Ceaiul de la ora cinci

La ora asta... pregăteşte ceaiul,
Mai am doar trei minute şi ajung,
Dacă-ntârzii... nu ăsta ar fi baiul,
Ci neputinţa gestului nătâng.

Alerg înfometat şi-n disperare,
În ceaşc-aş vrea să pui şi puţin rom,
Bonus primeşti... o dulce sărutare
Şi-n pat apoi, iubito, n-o să dorm.

E ora cinci... şi am bătut la uşă,
Privirea îmi alunecă-nspre sâni,
De pălărie scap... şi de mănuşă,
Iar ochii tăi mă ard ca doi cărbuni.

Trăiesc se pare-o clipă păcătoasă,
De-o săptămân-aştept, să te iubesc,
Buzele-ating o mâna mătăsoasă,
Iar ceaiul are-un gust dumnezeiesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!