Migrena
La margine de gânduri, undeva,
lumini lansate, aspru,-n întuneric
aprind un cer al minții și-ar putea
să o transforme-ntr-un decor isteric.
Un vânt stârnit aiurea bate iar
prin lanul grijilor înțepătoare
ce au trecut de piatra de hotar
și holda au schimbat-o la culoare.
E prea mult roșu în acest tablou
ce pare să devină-apocaliptic,
cu sunete întoarse în ecou
din marginile cerului eliptic.
Pleznește câte-un spic și, rând pe rând,
un trăznet face altul să mai moară,
iar vântul răscolește-un singur gând:
"E rău când mintea-ncepe să te doară"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre gânduri, poezii despre întuneric, poezii despre sunet, poezii despre roșu, poezii despre lumină sau poezii despre graniță
Citate similare
Prea multe
Mult prea multe primăveri
Și-atâtea veri, și-atâtea ierni
Și toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,
Și mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Și multe nopți scurse pe rând,
Doar frământând, doar așteptând
Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Și norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng
Și mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori șoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... și eu le frâng.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre verde
- poezii despre vară
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre primăvară
- poezii despre plâns
Prea multe
Mult prea multe primăveri
Și-atâtea veri, și-atâtea ierni
Și toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,
Și mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Și multe nopți scurse pe rând,
Doar frământând, doar așteptând
Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Și norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng
Și mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori șoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... și eu le frâng.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamătul nopții
Te-ai prins în dansul razelor de lună,
iar ochii tăi aruncă înspre stele
scântei ce-ți fac privirile rebele
și pleacă Universului să-i spună:
"În seara asta vom zbura prin tine
și vom dansa, cu stelele-mpreună,
acolo unde sunete se-adună
din cântec de măiestre violine."
Iar tu vei fi în dreapta unui gând
ce te va strânge, tare, de o mână
și stele-ți va aprinde, rând pe rând.
Iar gândului ce-i ești demult stăpână,
îi vei șopti cuvinte noi, visând
că i le spui în noapte, fremătând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre dans, poezii despre zbor, poezii despre stele, poezii despre seară sau poezii despre ochi
Fără ecou
Aștept din când în când câte-un semnal
De la cei morți; parc-ar fi fost o glumă,
Un simplu joc de-ascunselea fatal,
Cum scrisul nou, după ce-l șters cu gumă.!?
Am sentimentu-acut dorul s-ascult;
Un dulce glas, un sfat sau o părere
Ce-am lipsă atât de des, atât de mult
Și-ating cu mâna, c-ochi deschiși de vrere.
Îmi plimb imagini scurte, atât de clare,
Le așteptând mirat de nerăspuns,
De neatins aieve; scump ce-apare
Nenatural... când ne vorbeam, ne-am ținut strâns!
Nu poate fi doar gând ce-am pe retină,
Ce-am dus pe fir la scoarța-n canioane
Și-ar trebui să îl am nou ca pe-o rutină
Ce-o ascut de lemn până la negru, cum creioane...
Mă fac că uit că-ncepe rău să doară
Și inima mi-o simt cum galopând
Cu capu-n cerc, cum strâng o doagă în sfoară
Și aștept doar un noroc tot stând la rând, la rând...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre umor
- poezii despre sfaturi
- poezii despre semnale
- poezii despre plimbare
- poezii despre noroc
- poezii despre negru
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre lemn
Sonet în tremur de vânt
Bătea și vânt prin spicele uscate,
Erau și mărăcini prin ele-ascunși,
Iar macii triști, cu capete plecate,
Zăceau în lan, de ghimpii lor străpunși.
Ce zi era! părea înmormântare:
Cădelnițau pe cer atâția nori
Cu stropi ce se jertfeau, crezând altare
Întinderi pustiite de culori.
Iar pașii tăi se-ndepărtau pe-o cale
Ce se pierdea în cerul amurgit
Cu urme de fâșii zodiacale
Întinse înspre marele sfârșit.
Iar vântul... vântul tremura-n rafale,
Plângând petala macului strivit.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sfârșit, poezii despre nori sau poezii despre culori
Gând nou
Te cred, iubita mea, te-ai săturat
de zbaterile unui gând ce curge,
pe râul ne-mplinirii demiurge,
spre un apus mocnind, îndepărtat.
Nici iarna, ancorată de trecut,
nu reușește,-n luna cea mai rece,
să îți înghețe gândul, să îl sece
de răul ce există, nevăzut.
Îți uită gândul! Chiar de e cu mine,
alungă-l, și-ți trimit un gând mai nou,
c-un alt decor, senin, un alt tablou.
Va fi cu-albastrul zorilor marine,
sau cu al golului alpin ecou,
va fi... cum vrei, doar dorul să-ți aline.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre superlative, poezii despre râuri, poezii despre iubire, poezii despre iarnă, poezii despre gheață, poezii despre existență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Steaua cerului albastru
Un cer plângea, odată, în albastru,
sub pleoapa-ntunecată de un nor
purtând un gând trufaș, necruțător,
și un mesaj ce anunța dezastru.
I s-ar fi scurs albastrul tot în mare
de n-ar fi fost, departe-n incolor,
o stea ce strălucea, privind cu dor
și c-o lumină ce-amintea de Soare.
Și-a strecurat prin nor și gând o rază
ce a pătruns cu dragoste, intens,
în cerul devenit un gol imens.
I-a readus albastrul, îl veghează,
i-a dat culoare, noaptea-i luminează,
iar totul are-acum, la cer, un sens.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre dor, poezii despre devenire sau poezii despre Soare
Tablou cu mov, albastru și maro
Aproape adormit eu te-am visat,
iar gândul mi-a rămas îngemănat
cu gândul tău, pierdut pe undeva,
într-un apus întârziat de catifea.
Din margine de somn, pentru o clipă,
priveam mirat cum trupu-mi se ridică
într-un văzduh ce devenea neclar
în maroniu amurg de chihlimbar,
iar tu pluteai deasupra mea pătată
de-o ploaie ce pica defragmentată.
Te-aș fi adus spre mine, mai aproape,
dar te pierdeai prin nevăzute ape
dintr-un tablou pictat de Picasso
cu mov, albastru și puțin maro...
Dar trupul tău se legăna pe pânză
ca un văzduh împodobit cu-o frunză,
iar movu-n roșu se schimba treptat
pe fondul de albastru răsturnat
și chipul tău din umbră mă privea
turnând din ochi licori de peruzea.
Dar într-o clipă-ai dispărut fugară
în năluciri ce se suceau afară
sub norii negri adunați pe cer
din străvezii apusuri de arcer
ce replicau imaginea-ți pictată
pe pânza cerului, neterminată.
Erai sau nu erai, nici nu mai știu,
c-afară se făcuse prea târziu,
iar chipul tău prin mine se scurgea
ca raza ruptă dintr-un ciob de stea.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre visare, poezii despre schimbare sau poezii despre ploaie
Privirea ta
Îmi trec prin gânduri pașii, mi-i petrec
de la un gând la altul, zi de zi,
în obiceiul meu de a trăi,
și o voi face pân-o fi să plec.
Mă mai oprește, uneori, un vis,
din mersul printre gânduri, dar plutesc
prin alte lumi și nu, nu mă opresc,
căci sunt, la tot ce-i nou, mereu deschis
și-mi place să te văd acolo-n el,
alături, cu privirile arzând,
iubindu-mă, dansând sau surâzând.
Privirea ta... știi tu, ai tu un fel
de-a mă privi, de-a-mi fi în vis și-n gând
pe care n-aș putea să-l uit nicicând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață
Bemolii din fligoarne
Cu amintiri ajunse, în clipa prea târzie,
regretele rănite mă tulbură din nou!
venite să-mi așeze cuvinte-n poezie,
le-aud, nedeslușite, la margini de ecou.
Plecate pe-nserate din triste carnavale,
în pragul neuitării lăsate mai demult,
îmi readuc în cuget acorduri vesperale
pe muzica tăcerii dintr-un refren ocult.
În liniștea rănită, bemolii din fligoarne
coboară neuitarea, din margine de gând,
prin trape redeschise în antice lucarne
din vechi acoperișuri cu turle care plâng.
Acolo sus, în turle, frumoasele vestale,
de strajă neuitării, mă cheamă în trecut,
iar muzica fanfarei, din parcurile goale,
îmi cerne iar bemolii pe dorul renăscut.
Trec singur pe aleea brodată cu mistere
să reascult fanfara, rămasă mai târziu,
iar muzica ajunge în lunga mea tăcere
cu triluri renăscute din vechiul potpuriu.
Privesc în depărtare și parcă o minune
renaște rătăcită la margine de gând
un tril de clarinete neîncetat îmi spune
că din trecut, iubito, vei reveni curând.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre parcuri, poezii despre muzică sau poezii despre frumusețe
Prea repede
Zboară clipele-n vânt una câte una,
La rând, pierzându-se-n uitate zări,
Prea repede la asfințit răsare luna,
Prea-n grabă apune soarele în mări.
Prea repede s-a risipit copilăria,
Iar tinerețea parcă a trecut acum,
Prea lungă-i, Doamne, veșnicia,
Pentru o viață ce trece ca un fum.
Prea repede trec zilele cu soare,
Iar nopțile albastre nu-mi ajung,
Prea scurtă mi se pare bucuria,
Pentr-un infern atât de lung.
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre tinerețe
Vine o noapte străină
Mă-ntorc cu fața la bucuriile vieții
mulți se adună pe la colțuri de stradă
să-și povestească întâmplările
care n-au avut ecou.
Orașul ascultă cu ferestrele deschise
și se miră,
nu iartă pe nimeni și-l judecă aspru
pentru ce a făcut sau n-a făcut pentru el,
oamenii se plimbă, văd lucruri noi,
critică autoritățile și pleacă liniștiți,
vine o noapte străină
cu gânduri și planuri pentru ziua de mâine
în fuga de angoasă.
Lumini multicolore se perindă pe la vitrine
e o liniște ca într-o amiază
în care și păsările dorm,
stelele se aprind și se sting pe rând
în candelabrul cerului gânditor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre păsări, poezii despre oraș sau poezii despre miezul zilei
Valțul rozelor
Pe verdea margine de șanț
Creștea măceșul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danț.
Întâi pătrunse printre foi,
Și le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Și suspină cum se suspină...
Și suspină cum se suspină...
Albeața lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simțiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mișcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.
Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în brațele minciunii,
Și rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul dulce le șoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ș-un valț nebun se învârtea,
Un valț din ce în ce mai tare,
Un valț din ce în ce mai tare.
poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals, poezii despre trandafiri, poezii despre vorbire, poezii despre voce, poezii despre sărut sau poezii despre singurătate
Sa Te Uit
Ascult cum frunzele foșnesc în vânt
O melodie se aude-n crâng
Păsări ce zboară, salută, rând pe rând
Și roua mângâie verdeața pe pământ
Parc-aș privi tabloul unui sfânt
Simt vântul cum mă mângâie, atât de blând
Te văd din nou și îți vorbesc în gând
Un porumbel zâmbește văzându-mă plângând
Și de-aș putea s-arunc iubirea ta în vânt
Să te blestem măcar cu un cuvânt
Să zbor departe, deasupra, pe un vânt
Unde nici despărtiri, nici plânsete nu sunt
De-acolo să pot să îți trimit un gând
Pe o frunza ți-aș scrie un cuvânt
Că "te-am uitat" și nu mai sunt
Îndrăgostita care plânge și în gând
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre zâmbet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre rouă
Cei ce iubesc
Iată în șiruri lungi cum trec cocorii!
De-abia plecați, aveau deja în față
de parcă ar vrea să fugă și ei, norii,
acum dintr-o viață duși în altă viață.
Cu aceeași grabă și înalți la fel
unul pe lângă altul trec, de parcă
cocori și nori, în zborul paralel,
cerul să și-l împartă azi încearcă,
frumosul cer, dar nimeni să rămână
prea mult pe-aici și altceva să vadă
decât plutirea celuilalt, cum crește
vântul pe care-l prind în aripi, până
simt cum înspre neanturi îi răpește.
Iar cât timp nu adastă și nu pier,
nu îi ating nici o amenințare
din orișicare loc sub acest cer,
de ar fi ploi sau pușcă tunătoare.
Sub lună și sub soare, cercuri gemănate,
se duc în zbor, cu dorul, rând pe rând.
Încotro? Înspre nicăieri. De ce fugiți? De toate.
De cât timp sunteți împreună oare?
Puțin. Când vă veți despărți? Curând.
Astfel, iubirea lor un sprijin li se pare.
poezie clasică de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre reîncarnare sau poezii despre prezent
Tablou de septembrie
Se crapă sineala pe contururi de creastă,
Pictura e verde și neagră și-albastră.
Se tânguie-n ceruri o culoare nefastă.
Dar soarele sparge al cerului tot;
Se-ascund constelații sub măști de tarot,
Iar nimbul se-ntinde în roșu potop.
Un ochi ruginit de soare apune,
De nor prigonit, sub cer de tăciune,
Și vântul și ploaia răsună-n răpciune.
Tăcut este cerul ca o neagră pășune.
poezie de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măști
Bizar
E noapte... e iarasi noapte....
In jur se aud numai soapte
Stau singura, tarziu asteptand
Intunericul aud plangand
Cainii au inceput sa latre isteric
Ma uit la ceas... astept... astept
Iar sufletu-mi arde in piept
Prin ploaie si vant te strig acum
Cu sufletu-mi ud, cu inima scrum
Casa de lemn se darama-n drum
Iar tu ai uitat de mine nu stiu cum...
In acest decor bizar
Totul pare atat de real
Cand vin sa te vad, apoi dispar...
Pamantul plange in acest decor bizar!
poezie de Raluca-Gabriela Baditoiu
Adăugat de Raluca-Gabriela Baditoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre inimă, poezii despre cenușă sau poezii despre ceas
Decor Hibernal
E ceață, e frig..., și aud de afară
cum vântul se zbate năuc printre crengi,
speranța în mine începe să moară,
iar tu din trecut ai vrea să mă ștergi.
Privesc pe fereastră cum pică zăpadă
din pomii cuprinși în vârtejuri de vânt...
Sunt trist, iar în casă nu-i nimeni să vadă,
să-mi spună de tine măcar un cuvânt.
Și seara se lasă, și gândul se frânge,
furtuna la geam se-ntețește mai mult,
și frigul pătrunde, și sufletu-mi plânge,
mă-ndrept către sobă, și vreau să te uit.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă
Regăsire
În visul meu, apari din întuneric,
Și te-ntrupezi, ușor, în fața mea,
Apoi dispari într-un decor feeric,
Lăsând un gol imens în urma ta.
Te chem, te strig, te plâng, și-apoi te caut
Prin amintiri pierdute-n timpuri vechi
Pe muzica-n surdină-a unui flaut
Ce vine din legendele străvechi.
Cum aș putea să te găsesc, iubito,
când simt c-acest prezent mi-e prea târziu
și te-am pierdut prin viața ce-am trăit-o
între un alb și-un negru-cenușiu?
Îți caut urmele prin timpuri moarte,
îi rog să mă îndrume chiar pe zei,
să-mi pună undeva un semn de carte,
pe urma ta să-ndrepte pașii-mi grei.
Iar dacă strigătu-mi va fi zadarnic
și urma pașilor pierdută iar,
cu suferința gândului amarnic,
îmi voi curma calvarul solitar
Și voi păși, din lunga mea tristețe
pe drumul către viața luminoasă,
cerându-le zeițelor mărețe
să ne alunge pe-amândoi... acasă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință
Calea gândului
Cuvintele mele, în noapte,
mai calde, mai tandre, mai dulci,
coboară din stele în șoapte
ce vin și se-aștern când te culci.
Îți sunt adăpost și speranță,
suport, mângâiere și vis,
sunt viața perfectă, romanță,
lumina din raiul promis.
Citește, zâmbește și iartă
acele cuvinte ce dor!
Trasează pe-a cerului hartă
o cale de gând arzător
Pe care,-n cuvinte flămânde,
să-ți vin, să m-aștern într-un rând
iar tu, cu privirile-ți blânde,
să-l poți mângâia: "Pe curând!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre religie sau poezii despre rai