E ora prânzului

E ora prânzului... fireşte
Şi de iubire sunt curtat,
Trupul rebel mă ispiteşte
Să rup salteaua de la pat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă caută iubire prin ninsori

Mă caută iubire!... prin ninsori,
Ce viscolesc atâta de rotund,
Când visele se-ncurcă uneori
Si-n dimineţi tăcute, se-ascund.

Apoi m-atinge cu o sărutare,
Mă vindecă de dor şi amintiri,
Uitărilor... ridică-le altare
Şi mă sfinţeşte cu nemărginiri.

Pe trupul meu omătu-i închinare
Târzie... şi scăldată-n răsărit,
Când ning luceferii a sărbătoare
Şi sufletul rebel... a tresărit.

Mă caută iubire!... prin zăpezi,
Când zorii ning a dragoste nebună
Şi fulgii tot aleargă-nspre livezi
De crezi că veşnicia se răzbună.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire la viaţă

"Ochiul dracului", fireşte,
(Până să devină ort)
Cu viagra ispiteşte
Învierea unui mort!

epigramă de Constantin Mîndruţă din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Constantin Păun

Caşul meu, ce ispiteşte
Vulpile pândind viclene,
Este câştigat, fireşte,
Tot prin forţa unei pene!

epigramă de George Corbu (1980)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wellington e un general prost; englezii sunt soldaţi proşti. Rezolvăm problema până la ora prânzului.

citat clasic din Napoleon Bonaparte
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de la ora cinci

La ora asta... pregăteşte ceaiul,
Mai am doar trei minute şi ajung,
Dacă-ntârzii... nu ăsta ar fi baiul,
Ci neputinţa gestului nătâng.

Alerg înfometat şi-n disperare,
În ceaşc-aş vrea să pui şi puţin rom,
Bonus primeşti... o dulce sărutare
Şi-n pat apoi, iubito, n-o să dorm.

E ora cinci... şi am bătut la uşă,
Privirea îmi alunecă-nspre sâni,
De pălărie scap... şi de mănuşă,
Iar ochii tăi mă ard ca doi cărbuni.

Trăiesc se pare-o clipă păcătoasă,
De-o săptămân-aştept, să te iubesc,
Buzele-ating o mâna mătăsoasă,
Iar ceaiul are-un gust dumnezeiesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se apropie ora prânzului; să luăm micul dejun.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelai: Nu pot să o duc înapoi la Yale.
Luke: Nici să nu te gândeşti că am să-ţi depozitez salteaua plină de microbi.
Lorelai: Atunci rămân aici.
Luke: Bun, pentru că am nevoie să-mi recuperez camioneta.
Lorelai: Bun, dar rămâi şi cu salteaua.
Luke: Nu iau salteaua.
Lorelai: Atunci lasă-mă să iau camioneta.
Luke: Asta înseamnă că iei şi salteaua.
Lorelai: Nu pot să iau salteaua.
Luke: Atunci nu poţi să iei nici camioneta.
Lorelai: Dar atunci o să-ţi rămână ţie salteaua.
Luke: Dacă iei camioneta, trebuie să iei şi salteaua.
Lorelai: Nu pot să iau salteaua.
Luke: Atunci nu iei nici camioneta.
Lorelai: Atunci rămâi tu cu salteaua.
Luke: Am mai trecut pe aici.
Lorelai: Recunosc copacul acela.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salteaua mea

Noapte de noapte şi ani mulţi la rând practic
Salteaua mi-a fost cel mai sincer şi mai bun amic.

Noi ne simţim foarte comfortabil – eu şi salteaua mea.
Pe margini sunt dealuri mari, iar eu dorm într-o vâlcea.

Dezvăluie clar forma din care vă fac acum vorbire:
Unde-s subţire, ea-i groasă, unde-i groasă, sunt eu subţire.

Contururile ei reflectă pe primul şi pe ultimul din mine.
E aproape un mulaj al celui care sunt – şi mă susţine.

Îmi lipseşte salteaua mea când sunt plecat de-acasă;
E singurul lucru pe care-am lăsat o amprentă generoasă.

poezie de Richard Willard Armour, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora 14

tu o să vii acasă la ora... 14
eu o să fiu acasă la ora... 14
tu o să vrei o iubire la ora... (?!) - o
ştire: din câte pricep nu
este ora 14
propice dez
membrărilor fastuoase...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pat

În pat e raiul, se-nţelege,
Furtuni, metafore, risipe,
Pe care nu le poţi culege
Fără acordul unei clipe.

În pat, fiorul este zâmbet,
Dezmăţ febril şi desfătare,
Vinul tăcerilor din umblet
Şi ochii... ca o provocare.

În pat, pui visele pe pernă
Şi trupuri ce empatizează
Cu viaţa, care nu-i eternă,
Ca şi amanta ce trădează.

În pat se împlinesc destine,
Dispar regate, se-ntregesc
Şi-un foc albastru, întreţine
Plăceri... ce nu se definesc.

În pat poţi îngropa speranţe,
Confuzii, spaime sau femei,
Care-şi doresc... mezalianţe,
Un cec, un card sau zece lei.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul viselor

Patul viselor de-o noapte,
Poartă încă-n el fiorul...
Când întinsă printre şoapte
Sânii-ţi mângâiam... cu dorul.

Şi-am tot pus în pat petale,
Trandafiri şi crizanteme,
La-nceput târziu de cale...
Dintr-o margine de vreme.

Şi râdeai, râdeai iubire
Printre florile din pat,
Strălucind de fericire
Când în braţe te-am luat.

Sărutări pe buze, iată,
Apăsat şi-ncet îţi pun,
Iar în trupul tău de fată
Voi intra ca un stapân.

Eşti regina nopţii mele,
Visul meu uitat pe-o clipă,
Te ridic, uşor, spre stele,
Pe a dragostei aripă.

Şi în patul plin de vise
Şi de patimă şi dor,
Pun speranţele deschise
Pe al dragostei, zăvor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar eu, iubito... sunt aici

Iubita mea! spre dimineaţă
Te simt pe trupul meu, liană,
Sorbindu-mă şi dându-mi viaţă
Surâzătoare şi spontană.

Eşti ca un lujer, ce-nfăşoară
Trunchiul copacului rebel
Ce-ascunde, poate, o comoară
Necunoscută... nici de el.

Nu este fruct, nu e nici floare,
Dar curge înspre adâncimi
Exuberant... ca o-ntrebare
Ce-aruncă lavă şi lumini.

Iubita mea! când răsăritul
Ne-mbrăţişează şi ne-mbie,
Nu pot a face... pe smeritul
Şi nici nu plec în sihăstrie.

Voi creşte-n tine... cu tandreţe,
Hălăduind... pe unde... nici,
Un altul n-ar putea să-nveţe,
Dar eu iubito... sunt aici.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tău

Trupul tău a dor miroase
Sau a ploaie-n asfinţit,
A cireşe mari, pietroase,
Şi a lacrimi care mint.

Două pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse -n palmele sfinţite
De parfumul... unei muze.

Şi mi-e bine şi mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.

Şi mi-e foame de iubire,
Dulce pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subţire,
Ce se coace -n aşternut.

Trupul tău miroase-a mure
Sau a mac topit în soare,
Când vin fluturi să te fure
Şi-n adânc să îţi coboare

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tău

Trupul tău, a dor miroase,
Sau a ploaie-n asfinţit,
A cireşe mari, pietroase
Şi a lacrimi care mint.

Doua pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse-n palmele sfinţite
De parfumul... unei muze.

Şi mi-e bine... şi mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.

Şi mi-e foame de iubire,
Dulce, pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subţire
Ce se coace-n aşternut.

Trupul tău, miroase-a mure,
Sau a mac topit în soare,
Când vin fluturi să te fure
Şi-n adânc... să îţi coboare

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi să ne trezim într-o dimineaţă într-o lume în care toţi oamenii sunt de aceeaşi rasă, crez şi culoare, tot vom găsi un alt motiv pentru a avea prejudecăţi, până la ora prânzului.

citat din George Aiken
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catifelate coapse

Lumina lunii flutură stindarde,
Glorificând iluzii despletite
Ce detonează magice petarde
În trupul ca o mare de ispite.

Tăcerile zvâcnesc şi ard pe buze,
În palme sânii se topesc nebuni,
Retorice priviri cerându-şi scuze
Luceferilor, absolut imuni,

Aş traversa o noapte de păcate
Reînvăţând iertările fireşti
Când răsăritul în fereastră bate
Şi ireală, tu, mă-ncolăceşti.

Catifelate coapse mă provoacă
Unduitoare ca un foc rebel,
Pătruns adânc în inima săracă
Sfinţind fiorii sacrului inel.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui însurăţel

Supărat e-acum... săracu'
Însurat... a dat de dracu'
Ar mânca, dar nu-i mâncare,
Nici muiere-n pat... nu are.

epigramă de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebel şi egocentric

Rămas-a mică haina cuvintelor nespuse,
Pieptarul încă arde... nedijmuite ploi
Şi rândunici vândute tăcerilor impuse
Iluminează zborul durerilor din noi.

Mai flutură eşarfa metaforelor mute
Şi clopote uitate răsună-n călimări,
Dar cine să-nţeleagă şi cine să asculte?
Ninsorile albite de dor... în trecători.

Veni-vor înţelepţii şi magii poeziei,
Figuri de stil pitite sub pene de păun,
Modificând psaltirea şi-a ei filozofie
Cu libertăţi păgâne şi-aromă de tutun.

Ibricele... fierb vinul beţiilor discrete,
Lăute ne-ntrecute... ispitele-ncălzesc
Şi degete grăbite, în ritm de menuete
Pun nebunia clipei pe sânul îngeresc.

Descătuşat mi-e trupul risipei de a fi,
Rebel şi egocentric cutez netemător
Spre liniştea... aceea... ce-nvaţă a iubi
Şi tremură atinsă de umbra unui dor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semănătorii la ora prânzului

Observând ce mult au stat,
Şeful îndată ia-ntrebat:
- Voi de ce nu semănaţi?
- Păi, dar noi nu suntem fraţi.

epigramă de Adrian Timofte (mai 2019)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam

Ştiam că mă iubeşti, prea bine,
Nu mai era demult o taină
Şi-n seara clipelor puţine,
Ţi-am sfâşiat... ultima haină.

A fost un gest de bucurie,
De pasiune... sau răsfăţ,
Când în a nopţii feerie
Am vrut iubirea să te-nvăţ.

Azi poate... amintirea-i dusă,
Atunci ardeai... ca o văpaie,
Erai de-amorul meu răpusă
Pe canapeaua din odaie.

Ştiam că mă iubeşti, fireşte,
Şi te-am iubit... năucitor,
Când pică stelele, orbeşte,
Pe trupul tău... ca un fior.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!