Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ionuț Popa

Pe scara omenirii...

pe scara omenirii urcat-am din genune
la naștere și-n viață cobor câte un pic
și vremilor las vorba s-aud ce au a spune
iar de se-mparte moartea vreau singur s-o despic

călare pe o rază m-ascund de umbra minții
servindu-mi din cuvinte tăcerea cea mai grea
ca noaptea ce abundă în raiul fără sfinții
ce-au refuzat să-ntindă stăpânului o stea

mi-e infinitul treaptă și balustradă clipa
când pașii ce în tremur fac saltul decrepit
spre colțul nebuniei și-au adormit în pripa
seducției fatale... nu-s eu cel toropit

în pântecul hapsânei vom colinda ca racii
și peste noi de-a pururi vor înfrunzi copacii

sonet de (10 august 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Ionuț Popa
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Citate similare

Ionuț Popa

Monologul unui mort

îmi place, nu-mi place, aici am rămas;
îți place,-ți displace, eu vreau să-ți mai spun:
cu ochiul de-a pururi pe-un altfel de ceas
întocmai vei trece-n sfârșitul nebun
ating neștiutul și-n ace de brad
(din groapă în groapă am tras umbra grea)
mi-oi pune aleanul și-oi cere cad -
curajul de-atuncea săpa către-o stea
din fire de iarbă spre alte lumini
ce-aruncă din brațe un fir de nisip;
găsind în albastru coroana de spini
renasc o legendă și-o-nalț fără chip:
purta-voi drept cruce o limbă de ceas
pe fruntea cea albă-ntr-un veșnic popas.

sonet de (2 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Popa

Cezar Codreanu: Vreau lansez un manifest spontan. Vreau strig de pe cea mai înaltă culme din lume că viitorul nu este aproape niciodată. Vreau strig la un microfon conectat la toate timpanele din lume, în toate limbile pământului, că această perspectivă este cel mai îndepărtat punct de ceea ce suntem și cel mai apropiat de ceea ce vom fi, și când vom putea spune că "suntem" atunci când vom fi, nu vom putea privi spre viitor decât în zare... și-aceasta doar cu ochiul minții. Vreau ca vocea mea ascuțită scrijelească în membrana eterică următoarele cuvinte: "Ființa poate fi reprezentată de ea însăși, dar niciodată definită de ea însăși, întrucât, și-aceasta doar prin puterea imaginației, nu ne putem cunoaște decât ca DEVIINȚĂ." Deviința curge în timp ca o lacrimă a nimănui pe obrazul tuturora.
Luigi Farao: Ete, fleoșc!

replici din romanul În pregătire de
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Popa

Porunci pentru suflet (Sonet XXX)

nu răspunzi la nume, când patima te strigă,
nu-ți adapi cu lacrimi neșansa de a fi
Un sclav printre nemernici, anemic printre vii,
Și nu culege lauri din frunze de ferigă...
Un rob, demult se spune, (robit fără temei)
De viață - nu de oameni - s-a aruncat în tihnă,
Și, negăsind în carte pretextul de odihnă,
A vrut, se pare, cerul puternicilor zei.
Cu-n ochi judeci clipa, cu altul -i plătești,
Și-n adevăruri apa cu care-ți uzi gâtlejul
S-o rupi în adâncimea ce urcă în prilejul
De a-ți scălda cu ploaia lacunele cerești.
Când vei răspunde, palid, la orice rugăciune,
Atunci știi că moartea se-adapă din genune.

sonet de (13 martie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Și-atâta toamnă-i peste noi

Și bate-atâta toamnă-n geamuri și-atâta toamnă-i peste noi,
Și tu îmi ești atât de dragă... frumoasa mea cu ochi de vară.
Și-atâta-i de-mbrăcat pământul... cu cât copacii sunt mai goi...
Și cât de dor și dor îmi este... și cât mi-e dorul de povară!
Și ce trăiri în vis de-aramă... ce nostalgie-i peste toate,
Și cum foșnesc apuse frunze, ce mări de frunze ruginite!
Și cât de mult îi infinitul... ce apogeu de nuditate,
Și-atâta-i de-amețit și vântul... de-atâtea gânduri amețite!
Și-n ce culori mi te închipui și-n ce culoare te-aș iubi...
Și-mi vreau o clipă stacojie, într-un cupeu... spre paradis.
Și câte șoapte dulci ți-aș spune și cât de tandru ți-aș vorbi,
Și câte altele ti-aș zice... cum nimeni altul nu ți-a zis!
Și-atâta-i de-mbrăcat pământul... cu cât copacii sunt mai goi,
Și bate-atâta toamnă-n geamuri și-atâta toamnă-i peste noi...

poezie de (16 septembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne vom iubi fără cuvinte

Pe-această pagină, când vântul
Sufla-va dulce adiere,
O lacrimă va curge... Râul
Ei va aduce mângâiere.

Vulcani în inimi, anotimpuri
Pierdute printre ani, voi fi
Eu voi erupe pentru tine
Iar tu mereu mă vei iubi.

Eu voi fi noaptea. Zilei tale
Voi da răgaz prin ani, treacă
nu ne-nebunească... fericirea
Învolburata vieții apă

Vom fi și alfa și omega
Și intru noi va fi tăcerea
Și infinitul vom cuprinde,
Îmbrățișând întreg pământul
Ne vom iubi fără cuvinte...

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Coloana infinită

acceptă-mi mângâierea, renunță la-ntrebarea
ce te frământă-ntruna: noi ne vom potrivi?
acordă-mi doar o șansă și vei simți schimbarea:
o nouă aventură în fiecare zi.

nu vreau să-ți fie teamă, nu vreau să mai fii tristă,
mai este loc de-un zâmbet, durerea a trecut,
privește înainte, speranță mai există,
pot spune că idila abia a început.

promit, ne vom atinge și vom clădi iubirea,
coloană infinită cu palmele pe cer,
și vom culege stele, le simțim zvâcnirea
când inimile noastre nu vor avea reper.

și sper c-o să petrecem de-a pururi fericirea,
din șoapte și săruturi mereu ea va-nflori,
și-o să te mirui tandru și-agale cu privirea,
scăldată-n curcubeie și lacrimi albăstrii.

poezie de din Poezii de dragoste (2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Mașina timpului

Spuneți-mi, cât e ora?, căci ceasurile țipă
Din iarba cea turtită de tăvălugul minții
Și sub dictatul vremii abdică-n masă prinții,
Și toți profanatorii de vieți fumează pipă.

Spuneți-mi, cât e ora de tremură copacii?
Sub umbra lor bolnavă de se vânează câinii?
Aduceți pârlitoarea pe secătura mâinii
Și-un popă peste nație biciuiască dracii.

Spuneți-mi, cât e ora?, căci mă arunc în mare,
Afară bate vântul prin vieți contemporane,
O iau înspre adâncuri ca-n bunele romane,
Către acele liniști de clar-obscur și sare.

Spuneți-mi, cât e ora când pântecul femeii
Păpuși de cârpă naște, cu drumul previzibil
Și-n cinematografe doar Omul invizibil
Mai intră fără plată, vadă cum tac mieii?

Dar nu-mi răspunde nimeni... Ați amuțit cu toții?
Privatizări de grote au evacuat și timpul?
M-ascund într-o pendulă, să-mi crească-acolo nimbul
Și să-mi înalțe imnuri de slavă hughenoții...

Dă jos, deci, anticare, pendula-aceea neagră,
Nu vreau nici limbi, nici arcuri, mi-e de folos cutia,
Îți las chenzina toată ‒ m-așteaptă veșnicia
Să curăț de prin sate istoria de pelagră!

poezie de din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crez

Nu-mi las speranța la voia-ntâmplării,
Nu stau la umbra timpului nicicând;
Mi-e casa inimii pe malul mării,
Înveșmântată-n al iubirii cânt.

Îmi e de-ajuns o rază jucăușă
S-o prind din zbor, la pieptul meu s-o țin,
Dar nu disper când, fără veste, o ușă
Mi se închide-n față, din senin.

În casa minții colectez lumină,
Îmi place conjug verbul "a fi";
Deopotrivă,-n gândul meu, se-mbină
Un dor febril și vocea inimii.

poezie de (3 iunie 2014)
Adăugat de Valeria MercaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu-s vinovat față de țara mea!

La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
– Nu-s vinovat față de țara mea.

Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.

Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.

Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.

Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belșugul, de la vin la grâu,
și c-am chemat la praznic pe oricine,
cât m-am știut cu cheile la brâu.

Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
și sfânta noastră pâine de la gur㠖
nu-s vinovat față de țara mea.

Nu-s vinovat c-am îndârjit șacalii
când am răcnit cu sufletul durut
nu dau un Ceahlău pe toți Uralii
și că urăsc hotarul de la Prut.

Pământul meu, cum spune și-n izvoade,
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,
și câți prin veacuri au venit -l prade
îl simt și-acum pe piept cât e de greu.

De-aceea când cobor legat în fiare,
împovărat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slavă gem din închisoare:
– Nu-s vinovat față de țara mea!

poezie clasică de
Adăugat de Mishu57Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea s-adorm de-a pururi, cu visul împăcat

Mi-e dor zbor cu tine chiar și cu o aripă,
Mi-e dor s-ascult ce-mi spui, fie și doar o clipă.
Când îmi șoptești cuvinte, mai dulci și de iubire,
Fie și-n vis iubito, rămân o amintire.

Sunt prizonierul sorții și astfel o să mor,
Orice ar spune Franklin, cuvintele mă dor.
Am fost și voi rămâne un muritor de rând,
Poate peste decenii sau poate... mai curând.

Rămână-ți amintirea și gândul meu răzleț.
Cu mersul mai alene, dar mult prea îndrăzneț,
Cât pașiivor duce și mintea-mi va fi trează,
N-am să renunț la versuri, ele mă onorează.

Cu ele-mi zboară gândul, pe-ale valurilor unde,
Doar ele mă ajută când dorul nu-mi răspunde
Să uit de-atâtea rele ce-n jur s-au adunat,
Apoi... s-adorm de-a pururi, cu visul împăcat.

poezie de din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viață, de-ai mai sta un pic...

Eu, azi tac în fața morții care râde-n patul vieții
Și-o dezmierd cu gânduri calde, în cinism îmi plâng profeții,
Ce-au biciuit cu tristețe, cu-agonie și tandrețe
Clipele trăite-n umbra cunoașterii- fortărețe!

Îmi privesc ultima oară clipa din palmă, ce zboară
O iubesc, ea mă uimește, cum, în vânt mă umilește
Cu-atitudine haină moare și nu se căiește!
Citadine sentimente stinse-n râul ce-și croiește

Un alt curs spre malul roșu, sângerând, din ce rămase
În secundele latente ce-n trecut se exprimase
C-ar dori să mai trăiască și în veacul de apoi
Și cu dragoste de viață, -nvețe s-ademenească,

Moartea s-o ducă-napoi...
În vremurile vechi, nu noi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Zece mai

n ziua cea sfântă și mare
La zece-ale lunii lui mai
Se vede-o ciudat-arătare
Pe-un deal de la Plevna, pe-un plai!

Când zorile-ncep să s-arete
Acolo-n tăcutele văi,
Din groapă ies moartele cete,
De-a pururi jeliții flăcăi.

Ei vin de prin locuri pe care
Ca vechile răni le cunoști,
Pe unde-au stat șanțuri odată,
Redute, și taberi, și oști.

Striviți și cu mâinile rupte
Și galbeni ca-n jalnicul loc
În ziua sălbatecei lupte
Când bieții pieriseră-n foc.

Fac roată, și-o rugă murmură
Iar Valter și șonțu, și toți
Mai-marii ce-n frunte căzură
Stau jalnici acolo-ntre soți.

Și stau cum stă omul ce-ascultă
Și nici o mișcare nu fac;
Așteaptă cu grijă și spaimă
Un semn de departe și tac.

Deodată ei capul ridică,
Dau chiot și-n zare privesc
Spre țara din care ieșiră,
Spre scumpul pământ românesc

Și-ascultă, căci tunul azi cântă
Departe-n iubitul pământ,
Puternic că-n ziua luptării,
Dar alt fel de cântec, mai sfânt.

Vi-e teamă că n-o să mai cânte,
moartea vă fuse-nzadar
Dar țara trăiește! Iar tunul
Ce limpede-o spune și rar!

Și-ascultă... iar țara-i departe,
Sunt dealuri la mijloc și văi,
Și râul cel mare-i desparte
De mame pe bieții flăcăi.

Și moartea cea veșnică-nchise
Pe urmă-le tristele-i porți,
Dăr moartea lor viață ne dete:
Ferice de-asemenea morți!

Iar ce-or fi șoptind ei pe vremea
Ce-ascultă cântarea de tun
Eu nu știu, căci nimeni nu poate
Pe morți -i audă ce spun.

Dar cred că se roagă, sărmanii:
Noi liberi pe voi v-am facut
Iar Tatăl din cer vă aibă
De-a pururi sub sfântul său scut!

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Mă sperie...

Mă sperie iubirea! De ea mă tem! Mă tem!
Să fie sentimentul un nerostit blestem?!
Cearșaful vârstei mele, cu sângeri de sărut,
Veghează fericirea... Eu unde să m-ascund?!

Mi-e teamă de cuvinte!-s rostite în zadar!
Mustește neiertarea... Am inima de piatră
Și sfărâmat mi-e gândul de-o inimă de jar...
În vămi sunt spulberată cu stelele deodată.

Furtuna-i nefirescul și-n plan trancendental
Alerg spre nemurirea eternului din mine...
N-am dreptul să mai sufăr în viață iar și iar!
Mă-ndrept cu pași de umbre, mă-ndrept spre fericire!

Furtună-i nefirescul firescului din noi...
Harta iubirii noastre îmi e necunoscută!
De ce-am alege drumul, același, amândoi?!
De ce-am purta pe umeri, mereu, aceeași cruce?!

Răscumpărat de mare mi-e trupul stins în zori...
Transfigurate țărmuri, speranțele se pierd...
Și cine-s eu?! Te-ntreabă! Un înger uneori,
Ce-n negurile vieții, timid, te mai aștept.

Nu sunt poem, nici muză, nici clar de lună plină!
Mă sperie iubirea! Făcută-i "a muri"...
E nu sunt nici mireasă, nici stea diamantină,
Nu-s nici sfârșit de clipă, nici început de zi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă sperie...

Mă sperie iubirea! De ea mă tem! Mă tem!
Să fie sentimentul un nerostit blestem?!
Cearșaful vârstei mele, cu sângeri de sărut,
Veghează fericirea... Eu unde să m-ascund?!

Mi-e teamă de cuvinte!-s rostite în zadar!
Mustește neiertarea... Am inima de piatră
Și sfărâmat mi-e gândul de-o inimă de jar...
În vămi sunt spulberată cu stelele deodată.

Furtuna-i nefirescul și-n plan transcendental
Alerg spre nemurirea eternului din mine...
N-am dreptul să mai sufăr în viață iar și iar!
Mă-ndrept cu pași de umbre, mă-ndrept spre fericire!

Furtună-i nefirescul firescului din noi...
Harta iubirii noastre îmi e necunoscută!
De ce-am alege drumul, același, amândoi?!
De ce-am purta pe umeri, mereu, aceeași cruce?!

Răscumpărat de mare mi-e trupul stins în zori...
Transfigurate țărmuri, speranțele se pierd...
Și cine-s eu?! Te-ntreabă! Un înger uneori,
Ce-n negurile vieții, timid, te mai aștept.

Nu sunt poem, nici muză, nici clar de lună plină!
Mă sperie iubirea! Făcută-i "a muri"...
E nu sunt nici mireasă, nici stea diamantină,
Nu-s nici sfârșit de clipă, nici început de zi...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Dospesc în umbre gânduri amorțite

Dospesc în umbre gânduri amorțite
și-n colțul unui zâmbet stau de pază.
Spre trecătorii ce se afișează
semnale de lumină -i invite

la bal mascat le-aruncă. Vai, ce groază!...
În pântecele umbrelor vopsite,
unde-s atrași mereu, pe nesimțite,
păcatele din ei se estompează.

Din vis în realitate și-napoi se
mai scurge câte-un strop de viață-amară.
Și în deșertul inimii, ca Moise,

toți se preumblă-alene, într-o doară,
dar nu-i dau voie minții să-i apese
pe rănile închise, ce-au să doară!

sonet de (31 iulie 2018)
Adăugat de I.m. PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Popa

Să cadă cada

Se-nalță vâna când mă urc pe tine
Și din furou te scot fără tăgadă;
Așez picioru-ți, și nu-l las să cadă,
Pe după gâtu-mi ce umil susține
Poveri carnale când te-afund în cadă,
Iar de cobor, alegi stai pe vine -
"Te simți slăbită sau suspect de bine?"
Întreb lasciv lăsând pe chip plămadă.
A(,)vântul cast și gemetele-aprinse
Ca dulci ecouri îmi revin în gând...
'Ți-apuc obrazul și observ că lin se
Prelinge seva pe conturul blând,
Și-n drumul ei spre suflet mă cuprinse
Un suflu greu când te-auzeam gemând.

sonet de (1 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 30 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Scara vieții

Și urci încet, câte o treaptă,
Te zbați mereu... fără oprire,
Iar pașii în final se-ndreaptă
Către-o imensă împlinire!

poezie de (29 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă pentru alb

În calendarul nostru-i alb,
A nins în sute de poeme,
Mă-ndrept spre-al vremilor catarg,
Flamură-aprinsă de la stele.
Mi-e trupul jar și taina vis,
Altar pe cântecul durerii,
Cu străluciri de jar am scris
Și-am plâns înspre apusul serii.

În calendarul nostru-i alb,
A nins la tâmple de lumină.
Un sânger, pe un catafalc,
Rănit de-a timpului rugină,
În verbe albe de omăt,
S-a înrădăcinat cuvânt.
Și dor ninsori cu noi cu tot,
De când ne naștem pe pământ.

A nins în sute de poeme,
A nins în toc și-n călimară,
Împodobiți cu diademe,
Lucesc copacii iar, afară.
Troiene lungi de adjective
Din cerurile sfinte ning,
Nu mai există-alternative.
E iarnă iar și iar e frig.

Mă-ndrept spre-al vremilor catarg...
A nins la tâmple și în noi.
Mi-am prins al zilelor șirag,
Mă-ntorc prin timpuri, înapoi.
În mine, focuri simt arzând
Și sunt opaiț lucind pe cer,
Rugină-n frunza tremurând,
Sunt o secundă de mister...


Flamură-aprinsă de la stele
Și vatră altor veșnicii...
V-aștept aici! Am să las semne
Iar, pe copacii ruginii.
La tâmple, neaua îmi îngheață.
Trecuta clipă din clepsidră,
În moarte, fie-mi ca și-n viață,
Candelă-aprinsă în firidă!

Mi-e trupul jar și taina vis,
Sunt brad împodobit cu stea,
Colindă, poarta mi-am deschis,
Să fiu cu voi, măicuța mea.
Din ceru-mpodobit cu flori,
Ninge în mine flori de măr,
În viață suntem călători,
În moarte, fluture în zbor.

Altar pe cântecul durerii...
În râuri, peștii de argint,
Aleargă înspre faptul serii...
La tâmple, alb de timp, smerit,
M-aplec și îngenunchi. Pământul,
De dor, mi-e frate-n suferinți
Și plânge-n literă cuvântul,
Români, români nefericiți...

Cu străluciri de jar am scris
Pe coala verbelor nescrise.
Întreaga viață este-un vis...
Și oamenii trăiesc din vise...
Suflet pudrat cu fericire
De taină și dumnezeiesc,
Ne naștem încă din iubire...
Eu în iubire-ncărunțesc.

Și-am plâns înspre apusul serii,
Cu slove românești de dor...
Am plâns în seara Învierii,
Am plâns pe steagul tricolor.
Mi-e portul, ia și opinca,
Ițarii și ștergarul, nins,
De când eram doar atâtica,
Întâiul scut, întâiul vis...

Și-am plâns înspre apusul serii,
Cu străluciri de jar am scris.
Altar pe cântecul durerii,
Mi-e trupul jar și taina vis.
Flamură-aprinsă de la stele,
Mă-ndrept spre-al vremilor catarg.
A nins în sute de poeme...
În calendarul nostru-i alb...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de anii ce-au trecut

Mi-e dor de timpul petrecut
Cu tine-n zi, cu tine-n noapte,
O! Doamne, repede a trecut..!
Mi-e dor de tot, mi-e dor de toate....!

Mi-e dor de nopțile cu ploi,
Mi-e dor de nopțile de vară,
Mi-e dor de tine și de noi
Când ne plimbam prin ploaie afară...!

Mi-e dor de pașii ce-i făceam
Prin parc, ținîndu-ne de mână.
Și cu ce foc ne sărutam
Pe bancă-n parc, sub clar de lună....!

De mijlocel eu te strîngeam,
Cu foc și patimă fierbinte,
Când gura ta o sărutam
Uităm de trup, uităm de minte...!

Mi-e dor de anii tinereții noastre,
Când prea departe ne era sfârșitul.
Te luam în brațe, te purtam spre astre
Eram noi doi și-n zare, infinitul...!

Dar anii au trecut, ca ploaia și ca vîntul
S-au dus frumoșii ani ai tinereții.
Nu vom putea împărați pământul
Dar ne-om iubi, pân' la sfîrșitul vieții...!!!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet pentru David

Mă supăr tare și-l desfid
Și chiar îl sudui de toți sfinții,
Pe-acela care,-n noaptea minții,
Îi stă în cale lui David...

E lung pământul și arid,
Din ce în ce-s mai scumpi arginții,
De viață tragem cu toți dinții
Și mai schimbăm câte-un partid.

Însă, oricât de grea mi-e viața
Și-oricât mi-e traiul de acid,
Când vine, Doamne, dimineața,

Și-mi văd nepotul, pe David,
Din cale-mi fuge, iute, ceața,
Și-s mai bunic, și-s mai... valid!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cam câte kilograme se pierd la naștere? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!