Tablou de septembrie
Se crapă sineala pe contururi de creastă,
Pictura e verde și neagră și-albastră.
Se tânguie-n ceruri o culoare nefastă.
Dar soarele sparge al cerului tot;
Se-ascund constelații sub măști de tarot,
Iar nimbul se-ntinde în roșu potop.
Un ochi ruginit de soare apune,
De nor prigonit, sub cer de tăciune,
Și vântul și ploaia răsună-n răpciune.
Tăcut este cerul ca o neagră pășune.
poezie de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre roșu
- poezii despre ploaie
- poezii despre pictură
- poezii despre negru
- poezii despre măști
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.