Ceaiul de la ora cinci

La ora asta... pregăteşte ceaiul,
Mai am doar trei minute şi ajung,
Dacă-ntârzii... nu ăsta ar fi baiul,
Ci neputinţa gestului nătâng.

Alerg înfometat şi-n disperare,
În ceaşc-aş vrea să pui şi puţin rom,
Bonus primeşti... o dulce sărutare
Şi-n pat apoi, iubito, n-o să dorm.

E ora cinci... şi am bătut la uşă,
Privirea îmi alunecă-nspre sâni,
De pălărie scap... şi de mănuşă,
Iar ochii tăi mă ard ca doi cărbuni.

Trăiesc se pare-o clipă păcătoasă,
De-o săptămân-aştept, să te iubesc,
Buzele-ating o mâna mătăsoasă,
Iar ceaiul are-un gust dumnezeiesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ora cinci dimineaţa

E ora cinci dimineaţa
Şi aerul e curat.
Lumea îmi pare un paradis
Plin cu flori de mac.

E ora cinci dimineaţa
Şi soarele a răsărit.
Eu mă spăl pe faţă
Şi mă simt fericit!

E ora cinci dimineaţa
Şi aud cum cântă o ciocârlie.
Inima îmi tresaltă în piept de atâta bucurie,
O, ce dulce melodie.

Iarba e cu rouă şi soarele e pe cer.
Se naşte o zi nouă
Şi eu iubesc şi sper.

poezie de Vladimir Potlog (26 iunie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Englezii au ceaiul de la ora 5; americanii au martiniul de la ora 5.

aforism de George Budoi din Dicţionarul Băuturilor, Beţiei şi Beţivilor (28 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ora prânzului

E ora prânzului... fireşte
Şi de iubire sunt curtat,
Trupul rebel mă ispiteşte
Să rup salteaua de la pat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua mea...

E ziua mea, desigur, a mai trecut un an,
Acelaşi "eu", nesigur şi fără paravan!
Mă simt atât de mică în lumea asta mare,
Deşi n-am nicio frică, iar viaţa e-o splendoare!

Să nu mă crezi duală şi că mă contrazic,
Dar azi înc-o petală s-a dus, şi n-o ridic!
Şi, nu că n-aş putea, să mă aplec puţin,
Dar timpul, asta vrea, şi nu vreau să-l reţin!

Cine-ar putea să spună, că nu-i adevărat,
Că viaţa este spumă, iar timpul, împărat?
Eu nu cred în cuvinte ce-abundă în desfăt,
Căci cineva mă minte şi nu vreau să mă-mbăt!

Îmi plac florile, viaţa, un răsărit de soare,
Şi roua, dimineaţa, ce-mi saltă sub picioare!
Îmi place cum coboară şi soarele-n apus,
O pasăre ce zboară şi valul nesupus!

Vă plac pe voi, desigur, vă simt în jur mereu,
Dar astăzi, sunt doar singur, şi drumu-i doar al meu!
E ziua mea, iar ceasul arată ora trei,
Şi, singuratic, pasul, se pierde pe alei!

Dar frigul se coboară şi-n gând, te chem, te strig,
Accept, sunt o duală, şi-n fapt, mă contrazic!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora trei

Târziu în noapte te aştept
E ora trei, e ora Ta
Ţin cartea cu vrăji strânsă la piept,
E lună plină, e seara Ta.

De îmi vorbeşti prin vânt, nu ştiu
Un vânt ciudat, de vreme rea
E frig, e noapte şi târziu
La ora trei, în noaptea Ta.

Şi da, chiar dacă am greşit
Să-ţi dau destinul, viaţa mea
La ora trei, mereu voi fi
Stând la răscruce-n faţa Ta.

poezie de Alin Ojog (25 august 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gustă

Mă gustă! iubito, în noapte,
Sclipirea din ochi ţi-o doresc,
Mi-e dor... de buzele-ţi coapte,
Ce-n şoaptă îmi spun"te iubesc".

Mă gustă! când luna se culcă
Şi nu ne mai poate trăda,
Pe mine, năvalnic, te urcă,
Eu nu pot să spun decât... da.

Mă gustă! şi soarbe-mi nectarul,
Putere să-mi dai şi extaz,
Cu vin e pe masă paharul
Şi tu... roşie-arzând în obraz.

Mă gustă! şi pierde-mă-n tine,
Luceferi când bat în fereastră
Şi-atinge-mă doar cu suspine,
În clipa ce e doar a noastră.

Mă gustă! când soarele curge
Si curgem, iubito... şi noi,
În braţe adânc te voi strânge,
Topindu-mă pe sânii tăi goi.

Mă gustă! şi dă-mi-te toată,
E ora amorului sfânt,
Un semn şi-o mai facem odată,
Privirea mereu... ţi-o ascult.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi iubito

Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniştită şi curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.

Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniştit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.

Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Şi dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Şi în jurul meu totul se risipă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem ziarul de la ora cinci (lui Dan Costinaş, care ţine singur pe net "Ziarul de la cinci")

Vremurile sunt aşa cum sunt
Coborând în stradă omul intră-n clinci
Dar veniţi la noi, tânăr sau cărunt:
Noi suntem ziarul de la ora cinci!

Salvarea e încă departe
Fărâma de viaţă spânzură-ntr-un vinci
Vă deschidem uşa, v-aşteptăm în prag:
Noi suntem ziarul de la ora cinci!

Măscăricii-au coborât în stradă
Cu flaşnete, goarne şi tilinci
După ei dau buzna fripturişti grămadă
Noi suntem ziarul de la ora cinci!

S-a trezit românul dintr-un vis urât
Lepădând iţari, nojiţe, opinci
Şi nu-l mai prostesc ei, numaidecât
Noi suntem ziarul de la ora cinci!

Slobod internetul pentru fiecare
Doar un simplu clik şi ieşiţi din clinci
Noi suntem o oază dulce de răcoare,
Noi suntem ziarul de la ora cinci!

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin fumul amintirii

Sting ultima ţigară,
Uit fumul amintirii,
Şi las în trista gară
Taifunul despărţirii.

Peronul fericirii,
E plin acum de ceaţă
Iar florile iubirii,
S-au prefăcut în gheaţă.

Doar trenul disperării
Mai şuieră pe-afară,
Şi-n lacrima tăcerii,
Oftează o vioară.

La casa de bilete
E linişte de-o vreme
Şi-n plâns de triolete
O inimă tot geme.

Deşi cu nepăsarea
Fac târg, nu vrea şi pace,
Şi-mi lasă doar ninsoarea,
De dor... C-aşa îi place.

Şi iar aprind tigara,
Şi-n jur totul mă doare,
Însă rămân în gara,
Cu zâmbete de soare.

Iar cel ce mi le-aduce
Pe-o uşă-ntredeschisă,
Are privirea dulce,
Şi-n palmă, o narcisă...

poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă şi plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţa mea cu ochii mari

Micuţa mea, cu ochii mari, cu ochii mari... strălucitori,
Sublima mea, din visuri calde, ţi-s ochii două ghicitori.
Privirea ta mă-nnebuneşte... şi mă îndeamnă la iubire,
Micuţa mea, vreau ochii tăi... şi-n răsărit, şi-n asfinţire.

Micuţa mea, cu ochii mari, cu ochii mari... scânteietori,
Magia mea din basmul viu... ţi-s ochii cerul cu doi sori.
Privind, la tine,-nnebunesc şi mă-nfior plin de dorinţă,
Micuţa mea, de ochii tăi, îmi pierd întreaga chibzuinţă.

Micuţa mea, cu ochii blânzi, cu ochii blânzi... şi lucitori,
Îmi dezveleşti uitate simţuri şi rătăcesc cu capu-n nori.
Privirea ta mi-aprinde viaţa, iubirea ta e-al meu păcat,
Micuţa mea, vreau ochii tăi, să lumineze-al meu ducat.

Micuţa mea, cu ochi duioşi, cu ochi duioşi... şi sclipitori,
Iubita mea cu chip de înger, amurgul dulce şi dulci zori!
Privind la tine, mă topesc, amorul meu... târziu şi mare,
Micuţa mea, vreau ochii tăi... să ţi-i iubesc fără-ncetare.

Privind la tine,-nnebunesc şi mă-nfior... plin de dorinţă,
Micuţa mea, de ochii tăi... îmi pierd întreaga chibzuinţă.

poezie de Ion Apostu (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi ca doi sihaştri

Ochii tăi ca doi sihaştri,
Pe o stâncă-n larg de mare,
Caută spre zări... albaştri,
Răsăriturile clare.

Ochii tăi senini ca cerul,
Risipiţi pe valuri reci,
Spintecă tăcut... eterul
Înspre care vrei să pleci.

Ochii tăi, două izvoare,
Două flori de albăstrele,
Poartă-n dimineţi cu soare
Taina gândurilor mele.

Ochii tăi, sărut pe pleoape,
Ard de patimă şi dor
Inefabil... de aproape,
Mă pătrund năucitor

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te sărut

Şi te sărut... şi te doresc,
În flăcări ard şi pătimesc
Cuprins de dor, până târziu,
Iubindu-te, cum doar eu ştiu.

Şi te sărut pe ochi... pe sâni,
Gândesc la ei de săptămâni,
Iar de te văd... mă fâstâcesc,
Însă... tu ştii... că te iubesc.

Şi te sărut... cu lăcomie,
Aşa cum nimeni nu mai ştie
Pe umeri goi... şi pe picior,
Înspre al trupului izvor.

Şi te sărut... pe buze dulci,
Răsad al marilor porunci
Ce se lipesc... şi mă cuprind
Când între perne te întind.

Şi te sărut pe-obraz, pe gât,
Dar nu ma satur... cu atât,
Pe coapse moi... cu pasiune,
Unde mai vrei, iubito, spune?

Eu... te sărut... de mii de ori
Pe patul alb şi plin de flori
Ce-ascunde visele carmine
De veşniciile... virgine

Şoptesc apoi... magic cuvânt,
Şi te pătrund... şi te frământ,
Sfinţindu-te... c-o sărutare
În drumul tău spre neuitare

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi...

şi scârţie focul în vatră
şi arde şi arde în piept
şi-n inima asta de piatră
un dulce şi tainic aştept

şi ploaia se trece-n ninsoare
şi aeru-n ace de pin
şi-n sufletul ăsta mai moare
o tristă petală de crin

şi noaptea se lasă -n tăcere
şi iar întunericul frânge
şi iar îmi mângâie himere
fluizii solidului sânge...

poezie de Iurie Osoianu (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

poemul se descompune pe umerii mei
ca lemnul putred
căci moartea e aproape şi o simt respirând;
florile de tei curg în cana cu apă
iar peste cinci minute vine ora când va trebui
să mă împingi
de pe turnul fără ceas
către masa de biliard care străluceşte ca o stea
de data asta am de gând să închid ochii
căci prin văzduh trec pelerini
iar vârful spre care tind nu are culoare
ci doar gust;
întunericul e o lămâie putredă cu degete
iar eu sunt aceeaşi bolnavă mintal
căci am iarăşi
praf stelar pe buze şi sub unghii.
medicamentele au rămas lângă Adolescentul lui Dostoievski
şi mă vor aştepta până când îmi voi mima căderea
de jos

în sus
în sus
în sus

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am o sărutare

Mai am o sărutare pentru tine,
Tu ştii... iubito!... unde-i locul ei,
Pe sânul cu sclipiri diamantine,
Sau pe tăcerea buzelor scântei.

Se umple parcă cerul de lumină
Şi-mbrăţişările... ne dezgolesc,
Când patima-i lipită... de retină,
Iar focul se înalţă diavolesc.

Mai am o sărutare... nenuntită,
Alunecând spre coapsele de foc
Şi răscolind... pârdalnica ispită,
Între mătăsuri pline de noroc

Dansează flăcări... ireal de dulce,
Obrazu-i roşu... ca un nobil vin,
Ce ştie-ntre păcate să ne-arunce
Topindu-ne... puţin câte puţin.

Mai am o sărutare... îndrăzneaţă,
Ce risipeşte-n trupuri veşnicii
Gălăgioase ca o precupeaţă
Ce vinde inocentă... erezii.

Trosneşte lemnul magicei clipite
Privirile tot leagă şi dezleagă,
Soroacele nebunelor ursite
Afară ninge... cine să-nţeleagă?

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Pe pragul gol, coboară luna,
Îşi lasă voalul de aramă
Iar stelele îi ţes cununa
Prin adieri, ce o destramă.

Pictează geamul cu privirea,
Croieşte drum prin frunze vii
Ce îi cunosc nemărginirea
Şi se prefac în aripi mii.

Se zbat cireşiii în livadă
Iar cerul pare un abis...
Ecoul zărilor mă cheamă
Prin lacrimile unui vis.

Păşesc pe clipe, nu îmi pasă
Că timpul geme uneori,
Iar anii goi din nou m-apasă,
Simţind durere până-n zori!

Ajung la poarta nopţii grele,
Doar luna-n prag m-a întâlnit
Acoperind urmele mele...
Tăcerea-ncet m-a-mbătrânit!

Privind în gol, îmi las privirea
În palme arse de amar,
Tot căutând în gând puterea
Să mă trezesc la viaţă iar.

Atunci, o uşă se deschide
Iar gândul meu uşor tresare
Simţind potecile aride
Şi buzele cu gust de mare!

Mă pierd prin versuri risipite
Dar ochii tăi, mă întâlnesc...
Pe zidul zării învechite
Ţi-am scris cu lacrimi,, te iubesc"!

poezie de Gabriela Ryelle St Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei fix

E-aproape ora trei şi mi-am propus,
- chiar de îţi va părea puţin ciudat -
să vin la tine c-un sărut în plus
pe lângă toate câte ţi le-am dat.

Va fi nu numai dulce, dar şi lung,
aşa, cam cât un vis uitat prin nori
pe care-aş vrea să-l prind şi nu-l ajung,
căci fuge peste-un arc plin de culori

Şi intră într-o lume de poveşti
cu trei prinţese, purceluşi, feciori
de împăraţi sau orice trei fireşti
la cei mai mulţi, de basm, povestitori.

Tu vei simţi sărutul ca-ntr-un vis
pe care-l vrei trăit la nesfârşit
şi, draga mea, aşa cum mi-am promis,
la ora trei... E fix!... şi am venit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de rouă

E părul meu un val plin de candoare
Parfumul lui m-adoarme ca pe o floare
Pe buze-mi ard trei picături de rouă
Sărutul tău le-a atinge doar pe două…

Când printre gene îmi mai joacă luna
Mai zburd desculţă şi te-ating întruna
Din val cu val vor răsări în noapte
Atingeri pline de prea multe şoapte

Renasc din alge pline de iubire
Săruturi dulci uitate-n amorţire
Pe buze-mi stau trei picături de rouă
Iar gura ta le-atinge doar pe două

Doi paşi de dans, curată nebunie
Răsună-n noapte… dulce feerie!
Prin părul meu eşti vânt doar pentr-o zi
Iar pentr-o viaţă suflet îmi vei fi

Pe buze-mi ard trei picături de rouă,
Sărutul tău le soarbe doar pe două…
Iar cea ramasă - noapte va zâmbi
Pe-aripi de timp mereu te va iubi
Pe buze-mi ard trei picaturi de rouă,
Săruţi doar una...şi apoi, doar două…

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de iarnă

Mi-am lipit sufletul
De florile unui geam
Şi abia atunci mi-ai apărut
Într-o lumină tulburată
De dezgheţ.
Făceai un ceai de fructe,
Sau de flori,
Sau de amintiri,
Îmi era greu să-mi dau seama,
Pentru că pluteau prin aer
Urme de sentimente
Cu arome de uitări.
Puteam să bat la uşă,
Doar-doar să pot şi eu gusta
Ceaiul acela ciudat,
Şi trecut,
Şi neîndulcit,
Cred.
Mă întreb şi acum:
Ce gust ar fi avut?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul zâmbetului de sub stele

În zâmbet, ai o-ntreagă bucurie
şi mă întreb: "Sărutul meu, ar stinge-o,
cu buzele-mi rebele de-aş atinge-o?"
Ce gând! Ce spaimă! Ce filozofie!

Şi nu-i doar zâmbet: văd o strălucire
când ochii tăi mă oglindesc. E seară
şi alte stele-s gata să apară,
dar două mă-nfioară c-o privire.

Acum ard eu, mi-e sufletul o rugă,
dar tace şi închide-n el dorinţa -
n-o vrea dezlănţuită, o subjugă.

Doar zâmbetul o-mpiedică să fugă.
Doi ochi mă ard... îmi tremură fiinţa,
iar trupul tău... îmi dăruie sentinţa.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!