Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Toamna

De-o dimineață, parcă două,
Ceva îmi este de mirare,
Se-aude frunza cum tresare
Când se alintă-n zori la soare
Mărgăritarele de rouă,

Și-un greieraș, ca după nuntă,
Pierdut aiurea pe islaz,
De supărare și necaz
Ne-având o clipă de răgaz
Din scripca lui abia mai cântă,

Iară în plopii de la gară,
Sub mielușeii albi de nori,
Un cârd, agale, de cocori
Se-ngână cu privighetori
Făcându-i parcă de ocară;

Însă aud osii de care
Și zarvă mare peste vii...
Din mâini țesute-n flori de ii
Coboară iz de razachii
Spre ale teascului izvoare...

Dar, ce să mai întreb prorocii,
Căci mi-au ajuns ochii s-o vadă
Pe Mărioara prin ogradă,
Înumărând, pusă pe sfadă,
Că tot nu îi ieșeau... bobocii!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Valeriu Cercel

Toamna

De-o dimineață, parcă două,
Ceva îmi este de mirare,
Se-aude frunza cum tresare
Când se alintă-n zori la soare
Mărgăritarele de rouă (!)

Și-un greieraș, ca după nuntă,
Pierdut aiurea pe islaz,
De supărare și necaz
Ne-având o clipă de răgaz
Din scripca lui abia mai cântă,

Iară în plopii de la gară
Sub mielușeii albi de nori,
Un cârd, agale, de cocori
Se-ngână cu privighetori
Făcându-i parcă de ocară ;

Însă aud osii de care
Și zarvă mare peste vii...
Din mâini țesute-n flori de ii
Coboară iz de razachii
Spre ale teascului izvoare!

Dar ce să mai întreb prorocii (!)
Căci mi-au ajuns ochii s-o vadă
Pe Mărioara prin ogradă,
Înnumărând, pusă pe sfadă,
Că tot nu îi ieșeau... bobocii!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Sonet de Mai pe Valea Trotușului

Mergeam agale pe stradă
iar dintr-o fereastră îmi cântau
ciocârliile în crâng, prin vioara
lui Yoska Gabor cu ai săi lăutari.

M-am întors nostalgică în timp
în pădurile de la Slanicul Moldovei
când mă trezeam în zori cu foșnet de arini
și cântec de privighetori.

Ozonul îmi pătrundea în plămâni
iar Trotușul îmi zumzăia în urechi
clipotind vesel peste bolovani,

o orchestră de viori din Munții Ciucului.
De Întâi Mai e zarvă multă la noi,
iar privighetoarea nu mai cântă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o facă? Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile și socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urmă, strângând ea din umeri, a zis în inima sa: "Dacă așa au vrut cu mine părinții și Dumnezeu, apoi așa rămâie". Și s-a apucat de gospodărie. Purcelul toată ziua mușluia prin casă, după obiceiul său, iară noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc și rămânea un fecior de împărat foarte frumos! Și n-a trecut mult, și nevasta lui s-a deprins cu dânsul, de nu-i mai era acum așa de urât ca dintâi. La vro săptămână, două, tânăra împărăteasă, cuprinsă de dor, s-a dus să-și mai vadă părinții; iară pe bărbat l-a lăsat acasă, căci nu-i da mâna iasă cu dânsul. Părinții, cum au văzut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, și, întrebând-o despre gospodărie și bărbat, ea a spus tot ce știa.

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Vara amintirilor

Vine un parfum de tei, de dimineață
Așa cum venea din teiul de acasă
Simt, parcă, un fior de viață
Și gândul meu aleargă, nu mă lasă...

Și-acum văd teiul nostru de-altădat'
Când puneam ramuri pe la porți, de sărbătoare
De Hramul Bisericii din al meu sat
Când așteptam Duminica cea Mare.

Parcă văd macii ce mă sărutau prin grâne
Și spicele care dădeau, vara, în pârg
Să mă rostogolesc și-acum îmi vine
Când amintirile, în mine, curg...

Mai văd și dascălii din școala mea
Care, cu drag, mi-au pus slovele în mâini
Astăzi, n-a mai rămas din ea
E-o altă școală, dar cu copii puțini.

Și gârla de pe vale-a mai secat
Și nici urme de copii nu se zăresc
Acolo, era un cor de broaște pe-nserat
Era demult, dar încă mi-amintesc...

Și-acum m-așteaptă-n poartă același tei
Mai văd și iarba din ogradă pân-la brâu
Știu că acolo au trăit părinții mei
Ei nu mai sunt, de asta e pusiu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Scrisoare unui vechi amic

Pe vremea când eram flăcău în sat
Și apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
"Măi, ce frumos și ce chipeș băiat!";

Le-am auzit și-apoi, fi'nd însurat,
Când ne plimbam la braț în parcuri seara
Prin București, de-acolo-i Mărioara,
Aceeași frază pân' m-au deocheat,

Însă de când eu m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
"Măi, ce frumos și ce chipeș băiat";

Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viață încă este
Și Mărioara, prima mea poveste....
Când mă gândesc, m-apucă și-un oftat

De cum îmi zic, că d-aia-s ofticat,
una-mi zice cu semnul mirării
Și alta-mi zice cu semnu-ntrebării,
În rest, toate-s mișto, te-am salutat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Scrisoare unui vechi amic

Pe vremea când eram flăcău în sat
Și apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
“Măi, ce frumos și ce chipeș băiat!”;

Le-am auzit și-apoi, fi’nd însurat,
Când ne plimbam la braț în parcuri seara,
Prin București, de-acolo-i Mărioara,
Aceeași frază pân’ m-au deocheat,

Însă de când, și eu, m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
“Măi, ce frumos și ce chipeș băiat”;

Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viață încă este
Și Mărioara, prima mea poveste….
Când mă gândesc, m-apucă și-un oftat

De cum îmi zic, că d-aia-s ofticat,
una-mi zice cu semnul mirării
Și alta-mi zice cu semnu-ntrebării,
În rest, toate-s mișto, te-am salutat!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Satul meu

În satul meu, ce-l port și azi în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furișez adesea ascultând
Bobocii alintați de-un soare blând
Cum se deschid de bucurie-n meri;

Cobor apoi pe râu, din deal, izvor,
Doar clătesc în ape cristaline,
Stârnind mireasma pâinii din cuptor,
A morii piatră, ca să mă strecor
Prin lanul verde, crud, iarăși în mine;

Azi-dimineață roua m-a trezit
Când îmbăia de zor o ciocârlie,
Dormeam pe câmp, trifoi, de ieri cosit,
Însă un nor, spre casă m-a gonit
Și cât de-aproape-am fost atunci de glie,

Iar ca s-ajung mai repede în sat,
Pe a fântânii roată m-am rotit
Și-n stropi, apoi, de ploaie m-am uscat
În lutul prispei ce l-am încălțat
Când prima oară-n viață am pășit;

Dar astăzi, furișat pe lângă soare,
Mă legăn în clopotnița bătrână,
Vestind în bronz de clopot, sărbătoare:
E vineri, este “Vinerea cea mare ”
Când cuiu-a sângerat în a Lui mână,

Însă de Paști, voi fi lângă Isus,
Din ochii lui să mă aprind lumină,
Să ard încă un an pe unde-s dus,
Rugându-L mă ia acolo sus
Când lacrimile cerii-mi se termină,

Acolo unde dorul nu mai doare,
Și lanu-mi cântă doinele la nai,
Acolo unde dragostea izvoare
Și merii mei se bucură în floare,
În satul ce e gura mea de rai.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Două mere ...

Două mere-ntr-o livadă
De abia pot să se vadă.
Unul șade către soare
Rumen, ca o fată mare.
Unul mai la umbră șade,
Crezând că așa nu cade.
Și încep cam fără vlagă,
Mai pe bune, mai în șagă,
se certe, să se-mpungă,
Cât a fost vara de lungă.
Până-n coș le culeagă,
Jurai că sunt într-o doagă.
O mlădiță, ca iscoadă,
Asculta a lor tiradă,
Mirată peste măsură
Cum dau merele din gură.
Și din sfadă-n altă sfadă
S-a ajuns la busculadă
Toamna, când grăbit, țăranul,
Le-a scuturat cu toptanul.
Morala:
Ori la umbră, ori la soare,
Existența-i trecătoare

fabulă de din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nu studiez dezastrele născute dintr-un sărut

nici moartea pe cruce
nici învierea de după
oricum îmi este de ajuns
câte o apocalipsă
între două nașteri
și o trecere prin haos
aproape cât o adormire de duminică
în care s-a născut visul
și paradisul
de iad ne-am ocupat noi
după ce nu ne-a mai ajuns
fericirea
.....................................
tot întreb de unde
mi-a rămas această muzică
care parcă vine
din rădăcina unei lacrimi
.....................................
poate fiecare stea cânta
în pliscul unei păsări de foc
iar un copil ciudat
venit parcă dintr-o zbatere de aripi
împletea galaxile
ca pe o vată de zahăr ars
care-și aștepta spirala
apoi
ca și când nu mai era de ajuns cântecul
din gândul cioplitor de univers
au apărut cuvintele
.....................................
fiecare rostire era o nouă lume
până când nu a mai știut nici măcar el
de unde începuse
și nici unde să mai găsească loc
pentru câte rostiri
mai avea de rostit
...................................
împreună cu magica rostire
a apărut oul
mai apoi și întrebarea
poate si filosofia
dar cum era așa greu plângă singur
chiar înainte de a umple cu oceane pământul
a început gândească viața
ca pe o iarbă verde tivită cu margarete
soarele nu poate fi
doar un ou de pasăre măiastră
poate nici faraonii nu sunt nemuritori
îngropați aiurea
sub imposibile cuiburi
de unde nu le mai cântă stelele

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Așa, pe întuneric, fără s-o vadă, percepându-i doar prezența, Lucian simți cum Lia îl cuprindea ușor cu brațele, pe după gât și pe neșteptate, îl sărută, de data aceasta ea pe el, delicat, să nu-l doară, fiindcă știa că era lovit. Luat prin surprindere de gestul ei, rămase locului, nemișcat, neclintit ca o stâncă. Ce durere să mai fi simțit?! Nici gând de așa ceva! Nici n-avu timp s-o cuprindă în brațe, cum ar fi procedat în mod normal, măcar cu brațul drept, căci cu stângul n-ar fi putut, însă el era prea nedumerit în acele momente, ca să acționeze în vreun fel; se simțea ca paralizat, hipnotizat sau de parcă ar fi fost sub efectul unui anestezic puternic. Se dezmetici de abia când ea îi dădu drumul, îndepărtându-se ușor, în întuneric, trezindu-l parcă din visare.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Și parcă

În curtea casei de la țară,
Sub pomul încărcat cu dude,
Domnește pacea seculară,
Și parcă liniștea se-aude...

Fantasme bântuie prin jur,
Trezind străvechi făpturi zălude,
Plutind în tainic clarobscur,
Și parcă liniștea se-aude...

Pe glia binecuvântată,
De roua dimineții crude,
Sunt pași de mamă și de tată,
Și parcă liniștea se-aude...

Miros de iarbă și de flori,
Inundă pajiștile nude,
Umplând văzduhul cu fiori,
Și parcă liniștea se-aude...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Cărările ce duc spre luncă

Revăd din nou cărările ce duc spre luncă,
pe malul râului, sub pașii tot mai grei,
iar zarea-n depărtare-mi pare mai adâncă
când ochii-mi zăbovesc pe florile de tei.

Chiar glasul ciocârliei, dincolo de baltă,
se-aude, peste apă, parcă mai schimbat,
cu triluri rătăcite-n clinchetul de daltă
pe lacătul ce-mi ține dorul încuiat.

La asfințit, când zarva de pe râu dispare,
eu încă te aștept sub plopii de pe mal,
dar timpul, evadat din vechile tipare,
mă cheamă peste râu c-un cântec de caval.

Rămân orfane-n luncă gândurile toate,
trec râul, mai în jos, prin vadul blestemat,
în fața mea aud doar dalta care bate
pe lacătul ce-mi ține dorul încuiat.

poezie de din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin George Vidoe

Salcâmul din ogradă

Salcâmul din ogradă
este de-o vârstă cu mine.
Și el și eu
crescurăm împreună
cu tainica chemare
a zilelor de mâine,
bătând distanțele visării
a două inimi pure
ce s-au întâlnit
în viața trecătoare
cu gând hoinar peste zăpezi.

Pe trunchi sculptat-am
două inimi mici
spre amintirea clipei de răgaz
avută în adolescența
salcâmului-nflorit.

Și azi mă-ntreb ades,
de câte ori salcâmul din ogradă
a înflorit spre porțile albastre,
sau și-a scuturat coroana
în părul meu albit?

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valeriu Cercel

Constatare (dedicată fetelor mele Eleonora și Mirela)

Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil și eu,
O vorbuliță,-atât de mare,
De o aud și-acum, mereu:

Când mai făceam, deh! nebunii
Și auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Și mă soma uitând de glume:
Când vei avea și tu copii,
Ai -nțelegi atuncea cum e!

Apoi, la școală cât am fost
Nu era zi fiu cuminte,
mă-ncingea, chiar și în post,
Rostind aceleași vechi cuvinte:
Când ai ai copii și-un rost,
Vei ști ce simte un părinte!

Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aștepta... eu, la rachie (!)
Să vin acas', în zori, din sat,
-l văd și-acum plin de mânie:
Când ți-o da Domnul un baiat,
Atunci vezi cum o să-ți fie!

Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Și mă lua pe sus din ghete,
niciodat' nu a știut,
Ce-nseamnă,-n viață, ai fete.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au inflorit salcâmii

Roiuri de albine
Vin în zbor pe flori
Și un dans devine
Nuntă de cu zori.

Când salcâmul ține
Ramul cu alai,
Zumzet de albine
Cad pe flori de mai.

Nimenea nu știe
Decât Dumnezeu,
Că-i o simfonie
Tot salcâmul meu.

Cum regina cere,
Ele se încarcă
Cu polen și miere.
Fug să se întoarcă.

Când de prin zavoaie
Limbi de nori le udă,
Stropii reci de ploaie
Îmi tot fac în ciudă.

Speriate parcă
Fac câte-un desen,
Fug și nu-și încarcă
Sacii cu polen.

Norii ca de crom
Fac mereu perdele,
M-aș urca în pom
Să le țin umbrele.

Norii se răsfrâng,
Gâzele vin iară,
Candelabre plang
Picături de ceară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Constatare părintească

dedicată fetelor mele Eleonora și Mirela

Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil și eu,
O vorbuliță,-atât de mare,
De o aud și-acum, mereu:

Când mai făceam, deh! nebunii
Și auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Și mă soma uitând de glume:
Când vei avea și tu copii,
Ai -nțelegi atuncea cum e!

Apoi, la școală cât am fost
Nu era zi fiu cuminte,
mă-ncingea, chiar și în post,
Rostind aceleași vechi cuvinte:
Când ai ai copii și-un rost,
Vei ști ce simte un părinte!

Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aștepta... eu, la rachie(!)
Să vin acas', în zori, din sat,
-l văd și-acum plin de mânie:
Când ți-o da Domnul un băiat,
Atunci vezi cum o să-ți fie!

Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Și mă lua pe sus din ghete,
niciodat' nu a știut
Ce-nseamnă,-n viață, ai fete!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripile de dimineață

Am încercat zbor,
dar toți îmi spun că aripile mele sunt pentru înot.
Mi-am încercat întâi aripile din somn,
Aproape reușisem.
Cu răsuflarea tăiată planam peste câmpii albastre și domuri înalte,
mă înălțam și coboram aievea.
Cât vis era în zbor și-n vis câtă zburare
când se-ncheiau sub aripi
imensități albastre-n continuă urcare!
Plutind pe mai departe,
din aurora boreală mi-am tăiat o parte.
Erau minunate ca aripi, dar prea mari erau
și, când m-am rotit într-o parte,
amețită de-atâta adâncă imensitate,
au alunecat la nord, acolo unde erau învățate
stea și să fluture.
Aripile de miazăzi când le-am vrut
pe la subsiori, când luam viraje, s-au descusut.
Într-o poiană, un fluture bătrân
mi le-a dăruit pe ale sale.
Spunea că înțelepciunea vieții nu e zbori,
Ci, cât mai mult, stai în nemișcare.
Cu-asemenea aripi subțiri,
care imediat mi s-au rupt,
gândești așa nu-i de mirare.
Atunci m-au găsit aripile de dimineață:
înalte, albe, sidefii, cusute fără ață,
parcă din nori, parcă din ceață,
parcă sunând a micșunele,
clopoței argintii la încheieturi,
pe margini, boabe de rouă cu stele,
nici cântec de leagăn doinind,
nici auz de pasăre albă auzind,
Urcând și sunând, spațiile deschizând,
sufletul înălțând
la marginile mării hodinind,
când apusurile vii cerurile-nchid,
fremătând în zori, peste mări, în argintii zale,
înotând prin ceruri umbrite de stele,
Mari cât ale crinilor petale.

C-o sete nebună de viață, de parcă
nicicând nezburând, nicicând neîncetând,
ar fi pornit din însuși izvorul de viață,
mai pure decât crinul,
mai limpezi decât seninul,
argint de porumbiță picurându-mi pe spate,
dor de zări și viață, dorul de departe,
dorul de lumină, lumină neâncetată,
neatinsă, neapropiată,
adevărată!

poezie de din Aripile de dimineață
Adăugat de mihai51Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Aripile de dimineata" de Dania Vasilescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.27- 14.99 lei.

Tu, ființă inocentă

Te-aștept prin întuneric și prin ceață

să vii cu farmecele tale.

Aștept de parcă a trecut o viață,

cu sufletul pătat de dor și jale.

Mi-e dor de-un zâmbet călduros

ce risipește orice necaz

și de un suflet călduros

care te scapă de macaz.

Tu ființă inocentă care îmi aparții,

nu mă lăsa acum în umbră!

Îți dăruiesc orice ca să revii,

căci nu vreau viață sumbră.

Să pot trăi în pace cum oi vrea,

pot iubi pe cine cred.

sunt sătul, deși nu prea...

Și cum mă vezi, cam șubred.

Ești tu aceea care-mi pare

a fi aleasa dintre spuse.

Un sentiment oferi, e mare

și-ndoielnic pare-mi-se...

Pătrunzi în minte parcă prea ușor

și nu stiu ce să fac -

ori traiesc, mor?

Mai bine mă împac.

Poate că nu vei mai ajunge

și te aștept degeaba...

Ceva în piept mă-npunge

și eu credeam că-i graba,

dar timpul pentru mine stă în loc

sau trece, nici nu știu...

Și inima aproape că-mi ia foc

la cât e de pustiu.

Mi-e dor de vorbele pe care

mi le spuneai în vis.

Eu nu mai dorm și doare,

căci nu mi le-ai mai zis...

Oftez din greu, că poate ești

tot mai aproape de apus,

unde te-aștept să îmi șoptești

ce, chiar de mult, nu mi-ai mai spus.

Mă pot uita la nori,

cum o făceam mereu.

Mi-e teamă c-o să mori

și o să pleci, dar eu?

Eu te aștept în întuneric și în ceață

să vii cu farmecele tale.

Aștept de parcă a trecut o viață,

cu sufletul pătat de dor și jale...

poezie de din Poezie
Adăugat de Pleșa Dragoș FlorianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Descântă-mi ochii de umbre cu buze nesătule

frământă-mi trupul și pune de-o minune
-ți cânt lasciv tăcerea dintre cele două eterne cuvinte
iar dansul celor șapte vieți ne-mpletească mâinile
într-un inel de lună și de soare
printre poieni cu fluturi mov
se-mbrățișează aproape cald
în casa cea de piatră
pe unde aleargă jucăușe jurămintele
iar eu te strig cu teamă
să nu-mi dispari a nu știu câta oară

din tainițe de timp se strâng la nuntă clipe
un flaut celt respiră din adânc de inimă un cer
pe care preoți îmbrăcați în alb ne desenează
din jumătăți o lume doar a noastră
de-o parte-i ziua cea mai lungă
și-o rest o noapte de așezat la stele
precum în jurul gâtului un fel de perle
poate-adunate-n zori din flori de in
sau doar culese lucitor
din mult prea răsucite scoici
iar dintr-o altă parte
punctată cu adânc de atlantida
îmi plângi oceane și eu înalț la munți
cu acea-firească știință a pruncului
abia născut
m-adăp la sânii tăi
cu lapte care curge-n galaxie

doar gândul mă trezește ca din moarte
și-mi este parcă tot mai transparent
ca și cum s-ar strecura câte un univers
prin fiecare deschidere de pleoape
ca să ne umple lumea lumilor
cu basme

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Răspuns la "Aș fi putut să fiu", scrisă de Velicu Marinela

Eu m-am născut în toamnă... Ce folos?!
Căci toamna-n mine-ades își face casă...
ploaia parcă n-are nici un rost
Și-s singură în casă și la masă.

Din ochi, pe vreascuri ude de argint
Pică din mustu-amărăciunii mele...
Sunt frunza care cade la pământ
În goana ei nebună după stele.

Foșnesc de ne-cuvinte și de dor...
Un dor de-a fi și eu o primăvară,
Să-nmuguresc, să nu mai pot mor
Cu înc-o zi în fiecare seară...

De ce să cadă bruma peste noi?!
Să fim o simfonie de durere
Cu ploaia rece... cu copacii goi...
Mai bine fi fost un cer de miere!

Cum?! Să mă plec în repetate rugi?!
Un cer de frunze și-un pământ de nori,
De-ar fi ca osanale să-mi aduci,
Eu tot sunt vis de primăvară-n zori.

Pe umeri cu un șal liliachiu
Și în priviri purtând de veacuri toamna,
Eu veșnic primăvară o să fiu
Cu ochi chihlimbării precum arama.

Mai protestez... Cedez într-un târziu...
Când vine ceasul parcă nu-mi dau seama,
Căci penitentă prea de timpuriu,
În propria-mi cenușă, sunt tot toamna...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook