Dospesc în umbre gânduri amorțite
Dospesc în umbre gânduri amorțite
și-n colțul unui zâmbet stau de pază.
Spre trecătorii ce se afișează
semnale de lumină să-i invite
la bal mascat le-aruncă. Vai, ce groază!...
În pântecele umbrelor vopsite,
unde-s atrași mereu, pe nesimțite,
păcatele din ei se estompează.
Din vis în realitate și-napoi se
mai scurge câte-un strop de viață-amară.
Și în deșertul inimii, ca Moise,
toți se preumblă-alene, într-o doară,
dar nu-i dau voie minții să-i apese
pe rănile închise, ce-au să doară!
sonet de Ionuț Popa (31 iulie 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre semnale
- poezii despre realitate
- poezii despre măști
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre groază
Citate similare
De ce bal?!...
Istoria noastră e un bal,
Un bal mascat și social
Dar ca sa fiu mai punctual,
Un bal mascat pe plan global...
Istoria noastră nu-i handball,
Vânată e de-un "canibal"
Și nu-nțeleg, în mod banal,
Cum s-a ajuns așa penal,
Când am avut un Decebal?!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (22 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre vânătoare sau poezii despre istorie
Credeam
credeam că-s venit așa într-o doară,
doar să deschid fereastra spre viață,
de sub ocupația cerului ochiul să mi-l sustrag
și să-i dau voie să fugă
sferic în aceeași formă mereu de când se știe.
nu întruna să văd un soare
târât pe insuccese imediate și cancanuri,
plânse de un plâns bifurcat de viitor.
sau că eu repetat retras într-un si bemol
de lume trebuie să mă ascund vibrând,
cu mâna întinsă spre necunoașterea
din umbra unui salcâm și-a clipei văzută
pe vârfuri mergând pe tâmplă.
n-am crezut că voi avea asemenea visări
și o așa trezire a vă putea scrie...
dintr-un profund nevertebrat
ori dintr-un hol gol și nepereche,
câte ceva despre gându-mi oval-obtuz
că rămășițele țipătului de stradă
eu deviant muzical le voi ascunde-n mansardă.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre eșec
- poezii despre Soare
Fără vis
ceva din tine dizolvă o parte din mine
se naște un zâmbet neîntrebat
dimineața miroase a metafore agățate de tălpi
ipotezele desfrunzite recompun resturi de stele
se desenează pe perete un zbor spre fereastră
mă definesc într-o respirație înfometată
lumina din palme devine stingheră
locul pe care stau e străin
fac un armistițiu între mine și cuvinte
pentru a nu tulbura verticala pe care urc
povara verbului mă apasă
pierd din lumină ascultând pendula timpului
bucăți de albastru răsturnat
te estompează tăcerea golului înflorește
rămân fără vis pe o paralelă verde cu frunze ucise
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre verde, poezii despre verb, poezii despre tăcere, poezii despre timp sau poezii despre stele
Ordo amoris
Privim în lume doar noi doi,
Din întunericul intens
Și-n căutarea unui sens,
Pas înainte și-napoi,
Iubim... facem ce vrem, apoi!
Din mediu-nchis și rece sloi,
Să-i dăm lui Leibniz o monadă,
Când stele stau, din cer, să cadă,
Scoțând lumină din noroi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!
Un joc secund prinde altoi,
Foșnind "causa sui", firesc,
Infern contra Infern, dantesc,
Sclipind în flori de caprifoi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!
Când plâng izvoarele vâlvoi,
Ne-adeverim întru Aristotel,
În Toma D'Aquino.... vai!, el
E-un biet trifoi cu patru foi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre religie, poezii despre jocuri, poezii despre iubire, poezii despre iad, poezii despre flori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Eva
Un sentiment aparte m-a cuprins,
Când am văzut enigma vieții mele
Cu ochi ca mura și cu părul lins,
Mi s-a părut că zbor spre stele.
Și totdeauna aș vrea să fiu cu ea
Să o admir ca pe o floare rară,
Să-i dau din mine, soldă viața mea,
Și s-o primească simplu-n primăvară.
Cărările să le parcurgem împreună,
Lumina caldă s-o luăm din soare
Să-i pun din flori de vis cunună,
Și s-o ador mereu într-o splendoare.
La ea mi-e gândul și visez s-o am
Mai aproape, și s-o strâng la piept,
Să-i simt parfumul ei de magheran
Împodobindu-mi soarta cât mai drept.
poezie de Nicu Petria (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr sau poezii despre primăvară
Gândul întâiului mai
În gând, am sărutul dintâi
Și-n brațe te strâng ca atunci
Când vreau o privire s-arunci
Spre cel ce a vrut să-i rămâi.
Probabil pe buze mai ai
Uimirea din primul sărut
Ori zâmbetul ce mi-a părut
Chemarea-n tărâmuri de Rai.
Să-ți gust din uimire un strop,
Mi-ar fi ca intrarea-ntr-un vis
Cu noi sub ninsori de cais
Și-n jur inorogi în galop.
Să-ți fur și din zâmbet un pic,
Mi-ar fi pentru suflet balsam
Și miez în credința că am
Preaplinul din vastul nimic.
Te-alinți și în brațe-mi rămâi
Ca-n timpul aceluiași mai
Din care și astăzi mai ai
Un gând cu sărutul dintâi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre unicorni, poezii despre suflet sau poezii despre rai
Dacă mângâi păcatul o să te doară doar pe tine. Lovește-l, ca să-l doară și pe el!
Cornel Stelian Popa (25 ianuarie 2016)
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Mâinile tale au versuri din petale de cer
Și ți-e trupul subțire, un suav giuvaer,
Ce-alunecă timpul peste clipele-i nude
Cu lacrima vieții-n flâmânde secunde.
În picurii sufletului ai săruturi din soare,
Ecou de smarald fuge-n pletele tale,
Și-n albe-amintiri pierdute în nopți
Curg rănile inimii, sfredelită de hoți,
Iar umbra credinței e flămânde de vară,
Ca lacrima aurului în lumină să doară,
Miraje și nașteri, curcubee de farmec,
Închise-s în tine și-n pământul ostatec.
Orizontu-i urzit cu pieiri și iubiri,
Eu pasăre-aș fi să-ți zbor în priviri.
poezie de Aurel Petre (10 iulie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre trup și suflet, poezii despre secunde sau poezii despre poezie
Anestezie finală
Din mine, când o fi să mori
Te rog frumos să nu mă dori
Și te mai rog, a doua oară
Când mor, nimic să nu mă doară.
Te-aș mai ruga, dacă se poate
Să-mi ierți vreo câteva păcate
Căci vreau să am la judecată
Din două pete, doar o pată.
Și-acum, ți-o spun așa 'ntr-o doară
Mi-e dor să mor, dar să nu doară.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, citate de Marius Robu despre moarte, poezii despre iertare, poezii despre frumusețe, citate de Marius Robu despre frumusețe, poezii despre dorințe, poezii despre dor, citate de Marius Robu despre dor sau poezii despre anestezie
Epitaful unui netot
Doarme-n groapă împăcat
Cel ce-o viață-n gropi a dat;
N-o să-l doară, n-o să-i pese
Că din asta nu mai iese.
epitaf epigramatic de Ion Diviza din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suferința in lumină
Suferința unui suflet de lumină
Crezul lin al iubitoarei lumi
Fac din nuanțe gri, strălucirea inimii
Și se-abate din frumoasa adormire
Spre-a cunoaște dreapta împărăție..
Nu are urme de regret in suflet
Ci numai gânduri de iertare,
împăcare sufletească.
Se propaga asemeni liniștii divine
Și intr-un cântec de festivitate
Se linisteste și se pierde-n zare.
E un cuvânt spre mântuire și o lumină vie.
Plec către casa eliberată de gânduri
Traume sau vagi respirații,
amăgite-n umbre.
Acum lumina este calea..,
și credința mea e fermă.
Asemeni unui corp cuprins de cercuri de lumină și de mii de culori întrepătrunse.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință sau poezii despre mântuire
Pe scara omenirii...
pe scara omenirii urcat-am din genune
la naștere și-n viață cobor câte un pic
și vremilor las vorba s-aud ce au a spune
iar de se-mparte moartea vreau singur s-o despic
călare pe o rază m-ascund de umbra minții
servindu-mi din cuvinte tăcerea cea mai grea
ca noaptea ce abundă în raiul fără sfinții
ce-au refuzat să-ntindă stăpânului o stea
mi-e infinitul treaptă și balustradă clipa
când pașii ce în tremur fac saltul decrepit
spre colțul nebuniei și-au adormit în pripa
seducției fatale... nu-s eu cel toropit
în pântecul hapsânei vom colinda ca racii
și peste noi de-a pururi vor înfrunzi copacii
sonet de Ionuț Popa (10 august 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ionuț Popa
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre seducție sau poezii despre raci
Inima, izvorul vieții
Inima, izvorul vieții,
Mereu trebuie să bată,
De vrem zorii dimineții
Să-i vedem când se arată.
Neîncetat să pulseze
Sângele, hrană a vieții.
Răul din noi să-l dreneze,
S-avem girul tinereții.
Când moare s-o resuscităm.
Viața din nou să apară.
Sufletul să înzestrăm
Cu o nouă primăvară.
De la vânt și de la soare
Să-i dăm aer și lumină,
Dacă vrem să nu ne doară
Motorul care ne-animă.
Așa vom trăi mai mult,
Ne vom bucura de soare,
Vom dăinui pe pământ,
Omenirea nu dispare.
poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tinerețe, poezii despre sânge sau poezii despre motoare
Ave Maria
Nimic din tot nu ne mai place
Și ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Semnăm tratate pentru moarte
Și mii de morți sunt mărturia
Când însăși viața ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și nu mai punem preț pe carte
Și am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din șoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Tristețea la tot pasul zace
Omul își uită bucuria
Când însuși Dumnezeu azi tace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și Lumea toată își împarte
În mii de lacrimi tragedia
Dar când speranțele-s deșarte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
De circ avem mai zilnic parte
Dar tragică ni-e comedia
Când clipele sunt visuri sparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu-i strop de liniște în lume
Și păcălim democrația
Iubirea nu mai are nume
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
În mersul lumii crud, rapace
E sfântă numai liturghia
Din ea se naște-un gând de pace
Spre cerul pur. Ave Maria!
poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, poezii despre îngeri sau poezii despre tristețe
Timpul alienării
Prin lumină și prin necesitatea sa de a se pretinde în
totul.
Complimentat prin culoare și însoțit în surâsul acestor
de început promisiuni.
Spre taina căror depărtări din afara cetății se dau în
lagăn chemările?
Și se mărturisesc cu alint de vorbe șoptite în timpanul
distanței?
Vis de libertate început ca o delicvență unui
înger absent dintr-o dimineață cu plânset de
izmă nouă.
La drum nou plecat dintr-un prezent ca o contuzie
meritată.
Spre un viitor cât o leziunecerebrală.
Amândouă necesare aceluiași trecut contaminat și
dobândit ca o cârtire sau ca un mod de a înțelege ce se
petrece cu tine.
Ironie alburită în coaja unui ou pe care alunecă
trecătorii unei vieți de nimic.
Sens căruia i se cuvine trudă și istovire.
Sau poate unealtă sfârșitului spre care curg ignorante
coborâtoare în adâncuri pline de liniște și uitare.
Trebuință bună de leac irosit într-o doară.
Pașii tăi prădați cu încredere și nerăbdare.
Văzuți din pînda cetății pierzându-se în bezna sărată a
ochilor înlăcrimați.
Exod ca un brânci fără vorbe de adio.
Fără graba întoarcerilor.
Apele vin, apele pleacă.
Tu tresalți ca o speranță moroită din urmă.
Ușile dogmei s-au deschis și s-au închis.
poezie clasică de Vasile Gavrilescu din Timpul trecerii tale, partea II - Timpul alienării (1976)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre început, poezii despre uitare sau poezii despre sfârșit
Trend
cu o blană cam roșcată
vulpea intră în ogradă
și îmi cere într-o doară
să-i dau broccoli și-o pară.
se vrea vegetariană..
nu ia puii din poiană
și-a lăsat năravul vechi
mănâncă iarna curechi.
să o cred? să nu o cred?
și îi dau ca s-o încerc
cârnăciorii de Pleșcoi
și sarmale-n viță foi!
mofturoasă și confuză
ea pe toate le refuză
dar le vrea pachet acasă
și cu ostropel pe masă.
-vulpea mea cu dulci cuvinte
o duci bine.. ca-nainte...
dar vrei ca să fii în trend
eu naivul... să te cred!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vegetarieni, poezii despre păr roșcat, poezii despre naivitate, poezii despre mâncare, poezii despre mofturi, poezii despre iarnă, poezii despre cuvinte sau poezii despre acasă
N-au cum să nu doară cuvintele într-o doară...
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre cuvinte
Prietenie
Bine e să ai prieteni,
Dar din cei adevărați,
Ca și-n codrul cel cu cetini
Unde pomi toți sunt frați.
Să-i păstrezi mereu alături,
Vântul să nu-i plece jos
Ca pe pomi din pădure
După un vânt vijelios.
Trec ani și ei se schimbă
Ca și pomi scorojiți
Poate mulți cad din picioare
Ca și pomi îmbătrâniți
Tu să nu îi dai uitări
Chiar de au căzut la vale
Uită-te, pornește îndată!
Să-i mai vezi poate odată
Pe calea cea lunecoasă
Așezați sub iarba deasă.
poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre prietenie, poezii despre văi, poezii despre schimbare, poezii despre picioare, poezii despre copaci sau poezii despre adevăr
Într-o doară
amiezi târzii
prin crăpăturile gândului
vorbele nu mai sunt
decât niște frunze
îngălbenite de vreme
e toamnă
și iar inventăm
refugii unde să mai putem
respira
tandru
fără încrâncenare
timpul
ne învârte
în palma destinului
ocolind toate
disperările posibile
într-o doară
în așteptarea unui curcubeu
acelaș ticăit de ceas
îmi răsună
în inimă.
poezie de Lucică Dragoș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre posibilitate, poezii despre miezul zilei, poezii despre inventatori, poezii despre galben sau poezii despre frunze
Decât să-i spui tot timpul unui copil că focul arde, mai bine lasă-l să se frigă puțin. O să-l usture degetul, dar n-o să-l mai doară capul.
citat clasic din Andre Gide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate de Andre Gide despre timp, citate despre foc, citate despre degete sau citate despre copilărie