Amor târziu

S-a măritat Lila
Cu domnul Jumară
Ea e ca zambila
El trage să moară
Şi-n a nunţii noapte
În loc de scântei
El vorbea în şoapte
La urechea ei
Eşti izvor de apă
Fulger ce despică
Dar mortul din groapă
Nu se mai ridică

poligramă de Marian Scoreţ
Adăugat de Marian Scoreţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti Domnul suprem

Mă rog către Tine la ceasuri de noapte
În pleoapele-nchise mai stăruie somnul
Mă-nconjură îngeri şi tainice şoapte
Şi-n toate şi-n totul eşti Domnul.
Iubirea mea urcă spre Tine şi creşte
Îşi scutură frunzele veştede somnul
De cade o floare o alta-nfloreşte
Că-n totul şi toate eşti Domnul.

De trece o vară e alta ce vine
Şi iarna din stele de-şi scutură somnul
Eu ştiu că şi iarna e parte din Tine
Şi-n toate şi-n totul eşti Domnul.

poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 204)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mătuşa

Am o mătuşă, o comoară...
Cu bani în cont, maşini, palat,
Şi-n loc ca dumneaei să moară,
Ne scrie că s-a măritat!

epigramă de Nicolae Nicolae din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa dezamagită

Miresica-n noaptea nunţii,
Transpirată-n jurul frunţii,
A spus tare, fără frică:
Şi... salteaua e cam mică.

epigramă de Marian Scoreţ
Adăugat de Marian Scoreţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pragul de noapte

În noaptea nunţii, ea era să moară
Când el, în braţe, o trecea un prag,
Şoptindu-i cu tandreţe şi cu drag:
-Iubito, ţi-am mai spus că eşti uşoară?

epigramă de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cer s-a stins o singură stea

În seara când ţi-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei

Numai ea a înţeles ce voi în sufletu-mi trudit
Şi speranţa ea mi-a dăruit
Şi-n seara când ţi-am spus iubirea mea
A murit o stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Şi-n noapte a plâns inima mea
În taina firii

Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Şi iubirea ta

De-atunci în şoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Şi-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ai venit la mine

Curiozitatea mea e mare
când la Tine eu privesc.
Nu-ţi cer apă, nici mâncare.
lasă-mă să-ţi povestesc:
Am adunat atâtea-n viaţă
şi m-am bucurat de stele.
Dar s-a rupt firul de aţă,
nu mai sunt legat de ele.
Am cunoscut ce este răul,
am cunoscut şi ce e bine.
Într-o noapte am văzut hăul,
cel pregătit pentru mine.
Despre el, mi-a spus destinul
că mă-înghite fără apă.
Speriat precum copilul,
chiar am căzut într-o groapă.
De-acolo, privind la Tine
m-am închinat şi m-am rugat.
Ai venit Doamne la mine
şi din groapă m-ai salvat.
Ştiam că-ţi pasă de mine.
Când mi-e greu, Tu îmi dai bine.
Lângă mine stai oricând,
eşti Tatăl meu, eşti Tatăl Sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aforism

Din zori în noapte, tot o apă
- Şi-n şirul zilelor la fel-
Aleargă omul către groapă
De iese sufletul din el!

epigramă de Nicolae Ghiţescu din Anuarul Epigramiştilor Români - 2007 (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitate şi credinţă

Zilele se-întorc în nopţi,
nopţile se-întorc în zile.
Vieţile se duc din morţi,
răul se transformă-n bine.
După toamnă vine iarnă,
după primăvară, vară.
De sus, norii-încep să cearnă,
apa pe pământ coboară.
Lumina se-întoarce-n zori,
după soare se-întorc flori.
În pământ se-ascund comori,
apa se întoarce-n nori.
Unii oameni cred că poţi
ca să te întorci din morţi.
Credinţa lor e deşartă.
Nu-întorci mortul de la groapă.
Doar Domnul Isus Hristos
de la groapă s-a întors.
Ne-a dovedit că se poate
reveni-n viaţă, din moarte.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În goana vieţii

Din zori în noapte, tot o apă
Şi-n şirul zilelor la fel,
Aleargă omul către groapă
De iese sufletul din el!

epigramă de Nicolae Ghiţescu din revista "Haz de Necaz", nr. 27-28 (iulie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum l-am putea numi

Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-şi depăşeşte încercările
Şi lună de lună zâmbeşte
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Şi sufletu-i putrezeşte
Cum l-aş putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăieşte-n iubirea duşilor
Şi-n ei se regăseşte pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Şi umblă pe planetă flămând
Cum l-aş putea numi?
Cine se ridică din praf
Şi nu moare în accidente
Cine nu piere de singurătate
Şi nu mai are sânge de viaţă-n artere
Cine din porunca iubitei
Excelează un salt mortal
Cine trage cu energie
La picioare lanţuri de sclav
Cine ridică munţii din groapă
Cine râde cînd e bolnav
Cum l-aş putea numi?

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori de vis,de flori,de gand

retras în gând, eu ţip la tine
şi mă dezleg din grei fiori,
mă-ndrept spre nori cu colţuri fine
şi îi pândesc pe călători...

din colţ de piatră-mi sufli-n gând
cu mii de lacrimi albăstrii,
şi-n minte-mi umblă negrul vânt
ce-mi spune că tu nu mai vii.

plăcut miros de apă verde
în gând inunzi corp de minune
şi cine te mai poate crede
sau cine-ţi va mai da un nume...

aer de foc, în foc să piară,
apă de ceai în flori să moară,
şi-n ceasul fix, din ce răsare...
acum să se numească floare!

petală-n braţ de domnişoară
să se desprindă din visare
cu pasu'-n sunet de vioară
să rătăcească pe cărare...
..........................
şi eu pândesc pe călători...

poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geamăn în zodie de apă

Din doi în doi arată ora
că ceasurile-s fără rost
şi ceaţa deasă arde-n prora
ochilor mei făr' adăpost

Geamăn mi-e sufletul în tine
şi-o cifră de inimă pară
îmi bate când în piept mă ţine
şi mă-nglodeşte câte-o seară

Trec zodii de aer şi apă
aripa înoată în noroi
şi-n pana ei încă se-adapă
rocile azvârlite-n noi

Scântei în ziduri se ridică
în pielea albă nu mai curge
nici roua din care mai pică
ploaia cu piatra ei în sânge

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul e ca un izvor: din izvor, cu cât se ia apă mai multă, cu atât dă la iveală apă mai curată.

citat din Cuviosul Agaton
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-a luat Lenuţa
Cu domnu' Rapaport,
Ea e tinerică,
El, aproape mort.

În zadar el cată
Dorul să-şi descarce:
"Mortul de la groapă
Nu se mai întoarce."

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

E noapte, e noapte, e noapte,
zorile sunt departe,
florile nu sunt moarte,
revolverul cu versuri -doar şoapte.
Parcă o spaimă cuprinde,
oglindă, oglinzi şi oglinde,
regate, regine, fregate,
iubeşte-mă, Lise, e noapte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasă îmbrăcată-n mov

A înflorit în suflet liliacul!
Sunt picuri moi, catifelaţi, lila...
În oglindiri de stele plânge lacul...
Dulce mireasmă... Când te voi avea

La braţul meu de vis, ramură frântă,
Un ametist din veşnicul poem,
Painită-n voal de floare risipită,
Spre sărutarea timpului, te chem.

Voal de lumină, musgravit... prin părul
De flori de liliac, iubita mea,
Mireasă îmbrăcată-n mov, spre stele,
O veşnicie-n vise vom zbura.

Şi-n ochii mei acvamarin, în noapte,
Mireasă-n mov, pe pat de catifea,
Mă vei ademeni cu mii de şoapte...
Şi rouă între buzele lila,

Mă vei sorbi. Eu, crupier de stele
Mă voi lăsa ademenit, pierind
Sub voalul tău de violet, acelaşi,
Ca-n braţe să pot iar să te cuprind.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea nunţii

Fiind abia la început,
S-a confesat spre mama ei
Că-n noaptea nunţii a avut
Emoţii... ca de obicei.

epigramă de Neculai Darie din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc să dea apă la moară, au dat cu moara pe apă.

antimetabolă aforistică de David Boia (7 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurul unui fulger

Aurul unui fulger pe cer s-a aruncat
Pentru a lumina întreg pământul
Şi-n clipa aceea, urma i-am luat
Păşind în universul lui cu gândul.

Lacrimi ascunse calea mi-au tăiat
Şi-n întunericul din nori ţesut deodată,
Raze de soare dulci au apărut
Şi viata mi-a părut mai minunată.

Sub curcubeu încă păşesc şi-n suflet
Încă mai simt cum soarele răsare
Mă pierd printre speranţe, flori şi cântec
Şi de dorinţă mă trezesc în zare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anului Nou

În ciocnet de cupe şi-n şoapte,
Ce vesel răsună-n urechi,
Degrabă intra-vei în noapte,
În ciocnet de cupe şi-n şoapte,
O, anule vechi!

hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!