunică în cuptor.

Mi-a fost dor de plaiul meu natal
Să mă primbl cu căruţa trasă de un cal
Şi să culeg cireşe din livada
De peste deal.

Mi-a fost dor de vară,
De prispa casei păriteşti.
Şi de a mea ţară,
Tărâmul meu ca din poveşti.

poezie de Vladimir Potlog (8 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia cuibului de barză

O barză şi-a făcut odată
Cuib la Dumnezeu la poartă,
Dar acolo sfinţii toţi
I-au dat gură ca la hoţi.

Barza şi-a făcut îndată
Cuib în stâlp la noi la poartă.
Eu, copil cu mintea-ngustă,

M-am uitat la ea sub fustă!

Şi-a plecat... n-a mai venit.
Doamne, cât m-a cicălit
Mama, şi cât m-a certat:
Ce păcat, vai, ce păcat!

Păsările cerului sunt libere, mi-a spus în şoaptă,
Să scoată pui la Dumnezeu la poartă!

Vremea trece, moartea vine,
Şi-a făcut un cuib în mine,
Cuib în care mai coboară
Câte-o mierlă, câte-o cioară,
Câte-o barză de pripas,
Niciodată barza mea.
Numai cuibul mi-a rămas,
Numai cuibul mă mai vrea.

Suflete, de ce ţi-e bine?
Suflete, de ce ţi-e rău?
Barza care nu mai vine
Şi-a făcut un cuib în tine
Şi-a rămas în cuibul tău.

Suflete, de ce ţi-e bine?
Cuibule, de ce ţi-e rău?

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (21 ianuarie 1998)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemeţii

nu a mai nins de demult
în copilăria mea
mi s-a uscat sufletul
de-atâta aşteptare
şi buzele îmi sunt crăpate
gura amară
doar mama mai răzbate
din uitare
cu strachina aburindă plină cu lapte
şi cu felia groasă de pâine
în mâna cealaltă
apoi îmi mai aduc aminte
de plânsul mut
la căpătâiul ei
dar şi de îngerul rătăcit
în aşternuturile noastre

a venit şi timpul ca să mă smulg
din ideea de frunză din starea de plantă
în mormânt somnul meu alb nemeţii
unde visul şi rostul roţii
este acelaşi
în fiecare clipă a eternităţii
unde luna şi-a eliberat lupii pe tărâmul
celor o mie de vânturi
şi unde şeful trenului anunţă sec
capătul drumului

trupul tău devorat de o mie de vulturi
când tu mai întâi îţi desfăceai pulpele
apoi îţi deschideai încet încet sufletul

tu îmi spuneai că nu doar întunericul
este veşnic
mult mai rea şi nesfârşită este uitarea
carnea bătrână fără amintiri

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maud: A Monodrama (extras)

Ea a intrat în cimititul satului
Şi-a stat lângă-un stâlp, îngenunchiată;
Un înger veghind o urnă
Plângea deasupra ei - sculptat în piatră.

poezie de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

COPIII, aceste sfinte primăveri sunt mai presus de truda fiecărui părinte, sunt darurile Fiinţei noastre, sunt îndumnezeirile noastre – pentru dînşii trudim zi de zi, pentru dînşii refuzăm privilegii şi onoruri, ei fiindu-ne mîndria noastră, şi a satului nostru. Ei sunt Fiinţa noastră, Fiinţa satului nostru...

aforism de Constantin Anton din Mogoşeşti, Fiinţa mea - vol II
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pogorât-a, pogorât

Pogorât-a, pogorât

La mulţi ani cu bine

Dumnezeu pe-acest pământ,
În mijlocul satului
La casa bogatului

"Bună sara, om bogat.
Gata-i cina de cinat?"
"Gata-i, gata, nu-i de voi,
Că-i de oameni mai ca noi" (/ Că îi de boieri ca noi)

Dumnezeu s-o mâniat
Şi de-acolo o plecat
La marginea satului
La casa săracului.

"Bună sara, om sărac,
Gata-i cina de cinat?"
"Gata-i, gata, -i puţinea
Pofteşte şi dumneata la ea"

Dumnezeu s-o bucurat
La masă s-o aşezat

Din care pâine tăia
Domnul la loc o creştea,
Din care pahar bea,
Domnul la loc îl umplea

Şi-aşa o lăsat Dumnezeu
Să colind tot neamul meu,
Şi-aşa o lăsat Precesta
Să colind toată lumea.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii satului

Pe banci de lemn, mesteacan tanar, necojit,
La porti batranii satului asteapta seara
Si stelele cand jaruie spuzit
Cu glas scazut, molcom, vorbesc cu tara.

E-un ritual din prundul firii lor,
Din sangele neantrerupt, arhaic,
Un cult de sfetnici, batranesc sobor,
Ce-i face roata-n templul serii, laic.

Sub oistea-nstelata stau batranii
Si nimeni nu-ntelege soapta lor
Paraul satului isi stinge crinii
In noaptea ce-i invaluie usor...

poezie de Eugen Evu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremuri şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleşti, din târg drept peste apa Neamnţului; sat mare şi vesel, împărţit în trei părţi, care se ţin tot de una: Vatra Satului, Delenii şi Bejenii.

citat celebru din Ion Creangă
Adăugat de Cioiu Ana Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul celor două lumi

Tărâmul tainic ce desparte
O lume-a ei de-o lume-a mea,
Nu este-al viselor deşarte
Ori al dorinţei de-a avea.

E-o-ntretăiere de hotare
În care lumea ei şi-a mea
Sunt ca un cer cuprins de-o mare,
Cu mine-n el şi-n mare, ea.

E-o lume-a gândurilor noastre
Îmbrăţişate-n necuprins,
Zburând în voie printre astre
Şi depărtări de neatins.

Tărâmul tainic ne uneşte
În tot ce am putea spera
Când visul nostru se-nteţeşte
Şi-n lumea ei, şi-n lumea mea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndată a ieşit domnul Iacobache, primarele, cu slujbaşii; şi Ghiţă, cel mai spătos şi mai de ispravă fecior boieresc, s-a crăcănat în capul satului, cu mânile-n şolduri, şi-a dat căciula pe ceafă şi a prins a striga cumplit, cum îi era obiceiul, de s-auzea până-n vale, peste zece hudiţi: — Ascultaţi... oameni buni!... Vine apa mare şi ia podul! Ascultaţi... poruncă boierească: să iasă din fiecare liţă câte doi oameni! — Iar a început să buciume Ghiţă în capul satului...

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâm cu vene suprapuse

Pe tărâmul nostru fără oxigen
Glucoza şi valuta îşi fac loc –
La unii pentru-a fi prelinse-n sânge,
La alţii de-a urca în falnic joc.

Lumina are graniţe în toate,
Universul oaselor se-ndoaie
Când poarta fericirii se deschide
Desfundată de virtuţi şi de gunoaie.

Tărâmul meu cu vene suprapuse
Se-mpăunează cu capete de mort
La auzul că pe scena vieţii
Trebuie s-aduci credinţei paşaport.

Oare-i motiv de zâmbet pentru
Adierea frunzei care-n toamnă cade
Când suvenir rămâne-n neamul meu
Doar inima ce româneşte bate?!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul satului

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre poeţii români, îl simt mai aproape de suflet pe Lucian Blaga, deoarece cred în nemurirea satului românesc.
Lucian Blaga este sufletul pietrei de la temelia satului românesc, este
Intensitatea veşniciei eternă şi tulburătoare.

Camelia Opriţa în Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Părinţilor noştri – între esenţial şi etern.
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

mă doare
mi-am bătut un piron în suflet
şi la-am agăţat de un stâlp
la o intersecţie
aveam 17 ani
am scris pe el de vânzare
era joi
a venit vineri şi alte vineri
afişul cu sufletul meu s-a zdreţuit

a venit toamna şi vântul
şi ce a mai rămas din sufletul meu
a ajuns pe un trotuar
cineva a trecut şi m-a ridicat
astăzi este soţul meu!

poezie de Viorel Muha (8 august 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regină a greierilor

Veneam ades să aud
Glasul de copil crud..
Cu dulceaţă de dud
Cu care ochii-i asud.

În amintirile
Prelinse-n păpădii..
Cu puful inimii
Ascultând strunele!

Viorii de trandafir
Pe care transpir!
În strop de rouă ador,
Fiinţă a stelelor!

Fiica mirărilor!
Regina greierilor!
Cei de pe curcubeu,
Unde mă urci mereu

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Groparul satului

Vreau să fiu ales primar
La mine în comună,
Nu degeaba sunt gropar,
Am să fac doar treabă bună.

epigramă de Daniel Lăcătuş (24 mai 2008)
Adăugat de Daniel Lăcătuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine

am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
înlăuntrul meu, în inima mea
ştiam asta, era ca o aspiraţie
mi-am imaginat dragostea
putea fi cum vrea ea
altfel ar fi fost greu s-o găsesc
viaţa a făcut acest lucru pentru mine
am aflat-o în sufletul meu
viaţa a decis pentru mine
m-am gândit şi la faptul că dragostea
nu voia să se întâlnească cu mine
că se temea de sufletul meu
de minunea din sufletul meu
avea ochi frumoşi dragostea
şi-mi zâmbea
şi în sufletul meu era furtună
şi Dumnezeu era pregătit să rămână lângă mine
acum sufletul meu nu mai e împărţit în două
cântă melodii vesele inimii cerului.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura satului

Savurând esenţa glumii,
Îi spuneam, mai ieri, iubitei:
Mărul dulce al ispitei
N-a scăpat de gura lumii.

epigramă de Valerian Lică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIMAVARA...

Când iese frunza la răchită,
Cu verdele atât de crud
Şi e câmpia iarăşi înverzită,
Frumoasă ca un tânăr nud.

Îmi pun câmpul aşternut,
Căpătâi snop de strujeni
Şi mă văd la început,
Mic copil la Rădăşeni.

Îmi vreau cenuşa risipită,
Prin glodul satului natal,
Prin pâraie pline de răchită,
Pe unde cânta cândva LICAN.

Aprilie 2003

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!