Îndemnurile Duhului

Trăiţi ca fii răscumpăraţi
Din traiul plin de îngâmfare
Şi niciodată nu uitaţi
C-aveţi în Paradis intrare.

Nicicând nu vă lăsaţi răpuşi
De standardul propus de lume
Trataţi pe cei ce-au fost excluşi
Când propagat-au sfântu-I Nume.

Primiţi în casă pe sărmani
Şi daţi-le Cuvânt şi pâine
Iar de-au nevoie şi de bani
Nu amânaţi de azi pe mâine.

Un crez format lângă Păstor
Hrăniţi-l zilnic, cu-ndrăzneală,
S-ajungă în ceresc Decor,
Să fie tare-n orice boală.

V-am îndemnat şi vă îndemn
Să nu slăbiţi în pasiune
Iar când de Sus primiţi un semn
Din el să faceţi misiune.

Veţi mai gusta dezamăgiri
În pământeasca drumeţie
De-aceea înălţaţi priviri
Spre Plaiul plin de măreţie.

Primind un sfat cu sursa-n Rai
Pe cale va spori elanul
De-i iarnă sau de-i luna Mai
Vedea-veţi Slava şi Limanul.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (15 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aşteptarea-i lungă...

Poate gândiţi, atunci când aşteptarea-i lungă,
Că duşmanul poate veni să vă străpungă
Dar nu uitaţi că planul divin se împlineşte
Că-n ceasul hărăzit ajutorul potrivit soseşte.

Frământat e sufletul – se vede pe faţă
Iar înaintea voastră vedeţi numai ceaţă
Dar ştiţi ce urmează după ploaia cea densă:
Un soare ce-aduce o strălucire imensă.

Încrederea din voi n-o lăsaţi să se stingă
Atunci când întristarea vine să vă atingă
Răspuns favorabil, bine-nţeles, veţi primi
Puteţi liniştiţi umbla, puteţi liniştiţi dormi.

Nu daţi ocazie celui rău să celebreze,
Să vadă că nădejdea-n voi poate să-nceteze
Priviţi chiar acum la experienţe din trecut
Când dorul vostru-aprins a fost satisfăcut.

V-a dezamăgit Stăpânul vostru vreodată
Când problema a fost minoră sau complicată?
Aţi văzut intervenţia Lui miraculoasă
Şi-aţi constatat că El, niciodată, nu vă lasă.

Uneori aşteptarea pare că-i întârziere
Sau gândiţi că Cerul vrea să păstreze tăcere
O, înlăturaţi ezitarea din inima voastră
Căci veţi gusta minunea şi rezolvarea măiastră.

Când taina răbdării dispare şi nu mai e pace,
Cânt tot ce-aţi realizat parcă se desface
Vedea-veţi lumina ce la orizont apare
Şi-atunci veţi înţelege ce-nseamnă aşteptare.

Poate vă-ntrebaţi de ce nu răspunde Dumnezeu
Când aveţi atâta nevoie de El pe traseu
Dar El, chiar acum, lucrează să fie-mplinire
Să nu vă-ndoiţi, nicicând, de sfânta-i iubire.

Nu-n zadar înălţaţi mâini curate spre Paradis,
Nu-n zadar parcurgeţi, în Carte, tot ce e scris
Toate stările doar spre încredinţare converg:
Că binecuvântări de sus, nicicând, nu se şterg.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primiţi cu uratul...

Copii sărmani primiţi în tindă
Cum este datina la noi
Azi vin cu câte o colindă...
Şi mi te (f)ură mai apoi!

epigramă de Gheorghe Gurău (1 decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă neîmpărţită

Niciodată nu priveşte şi spre glie şi spre Slavă
Inima neîmpărţită nu va deveni epavă
Ţinta ei nu e tenebra ce se-aşterne-n locuri joase
Ci în zări nemărginite din ţinuturi luminoase.

Nu ia apă din izvoare tulburate de noroaie
Şi nu se adăposteşte într-un cort clădit din paie
Iar când vine vreun necaz nu se duce-n altă parte
Unde-ar fi manifestarea, grea, a stărilor deşarte.

La propunerea lansată să mai guste elixirul
(Când cu multă eleganţă i s-a arătat potirul)
Fermitatea nu-i slăbeşte, nu se lasă înşelată,
De la lume nu acceptă niciun sfat şi nicio plată.

Fiinţa-n care locuieşte credincioasă se numeşte
Inima neîmpărţită şi-n necazuri mulţumeşte
Iar când sare-n ajutor o face cu pasiune
Nu se trage înapoi de la cânt şi rugăciune.

Poartă marea greutate fără murmur sau cârtire
E cuprinsă de-atmosfera care vine din iubire
Nu e amalgam în ea: şi vacarm şi armonie
Dă balsam vindicator celor plini de agonie.

Dovedit-au şi martirii, dovedit-au şi profeţii
Inima neâmpărţită nu doreşte epoleţii
Slujba ei e altruistă, hotărârea ei e clară
În adâncuri cu himere niciodată nu coboară.

S-a format în sânul ei mediul cald, plin de lumină
Vrea să fie împăcată, vrea ca Fiul să revină
Dedicarea şi-o menţine doar mergând cu El pe cale
Ca să fie împreună şi în sferele astrale.

Tot aşa să fii în viaţă: curajoasă, temerară
Ca să poţi să-nfrunţi oştirea care vine din afară
Şi, păstrând ce ai primit când ai acceptat lucrarea,
Să priveşti în consternare şi sosirea şi intrarea.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (4 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E plin sătucul... plin de dor

E plin sătucul de cărări,
De uliţe şi doar un drum
Pavat şi ăla de plecări
Că de venit, e gol oricum...

La câte-o curte stând comod
Mai cârâie vreo doua cloşti,
E plin sătucu-n pomi de rod
Dar să-i culeagă, stau de proşti...

Mai sunt pătuluri de ştiuleţi,
Ici colo gardu' ţine-un ţol,
Iar cioatele mai fac bureţi,
Sătucu-i plin, păcat că-i gol...

Sunt guri de lut ce-şi cată foc
Să-i fie-aprins de un vlăstar,
Şi bătături cu dor de joc,
Un dor de plin, un dor amar...

E plin sătucul de uitaţi
La grobişte pe deal în sus,
Iar cei ce-au mai rămas purtaţi
Te uiţi la ei că-n zori mai nu-s...

Cei de curând plecat-au toţi
În a streinilor priviri,
De unde alţii să mai scoţi?
E plin sătucul de-amintiri...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurajări electorale

Când staţi bolnavi, flămânzi şi n-aveţi pâine,
Când duceţi traiul greu de azi pe mâine,
Când îngheţaţi de frig şi moartea vine,
Nu uitaţi dragii mei, să trăiţi bine!

epigramă de Valeria Moroşan (martie 2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi azi Tâmplarul şlefuieşte...

Şi azi Tâmplarul şlefuieşte
Persoane care nu mai plâng
Când făr'delegea se-nmulţeşte,
Şi când făţarnicii înving.

Îl vede pe acela care
Se roagă doar de sărbători
Şi-i dă divină vindecare
Să guste iar cereşti fiori.

Rindeaua Lui e ascuţită
Pătrunde-n cuget şi-n simţiri
Şi într-o inimă-mpărţită
Creează dor şi mulţumiri.

Când e chemat de o fiinţă
Ce a căzut în drum spre Rai
Îi dă deplină biruinţă,
O scoate din tufiş cu scai.

Vedem cum, zilnic, modelează
Dorinţele ce cresc în noi
S-avem o conştiinţă trează,
Să-nvingem chinuri şi nevoi.

Doar o atingere cu mâna
Transmite-n noi un calm ceresc
Când nu putem vedea Lumina
Deschide ochiul sufletesc...

Mustrarea Lui ne-mbărbătează
C-aşa duios e-al Lui cuvânt
Când sufletul se-ngrijorează
Îl redresează cu un cânt.

Şi azi Tâmplarul şlefuieşte
Un crez zdrobit de vântul greu
Cu hărnicie El munceşte
Să fim uniţi cu Dumnezeu.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Tine vrem să-ncepem anul...

Cu Tine vrem să-ncepem anul
C-aşa-n credinţă fi-vom tari
Şi-aşa poate spori elanul
Să fim în lupte temerari.

Privind ‘napoi cu nostalgie
Azi recunoaştem c-ai condus
Tot traiul nostru-n pribegie
Spre lumea fără de apus.

Ne stă ‘nainte şi-ncercarea
Dar şi-ajutoru-Ţi preţios
Vrem să sporească-ncredinţarea
Când drumu-ngust e mai pietros.

Pornind pe calea-ntortocheată,
Prin labirinturi reci şi lungi
Pe cei din infernala ceată
Pe toţi... pe toţi o să-i alungi.

O, nu lăsa să se strecoare
Perfizii stropi cu ezitări
Spre-a fi uniţi cu o splendoare
Ce-i dincolo de-albastre zări.

Păşim spre viitoarea lume
Călăuziţi de Raza Ta
Rosti-vom des slăvitu-Ţi nume,
Lângă Cuvântul Tău vom sta.

Nevoi, ofense, suferinţe
Le depăşim când mergi cu noi
Când vin, Isuse, neputinţe
Ne dai putere de eroi.

Să-ncepem zilele cu Tine
Şi anii toţi câţi ne sunt daţi
E modul de-a putea menţine
Un dor de-a fi încununaţi.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculaţi-vă de tineri

Sculaţi-vă de tineri spre Slava Viitoare,
Veniţi lângă Izvorul Etern şi vă spălaţi,
Vă răcoriţi obrajii de febră trecătoare.
Vă-nseninaţi privirea spre calea ce o luaţi.

Lăsaţi dormind ispita în putrede culcuşuri,
Desprinşi tăcut uitaţi-o silind către 'nălţimi,
Mai larg vă va fi cerul cu fiece urcuşuri
Şi-n calea luminoasă urma-vă-vor mulţimi.

Nu regretaţi nici una din cele părăsite,
Şi nu râvniţi nici una din cele ce-ntâlniţi,
Când sufletul vi-l umplu doar cele strălucite
Veţi însemna cu soare momentul ce-l trăiţi.

Uitaţi ce sunteţi astăzi, gândiţi ce veţi ajunge
La capătul credinţei sfârşite curajos,
Când cea din urmă noapte spre Slavă-o veţi străpunge
Ajunşi pe neaşteptate în faţa lui Hristos.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost cândva

Au fost cândva zile de mai,
Au fost cândva zile de vis,
Când lângă mine erai
Şi trăiam ca-n paradis.

Multe-au fost, azi nu mai sunt.
Au fost luate de vânt.
S-a dus vremea când erai
Pentru mine colţ de rai.

Din când în când îmi amintesc,
Aş vrea din nou ca să trăiesc
O zi fumoasă de mai,
Tu alături, să-mi fii rai.

poezie de Dumitru Delcă (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Bine, Luci, poţi verifica; şi să nu te gândeşti să faci economii, doar nu voi veţi plăti, din buzunarul vostru.
Lucian: Acum am avea cu ce...
Traian: Ah, să ştii că toate sumele primite de voi acum, adunate laolaltă, nu v-ar ajunge nici pentru a acoperi cheltuielile acestui an.
Alex: Deci, nu suntem chiar aşa de bogaţi.
Traian: Nu, dar la întoarcere veţi fi. Aveţi vreo nelămurire în legătură cu banii ce vă vor fi livraţi în conturile deschise pe numele vostru, începând din ianuarie 2086?
Alex: Nu chiar; dar dacă nu vom reuşi să-i cheltuim pe aceştia primiţi acum, i-am putea depune noi în bancă, înainte de plecare?
Traian: Desigur, faceţi ce vreţi cu ei, doar sunt ai voştri, iar pentru misiune, repet, nu veţi cheltui nimic din aceşti bani.
Nistor: Mamăăă, ce de dulciuri o să-mi cumpăr din banii ăştia!
Traian: Măi, nu te-aş sfătui să-ţi foloseşti toţi banii primiţi doar în acest scop!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din puţul plin cu spaime

Cu toţii am vrut să fie bine
Şi să ieşim din hău
Şi să avem mai multă pâine,
Dar azi e mult mai rău.

Din puţul plin cu spaime
Am nimerit în lac,
Copiii azi de foame
Inspiră aurolac.

Ei dorm cu şobolanii,
Murdari şi-mbătrâniţi,
Pe domnii mari doar banii
Îi preocupă. Să fie verzi şi mulţi!

Şi nicidecum nevoile
Ce ne încorsetează,
Dac-or să vină ploile
Ori de se-nsămânţează.
.......................................
Sau dacă ţara-n timp se va menţine
Rotundă şi-aburindă ca o pâine.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesteacănul de lângă râu

Mesteacănul de lângă râu
Îmi ţine sentimente-n frâu,
La el vin seara să cer sfat
De mă iubeşti sau m-ai uitat.

Din frunze fremăta frecvent,
Când tu veneai păream absent,
Zvâcnea zălud inima în piept,
Speranţe dându-mi să te-aştept.

Veneau cascadă veşti spre noi,
Poveşti iscate de-amândoi,
Împreunaţi sau separaţi
Dar nicidecum uitării daţi.

Încolăciţi eram, cumva,
Ca pe mesteacăn iedera,
Un cuplu demn cum altul nu-i:
Bărbatul cu perechea lui.

Frunzişul fremăta firesc
Să te cuprind când te iubesc,
Iar când veni-vei tot mereu,
Mesteacănul să fiu chiar eu.

Iar Cel de Sus ne-o da un semn
Să fie dragostei îndemn:
Pe veci să fim nedespărţiţi,
De iederă încolăciţi.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă sunt Pâinea Vieţii

Plin de-o-naltă-nţelepciune
Domnul Isus ne-a vorbit
Eu nu sunt din astă lume
Şi la voi dar am venit

Căci Eu sunt Lumina lumii
Pâinea Vieţii încă sunt
Lăsaţi căile deşărtăciunii
Şi primiţi al Meu Cuvânt

O veniţi acum la Mine
Viaţa veşnică s-aveţi
Căile de soare pline
Ucenici să-mi rămâneţi

Ţineţi viu dar legătura
Cu Tatăl ce v-a creat
Trăind harul şi Scriptura
Toţi cu sufletul curat

Jugul Meu voi să-l luaţi
Şi sarcina Mea că e uşoară
Sfinţenia o-nvăţaţi
În lumea ce vă-nconjoară

Fiţi lumină din Lumină
Ascultând de Dumnezeu
C-o viaţă fără vină
Împletind Cuvântul Său

Domnul Isus ne-a-nvăţat
Noi viaţa s-o trăim
Şi Lumina Lui ne-a dat
Numele să i-l slăvim

Eu sunt Calea şi Viaţa
Uşa oilor Eu sunt
O spălaţi-vă azi faţa
În lumină şi-n Cuvânt

Oameni ai neprihănirii
De azi toţi să deveniţi
Pe cărarea nemuririi
Viaţa sfântă s-o trăiţi

Lumea o abandonaţi
Şi trăiţi Sfânta Scriptură
Să fiţi toţi surori şi fraţi
Dup-a Mea învăţătură

Împletiţi-vă-n iubire
Să creşteţi în sfinţenie
Lăsând vechea voastră fire
Ceru-al vostru ca să fie

Tatăl Sfânt dar vă iubeşte
Şi vă vrea să fiţi Lui
El pe braţe vă primeşte
În puterea harului

O veniţi dar în lumină
Viaţa sfântă s-o primiţi
Până-n patria Divină
Pentru El dar să trăiţi

Şi Tatăl va răsplăti
Pe oricine îl ascultă
La Sine vă va primi
Sus în Patria Lui Sfântă
12-11-2021 M.

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Şoapte de gând
Te- mbată pe rând,
Poveşti...,
De ieri şi de mâine
De- acolo şi de-atunci.
O zi e, mereu!

Azi poartă, pe rând,
Şapte nume venite din gând.
De nu-i azi, e visare.
De-i ieri, ori de-i mâine,
Şoapte de gând
Te-mbată pe rând.
Nu-i zi ca azi.
Tu eşti, azi.

Rămâi ca acum,
În acum- ul lui azi.
Ca azi nu va mai fi un alt azi,
Ca azi nu va mai fi un alt tu,
Ca să fii.

Azi pierdut în ieri, ori în mâine,
Şoapte de gând
Te- mbată pe rând,
Eşti gând,
Ori aici şi acum
E doar azi.
Rămâi tăcut ca ziua de azi.

poezie de Florin Dragoş Minculescu din Cine nu Eşti (2016)
Adăugat de Florin Dragos Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirilor

Privesc la tine, mire-ales.
Şi cred că ştii, onoare ai:
Să fii asemeni lui Isus,
Miresei dragoste să dai!

Nu obligaţie, corvoadă.
Ci sărbătoare şi cadou...
Iubire ce mereu abundă,
Un cântec despre Dumnezeu!

Şi orice gând, orice simţire,
În zâmbet tu să converteşti.
Şi norii ce vor fi în viaţă,
Prin glasul tău să risipeşti!

Şi tu, mireasă, eşti gătită,
Cununa mirelui să fii...
Şi respectându-l bucuroasă,
Să-l porţi cu drag spre veşnicii!

Un mic secret, în pragul casei,
L-am auzit din cei bătrâni:
Iubirea creşte, de-i udată,
Doar prin cuvânt şi rugăciuni!

Şi niciodată să nu fie,
Uitată clipa la altar...
Iubirea voastră fie vie,
împrospătată iar şi iar!

poezie de Cristinel Agape
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-ne, Părinte!

Trezeşte-ne, Părinte, spre creştinism activ
Să fie rod bogat pe sfintele ogoare,
Să vadă cei din jur şi actul milostiv
Şi noi manifestări sublime, uimitoare.

Trezeşte-ne din starea ce naşte plictiseli
Să ardă-n noi, întruna, scânteia pasiunii
În sanctuar să fie ardoare, nu răceli
Mai mult să activăm puterea rugăciunii.

Treptat s-a-nscăunat în noi o nepăsare
E-un adevăr ce doare: rutina ne-a învins
Puternici nu suntem când vine vreo-ncercare
Iar sârguinţa-n muncă aproape că s-a stins.

Ne duce iar gândirea la vremi de-odinioară
Când dragostea fierbinte pe toţi ne încălzea,
Când persista în noi un gust de primăvară
Dar azi cu greu vedem luminile din Stea.

A noastră este vina, al nostru e păcatul
Lăsat-am să pătrundă străinul, noul val
De-aceea către Rai e chinuit urcatul
De parcă e în ceaţă supremul ideal.

Mai adă deşteptarea, mai ad-o înc-odată
Să nu ne cucerească o noapte de coşmar,
Să fie vindecată umblarea şchiopătată,
Din nou să fim dotaţi cu duh vizionar.

Mai scutură-ne, Doamne, de crezi că e nevoie
Să fie părtăşia vibrantă, cu mult zel
Să ascultăm de Tine cum ascultat-a Noe
Să mergem fredonând spre veşnicul Betel.

poezie de George Cornici (31 octombrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cosmetizare vrea Isus...

Nu cosmetizare vrea Isus
Ci o schimbare sinceră, reală
Când greşim să ne căim nespus
C-aşa am învăţat în sfânta Şcoală.

Nu lacrimi de crocodil vrea El
Da, acestea nu-L impresionează
Când un creştin e numai căldicel
Eşecuri multe el înregistrează.

Cu vorbe dulci şi inimă haină
În faţa Lui nu vom putea să stăm
Şi nici nu vom putea servi din Cină
Şi nu vom fi în stare să luptăm.

Ne cerem iertare doar de pe buze?
E gestul distrugătoarei ipocrizii
În loc de regrete venim cu scuze?
Ce-avem uscat, nicicând, nu va-nverzi.

Nu cu retuşări se vindecă rana
E nevoie de medicament potrivit
Sunt pilde cei ce-au îndurat prigoana
Peste rugină, nicicând, n-au vopsit.

Rostind "Doamne, Doamne" fără un crez
E doar spoială, nu un act divin
Degeaba am intrat în apa de botez
De nu ne pasă de veşnicul destin.

De-i sărbătoarea doar la suprafaţă
Fără să pătrundă în suflet şi în gând
Nu vom putea privi sublima Faţă,
Nu vom auzi cor ceresc cântând.

Nu cosmetizare vrea Isus
Ci o slujire în zel înveşmântată
Cel consacrat în Cer nu e intrus
Ci e participant la masa-mbelşugată.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (21 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te văd mai fericit

Te văd mai fericit, mai optimist
Înseamnă c-ai primit Cuvântul
Erai pe panta spre ţinutul trist
Dar de-azi spre Rai îţi e avântul.

Îţi văd doar zâmbete-n priviri
Iar graiul tău acum e dulce
Ţi-e gându-acum spre împliniri,
Spre tot ce Fiu-ţi poate-aduce.

Te văd mai plin de tinereţe
Eşti gata s-ajuţi unde-s nevoi
Surâsu-ţi e-n stare să dezgheţe
Lăuntru-ngreunat de lut şi sloi.

Te văd îndrăgostit de lucru-n vie,
De tot ce-L onorează pe-Adonai
Şi-atunci când ai compus o melodie
Ai scris-o îmbrăcat în albul strai.

Aşa te văd, aşa o să te vadă
Toţi ce lucrează, harnici, pe ogor
Pe mulţi îi vei ghida să creadă
Că Fiul păcii-i cel mai bun păstor.

Te văd mai optimist, mai fericit
Înseamnă că păstrezi solia
Cu care Cerul te-a învrednicit
Să-i promovezi mesajul, temelia.

poezie de George Cornici (9 august 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprema protecţie

Suprema protecţie vine de sus
În altă parte n-o căutaţi!
Amintiţi-vă ce Tatăl v-a spus
Niciodată El nu v-a exclus
În suflet, mereu, să-L purtaţi.

În orice zi ajutor aţi primit
‘Nălţaţi glorii cu multă ardoare
Când L-aţi chemat nu a glumit
Ci aţi cunoscut şi aţi simţit
C-aduce, oricând, uşurare.

Primejdii vin c-aşa e aici
Dar, sub aripa Lui vă păstrează
De vin îngrijorări mari sau mici
Sau sentimente izvorâte din frici
Gusta-veţi din părinteasca-I pază.

Priviţi în urmă: ce constataţi?
Nu v-a dezamăgit niciodată
Faptul acesta să nu-l uitaţi
În zbucium adânc, voioşi, să cântaţi:
Ce mare eşti Stăpâne, Tată!"

Prin lungi labirinturi trecând iar
Avântul din voi să nu dispară
Veţi vedea clar cum stele apar
Să vă ghideze spre cerescul Hotar
Unde-ntotdeauna e primăvară.

Furtuni vor veni să lovească în vas,
Să-l ducă-n adânc, să-l distrugă
Dar El a spus: "Eu nu vă las
Veghez orice gest şi-orice pas
Ascult cu atenţie orice rugă."

Din nou uriaşi declanşa-vor război
Fiind siguri că vă doboară
Dar şi-atunci Stăpânu-i cu voi
Să vă îndrume spre viaţa de-apoi
Triumfuri din Rai, mereu, se coboară.

Suprema protecţie e darul ceresc
Îşi are izvorul în iubirea-I sublimă
Făgăduinţele Lui, deplin, se-mplinesc
C-aşa, negreşit, speranţele cresc
Şi spre Ţara promisă v-animă.

poezie de George Cornici (15 mai 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spînzuraţi-l de-i mişel

Spînzuraţi-l, de-i mişel,
De-i nebun, la gard cu el;
De-i ciocoi cu fumuri,
Daţi-l celor lui de-un fel:
Cînilor din drumuri

Ce vă doare cui i-aţi spus?
Pentru cine-aţi tot adus
Smirna şi tămîia?
Latini jos şi lifte sus,
Iar în vîrf momîia

Buni or răi, romîni suntem,
Romînesc pămîntu-l vrem,
Romînească ţara.
Noi ne suferim ce-avem,
Noi purtăm ocară.

Cui nu-i place-aşa cum vrem
Ducă-se la dracul.
Ai venit la noi golan
Fără ţară, far-un ban,
Fără neam şi nume,
Şi-astăzi, cîne, al meu duşman,
Vreai s-orbeşti o lume

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!