Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Poem

poemul se descompune pe umerii mei
ca lemnul putred
căci moartea e aproape și o simt respirând;
florile de tei curg în cana cu apă
iar peste cinci minute vine ora când va trebui
să mă împingi
de pe turnul fără ceas
către masa de biliard care strălucește ca o stea
de data asta am de gând să închid ochii
căci prin văzduh trec pelerini
iar vârful spre care tind nu are culoare
ci doar gust;
întunericul e o lămâie putredă cu degete
iar eu sunt aceeași bolnavă mintal
căci am iarăși
praf stelar pe buze și sub unghii.
medicamentele au rămas lângă Adolescentul lui Dostoievski
și mă vor aștepta până când îmi voi mima căderea
de jos

în sus
în sus
în sus

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Norii acei

Întinde-ți mâna peste ape
Să ți-o mai strâng,
Să ți-o sărut,
Să-i simt parfumul și căldura,
Să-i trec,
Din buzele-mi,
Arsura
Pe care-o au din vremea care
A devenit, treptat, trecut.

Și de-oi putea, pe tine, toată,
În brațe,
Iarăși,
Să te strâng,
simt obrazul tău pe piept
Cerându-și locul lui de drept,
Voi ști,
Atunci,
Că-i primăvară,
Iar primăvara norii plâng.

Și-i voi certa cu-a mea privire,
Îi voi urî pe norii-acei,
Căci îmi vor aminti de lacrimi
Cu gust amar,
Cu gust de patimi,
Ce-au curs,
Izbindu-se de valuri,
Din ochii tăi,
Din ochii mei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Lancea lui Horea

În toate grădinile țării e o floare
Cu lujer discret și trăind anonim
În vremi de răscruce sau de tulburare
Noi lancea lui Horea pe ea o numim.

Acelora care falsifică acte
Și Țara Română sub talpă o vor
Noi nu le servim argumente abstracte
Dar poate de lancea lui Horea le e dor.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

La orice primejdii, la orice dezastre
Când dușmanii vor să ne lege în frâu
Al nostru e dreptul și al nației noastre
Să mergem cu lancea lui Horea la brâu.

Copiii o învață din laptele mamei
O țin ca pe o cârjă oștenii cărunți
Țărănci o preferă în firul maramei
Sunt codrii de lance a lui Horea în munți.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

În sud e o coroană ce îi seamănă bine
În nord e un clopot cu o voce în el
Copilul o are pe lume când vine
o aleagă întâi și apoi ca drapel.

Trei lăncii în stema duratei se adună
Vibrând ardelean, moldovean și muntean
Iar lancea lui Horea e aici împreună
Cu lancea lui Cloșca și a lui Crișan.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

Sămânța de lance aici se cultivă
Și trașii pe roată ascunși sunt în colț
Și nu mai e roata îi stea împotrivă
Acestui popor înviat de pe roți.

Oricând s-ar ivi vreo încercare amară
La brâu sa vă stea mai aproape de mâini
Spre drepturi în țară și pace afară
Cu lancea lui Horea: la luptă români.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

cântec, versuri de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Lacrimii mari

Când vorbesc, îți curg lacrimii mari pe față
Nu te strîng în brațe și mie lacrimile-mi vor cădea!
Dar te strâng atât de tare, încât încep plâng
Și închid a mele pleoape și trag a mea perdea.

Rămân cu tine în noapte, -ți fiu în preajmă, strajă
Căci tu esti fructul însinemi și eu sunt doar o coajă
Se închid ochii lângă tine, dar nu mă duc în somn!
Mă acopară a ta mână și n-am cum adorm.

Și dimineața-mi pare, de parcă am visat
Cum îmi stăteai în brațe și eu stăteam pe pat
Și-ți aud a tale buze, la ureche cum șoptesc
Îți iubesc eu trupul, dar sufletul tot ți-l urăsc!

Și dinadins îmi spui, că tu ești lângă mine
Îmi simt sângele slab și umbra ta spre mine vine
Căci am carnea moartă și mâinile-s de ger
Și ochi mei de plumb, cu ploapele de fier.

poezie de (9 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Străjerul vieții... luna

De ce pleci când n-ai habar
Că viața e prea dură?
De ce pleci când e-n zadar
Pe drumul fără lună?
Căci viața e un sentiment
Nu e o faptă-n sine,
Iar gândurile toate reci
Le uiți când vin la tine.

Chiar dacă sari peste greșeli
Sau treci direct prin ele
Din viața asta făr' de legi
Tu chiar acuma poți pleci,
Iar luna va rămâne.

Și tot așa, privind în jos
Să mergi în alte locuri
Crezi oare că e mai frumos?
Că alți-ți vor norocul?

Privește-n sus și stai mai drept
Căci luna e deasupra
Și lupt-acum,
Și stai pe veci
În viața asta fără legi
Și fără de nimic.

poezie de din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza CotovanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre cartePaulo Coelho

Unii au spus: "Cu sudoarea frunții mele voi uda câmpul, și acesta va fi felul meu de a-l lăuda pe Creator." Dar a venit diavolul și le-a șoptit cu vocea mieroasă: "Va trebui să cari stânca asta până în vârful muntelui în fiecare zi și, când vei ajunge sus, ea se va rostogoli din nou până jos". Iar toți cei care credeau în diavol au spus: "Viața nu are nici o noimă, e repetarea aceleiași sarcini." Iar cei care nu credeau în diavol au răspuns: "Atunci am să încep iubesc piatra pe care trebuie să o car până în vârful muntelui. Astfel, fiecare clipă lângă ea va fi o clipă petrecută lângă ceea ce iubesc." Ofranda este rugăciunea fără cuvinte. Și, ca orice rugăciune, ea cere disciplin㠖 dar disciplina nu este sclavie, ci alegere.

în Manuscrisul găsit la Accra, "Munca și ofranda"
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba portugheză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Pt.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Manuscrisul găsit la Accra" de Paulo Coelho este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -27.00- 18.99 lei.
Valeriu Barbu

lingură, păsări, rame… iar păsări…!

Sunt lemnarul

astăzi mi-am făcut lingură cu mâna mea
am scobit o bucată de scândură de plop rămasă
de la un coleg mai iscusit
care a sculptat un Iisus răstignit.
Simt cum lemnul îmi va domestici
mâinile-iade zburdând în ierbi albastre din
albele câmpii
de data aceasta vor învăța blândețea
ca atunci – iubito, îți amintești?
cel mai bine voi începe a strunji în lemn o vrabie apoi
un porumbel – toate în zbor – până ce
voi căpăta îndemânare la… vulturi

Voi face, ba nu, nu voi reuși… ramă dorului

Ramă în care să încapă toți
prietenii
o voi sculpta în cer sus
sus în sala mare a îngerilor
-i recunoască, le țină lumina
oriunde vor fi

………………………..

o obsesie mai veche caută
repar păsări – nu din lemn
cele vii
vii

……………………….

abia aștept vină ora mesei –
am lingură din lemn…!

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spirala

Alunec pe-o lume-n spirală,
cu ochii pe-o treaptă în plus,
rotindu- iară și iară,
dar cad, iar căderea e-n sus.

Îngheață privirea-mi uimită,
căderea se-oprește și ea,
căci toată spirala se-agită,
întinde o mână, ia,

și-ncepe o nouă rotire
cu mine urcând un abis,
și cad, și mai urc o clipire
spre vârful spiralei din vis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Praf stelar

Printre degetele mele te-ai strecurat
Și te-am scăpat, cum scap pe jos nisipul
Și vântul te-a învolburat și ridicat,
Mi te-a furat, lăsându-mi slobod tot abisul.

Ai fost purtat către o altă zare,
Către un alt destin, cu alte flori,
Rămasă, plâng valuri de mare,
Mă-nvață să mă zbat din țărm în țărm.

Mă strânge cerul cu a lui culoare
Și sus și jos albastrul lui de neoprit,
Stropește cerul și cu marea, lacrimi care,
Se-amestecă cu lăcrima-mi spre infinit.

Se lasă trupul meu și-acoperă nisipul,
Cu pumnii strâng fărâmele de praf stelar,
Îl simt cum scapă alegându-și sensul,
Rămân cu pumnii goi, i-ascund în buzunar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetului

poetului i se plimbă cuvinte prin
măduva spinării
el le ignoră căci e captiv în
forma buzelor muzei
nu e nimic altceva decât liniștea pe care
o calcă în picioare strigătul lui lăuntric

poetul regretă că muza nu e altceva decât
o pipetă
cu care acesta își introduce nuanță
printre prelungirile neuronale
căci ce sunt eu, dragă muzo,
sau cum îmi strălucesc poemele
în întuneric

îmbrăcată în versuri rătăcesc
din cuib în cuib în căutarea
ta
căci n-ai de gând să te arăți la brațul paharului de vin
sau al ceștii de cafea, dragă muzo,
ce nu știi tu e că paharul este gol de ceva timp
iar cafeaua se găsește doar întru
poet

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi fi

Știu că va fi, va fi o zi
când printre stele voi pluti,
căci voi zbura atât de sus
încât al Soarelui apus
nu-l voi zări.

Iar când, din nou, va răsări,
voi veți avea o nouă zi
în care mi-ar plăcea nespus
în ea, fiu și eu inclus
prin poezii.

Voi fi cu voi când veți citi
și, chiar de nu veți auzi,
voi mulțumi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Arcadia durerii

Îți
storc
întunericul
din
haine

Iubito

Iar
tu
împingi
noaptea
sus

Mai
sus

Printre
nori
de
cuvinte

O
ce
firmament
fierbinte

poezie de din Interludiu (18 februarie 2009)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Transfigurare

Pe aripi străvezii de zbor
Spre-nalt tu te ridici ușor
Mai sus, mai sus s-atingi un nor
Iar de banal să nu simți dor.

Arunci privirea-ncet în jos
Și vezi tot ce-ai lăsat în urmă,
Iar peste-o mare de-amintiri
Se-așterne acum un strat de brumă.

În zborul tău înalt spre cer
Pe ochi îti cade-un văl de ceață,
Iar amintirile îți pier
Lăsându-ți trupul fără viață.

Dar uite ai zburat prea sus,
Mai sus de-atât nu se mai poate
Oare acuma n-ai ajuns
Mult prea aproape chiar de moarte?

E mult prea greu rămâi sus,
Când viața-ntreagă ți-e departe
Te afli între poli opuși
Pășești spre viață sau spre moarte?

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Teodora TodeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

De plictiseală...

Sunt plictisită ca un strugur copt
ce stă nepăsător cu bobu-n frunză
și-așteaptă slujba de la ora opt
ca dintele ce mușcă-ncet din buză
Sunt plictisită fără fel de fel
de gânduri care vin fără să vină
ca un firav răsad de pătrunjel
ce face plajă-n propria grădină
Sunt plictisită ca un ceas de ceas
ca un volum de-al meu de poezie
pe raftul cinci din sașe bun rămas
atât c-a fost din ce n-a fost fie
Sunt plictisită ca o întâmplare
aproape vis aproape consumată
ca un bagaj uitat în baia mare
când baia mică este ocupată
Sunt plictisită ca un mărăcine
cu acu-n sus răpus de toropeală
iar dacă-ți scriu și mă gândesc la tine
e doar cât să nu mor de plictiseală

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legea lui Arhimede: un corp scufundat într-un fluid este împins de jos în sus, cu o forță egală cu greutatea volumului de fluid dislocat de către corp

Doar femeia e de vină,
Căci se bucură nespus
Când puternic, în piscină,
Forța o împinge-n sus.

epigramă de
Adăugat de Valentin DavidSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mihai Leonte

Ridens moriar

Chiar de va trebui să plâng
Nu cred ca voi putea s-o fac
va stăpâni un tainic gând
Și cred, va trebui să tac.

Mormântul rece, nicidecum
Nu mă va face să mă sperii
Aș vrea merg pe același drum,
Prin Infern cu Dante Alighieri.

Nu. Nu-mi trebuie mie paradis
Tărâm incert de false plăsmuiri
În care mă voi pierde, am zis,
Să-mi fac tot felul de închipuiri.

Când va trebui să cobor în criptă
Tu, -mi stai aproape lângă sicriu
nu te lași de durere înfrântă
Căci vreau optimistă te știu.

Să fii atentă la a feței mimă,
Vei observa că zâmbetul înflorește
Iar când vor cădea bulgării de țărână
Sufletu-mi în juru-ți trăiește.

Pe mormânt drept epitaf,
Vreau versuri amestecate, volume
Învechite, roase de vreme și praf
simt mereu că sunt pe lume.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Veronicăi mele

O cafea lungă, Veronica
și hai colorăm amintiri în groapa asta din asfalt

mă simt ca-ntr-un vernisaj pe care
nimeni nu-l cunoaște deși toți trecem zilnic
pe lângă/pe sub/prin el

ochii tăi se cristalizează în cana
pe care o săruți cu patimă
iar apoi lași le privesc verdele
care ne este comun

nici Van Gogh n-ar fi putut picta
iazurile distilate peste care clipești

cafeaua e pe terminate
tu privești în gol în continuare
în timp ce șuvițele luminoase ți se răsfrâng pe obraji
și-mi închipui iarîn cerul gurii tale crește hyperion
nu-i așa că-mi vei citi poemele tale, Veronica?
nu mă înveți și pe mine pictez diminețile circulare
în vitrină
în oglindă
nu-i așa că plimbi ținându-mă de mână
prin livada ta de portocali
și că hyperion va plânge
dacă te voi rupe și te voi
purta în pălărie?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Litigiu

Nu-i sunt datoare vieții! Ea îmi este,
Căci m-a târât în lumea asta rea,
Când condamnările nu sunt oneste
Îmi cere țin fruntea sus spre ea,

Eu aș împinge-o-ncolo cu piciorul
Și mi-aș vedea de drum altundeva,
Căci nu-i cum să o iei cu binișorul,
Mai rău decât mi-a dat, ce-mi poate da?

Nu-i sunt datoare vieții; ea îmi este,
Spre mine-ndreaptă pumnul ei calic,
Încearcă și iubirea -mi conteste,
Iar trupul meu e pentru ea nimic.

De-aceea am tristețea ca redută
Și dragostea din versuri absolută.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atingeri

Ating vârful degetelor tale
Și simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.

Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoția vinovată,
Iar palma mea și palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.

Nu pot te privesc mai mult de-atât
Și nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu ești precum sunt eu,
Tu ești căldura, ești sângele din mine.

Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu ești Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.

poezie de din Viața printre moarte (16 aprilie 2000)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atingeri

Ating vârful degetelor tale
Și simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.

Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoția vinovată,
Iar palma mea și palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.

Nu pot te privesc mai mult de-atât
Și nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu ești precum sunt eu,
Tu ești căldura, ești sângele din mine.

Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu ești Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.

poezie de
Adăugat de Carmen ComloșanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nebuniile din gând

Prinse de furtuna nopții zilele ce mi-au rămas,
Sunt cu toate bântuite de un val fără de glas,
Valul nopților de vară curge foarte amăgit
De privirea ta fugară care iarăși a rănit.

Sus pe cerul plin de nuferi plouă foarte liniștit,
Împăcat cu ce se duce încerc somnul odihnit,
Dar nu vine să coboare peste trupul obosit
Ce îl port din primăvară, de acum îmbătrânit.

Prinse de furtuna nopții gândurile trec, revin,
Ochii de-i închid cu-aduceri, doar cu noi când ne iubim,
Îi deschid fugă somnul, visul său clocotitor,
Scrie drama pe hârtie, cu final răscolitor.

Caut în mine printre pagini, filele scrise de noi,
Sunt frumoase dar au tragic, prins pe undeva de foi
Și când slova recitită îmi pătrunde trupul meu,
Sunt o ființă prea rănită și fac pașii grei cu greu.

Caut luna pe fereastră, raza ei nu o mai văd,
Sunt ca norul care poartă fulgere făcând prăpăd,
Mă lovesc iarăși pe mine, eu le-arunc, ele prind,
Simt arsurile nebune, nebuniile din gând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Din ce cauză lemnul coniferelor are o duritate mai mică decât lemnul celorlalți arbori? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!