Trezeşte-ne, Părinte!

Trezeşte-ne, Părinte, spre creştinism activ
Să fie rod bogat pe sfintele ogoare,
Să vadă cei din jur şi actul milostiv
Şi noi manifestări sublime, uimitoare.

Trezeşte-ne din starea ce naşte plictiseli
Să ardă-n noi, întruna, scânteia pasiunii
În sanctuar să fie ardoare, nu răceli
Mai mult să activăm puterea rugăciunii.

Treptat s-a-nscăunat în noi o nepăsare
E-un adevăr ce doare: rutina ne-a învins
Puternici nu suntem când vine vreo-ncercare
Iar sârguinţa-n muncă aproape că s-a stins.

Ne duce iar gândirea la vremi de-odinioară
Când dragostea fierbinte pe toţi ne încălzea,
Când persista în noi un gust de primăvară
Dar azi cu greu vedem luminile din Stea.

A noastră este vina, al nostru e păcatul
Lăsat-am să pătrundă străinul, noul val
De-aceea către Rai e chinuit urcatul
De parcă e în ceaţă supremul ideal.

Mai adă deşteptarea, mai ad-o înc-odată
Să nu ne cucerească o noapte de coşmar,
Să fie vindecată umblarea şchiopătată,
Din nou să fim dotaţi cu duh vizionar.

Mai scutură-ne, Doamne, de crezi că e nevoie
Să fie părtăşia vibrantă, cu mult zel
Să ascultăm de Tine cum ascultat-a Noe
Să mergem fredonând spre veşnicul Betel.

poezie de George Cornici (31 octombrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!