Mesteacănul de lângă râu

Mesteacănul de lângă râu
Îmi ţine sentimente-n frâu,
La el vin seara să cer sfat
De mă iubeşti sau m-ai uitat.

Din frunze fremăta frecvent,
Când tu veneai păream absent,
Zvâcnea zălud inima în piept,
Speranţe dându-mi să te-aştept.

Veneau cascadă veşti spre noi,
Poveşti iscate de-amândoi,
Împreunaţi sau separaţi
Dar nicidecum uitării daţi.

Încolăciţi eram, cumva,
Ca pe mesteacăn iedera,
Un cuplu demn cum altul nu-i:
Bărbatul cu perechea lui.

Frunzişul fremăta firesc
Să te cuprind când te iubesc,
Iar când veni-vei tot mereu,
Mesteacănul să fiu chiar eu.

Iar Cel de Sus ne-o da un semn
Să fie dragostei îndemn:
Pe veci să fim nedespărţiţi,
De iederă încolăciţi.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesteacănul

Mesteacănul de lângă pod
Nu făcea fructe, nu da rod,
Dar farmecul şi vârsta lui
Stârneau mândria satului.

Nu ducea lipsă de nimic,
Era voinicul pe colnic,
Avea prieteni credincioşi
Tineri destoinici, inimoşi.

La el veneau, se sfătuiau,
Decizii straşnice luau,
Era cu ei faptă şi gând,
Îi ajuta doar fremătând.

Dar uite că s-a întâmplat,
Voinicii au plecat din sat,
Muncesc acum tărâm străin,
Lăsând acasă vai şi chin.

Mesteacănul e-n freamăt iar,
Dar plânsul nu-i va fi-n zadar,
Îmbătrâniţi vin înapoi
Şi vor găsi mesteceni noi.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din ochii tăi

Lumini se scaldă-n ochii tăi,
de rugă licărind văpăi,
fermecător ca un pelin,
deşertăciunii nu mă-nchin.
Străfulgerat de murmur cald,
mă dărui şoaptelor ce ard
şi mă topesc de dorul tău
că te sărut în gând mereu.
Cu versuri limpezi ce creez,
fie sunt treaz, fie visez,
mă simt din nou îndrăgostit
însemn că arta n-a murit,
iar dacă-n amforă croim,
speranţe noi desăvârşim
ca zvon al revenirii semn
precum e viaţa ca îndemn.
Căldura-ţi lângă mine-o am,
cum frunzele stau prinse-n ram
bătute când un aspru vânt
le-ar vrea căzute la pământ,
m-ai coborât, m-ai ridicat
dar nu am săvârşit păcat,
m-ai ridicat, m-ai coborât,
nicicum noi doi nu ne-am urât,
tu mă alungi, tot tu mă chemi,
când nu mă-ntorc, tot tu te temi,
tot tu mă chemi când mă alungi
că ţi se par zilele lungi,
cum sigur sunt că-n tot ce simt,
nu are rost ca să te mint,
din gură vorbele-mi lipsesc,
cu inima le ostoiesc.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Bucureştiului

Când seara se lasă peste Bucureşti
Tu iar te plimbi c-o sticlă de vin
Un dor nebun te loveşte-n plin
Şi pe străzile lăturalnice rătăceşti.

Mintea-ţi zboară la tot ce iubeşti
Şi te cuprinde un imens suspin
Când seara se lasă peste Bucureşti
Tu iar te plimbi c-o sticlă de vin.

Şi-ai uitat cum e din inimă să zâmbeşti
De când acum îi eşti ca un străin,
Iar sufletul ţi-a devenit amar ca un pelin
Şi plângi, la ea mereu te gândeşti
Când seara se lasă peste Bucureşti.

rondel de Alina-Georgiana Drosu (4 iunie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară in mesteceni

E primăvară in mesteceni
E aprilie iară.
Mesteacănul, iubirii noastre, e aici, aproape
Mergem spre El, ii vorbim printre frunze,
Spunându-i bucuria si necazul..
El ne vede, îl cuprindem în mângâieri rotite
Suntem iar impreună.
Magie curată.
Pe loc mă transformă.
Imi spune parcă,
,, v-am asteptat cuminte aici pe deal de munte,,
Si vântul, da vântul, creează muzica, simfonia
Mesteacănul ştie, e primăvară în noi.
Şi-mi spune
,, Am riduri şi bube pe mine, usor trecatoare
Dar albul cel Alb, e pura energie
Iubită de voi, romanticii mei.
Aici, te astept pe tine, pe El...,,
Mângâietoarea frunză am prins-o -n palme,
e -o inimă parcă, tresare in tic-tac.
Fiorul cel il dă, e-o dragoste ascunsă.
,,... vă astept si la anul, mai trupes, mai domn,,
Invată din toate, tu omule iubit
E simfonia primăverii, prin frunze de mesteacăn
Si o iubire ascunsă in sufletul -copil

poezie de Maria Bem
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Februarie

În ianuarie să ne dorim,
Să ne-apropiem, să ne-ncălzim,
Să mă topesc când îmi zâmbeşti,
Să şti de ce mă-nebuneşti,
Să ai habar de tot ce simt
Şi să şti că nu te mint.
Dar nu-i ianuarie să te-ncălzesc,
E februarie... te iubesc.

În martie să înflorim,
Să admirăm şi să vorbim,
Să te ating, să-mi dai fiori,
Să mă simt cu capu-n nori,
Să te sărut, să mă adori,
Să te-mpodobesc cu flori.
Dar nu-i martie să-mi doresc,
E februarie... te iubesc.

În aprilie să glumim,
Cuvinte dulci să ne şoptim,
Să-ţi fac pe plac, să te sarut,
Să ai mereu tot ce-i plăcut,
Să spunem tot, să povestim,
Să fim cum vrem doar noi să fim.
Dar nu-i aprilie să glumesc,
E februarie... te iubesc.

În luna mai ne relaxăm,
Ne plimbăm, ne alintăm,
Ne remarcăm când lumea-i verde
Ca fiind cei doi ce nu ştiu pierde.
Strălucim spre-a lor uimire,
Ne remarcăm doar prin iubire.
Dar nu e mai să strălucesc,
E februarie... te iubesc.

În iunie să plănuim,
Ne hotărâm, atent gândim,
Doar doi... doar noi, în orice zi,
Să fim mereu doar doi copii,
Lăsăm in urmă ce-i la liceu,
Să fim doar noi, din nou, mereu.
Dar nu-i iunie să plănuiesc,
E februarie... te iubesc.

În iulie să călătorim,
Să vizităm, sărbătorim,
Să fim şi-atunci noi împreună
În cea mai călduroasă lună,
Atunci când este ziua mea
Să fiu încă-n viaţa ta.
Dar nu-i iulie să-mplinesc,
E februarie... te iubesc.

În august vom continua,
Eu al tău şi tu a mea,
Să te ascult, să îmi vorbeşti,
Să mă topesc când mă priveşti,
Să ştiu când tu eşti mulţumită,
Să ştiu când tu eşti fericită.
Dar nu-i august să mă-ncalzesc,
E februarie... te iubesc.

În septembrie admirăm,
Se răceşte, ne-mbrăcăm,
Atunci au loc multe schimbări,
Dar doar în jur, cu aşteptări,
Căci chiar de e un alt decor
Noi ne iubim neschimbător.
Dar nu-i septembrie să ruginesc,
E februarie... te iubesc.

În octombrie ne-mpărţim,
S-avem şi-atunci când n-o să fim,
Facem schimb de-o jumătate
Şi ascultăm, în piept, cum bate,
Să te simt, să ştiu ce zici
Chiar şi când nu eşti aici.
Dar nu-i octombrie să -ţi lipsesc,
E februarie... te iubesc.

În noiembrie aşteptăm,
Ne pregătim, ne bucurăm,
Aşteptăm să treacă luna,
Să fie ziua noastră-ntr-una,
Ne sărutăm, mai şi vorbim,
De prima zi să ne-amintim.
Dar nu-i noiembrie să retrăiesc,
E februarie... te iubesc.

În decembrie să cântăm,
Să te alint, să colindăm,
Să îţi fac un dar frumos
Să şti că sunt şi inimos,
Să aşteptăm doar împreună
Anul nou, privind spre lună.
Dar nu-i decembrie să răcesc,
E februarie... te iubesc.
În februarie vreau să fim
Îndrăgostiţi, să ne iubim,
Să fiu de ziua ta cu tine,
Să simt că vrei să fi cu mine,
Să fie veşnic pentru noi
Iubirea asta... doar noi doi.
E februarie şi mă opresc,
E februarie... te iubesc.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Spune-mi ce ştii că îmi plăcea cândva
Şi ce-obişnuiai să îmi spui adesea,
În braţe mă strânge, şopteşte-mi ceva
Că-n braţe mereu să îţi stau vei vrea.

Iubire-ţi să-mi dea un avânt şi-un zbor,
Departe de tine şi-aproape să-ţi fiu.
Iubirea ta face totul mai uşor
Şi când mă iubeşti nimic nu-i pustiu.

Crezi tu c-ai putea să te răzgândeşti,
Totul de la capăt să-ncercăm din nou?
Am putea fi noi şi să mă iubeşti
Chiar de te prefaci, eu sunt tot ca nou.

Hai să fim la fel, numai tu şi eu
Inima pe tavă să ne-o oferim!
Eu te voi striga, tu m-auzi mereu
Zi şi noapte-ntr-una să ne tot iubim.

Dă-mi voie să-ţi simt dulcele tău piept
Lângă a mea tâmplă pulsul tău să bată.
Eşti tot ce-mi doresc, oricând te aştept
Cu a inimii poartă descuiată.

De vreodată-n viaţă n-am băgat de seamă
Că plângeai sau poate sufletu-ţi plângea,
Tot voi fi acolo şi de simţi, mă cheamă
Că oriunde-aş sta, te voi ajungea.

De-mi vei da crezare, nu o voi trăda,
Eu trec peste toate şi nu mă prefac,
Aceiaşi suntem, nu ne-om lepăda
Cu inimi legate ce nu se desfac.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închisoarea vieţii

Cu lacrimi de sânge ţi-am scris
Din trista închisoarea-a vieţii
Iubito, ai uitat ce mi-ai promis
Cândva, lângă roua dimineţii.

În piept îmi baţi, acolo eşti întipărită
Şi-aud al tău glas ca pe-un ecou.
În mintea mea pe veci rătăcită
Şi numai eu aş vrea să-ţi fiu erou.

Iar beau, iar plâng, iar e târziu
Sunt singur c-o sticlă de vin
La tine-n braţe vreau să fiu
Când viaţa-mi este un pelin.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

Iubito
Dacă eu aş fi o mare de-ntuneric
În apele nebănuitelor căi
Atunci tu i fi un îngeraş feeric
Şi am fi împreună amândoi

Când soarele înspre amurg se-ndreaptă
Tu luminezi cărarea sufletului meu
Iubirea spre mâine e o treaptă
Pe care să păşim doar TU şi EU

Atât de mult eu te iubesc pe tine
Chiar de-mpreună noi să fim nu-i greu
şi zi şi noapte mă gândesc la tine
Pe tine doar... te voi iubi mereu

În clipele când nu eşti lângă mine
Îmi pare că lipseşti de ani şi ani
Iar buna-dispoziţie-mi revine
Numai atunci când tu apari.

Să ştii că eu trăiesc doar pentru tine
Hrănindu-mă cu dragostea, cu dorul tău
şi cred când spui că mă iubeşti pe mine
aşa cum eu te voi iubi mereu!

poezie de Andrei Lupu
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Te iubesc cu toată încrâncenarea zeilor uitaţi
Cu toată fiinţa mea ce te aşteaptă doar pe tine
În toate acele dimineţi... când sunt sau nu a ta
Şi chiar şi-atunci când plouă sau când ninge.

Te iubesc la fiecare colţ de întâmplare
Şi te aflu în fiecare întrebare şi răspuns
Cu tine mă încălzesc când anotimpul moare
Cu mine eşti când toamna a apus.

Nu-s încercări să nu cuprindă dorul
Nici lacrimi nu-s să mă-nspăimânte
Cu tine sunt-atâta ştiu- şi martor... zborul
Ce ne-a unit pe veci şi dincolo de lut.

Te iubesc gândind mereu să-ţi fie bine
Cand eşti absent sau îmi lipseşti
În toate nopţile în care stau de veghe
Şi când cu zeii mie îmi vorbeşti.

Nu simt dureri să mă doboare
Nici suferinţe să mă-ncătuşeze
"Tăcerea ta"- ar fi o ultimă eroare
Suflet pereche în mine să te-aşeze!

poezie de Roberta Sanders
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare cadou pe care l-am primit în viaţa asta a fost să fiu încurajat când nici eu nu mai credeam în mine, să fiu iubit când inima mea era goală, să fiu iertat când am făcut greşeli de neiertat, să fiu îmbrăţişat când am fost cel mai vulnerabil, să fiu acceptat când eram respingător, să fiu ajutat când nu puteam să apreciez ajutorul primit. De oameni capabili să facă aceste gesturi e nevoie mai mult ca oricând şi pentru că sunt puţini, e nevoie ca fiecare dintre noi să îşi asume măcar o părticică din acestă misiune. Să fim alături de cel de lângă noi nu atunci când ne este nouă cel mai uşor, ci atunci când îi este lui cel mai greu. Fă asta, şi te vei putea numi un om superior.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

stăteam încolăciţi
ca doi viermi
într-un măr
mare, roşu şi gustos
ne giugiuleam goi
de prejudecăţi
îţi declaram: te iubesc
viermănoasa mea
îmi declarai: te iubesc
viermănosul meu
şi ne iubeam omeneşte
strânşi îmbrăţişaţi
îţi recitam poeme
din borges
rilke sau puşkin
plănuiam să ne iubim
într-o pară
mare, dulce şi zemoasă
cum sunt buzele tale
şi sânii tăi
plănuiam să zburăm
să fim fluturi
sau zmei
sau toate alea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din depărtare

Iubeşte-mă din depărtarea ta
Cum te iubesc din depărtarea mea,
Să ne-amintim cum ne iubeam cândva
Când depărtarea nu-nsemna ceva.

Iubeşte-mă oriunde eşti acum
Cum te iubesc şi ştii, ca un nebun,
Cheamă-mă prin gând şi-n orice noapte
Luna-i singura ce ne desparte

E imposibil să mă fi uitat
E imposibil să te uit, nu pot,
Mi-e imposibil să nu mă gândesc
La ochii tăi pe care îi iubesc

Iubeşte-mă cum te iubesc şi eu
Şi caută-mă mereu în jurul tău,
Chiar dacă cercul nostru s-a lărgit
Urmează-i diametrul pietruit

În lungul lui privesc cu ochii storşi,
Pe-acolo-i cel mai scurt să te întorci,
Pe-acolo vino şi-am să vin şi eu
Pe raza cercului, în centrul său

Acolo am să fiu şi te aştept
Cu inima spărgându-mi bietul piept
Aici voi fi scriindu-ţi poezii,
Am terminat o carte, nici nu ştii

Sau poate am greşit, nu m-ai iubit,
Poate doar eu sunt singurul vrăjit
De cerul tău atât de însorit
Sub care somnul meu e chinuit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ctitorind soarele omeniei

Motto: "Vreme trece, vreme vine."

Chiar dacă timpul trece
Prin timp noi vom rămâne,
Chiar de ni-i clipa rece
Noi tâmpla ne-o vom ţine;

Şi frunte lângă inimi
Şi inimi lângă frunte
Noi sus vom ţine gândul
Mai sus decât un munte.

Şi muntele e-o treaptă
Şi noi suntem un munte,
Când florile ne ard sub pleoape
Şi ochii-n rouă ştiu să cânte.

Iar când durerea e adâncă
De nu mai vrea din gând să iasă
Noi ştim să facem visul stâncă
Şi din lumină omului mireasă.

poezie de Costel Zăgan din revista Liceul, nr.16 (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Zile şi nopţi cu tine-aş sta, cu vorba mea, tăcerea ta,
nicicând nu ne vom sătura, iar despărţiţi n-om îndura,
să colindăm ziua mereu, noaptea să dormi pe braţul meu,
tu ploaie, soare, viscol, vânt, eu doar idee şi cuvânt,
să ne-amăgim, să ne topim, şi-a doua zi tot noi să fim,
ne-om tulbura, ne-om ostoi, cum viaţa vrea, cum vom voi,
totul depinde de noi doi, inimă-n flăcări, inimă sloi,
ne-om încălzi la focul sacru, soarta-ne dulce, destin acru,
vom face din dorinţă floare, iar din iubire sărbătoare,
eu floarea vieţii tale sunt, tu nenăscut rod din cuvânt,
noi doi să fim împreunaţi ca doi caişi îngemănaţi,
de roade să ne bucurăm şi zarea s-o cutreierăm
să dăm de veste orişicui că noi suntem ai nimănui,
c-avem un nume dus de vânt, dar respectat pe-acest pământ,
că n-avem glie, n-avem casă, statornicim celui ce lasă
şi-n vatra lui ne face loc, ne dă şi apă şi noroc,
ne încălzim, ne răcorim, puterea gândului să fim,
cel primitor cu suflet mare, ne dă lumină şi candoare,
încât să ducem mai departe cuvântul care nu desparte,
care îmbină sau uneşte cu cel ce ţi se potriveşte,
cu cea dorită acătării ce pare-a fi din spuma mării
ca o sirenă ori naiadă, noian de vise ori corvoadă
prin care Spiritul ne poartă ţinându-ne-amândoi la toartă,
eu heruvim, tu îngeraş, tu dezinvolt, eu pătimaş,
îngemănaţi mereu să fim, în veci să nu ne despărţim!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu m-ai trădat, m-ai părăsit

Ai fost femeia veţii mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Şi pe altul l-ai iubit.

Ştie lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.

Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ţi-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.

Dar tu îmi spui acuma că nu eşti vinovată
Şi vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!

poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimţire

Când zici mereu că nu mă mai iubeşti
La mine nici nu vrei să te gândeşti,
Iar gândul tău mă face pesimist
Că-i dureros, adevărat şi trist!
E dureros că nu-mi mai aparţii,
E-adevărat c-un altul vrei să fii,
E trist când spui că nu mă mai menţii.
Nici nu mai vreau să ştiu la ce gândeam
Când pe obrajii plânşi te mângâiam,
Tristeţea ta părea mărgăritar
Amare lacrimi scurse, chihlimbar,
Păstrate în al inimii pahar.
O vară-ntreagă-am depănat poveşti,
Fantasme şi închipuiri lumeşti,
Iar vorbele din gură le sorbeam
Şi de privit tot nu ne săturam,
Două cireşe singure pe ram.
Eram doi tineri izgoniţi din Rai,
Venisem singur pe-un picior de plai,
Să te-ntâlnesc pe tine, dulce grai,
Venită de pe alt picior de plai,
Tărâm de ciocârlie şi de nai.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de când eram copil îmi plăcea să vorbesc cu tine
îţi admiram felul îngrijit cum te îmbrăcai
şi totuşi degajai un aer modest
verdele din ochi era câteodată o mare furtunoasă
sau un vultur liniştit scrutând lumea
de pe piscul muntelui
când eram bolnav mă ţineai de mână şi-mi citeai poveşti
îmi plăceau cel mai mult acelea când personajul principal
găsea o comoară în pământ, lângă o pădure
şi respiraţia ta
ca a unei păsări din lut albastru
m-ai învăţat că iarna e mai albă decât zăpada
seara te rugam să mai rămâi
dar aveai şi tu viaţa ta personală
chiar dacă erai un copil
pereţii mei erau pictaţi cu fluturi
într-o zi ai venit şi arătai foarte matură
ca o femeie pregătită să iubească
ai prins în palmă singurul fluture care zbura
avea aripile roşii, polenul se scutura prin aer, şi ochii erau puţin speriaţi
şi i-ai dat drumul pe fereastră
de atunci nu ai mai venit
dar eu păstrez fereastra strâns
la piept

poezie de Radu Chiorean (29 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frunză-n al tău ram...

Nu ştiu de ce mă mai iubeşti,
Sunt doar o frunză-n al tău ram,
Uitată-n cartea cu poveşti,
Pierdută-n fiecare an...

Din când în când îţi aduc veşti
Din parcul florilor, la geam...
Dar nu pot sta, chiar de-ţi doreşti,
Plecând... mă pot întoarce iar

În vara dragostei promise,
Privind prin frunzele căzute
Copacii desfrunziţi de vise
În iarna dorurilor mute.

Şi plec în fiecare toamnă
În dor să-mi regăsesc iubirea,
Să pot visa la tine, Doamnă,
Să-mi fie dragă amintirea...

Şi-aştept acum să pot citi
Pe tâmpla ta iar primăvara,
Să pot simţi din nou fiori
În vise, când se lasă seara.

Să înverzească-n al tău ram
Iubirea frunzelor pierdute,
Si-ndrăgostit din nou să am
Din ochii tăi... roua pe frunte...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoie am de tine, tată

Îmi mai este dor de-o zi,
De-o zi ce-a fost, şi nu mai vine...
Şi ştiu c-aproape nu-mi poţi fi,
Şi ştiu c-aproape nu-s de tine.

M-ai părăsit de copiliţă...
Eram micuţă, te iubeam...
Şi nu credeam că-i cu putinţă
Peste-o zi să nu te am.

Aveam planuri performante
Ambii de realizat,
Însă tu-ai uitat de toate
Şi-n altă lume ai plecat.

Am nevoie-atât de mult
Să te am şi azi cu mine,
Să te văd, să te ascult
Şi să fiu mereu cu tine.

Cinci ani aştept doar să-ţi văd chipul
În zile mari şi-n nopţi târzii,
Dar am înţeles cu timpul
Că te-ai dus şi nu mai vii.

Ai lumea ta – eternitate,
Eu lumea noastră o mai am,
Dar inima în piept îmi bate
Când fulgii îmi lovesc în geam.

Ştiu că vin din cer, din zare,
Poate tu chiar mi-i adii...
Când simt pe creştet fulgul moale
Poate cu mâna mă mângâi...

Poate azi tu zbori prin stele,
Mă însoţeşti când îmi e greu,
Îmi împleteşti în drum mistere
Ce nu le înţeleg nici eu...

Mă ridici la culmi înalte
Şi-mi dictezi chiar orice pas,
Să deschid uşi neumblate
Pentru visul meu de azi...

Îţi mulţumesc că eşti cu mine
Şi mă-nchin spre-ntreaga soartă,
Dar nevoie am de tine,
Să fii şi azi cu mine, tată!

Să mă cuprinzi la piept fierbinte,
Să-mi oferi un sfat în dar,
Să mă alinţi ca un părinte
Şi să mă cerăi de-i necesar...

poezie de Diana Enachii (5 aprilie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Stai puţin! Ce-ai spus?! Am auzit bine sau nu?! Ai spus cumva că mă iubeşti?!
Lia: Da...
Lucian: Da; ce?!
Lia: Te iubesc... Dar...
Lucian: Deci, mă iubeşti, dar... Există un "dar"... Nu-mi place cum sună acest "dar", însă... Deci, mă iubeşti! Şi în afara faptului că am obţinut prietenia ta, am aflat şi că încă mă iubeşti, cu toată existenţa acelui "dar"... Ce altceva mi-aş mai putea dori?! Mă pot considera norocos şi fericit... Dar nu înţeleg un lucru! De ce m-ai refuzat totuşi, mereu, cu înverşunare, în tot timpul ăsta? De câte zeci, sute sau mii de ori? N-am ţinut socoteala...
Lia: Sute sau mii... Nu exagera! Te-am refuzat, pentru că... Pentru că...
Lucian: Nu te înţeleg! Încă mai ai secrete faţă de mine, deşi... De ce?! Nu ţi-am dovedit oare că sunt demn de încrederea ta?
Lia: Ba da, desigur. Nu-i vorba despre asta. Doar că... Te rog, nu fi prea insistent!
Lucian: Bine. Am să încerc să nu fiu prea insistent, pentru că nu vreau să devin cicălitor, enervant.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!