Credeam
credeam că-s venit așa într-o doară,
doar să deschid fereastra spre viață,
de sub ocupația cerului ochiul să mi-l sustrag
și să-i dau voie să fugă
sferic în aceeași formă mereu de când se știe.
nu întruna să văd un soare
târât pe insuccese imediate și cancanuri,
plânse de un plâns bifurcat de viitor.
sau că eu repetat retras într-un si bemol
de lume trebuie să mă ascund vibrând,
cu mâna întinsă spre necunoașterea
din umbra unui salcâm și-a clipei văzută
pe vârfuri mergând pe tâmplă.
n-am crezut că voi avea asemenea visări
și o așa trezire a vă putea scrie...
dintr-un profund nevertebrat
ori dintr-un hol gol și nepereche,
câte ceva despre gându-mi oval-obtuz
că rămășițele țipătului de stradă
eu deviant muzical le voi ascunde-n mansardă.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre eșec
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.