* * *
Pe tărâmul satului meu,
Dumnezeu se odihnește
În glasul greierilor ce cântă
Verdele memoriei noastre.
Crește în fiecare an un stâlp
Cu un cuib de barza în vârf,
Unde femeile aduc ofrande
Pentru pântecul lor roditor.
La tărâmul satului meu
Sufletul și-a spălat fața de copil,
A împrumutat chipul părinților,
S-a așezat pe prispa casei
Și privește asfințitul.
poezie de Tudorel Ciobotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tudorel Ciobotaru. [Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
- poezii despre sat
- poezii despre religie
- poezii despre odihnă
- poezii despre muzică
- poezii despre greieri
- poezii despre femei
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.