Arătarea
Pe cărarea prăfuită
Ce se-ntinde spre izlaz,
Doi flăcăi icnesc, se-agită,
Cocârjați de-o șa găsită
Într-un iaz.
Udă, grea, dar bună șaua,
E purtată de-amândoi
Cu speranța că "ocaua"
Merită din plin "daraua",
Că-i de soi.
Vară, Soare și căldură,
Gâtul arde ca de foc
Și le cere udătură
După-atâta tevatură.
Apă, ioc!
- Nu mai pot! Eu mor de sete!
Hai să mergem jos, la râu -
Poate-or fi și niște fete!
- Da' nărod mai ești, băiete!
Pofta-n frâu!
Se-ncontrară ei o clipă,
Dar, cum setea îi răzbea,
Hotărâră în echipă
Că n-o fi de timp risipă
La cișmea.
Jos, la râu, sub o răchită,
Lâng-o sticlă de rachiu,
Două babe-și frig pe-o plită
Un biban ce-a vrut să-nghită
Vierme viu.
Una scuipă-n sân de frică
Și privește-n vârf de deal
Arătarea încă mică
Ce coboară în vâlcică:
"Poate-i cal!"
- Ia vezi, soro, ce-o fi aia!?
Tu ai sticle peste ochi
Și, de-o fi, îmi iau furcoaia
Ori i-o zic de să-l ia gaia
Cu-n deochi!
- Ete na! Ho, că nu-i bai!
Uite, eu, cu ochelari,
Văd că vine ce-ți doreai
Și mereu prin gânduri ai:
Doi măgari.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viermi
- poezii despre timp
- poezii despre râuri
- poezii despre măgari
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre greutate
- poezii despre frică
- poezii despre foc
Citate similare
Visuri în doi
Nu știu ce să-ți mai spun, ți-am povestit
tot ce-am gândit și aș fi vrut să fie
în viața noastră, după ce-am primit
iubirea-n dar, cu-atâta bucurie.
M-ai ascultat, în felul tău plăcut,
cu ochi strălucitori și încântare,
ți-ai exprimat acordul, și ai vrut
la visu'-n doi să fii coautoare.
Și ne-am iubit, și-a fost frumos un timp,
dar s-a-ntâmplat -și nu pot înțelege-
ceva ce-a apărut în scurt răstimp
și a distrus tot ce crezusem lege.
Iubito, să ne-ntoarcem înapoi
spre legile visate de-amândoi!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre legi, poezii despre iubire, poezii despre viață, poezii despre frumusețe, poezii despre bucurie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
"Coboară jos"
Coboară jos din norii tăi
Pe-o stâncă-n margine de văi
Și-atunci vei mulțumi frumos
Că nu ești jos.
Coboară jos, la pompier,
Când scara lui te urcă-n cer
Și - rogu-te! - nu te mira
Când n-oi putea!
Coboară jos doar un fuștel
Din scara ta, hai, ușurel!
E bine unde ai rămas,
C-un singur pas.
Coboară jos, în suflet, vrei?
Nu poți! El nu e jos, eheeei!
În tine e, cum e și-n alt'
Cum e și-n 'nalt.
Coboară jos - a zis un sfânt,
Poet pe-al neamului pământ.
A scris... c-așa a vrut-o el,
Poetu'-acel.
Știa de-atunci, de când scria,
Că unii îl vor critica,
Citind, că vor avea un spasm,
Că-i pleonasm.
Licență este, literați!
Și sunt atâtea, încetați!
Poeții, de când lumea e,
Pot scrie-orice!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre văi
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre pompieri
- poezii despre nori
- poezii despre mulțumire
Rural... bodegă
La curba în pantă, în josul ei, în greu nelămurit se urcă
Cu mâini bâjbâind întuneric în plină zi, în amiaza mare,
Un fel de trecător ce-și mișcă sacadat cap, în căutare
De nu se știe ce; e pe drum și caută pierdut cărare
Cu ochii tulburi, sticlă mată, și ciuful ca de-o udă curcă.
Noroc că avântul și l-a luat din poarta strâmbă de-o dugheană
De unde voci învălmășite se aud printre ciocniri de sticle
Cu glasuri doagă, răgușite de-un cor de spuse amețite,
Din fețe-n cărămiziu, luciu, ca din frecat și scrijelite
Și gâturi brobonate-n picuri de bulbi, cum pielea de iguană.
Și un fum se ține-n groasă pâclă din guri de coșuri în fuioare
Cu-n zgomot care sparge adesea timpanele în seacă tuse
Printre văpăi cu scrum făclind din fălcile sugând țepușe
De-un alb murdar din lins jilav 'ntre buzele alene strânse...
Și se tot bea; niciun motiv sau sete... ori după mâncare!?
O liniște neînțeleasă straniu din când în când iuțește
La glasul apăsat în țipăt, subțire, de-un scalp de-o femeie
Ce ai norocul să n-o vezi când ochii-i sar orbind, scânteie,
Cum fulger aprig e-n mânie atunci când vine timp să-ncheie
O notă pe-o foiță a ei, c-un mâzgălit secret... "Plătește!"
Și-i un miros nedefinit, atroce-n izuri multe, amestic
De-un surogat rachiu, vin prost, balegă, spumă dintr-o bere,
Mahorcă din tutun, cu spray de muște... "Că așa cere
La Sanepid ce vine aiurea, degeaba așa, la a lor plăcere,
Când tot curat e, impecabil, totu-i de casă, bun, domestic".
În dârlogi, dând din cap, sunt caii, de ore cu căruți golașe,
Că lemne, cherestea, nisip s-au livrat, multe, car cu fân;
"Că de-aia beau și ei un pic, că acuma nu mai au stăpân
Și munca-i grea, după cum vezi, mâine-s din nou la tras, la drum
Că mulți acasă au să crească, copii, neveste, pui în fașe...".
Încet, încet topește clarul din ziuă, într-un treptat umbrit,
Mai pleacă câte o căruță, un lefter, vine un altul, doi,
Vorbind, bătându-se pe umăr, vesel; "Mai e ceva în butoi?"
Și bec galben murdar se aprinde în crâșma-n vale, jos "La coi";
Loc de pelerinaj, de-o sfadă, de-o dușcă,... de-ascuns de murit...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noroc, poezii despre întuneric, poezii despre voce, poezii despre sărăcie, poezii despre soție, poezii despre secrete sau poezii despre sat
Noapte vrăjită
Se scurge prin mine un dor neștiut
venit pe tăcute-ntr-o seară barbară
cu gândul întors obosit din trecut
lăsând neuitarea în frigul de-afară.
Am vrut să o chem înlăuntru, în casă,
dar poate sedusă pe căi neumblate
s-a scurs spre tărâmul ce încă mai lasă
parfum de iubiri care plâng cu păcate.
Iar dorul din umbră, sosit astă seară,
mă poartă prin visul lăsat mai de mult
în apele scurse prin piatra de moară
pornită-ntr-o vară c-un cântec ocult.
Scotea numai noaptea făina vrăjită
din grâul de aur crescut peste râu
cu macii albaștri prin holda păzită
de calul licorn, rămas fără frâu.
Ședea în răstavul lăsat printre holde
adus de-o nagodă cu părul în vânt,
venită călare la râu, să se scalde,
scoțându-și grăbită vrăjitul veșmânt.
De când am privit-o în noaptea cu lună
intrând dezbrăcată în râul sfios,
un dor fără milă se-ntoarce să-mi spună
să caut nagoda pe râu, mai în jos.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre dor, poezii despre vânt, poezii despre unicorni, poezii despre seducție sau poezii despre seară
Noapte Vrăjită
Se scurge prin mine un dor neștiut
venit pe tăcute-ntr-o seară barbară
cu gândul întors obosit din trecut
lăsând neuitarea în frigul de-afară.
Am vrut să o chem înlăuntru, în casă,
dar poate sedusă pe căi neumblate
s-a scurs spre tărâmul ce încă mai lasă
parfum de iubiri care plâng cu păcate.
Iar dorul din umbră, sosit astă seară,
mă poartă prin visul lăsat mai de mult
în apele scurse prin piatra de moară
pornită-ntr-o vară c-un cântec ocult.
Scotea numai noaptea făina vrăjită
din grâul de aur crescut peste râu
cu macii albaștri prin holda păzită
de calul licorn, rămas fără frâu.
Ședea în răstavul lăsat printre holde
adus de-o nagodă cu părul în vânt,
venită călare la râu, să se scalde,
scoțându-și grăbită vrăjitul veșmânt.
De când am privit-o în noaptea cu lună
intrând dezbrăcată în râul sfios,
un dor fără milă se-ntoarce să-mi spună
să caut nagoda pe râu, mai în jos.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai tare
Of, ce mai vară! Doamne, ce căldură!
Îmi las regina-n casă, dau o tură!
Mișcări premeditate, joc de șah?
De unde?! vreau s-aud cuvântul "ah".
Era, azi-noapte, la televizor,
Un film cu "oh" și "ah" credeam că mor!
Dar uite c-am scăpat și am trăit
Să văd, la mare, înc-un răsărit.
Nu-l văd prea bine, fără ochelari
Căci am luat la mine doar dolari
Să am și eu, acolo, de-o cafea
Și, poate - cine știe? de-altceva.
Mergeam, la malul mării, pe nisip,
Cu crăițarii cocoloș în slip,
Și-a apărut... atât de singurea!
Mai poți să zici că viața este rea?
Cum am văzut-o, am simțit în gât
Un fel de nod, dar, pasu-mi hotărât
M-a îndreptat spre ea și... am ajuns
La capătul puterii. Chiar am plâns,
Că-n tot ce-a fost, ce este și va fi
Ceva mai tare, nu știu de-oi găsi:
Atât de liniștită și bălaie,
Sirena mea... clădită din pietroaie!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șah, poezii despre televiziune, poezii despre superlative, poezii despre păr blond, poezii despre plâns, poezii despre ochelari sau poezii despre nisip
Flăcări comunicante
Plin de flăcări ca un râu
ce se varsă într-o rană
durerea îmi pune frâu
sufletul de-o ia la goană
Priponit de-această rană
plâng că tot nu am ce face
scriu cu inima că-i pană
tăcerii s-o lase-n pace
Râd că nu mai am ce face
durerii să-i pună frâu
Dumnezeu în cer se coace
suflet ca un spic de grâu
Foc din cer parcă revarsă
peste inima mea arsă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 iulie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre tăcere, poezii despre râs, poezii despre religie sau poezii despre pace
Doar apă
Sunt mulți și le e frică
de alții care-i sapă
și-i vor, la o adică,
la apă.
Dar banul bate frica:
îl fac en-gros, și-l papă,
că-i pește prin băltica
de apă.
Nici pe la mititica
nu prea ajung, căci scapă,
bolnavi cum sunt: cu frica
de apă.
Mai prind, din câte-o clică,
un prost cu banii-n mapă,
dar prea puțini mai pică
la apă.
Degeaba, ca la iapă,
bat șaua să priceapă,
căci versul meu nu-i țeapă.
E apă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre prostie, poezii despre pești, poezii despre cai, poezii despre boală, poezii despre bani sau poezii despre apă
Speranța mea
Speranța mea, născută-n deal sub Cruce
Când am băut din Râu de Apă Vie,
S-a avântat pe-o Cale ce străluce,
Pe-ai Jertfei lumeni, înspre veșnicie.
Speranța mea s-a dezbrăcat de humă,
S-a înălțat ca aburul pe-ogoare,
Mai sus, mai sus, lăsând norii în urmă,
Ca o scânteie se scaldă în Soare.
Speranța mea nu se îneacă-n tină,
Și-a sfărâmat sinapse, lanțuri grele,
Ajunsă-n Țara-n care nu-i străină,
Clipește necurmat, Stea între stele.
Speranța mea, pe-o mare ca de sticlă,
La Tronul sfânt îmi cată mărturia,
Mă-ndeamnă iar și iar să mai rabd încă,
Să lupt căci în curând vine Mesia.
Speranța mea mă leagă de un Nume,
Cu firul depănat de pe orbită,
Sunt iernile mai reci, dar mai puține
Și voi ajunge-n Țara mult dorită.
Speranța-mi este o sabie de foc,
Despică norii, pâcla lumii deasă,
Scânteie pe Calea pe care mă-ntorc,
S-ajung la Ținta Iubirii, Acasă.
Mă va cuprinde Mirele în brațe,
Nimic nu poate să fie mai frumos,
Acolo se vor Împlini Speranțe,
În Dragostea eternă, în Isus Cristos.
Amin!
poezie de Ana Haz din Aleea sufletului meu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre țări, poezii despre nuntă sau poezii despre nuditate
Scăpătat
A băut astăzi, iar, atâta apă... multă,
De la izvor, la Lac și de la o cișmea
Fără stăpân; "nu se contorizează încă"...
Și a pregătit răspuns, de întrebă cineva?!...
Că n-ar spune oricum din crudul adevăr,
Ce nimeni nu l-ar crede -el, cu atâta școală-
Că nu mănâncă mult; din când în când un măr,
Cu multă apă, multă... I s-a prescris, de boală!?
Îngândurat răspunde la câte-o cunoștință,
Cu un salut sfios, melanj cu jovial,
Din ce mai are nerv și tonus, din putință...
Că vrea încă să pară tot bine, cerebral!
Noroc că-i vară acum, ce-l costă mai puțin
Și seara poate bea un ceai din multe plante;
Tot natural, nu dulce, chiar dacă-i de pelin...
Căci zahăr s-a scumpit și-i mult ceair pe pante!
Va trece nouă zi, ca și-altele să-ntrame,
Vreodată, peste ani, când câștig ar avea,
Din ce-a pierdut prin furturi și va uita de foame,
Doar cu noroc... Că hoții plătesc; parchet, curtea!
Își spune-n sinea lui că-i încă sănătos
Și-și ia zilnica doză de doi litri, lichide,
Chiar peste și se miră că nu-i așa burtos...
Doar parcă-i mai mult os și mâinile livide!?
Nedumerit, se întoarce pe strada cu cișmea
Și apoi și pe la Lac... și aici se fac lucrări
Să-nchidă curs de ape, modern acces, cu cheia
Și numai după plată... Primaru' a vrut schimbări!?!
E-n binele la toți; nu se mai udă curți
Și Europa cere civilizat, bunăstare...
De mâine ce va face? De-ar ști niște corupți,
Ca un ban să le dea!?!... Da-i rușinos!... Și n-are!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre zahăr, poezii despre viitor, poezii despre sănătate, poezii despre schimbare sau poezii despre rușine
Adela: Unde mergem?
Nistor: Unde vrei tu; alege!
Adela: Hai în parc.
Nistor: Hai...
Adela: Cum vrei să mergem? Pe jos sau cu taxiul?
Nistor: Cum dorești, sau cum crezi că ar fi mai bine. Desigur, pe jos, alături de tine, ar fi mult mai plăcut, doar e vară și e cald, dar există riscul de a fi descoperiți cu ușurință și nu vreau să fim deranjați, deși... Uite, ar fi totuși o modalitate de a mă feri de curioși... Ce zici, acum, cu șapca asta, mai pot fi recunoscut?
Adela: Ah, Nis, nărodule... Pentru mai multă eficiență, trageți-o mai bine pe ochi!
Nistor: E mai bine așa?
Adela: Da. Dar ar putea fi și mai bine dacă ai reuși să te faci mai scund.
Nistor: Mai scund? Mi-ar plăcea și mie, dacă s-ar putea, dar asta chiar e imposibil. Deci, rămâne varianta cu taxiul; bineînțeles, e mai rapid și mai sigur.
Adela: Atunci hai cu taxiul.
Nistor: Hai!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viteză, citate despre taxi, citate despre parcuri, citate despre mersul pe jos, citate despre imposibilitate, citate despre existență, citate despre eficiență sau citate despre dorințe
Gheișa
Mergeam, în aerul uscat al zilei,
Prin Munții Dobrogei, la vânătoare,
Lăsând în urmă slăbiciunea milei
Și eul cel învins în dedublare.
Trecuseră, deja, prea multe ore
De mers pe pietrele ca de jăratec
Și-n ochi îmi apăreau, multicolore,
Imagini ce se unduiau, zănatec.
Era o toamnă peste care vara
Se întinsese cu căldura-i mare
Și-o secetă ce îmi făcea povara
Oțelului din mâini mai grea sub soare.
Să fie ochii care-mi joacă feste
De pare că pământul arde, fierbe,
Și drumul meu e unul de poveste,
Cu duhuri care mă pândesc, acerbe?
Simt focul în picioarele trudite,
Iar buzele, uscate, mi se crapă.
Mențin, cu greu, privirile lipite
De o pădure-n care poate-i apă,
Iar pași-mi obosiți străbat distanța
Încremenind în umbra salvatoare.
Las arma jos, punându-i siguranța,
Și mă așez pe-o iarbă-mbietoare
Cu ochii spre o pată mai închisă
Ce se observă pe pământ, în vale.
Mă-ndrept spre zona umedă. E-o clisă
În care văd adâncituri ovale
Și despicate,-n care este apă,
O apă limpede, și-atât de bună!
Ca animalele ce se adapă,
O sorb, sperând ca setea să-mi răpună.
Mă simt privit și-ntorc îndată capul
Spre dreapta unde, calmă, pe costișă,
O căprioară își oprește trapul
Și mă privește. Pare o gheișă
Ce îmi aruncă o privire caldă,
Privește, apoi, arma cu tristețe,
În lacrimi, ochii par că i se scaldă,
Las arma și-o admir. Ce frumusețe!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre vânătoare, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre siguranță, poezii despre salvare sau poezii despre picioare
Efectul mortal al alcoolului
Îmi amintesc și-acum cu nostalgie,
Prin clasa cincea când s-a demonstrat
La ora ce-mi plăcea la nebunie
De-o profă, jos cu fesu, de chimie,
Despre cât e alcoolul blestemat
De criminal, chiar cu economie:
A pus pe banca mea două pahare,
(În prima stam, că nu se copia)
Și l-a umplut cu apă pe cel mare,
Apoi, pe cel micuț, tremurătoare,
Cu țuică de Văleni, cum mirosea,
De o sorbeam din cap până-n picioare,
Și dintr-o cutiuță mititică
A scos, ca să-l vedem, un viermișor
Vioi și jucăuș (în viață-adică)
De îi purtam, săracului, chiar pică
Din gelozie, tot mișcând ușor
În mâna ei, nu zic ce bucățică (!)
Și-acum, hai să vedem dac-o să moară!
Ne zise ea, dând drumul la falit
În păhăroiul ochi cu apă chioară,
Da el, se bălăcea, fără gargară,
Era-n apele lui de fericit,
Născut parcă pentru a doua oară!
Dar când l-a pus din nou, la fel de viu,
Cu două dește fine, delicate,
În păhărelul mic plin cu rachiu,
La fund, ușor, al dracu nașparliu,
Căzu din prima clipă drept pe spate
Mortal, și tânăr, nicidecum puriu!
Deci pentru noi, atuncea, ca minori,
Am înțeles, find clar și demonstrat,
O chestie ce și-azi mă iau fiori:
Toți cei ce sunt de-alcool consumatori,
Nu vor avea (și eu am constatat)
În viața lor, vreodată... viermișori!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre tinerețe, poezii despre ore, poezii despre nebunie sau poezii despre naștere
Repere
Înșir niște pași în pustiu
și merg spre nimic. N-am o țintă.
Reperele, de când mă știu,
se schimbă și-ncearcă să mintă.
De urc, mă îndreaptă în jos,
apoi îmi arată un munte
abrupt, c-un decor păcătos,
și nori care vin să mă-nfrunte.
Mă chinui, mă cațăr cât pot,
ajung pe un vârf și-mi apare
platoul pe unde socot
că-mi este cărarea cea mare
pe care aș vrea s-o urmez,
dar nu e. Se-ascunde, vicleană,
o caut, n-am cum să cedez,
căci știu că-i pe-aici, pământeană.
E-a mea de când sunt pe Pământ,
destinul ce-i scris în eteruri.
Repere? Niciunul nu-i sfânt:
mi-arată mereu doar spre ceruri.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți
Îngerul albastru
Pe vremea când se întâmplau minuni
pe care, azi, le credem doar povești,
era un sat cu oameni harnici, buni,
pe care n-ai putea să nu-i iubești.
La margine de sat, curgea un râu
cu ape liniștite, iar pe mal,
treceau în șir căruțele cu grâu,
în râsete și cântec de caval.
În vara-ceea chiar, s-a întâmplat
tot ceea ce am să vă povestesc,
și-am să vă spun și cum de am aflat:
din textul vechi pe care îl citesc.
El pare scris de-o mână de copil,
e scris cu pana, și-i un scris frumos,
dar s-a mai șters în timp, și-i dificil
să-i înțeleg limbajul curios:
"Trecâmd pe lângă râu, pe înserat,
mi s-a părut c-aud, de pe prundiș,
un sunet ca o zbatere, ciudat,
și-am vrut să văd ce e, mai pe furiș.
Am mers tiptil și-am vrut să mă ascund,
dar l-am văzut și nu m-am îndurat
să-l văd luptându-se, din greu, pe prund,
în pânza de păianjen încurcat.
Era de un albastru ivoriu
și strălucea-ntr-un fel de necrezut;
m-am aplecat spre el, și-am vrut să fiu
salvarea pentru îngerul căzut.
Văzându-mă, s-a liniștit pe loc
și-a așteptat, cuminte, să-l salvez:
era întreg, căci a avut noroc
și-am reușit să îl eliberez.
Abia atunci, încet, și-a îndreptat
antenele spre mine și-a vorbit,
spunându-mi, pentru că l-am ajutat,
va ține seama, și mi-a mulțumit.
Și-a arătat, apoi, un dar divin
și s-a-nalțat spre ceruri într-un fel
ce m-a uimit, Am zis, într-un suspin:
"Voi fi și eu un înger, ca și el."
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vorbire sau poezii despre sunet
Clipa de gând
Sunt zile și zile ce vin și se duc,
Se-agită cu gânduri ce-apar uneori
Prin clipele triste ori clipe-culori,
Iar gândul, prin ele, e-adesea năuc:
O clipă e vesel, o alta e trist,
Provoacă un zâmbet sau pune un nor
În ochi ce scânteie a rouă de dor,
Apoi se transformă în gând optimist.
În zile cu gânduri în clipe-izbuc,
Acelea în care mă-ntreb ce mai faci,
Te văd alergând peste câmpuri cu maci...
Sunt gânduri ce vin și-ntr-o clipă se duc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre rouă sau poezii despre optimism
Singurătate
Între patru ziduri groase,
Din beton turnate-n rame,
Este camera ce-ascunde
Ale sufletului drame.
Pe peretele din față,
Orologiul bate-ntruna,
Cu el dorm, el mă trezește
Singuratec precum luna.
Răvășit dar cu speranțe,
Gândul meu zboară în zare,
Încercând să-l țin în brațe
Cum vine așa dispare.
Vreau să-l prind să-l iau cu mine,
În luntrea ce mai plutește,
Dar nu pot că e vremelnic
Și din nou mă părăsește.
Peste timp apare iarăși
Cu speranțe mult mai sumbre
Că voi reuși vreodată
Să ies din conul de umbre.
Dar în dreapta, de pe rafturi,
Niște cărți mai învechite
Îmi inspiră alte gânduri,
Mai bune, mai limpezite.
Ce mă fac să uit o vreme,
Un trecut îndepărtat
Și să văd ceea ce vine
Dar, rămân cu un oftat.
Mă întorc și văd prin geamul
Așezat spre miazăzi,
Luminița și speranța
Timpului ce va sosi.
Răul din trecut se iartă,
Dar se uită rareori,
Când îți răscolește-n suflet
Zeci și sute de fiori.
Doar nucul mă potolește,
Ce-a crescut sub geamul meu
Și adesea mă trezește
Când îl bate vântul greu.
Trece o zi și altă noapte,
Gânduri și speranțe vin,
Să-mi duc crucea pân-la capăt,
Cum mi-e dat al meu destin,
Dacă adesea ori mă bucur
C-am purtat tone de greu,
Ce va fi? Este-o enigmă,
Știută doar de Dumnezeu.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre somn sau poezii despre singurătate
Femeie 9
Am să te iau ca pe-o femeie nouă,
Ca și când nu te-am avut nicicum
Și-am să-ți sărut a ostenelii rouă,
Ca plată-n urma tandrului consum.
Am să te iau ca pe-o femeie 8,
Al necuprinsului întortocheat simbol,
Ca patimă atâta cât mai pot,
Alături de cafea și de alcool.
Am să te iau ca pe-o femeie 7,
Ca pe-o desăvârșită fantezie
Și-a nopților catifelate șoapte,
În zori se vor preface-n poezie.
Am să te iau ca pe-o femeie 6
Și am să te iubesc fundamental,
Nebun și incurabil fără șanse,
Nepământean, fatitic și total.
Am să te iau ca pe-o femeie 5,
Am să te iau cu foame și cu sete,
Fără temei, reflecții sau lozinci,
Călcând peste orgolii și regrete.
Am să te iau ca pe-o femeie 4,
Am să te iau flămând și natural,
Direct, fără scenariu sau teatru,
Desăvârșit, sublim și imoral.
Am să te iau ca pe-o femeie 3,
De nouă, zeci de ori și mii de zeci
Și-am să te iau de câte ori mă vrei,
Până-n finalul vecilor de veci.
Am să te iau ca pe-o femeie, 2
Rugându-mă la îngeri cu nesațiu,
Să-ntoarcă timpul în genunchi la noi,
Acolo unde rupt a fost din spațiu.
Am să te iau ca pe-o femeie, una
Și prin vecie-mi voi purta mereu,
Jobenul sau tichia sau cununa,
Ca un prolog la epilogul meu.
......................................................... epilog
Acestea zic de jos, de la la podea,
Liber-arbitru-mi numără secunde,
În minte-mi sună,, Mă ucide ea"
Și-aștept să-nceapă drumul spre neunde.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre teatru, poezii despre sărut, poezii despre spațiu și timp, poezii despre simbolistică, poezii despre sfârșit sau poezii despre secunde
Numai una!
Pe umeri pletele-i curg râu
Mlădie, ca un spic de grâu,
Cu șorțul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Și când o văd, îngălbenesc;
Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc,
Iar când merg alții de-o pețesc,
Vin popi de mă dezleagă.
La vorbă-n drum, trei ceasuri trec
Ea pleacă, eu mă fac că plec,
Dar stau acolo și-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
Așa cum e săracă ea,
Aș vrea s-o știu nevasta mea,
Dar oameni răi din lume rea
Îmi tot închid cărarea.
Și câte vorbe-mi aud eu!
Toți frații mă vorbesc de rău,
Și tata-i supărat mereu,
Iar mama, la icoane,
Mătănii bate, ține post;
Mă blestemă: De n-ai fi fost!
Ești un netot! Ți-e capul prost
Și-ți faci de cap, Ioane!
Îmi fac de cap? Dar las să-mi fac!
Cu traiul eu am să mă-mpac
Și eu am să trăiesc sărac,
Muncind bătut de rele!
La frați eu nu cer ajutor,
Că n-am ajuns la mila lor
Și fac ce vreau! Și n-am să mor
De grija sorții mele!
Mă-ngroapă frații mei de viu!
Legat de dânsa, eu să știu
Că am urâtei drag să-i fiu?
Să pot ce nu se poate?
Dar cu pământul ce să faci?
Și ce folos de boi și vaci?
Nevasta dacă nu ți-o placi,
Le dai în trăsnet toate!
Ori este om, de sila cui
Să-mi placă tot ce-i place lui!
Așa om nici vlădica nu-i
Și nu-i nici împăratul!
Să-mi cânte lumea câte vrea,
Mi-e dragă una și-i a mea:
Decât să mă dezbar de ea,
Mai bine-aprind tot satul!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vaci, poezii despre urâțenie sau poezii despre supărare
Hora
E frumoasă și mireasa-
Ce te uiți a vreme rea?
Hai, țigane, cântă deasa,
Cântă, cioară, tropotită-
Dar când stau să-mi văd iubita,
Tot nu e ca ea!
Aoleu! când vânt de vară
Culcă iarba la pământ,
Când văd fete-n câmp afară
Și-aud mierla-n crâng, vecine,
Nu mai știu nimic de mine
Pe ce lume sunt!
Hai, săriți, flăcăi, ce sfântul!
După mine, că-i potop,
Bateți cu necaz pământul,
Că tot el ne-nchide gura.
Dați cu toți tropotitura,
Tot mai scurt, și trop!
Vezi așa te vreau, băiete!
Fetelor, săriți și voi.
Uite-l, mă, între patru fete!
Ciudă, zici? De ce să-mi fie,
Ciudă-mi e pe lume mie
Numai pe ciocoi.
M-a plesnit și ieri cu biciul.
Ici grămad-aș vrea să-l pui
Jos pe podini ca ariciul,
Și să-i joc, ca azi la nuntă,
Care sârbă-i mai măruntă
Pe spinarea lui!
Zic așa, dar facă-și placul,
Că-i bătut de Dumnezeu.
Nu-i cu capul întreg, săracul.
Și-o să-și afle singur plata-
Ce-mi tot strângi, măi nene, fata,
Las s-o strâng și eu!
Fă cu plosca încoa, voinice,
Dacă-mi ieși ispită-n drum,
Sun-o întâi să văd ce zice!
Dă să-nchin, să-ți zic pe nume:
Când ți-o fi mai rău pe lume
Fie-ți ca acum!
Vinu-i bun și hora-mi place
Iar tu, Doamne, fă-mi ce vrei,
Numai pustnic nu mă face!
Fă-mă floare albă-n luncă,
Și-apoi ia-mă și m-aruncă.
Doamne, între femei!
Săriți lume, că se-ncinge
Moșul Dinu, hoț bătrân!
Uite-l, mă, că parcă-i minge!
Vă păziți acum, neveste,
Că mănâncă, moș cum este,
Măr luat din sân!
Tot așa și-așa și iară
Și ce-o fi să mai vedem.
Dac-or da tătari în țară
Ne-om ascunde-n vizunie,
Daca nu, noroc să fie,
Că noi chef avem.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre trecut sau poezii despre prezent