Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Vasile Gavrilescu

Timpul alienării

Prin lumină și prin necesitatea sa de a se pretinde în
totul.
Complimentat prin culoare și însoțit în surâsul acestor
de început promisiuni.
Spre taina căror depărtări din afara cetății se dau în
lagăn chemările?
Și se mărturisesc cu alint de vorbe șoptite în timpanul
distanței?
Vis de libertate început ca o delicvență unui
înger absent dintr-o dimineață cu plânset de
izmă nouă.
La drum nou plecat dintr-un prezent ca o contuzie
meritată.
Spre un viitor cât o leziunecerebrală.
Amândouă necesare aceluiași trecut contaminat și
dobândit ca o cârtire sau ca un mod de a înțelege ce se
petrece cu tine.
Ironie alburită în coaja unui ou pe care alunecă
trecătorii unei vieți de nimic.
Sens căruia i se cuvine trudă și istovire.
Sau poate unealtă sfârșitului spre care curg ignorante
coborâtoare în adâncuri pline de liniște și uitare.
Trebuință bună de leac irosit într-o doară.
Pașii tăi prădați cu încredere și nerăbdare.
Văzuți din pînda cetății pierzându-se în bezna sărată a
ochilor înlăcrimați.
Exod ca un brânci fără vorbe de adio.
Fără graba întoarcerilor.
Apele vin, apele pleacă.
Tu tresalți ca o speranță moroită din urmă.
Ușile dogmei s-au deschis și s-au închis.

poezie clasică de din Timpul trecerii tale, partea II - Timpul alienării (1976)
Adăugat de Vasile GavrilescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Urmări...

Privind spre trecut, prin lacrima unui vis de nemurire,
La poarta încătușată a inimii lovite cândva
De trăznetul viu, aprins dintr-o dulce sclipire...
Zăresc desprinsă din ceață umbra ta...

Și pașii tăi...urmându-mă prin negura tăcerii,
Aleargă spre ultimul val de iubire din trecut
Și rătăcind în noapte se lovesc de zidul durerii
...ce tu l-ai ridicat prin ultimul sărut!

poezie de
Adăugat de Roxana GrigorescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Suflet

Drumul vieții cu vorbe goale l-am pietruit și cu desculțe palme și-n spini
mi-am răstignit un gând
De cer mi-am legat un nod din minte ce-n el am pus o arcă, gândind că
nimic nu–i fără de sfârșit
La captul unei zile am pus o dimineață fără nici un răsărit și-am pus
neliniști cu cerul unui apus
Acum îmi beau otrava din paharul unei clipe care nu mai este, decât
o răvășire vărsată în inima momentului, de mult trecut
Acolo, da, ai fost, o rază din nesfârșitul unui alt început și clipa când tu mi-ai spus
nu trece dincolo de tine că te pierzi

Am răsucit căderile unui timp și-am întors ceasul unei singure clipe, și-atunci
s-au deschis toate cerurile dispre sfârșit
Din colțul unui ochi a căzut o lacrimă pe masa tăcerii unde împărțirea
a fost neegală și totul s-a întors
Am întrebat o lume, și o alta, si o alta, care demult au tot trecut și ele au strigat
nimeni nu poate fi din nou, decăt ce-a fost
Atunci am cerut ca sufletul să-mi fie răstignit, pe-o ramură de spini

poezie de (iunie 2015)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Adâncuri

lemnul lut sculptează, el nu vorbește
tăcerea lui lin pe trup așează gând
inimă și suflet, el pictează
ne spune cu mâna ce-i destin

imagini răsar din lut, rotundul unui sân
sau, prin albul pântecului,
murmur de lumină blândă
iubire ochilor, și-un gând nebun

pune taină din adâncuri, jăratec în sânge
mișcări și viață de păgân
el scoate amintiri nescrise
privește prin obloane închise, trecutul ca nebun

pune taina lumii, din sipeturi, dintre lumi
pune pe-o statuie, el pune
perle de lumină, gânduri în imagini
pune în momentul unirii saltul spre înălțimi

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un nou început

Din suflet cad rare cristale
prin cerul și-n cerul din mine,
în vuiet adună... cascade,
în salturi... simțiri libertine.

Cresc pomii mustind iar a verde
cu-nfipte în cer rădăcini,
pe ramuri purtând oseminte
de stele-martir și lumini.

Cad picuri de timp înghețat
prin ploi colorate cu rouă,
la altarul cel alb, cu vise udat,
tăcută așteaptă Viața cea Nouă.

Dansează acum toți macii în floare
să bucure câmpul cu pace,
s-aplaude îngeri - luminii de strajă -
nisip mișcător pe o filă de carte.

Ape și văi forfotind neîncetat,
și zei, și demiurgi, pe-a cerului cale,
fărâme de spațiu, munții de timp
ce curg în astrale spirale.

O nouă Lumină se naște tăcută
din Astrul spre ziuă pierdut,
o nouă Speranță, o nouă Credință
în Omul cel nou, un nou Început!

poezie de din revista "Armonii Culturale" din Adjud (septembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. StroiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cântec de lacrimi

Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot și în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Și îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alți îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl știa de la tine
Și întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viața și culoare.
Doi ochi căprui șterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia și aceluiași vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Și el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimați
Și o lume care s-a prăbușit peste ei.
Sunt ochii ei azi triști și înnegurați,
Înecați în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoși
Cei care nu mai au lumină
Și nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Și plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins și ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Și că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Și înalță o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Și pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminți cei care tac
Și plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găsește
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineața până seara
Și în visul tăcut din noapte.

poezie de (2008)
Adăugat de Andreea IonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Buckminster Fuller

Tinerii de pe toată planeta se revoltă intuitiv din toate statele suverane și din toate ideologiile politice. Tinerii Pământului trec intuitiv spre o umanitate complet fără clase sociale, fără rase, omni-cooperantă, globală. Copiii vor fi eliberați de sistemele educaționale tradiționale înființate din ignoranță și expuși doar la chemările lor spontane, cu date stocate în computere și distribuite de acestea, cu flux de date fiabile și curățate de opinii, cu date verificate experimental, vor duce într-adevăr societatea spre ieșirea fericită din toate obiceiurile de ieri construite pentru a dezinforma, impuse prin frică, prin legi și întărite prin pedepse fizice. Ei pot duce umanitatea spre supraviețuire cu omni-succes precum și intrarea într-o eră total nouă a experienței umane într-un univers care până acum și pentru totdeauna va fi în mod fundamental misterios.

citat din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Din urmă visuri

din pași răsar anotimpuri
și-n urmă se scurge cerneala timpului
prin visuri de cuvinte
urmele tăcutelor drumuri
spun vorbe în mine despre tine
în amurguri

nu mai cad decât urme de toamnă
în pași frunzele caută
trecutul
nu pot să fiu un sens fără lumină
încerc să mă agăț de o greangă de timp
să-mi bandajez rănile sufletului
prin cărări care nu mă mai duc nicăeri
nu mă mai pot amăgi în apusuri răsărituri
nu mai pot fi aripă de pasăre
fără zbor
nu mai pot dormi
decât
în visul unui gând
rătăcit

poezie de (ianuarie 2014)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul nu poate exista fără un punct fix în viitor. În condiții obișnuite, întregul său prezent se modelează în jurul acelui punct din viitor spre care se îndreaptă, așa cum pilitura de fier se orientează spre polul unui magnet.

în Doctorul și sufletul
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Niciodată

sunt o groapă întoarsă
ca un sac
pe care mulți nu știu să-i găsească capătul
nu mai exist în el, pentru că m-am pierdut
în ceea ce nu mai este
sunt un capăt nedeșirat al unui alt început
sunt o clipă furată din prezent

gândurile-mi sunt diluate-n spatele unei armuri false
fântâni seci, săpate-n mine fără cuvinte
așteaptă plânsul cerului
clipele nu-mi fac statui din gândul nimănui
prăbușirea este adâncul din care încerc să urc
spre ceea ce nu ești
mă salvez, salvând pe cel ce nu mă știe
decât urând sau
îngropându-și propriul destin
urcându-se spre ceea ce nu este

să nu devenim, niciodată, cer înnegurat și furtună-n
viața nimănui
să nu alergăm spre trecut

poezie de (iunie 2014)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vikingii

E ceață, frig, o noapte întunecată,
Vikingi corăbii vin din depărtări
Fără de glas rămân, a lor armată,
S-apropie silențios din depărtări.

În răcnete, spre țărm ei năvălesc,
Mânați de al lor spirit aventurier
Nu au in ei nimic volintiresc,
Iar eu mă văd în lanțuri, prizonier.

Dintr-o dată apare, în galop nebun,
Iubitu-mi cal, bilet spre libertate,
Până în zori gonit-am, ca din tun,
dau de veste celor din cetate!

Ai mei ostași, în luptă îi îndemn,
Victoria-i a noastră, când înving,
Pe sabia cea dragă, fac un semn,
Când cade înc-un luptător viking!

poezie de (februarie 2016)
Adăugat de Alex DospianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Când mă vei căta

Când mă vei căta, în floarea de cireș
Voi fi din nou plecat la Ieși
Să îmi descarc desaga cu priviri
Prin cel oraș, sau printre trandafiri.

Când mă vei căta, pe drum ori pe cărare
Voi fi plecat în lumea mea cea mare
Iar când mă vei găsi într-un târziu
Voi fi trecut prin spinul viu.

Când mă vei căta, voi fi din nou copil
Plecat în zarea liberă de nori
Acolo unde se pleacă uneori
Când ești poet sau când devii senil.

Când mă vei căta în nemurire
Voi fi baraj de hidrocentrală
Un paznic al timpului ce ară
Spre alte orizonturi, în haina mea de mire.

poezie de
Adăugat de Dănuț CepoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În drum spre viitor

Mă străduiesc și îi dau zor
Cu tot ce am mai rezistent,
Dar cum s-ajung în viitor,
Când n-am ieșire… din prezent?

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Sa cresti mare! Iepurasul curajos" de Petru Cărare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 4.48 lei.

Gutuile

S-au copt gutuile pufoase,
Prin care iarna semn trimite,
Ce luminează pe la case
Pervazurile-mpodobite.

Dulcețurile se așază
Pe rafturile din cămară,
Gutuile au loc de vază,
Păstrat până la primăvară.

S-au copt gutuile-acrișoare
Prin toamne-aromitoare, lungi.
Spre zile pline de ninsoare
Sorbind parfumul lor ajungi...

poezie de (1992)
Adăugat de Corneliu VasileSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumini de veghe

coboară printre oameni femeie
scoate din cutie vioara cea veche
la ferestrele caselor mici și albe cântă iar
despre sori și păduri nesfârșite

plouă fără întoarceri
peste noapte s-au ridicat ziduri noi
la marginea cetăților luxuriantă vegetație
vârste rubiniu scânteind
același trup în care adorm fără prihană călătorii spre Nord

alunecă spre cadranul solar cuvintele imperfectele
pietrele tresar în munți a descântec de ierburi amare
apele cresc fântâni se nasc în deșerturi
vara își poartă cerbii spre inima neagră a pământului
prin pădurile de mesteceni se aprind lumini de veghe

dincolo de capătul lumii trece iar umbra mirelui
caligrafiind pe nisipuri
numele tău

poezie de
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vasile Gavrilescu

Timpul scârbirii

Sub tălpi de împrumut scârbele curg dimpreună cu
vârsta cetății și de o seamă cu zilele ei cele multe.
De oriunde, privirile hrănesc aceleași indiferențe
fixate pe ziduri și bune la toate întâmplările.
Cetatea nutrită din răzlețirile sale geometrice păstrează
pentru pigmeii de azi, aceiași cumințenie ostenită și
gratuitatea unui timp consumat la răspântia viitorului.
Un zeu al prostiei, a promovat mai demult închipuiri absurde.
Din cenușa lor s-au iscat îndoieli.
Și ele s-au statornicit în nepăsarea zidurilor.
Mortificate dorm în adaos de liniște și bănuială.
Se mai întâmplă, ca aceste închipuiri călcate în
picioare să moară, sau sugrumate pe rând, să amplifice
un cimitir cu eternități posibile.
În semnul îndoit al pirzării din fiecare ceas, gândurile
plimbă priviri pe îndoliate și cenușii imagini de bună
credința, ghiftuite în zăceri fără de noimă.
De nicăieri, un aer stătut în derâderi, absoarbe
neputință sau, mișcă șiruri de copaci uscați, expiind un
verde anemiat, prefăcut pe alocuri.
De dincolo de înălțimi întrbările sucombă poate
vremelnic.
Plătind totuși un preț derizoriu pentru mai toate
râvnitele gesturi ale împilării. Căzute la învoială cu
precizia și trăinicia pereților, străzile, nu pot ascunde
dubii de o seamă cu cele ce vor mai fi fost.
Nici un ascunziș faptelor de felurite porniri.
Aceasta este cetatea.
Totul exact.
De o perfecțiune vecină cu nebunia maniacilor.
Pătrate ca o minte meticuloasă, dispuse pentru o
stavilă a destinului peste care se prăfuiesc renunțări.
De câtă vreme există zăceri în ordinea firească a
cetății?

poezie de din Timpul trecerii tale, partea I - Timpul scârbirii (1976)
Adăugat de Vasile GavrilescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și cei care au trăit odinioară, și semizeii care s-au născut din zei nu au ajuns la bătrânețe ducând o viață fără trudă, fără istovire și fără primejdii.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alan Watts

Pentru om pare a fi o imposibilitatea de a trăi fără mit, fără credința că rutina și corvoada, durerea și frica acestei vieți au vreo însemnătate sau vreun scop în viitor. De îndată se creează noi mituri - mituri politice și economice cu promisiuni extravagante despre cel mai bun viitor în această lume. Miturile îi dau individului un anume sens vieții prin a-l face părtaș la un efort social vast, în care el pierde un pic din propria goliciune și singurătate. Cu toate acestea, violența acestor religii politice le trădează anxietatea de dedesubt - pentru că ele sunt doar oameni care se strâng împreună și strigă ca să-și dea curaj în întuneric.

citat clasic din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pe calea mea - O autobiografie" de Alan Watts este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -47.00- 35.25 lei.

Lumina din asfințit

Din lumea-ntunecatelor povești
spre care am plecat, am o dorință:
să iau cu mine singura ființă
ce, într-o zi, mi-a spus: "Doar tu îmi ești".

Merg spre tărâmul vechi și cunoscut
în care am pierdut-o-ntr-o furtună
cu fulgere din ochi, ce-aveau s-apună
tot ce a strălucit la început.

Mă-ndrept spre lumea ei, spre lumea rea
în care-s oameni cu mai multe fețe
și unde ea m-așteaptă cu tristețe
și încă speră în venirea mea.

Se-aude un vacarm în depărtări,
cuvinte aruncate, fără sensuri,
departe de-nțelegeri sau consensuri,
spre surzii ce le-ascultă-n patru zări.

Să merg în lumea ei? Să mă opresc?
De ce aș încerca? De ce-aș mai merge
pe urmele ce singură își șterge,
știind și ce aș vrea, și cum gândesc?

Pe calul meu, ce singur s-a oprit,
alung din minte ultima dorință;
fac drumu'-ntors, căci nu e cu putință
lumina s-o întorci din asfințit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dezmățul cuvintelor

te privesc ca pe o trecere
din noapte spre zi
din adâncuri spre înălțimi
o trecere...
din trecut spre prezentul pe care-l împart:

început

cuprins

încheiere

tu ai ales începutul
cuprinsul mă doare pe mine
sfârșitul rătăcindu-se în cuvinte
murinde înaintea rostirii

aceeași direcție necunoscută stă pe umerii mei
semnul însingurării lipit pe frunte mă poartă
spre inima timpului din care n-a mai rămas nimic

un nume uitat într-o clipă
zâmbește întunecimii ce urcă și coboară
despicată de himere într-un dezmăț de cuvinte

te privesc ca pe o trecere cu pantofii tociți

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Manifest

Fire-ar să fie
Într-un ceas bun!
Am zis într-o doară
Încă de la început
Privind prin lentile
Da de unde că nu e
Cum s-ar crede
S-a denigrat total
Pe același subiect
Din motive subiective
S-a mânjit acel motiv
Cu tot cu predicat
Inclusiv autorul
I s-au adus insulte
A fost ponegrit
Cu alde ofense
S-au făcut injurii
Și reclame negative
În dauna acelui script
S-a voit compromitere
Până peste poate
La propriu sau figurat
Și toate pe nedrept
Acolo în bezna incisivă
El a devenit
Peste așteptări poem
Când l-am scos la lumină
Arăta superb.

poezie de (16 noiembrie 2017)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce te scoate cel mai repede dintr-o pasă proastă? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Vrei să faci o faptă bună? Află cât de importanți pot fi 5 lei!