Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Scrisoare unui vechi amic

Pe vremea când eram flăcău în sat
Și apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
"Măi, ce frumos și ce chipeș băiat!";

Le-am auzit și-apoi, fi'nd însurat,
Când ne plimbam la braț în parcuri seara
Prin București, de-acolo-i Mărioara,
Aceeași frază pân' m-au deocheat,

Însă de când eu m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
"Măi, ce frumos și ce chipeș băiat";

Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viață încă este
Și Mărioara, prima mea poveste....
Când mă gândesc, m-apucă și-un oftat

De cum îmi zic, că d-aia-s ofticat,
Că una-mi zice cu semnul mirării
Și alta-mi zice cu semnu-ntrebării,
În rest, toate-s mișto, te-am salutat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Valeriu Cercel

Scrisoare unui vechi amic

Pe vremea când eram flăcău în sat
Și apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
“Măi, ce frumos și ce chipeș băiat!”;

Le-am auzit și-apoi, fi’nd însurat,
Când ne plimbam la braț în parcuri seara,
Prin București, de-acolo-i Mărioara,
Aceeași frază pân’ m-au deocheat,

Însă de când, și eu, m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
“Măi, ce frumos și ce chipeș băiat”;

Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viață încă este
Și Mărioara, prima mea poveste….
Când mă gândesc, m-apucă și-un oftat

De cum îmi zic, că d-aia-s ofticat,
Că una-mi zice cu semnul mirării
Și alta-mi zice cu semnu-ntrebării,
În rest, toate-s mișto, te-am salutat!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Rondel pentru Dragobete

Măi băiete, măi băiete,
Tânăr și frumos tu ești,
Treci diseară pe la fete
Să le-ndrugi le iubești,
La români e Dragobete,
Te îndemn să îndrăznești
Măi băiete, măi băiete
Tânăr și frumos tu ești...

Pune prin sărut pecete,
Fetele să cucerești,
Totul rămână-n secrete
Mâine de le părăsești
Măi băiete, măi băiete...

rondel de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Valeriu Cercel

Mama

Din amintiri ce se destramă,-n amurgul vieții, regăsesc
Mereu, parcă, o altă mamă, care, la vârsta mea, firesc,
Am înțeles ce se-ntâmpla, cum altfel ea mi-a apărut
Prin ochii și prin mintea mea în timp ce-ntr-una am crescut ;

O văd și-acum, ce vis frumos! la patru anișori ai mei,
Când o priveam numai de jos, tot agățat de fusta ei,
Trebăluind cu bucurie, spăla, călca, și-apoi bucate,
De-aveam impresia știe ca să le facă ea pe toate,

Dar când crescusem puțintel, făcând "cei șapte ani de acas'"
Fi'nd primul ei învățăcel, și "corijent" nu am rămas (!)
Eram convins sută în mie, și cât de mult o admiram,
dumneaei mai multe știe chiar decât eu mi-nchipuiam!

De-abia prin școală, eu boboc, știind ce-i prin abecedare,
Când mă lua ea de cojoc, aveam un semn de întrebare,
Iar pe la șaișpe, în liceu, ca mine cine mai era (!)
Ii răspundeam, și cu tupeu, nu e chiar cum zice ea,

Ca pe la optușpe... ce ani! mergând la dans cu prima fată,
Când s-a zgârcit mama la bani, mi s-a părut că-i demodată...
La douăzeci și cinci ajuns, cu facultate, sus de nas,
Mă minunam, mai pe ascuns, cât de... în urmă a rămas (!)

Iar pe la patruzeci, povață, se întampla îi ceream,
Știind atât de multe-n viață, cam după ce eu hotăram,
Iar la cinzeci... n-o deranjam, și nu eram într-o ureche...
Așa pe-atuncea o vedeam, bătrână și de modă veche...

Dar iată că la șaizeci și... mulți dintre voi nu vă dați seama
Cam cât de mult eu mi-aș dori un sfat, o vorbă de la mama,
Cu școala veche ce-a făcut, prin ce-a trecut în anii grei,
o admir ca la-nceput când mă țineam de fusta ei,

Chiar de mi-ar fi puțin cam teamă, cicălitoare cum e ea,
Aș asculta-o că mi-e mamă și mai ales la vârsta mea,
Că ce pățeșteee, nu vă spui, tăticu', da' nu-i supărat...
Și-acuma stă pe capu' lui... ca să se lase de fumat!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ghiers despre grandoarea Măriei sale

călărețul dă pinteni murgului bălan
e tot mai chipeș cu fiecare an

de călăreț e vorba de puștiul cel bălai
pe care când îl vede domnița strigă vai
și-și coperă năsucul cu o năframă albă

jupânul ei boierul își zdrăngăne o salbă
cătând prin colbul sur de dinspre miazăseară
e chipeș, nu zic (și are mustăcioară)
dar nu știu care-i noima de i se zice Mare
când el măsoară cel mult vreo trei picioare

păi cezic mărite răspunde jupânița
și repede roșește și-i tremură cosița

poezie de
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Gânduri de astăzi....

Defi fost eu "pupăza din tei",
Chiar de povestea spune c-am scăpat,
Orgoliul, sigur, nu m-ar fi lăsat...
Cum pana mea (?!) Vândută pe cinci lei (?!)...

Dar să fi fost eu "capra cu trei iezi"
Pe lup, măi nene, altfel ți-l prăjeam,
Cu-n șmen, o țeapă, și-apoi îl dădeam
Pe euroi, în piață, la chinezi;

"Punguța cu doi bani" dacă eram,
Pe Țiriac 'l-aveam la deștu mic,
Iară Becali păpa tot lăptic,
Atât de bine ce mă investeam;

Ion dacă era astăzi, la fel,
Nu își pierdea el vremea cu povești,
Era parlamentar prin București
Și-avea și-un tei, și-un Mercedes sub el,

Iar dacă eu, pe vremea lui trăiam,
Știind ce mult citesc românii mei,
Îl dădeam dracu', frate, de condei
Și popă, protopop chiar, făceam!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Valeriu Cercel

Constatare părintească

dedicată fetelor mele Eleonora și Mirela

Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil și eu,
O vorbuliță,-atât de mare,
De o aud și-acum, mereu:

Când mai făceam, deh! nebunii
Și auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Și mă soma uitând de glume:
Când vei avea și tu copii,
Ai să-nțelegi atuncea cum e!

Apoi, la școală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar și în post,
Rostind aceleași vechi cuvinte:
Când aiai copii și-un rost,
Vei ști ce simte un părinte!

Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aștepta... eu, la rachie(!)
Să vin acas', în zori, din sat,
-l văd și-acum plin de mânie:
Când ți-o da Domnul un băiat,
Atunci să vezi cum o să-ți fie!

Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Și mă lua pe sus din ghete,
niciodat' nu a știut
Ce-nseamnă,-n viață, să ai fete!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Vremuri noi

Din vremea când trăiam, copii, la sat,
Și până azi a' toate știutori,
Chiar de-omenirea dacă s-a schimbat,
Eu doar la țoale, rar, în sărbători ;

Pe-atunci era rușine și respect,
Iar de nu dam un ban pe disciplină,
Cum tata era om foarte corect,
Săptămânal îmi da câte-o chenzină,

Păi de făceam cumva câte-o trăznaie,
Mă lua cu-a lui curea la întrebări
Și mă-nchidea la mine în odaie,
Nu apă, mămăligă, până-n zori ;

Ionel al meu, computer, telefon,
Un patefon cu plăci d-alea d'o șchioapă,
Iar lâng-acel TV pân' la plafon
Are și-un bar, copilu'.... rău de apă,

Așa că eu, când vreau să-l pedepsesc,
Ca tata, când veneam din sat hai-hui,
De mă-sa doar îi zic, să nu-l jignesc,
Și-apoi mă-nchid în dormitorul lui.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Reproș Celui de sus

Când l-ai făcut Tu, Doamne, pe Adam,
Dup-al Tău chip și-a Ta asemănare,
Inteligent, frumos, i-ai dat și-un gram
În plus peste un kil de nepăsare,

Pe Eva, însă...-Ți spun, ca-ntre bărbați,
Cu toate ce i-ai dat ei ce-i al ei
Să-mi dai Tu cazne grele, să bați,
Nu te pricepi, măi Tată, la femei!

Gândindu-, în van, plin de durere,
Dar asta să rămână între noi,
De ascultai atunci a mea părere,
N-aveam acum în casă tărăboi,

-Ți amintesc povestea a' cu mărul,
Și n-are rost să umbli cu mănuși,
Când a mușcat să afle adevărul,
Cum... tare curioasă o făcuși!

Așa , Tată...-i numa vina Ta,
Și-am martori serioși, nu-i bășcălie,
Ca la-nceput, mereu dau de belea...
Pe toate vrea și azi ca să le știe!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Toamna

De-o dimineață, parcă două,
Ceva îmi este de mirare,
Se-aude frunza cum tresare
Când se alintă-n zori la soare
Mărgăritarele de rouă,

Și-un greieraș, ca după nuntă,
Pierdut aiurea pe islaz,
De supărare și necaz
Ne-având o clipă de răgaz
Din scripca lui abia mai cântă,

Iară în plopii de la gară,
Sub mielușeii albi de nori,
Un cârd, agale, de cocori
Se-ngână cu privighetori
Făcându-i parcă de ocară;

Însă aud osii de care
Și zarvă mare peste vii...
Din mâini țesute-n flori de ii
Coboară iz de razachii
Spre ale teascului izvoare...

Dar, cemai întreb prorocii,
Căci mi-au ajuns ochii s-o vadă
Pe Mărioara prin ogradă,
Înumărând, pusă pe sfadă,
tot nu îi ieșeau... bobocii!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Toamna

De-o dimineață, parcă două,
Ceva îmi este de mirare,
Se-aude frunza cum tresare
Când se alintă-n zori la soare
Mărgăritarele de rouă (!)

Și-un greieraș, ca după nuntă,
Pierdut aiurea pe islaz,
De supărare și necaz
Ne-având o clipă de răgaz
Din scripca lui abia mai cântă,

Iară în plopii de la gară
Sub mielușeii albi de nori,
Un cârd, agale, de cocori
Se-ngână cu privighetori
Făcându-i parcă de ocară ;

Însă aud osii de care
Și zarvă mare peste vii...
Din mâini țesute-n flori de ii
Coboară iz de razachii
Spre ale teascului izvoare!

Dar cemai întreb prorocii (!)
Căci mi-au ajuns ochii s-o vadă
Pe Mărioara prin ogradă,
Înnumărând, pusă pe sfadă,
tot nu îi ieșeau... bobocii!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Teodor Laurean

Doină cu ceglău-n spate

Cât te-am purtat în spinare,
Măi, Amar!
Nu-s biserici cu altare,
Măi, Amar!
Nu sunt cruci pe la răscruce,
Măi, Amar!
Cu înscris pe un' moi duce,
Măi amar!

tu doar m-ai tăvălit,
Măi, Amar!
Pe butuc de osândit,
Măi Amar!
Când rugul m-o ridicat,
Măi, Amar!
Chiar și-atunci m-ai sfâșiat,
Vai și-Amar!

Tragă roua clopotul,
Ehehei, Amare!
Io-nviez cu șipotul,
Măi, Amare!!!
Ehei, și voi fi fălos,
Măi, Amare!
Că te-am azvârlit pe jos,
Dulce-amar!!!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Femeile, femeile...

Mă ierte bunul Dumnezeu,
Nu-s chiar deștept, dar nici prea bleg,
N-am apucat decând sunt eu,
Sexul frumos să-l înțeleg:

Păi, când le vine dumnealor
Să se mărite cu-n bărbat,
Îl cată-n orice colțișor,
Pân' dă de unu-adevărat:

În primul rând, un "Făt Frumos"
Ce e și greu la portmoneu,
Să aibe,-apoi, chiar de prisos,
Lângă un Ford, și un bemveu,

Inteligent, manierat,
La toate bine pregătit,
Să știe de gătit, călcat,
Devreme-acas' și nepilit...

Nici vorbă de vreo fufă-n sat,
Un pocăraș cu-ai lui amici,
S-asculte ce i s-a trasat,
La așternut să fie brici!

Și-apoi, să fie rezistent
La nazuri, fițe, cicălit,
Prin somn, și-atuncea, evident,
Să-și ceară scuze c-a greșit,

Că de-aia zic, modest cum sînt,
Plus , nu umblu cu perdea,
Ca toate de pe-acest pământ,
La fel făcu nevastă-mea,

Când, norocoasă și-a găsit
Un "Fat Frumos" bine dotat,
Cu calități ce, eu, vădit,
Puțin mai sus le-am menționat,

Numai ... și io-s fericit(!)
Regret am unul, mititel,
Pentru săracu' prăpădit...
Ce-o să pățească... vai de el!

poezie satirică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Văduva

Frumos mințeai!

Frumos mințeai,
Când îmi puneai,
Mâna pe piept,
Și-apoi spuneai:
"Te iubesc drept,
Femeie - Rai!"

Frumos mințeai,
Când mă priveai,
Cu ochi senini,
Și-mi dezgoleai,
Umerii-mi fini,
În zi de Mai.

Frumos mințeai,
Când încercai,
seduci,
Și-mi repetai,
Cuvinte dulci.
Ce rol jucai?

Frumos mințeai,
Când îmi puneai,
În glastră, flori,
... Și le udai,
Roze, -n culori.
Nu te-nțepai?

Frumos mințeai,
Când mă pierdeai,
Ca să revin,
(Dar nu voiai!)
Același chin...
Nu te schimbai!

Frumos mințeai,
Când te rugai,
Șansă să-ți dau,
Sincer păreai...
Lacrimi curgeau,
Cum reușeai?

poezie de din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Dinescu

Eram foarte timid când eram mic. Abia cu vremea am devenit mai dezinhibat. Agresivitatea asta e și o formă de apărare. Odată, în clasa a patra, eram un băiat destul de delicat pe atunci, mama mi-a dat cămașă albă călca­tă, iar podelele clasei erau unse cu păcură. În pauză, cineva m-a împins și-am căzut. Când m-am uitat pe cămașă, eram negru. M-am întors furibund și l-am bătut măr pe primul care mi-a ieșit în cale. Când mi-am dat seama ce am făcut, m-am îngrozit: era bătăușul cla­sei.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Vino in rochia ta simpa de stamba" de Mircea Dinescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 14.99 lei.

Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume (poezie în grai bănățean)

Un sat măi gol ca nișiodată,
Pămânce goale, nelucrace,
Fiin' bătrânii nu măi îs pă lume,
Iar copiii-s în altă parce.

Cu spini, urzâși șî mulț bruscani
S-o "împodobit" grăgina,
Fiin' bătrânii nu măi îs pă lume,
În Șieruri ș-or găsât ogina,

Cu lacrămi pă obraz priveșci,
Poarta ge la drum că-i rujinită,
Fiin' bătrânii nu măi îs pă lume,
Ca poarta să măi fie fărbuită.

la orașă îs plecaț copiii
Ge casa părincească s-or zuitat,
Fiin' bătrânii nu măi îs pă lume,
Casa sângură, lăsată... îi în sat.

poezie de
Adăugat de Claudiu RomânuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mircea Albulescu

Noi, actorii, nu alegem să facem asta. E o meserie atât de grea și de nenorocită! Din când în când ne privește și spune: "Măi, ia vino tu aici și fă-te sluga mea pe viață! Să robești și să robotești pentru mine toată viața ta". Și așa se întâmplă. Așa că am fost la Teatrul Armatei – acum îi zice Teatrul Nottara, la Studioul Actorului de Film – acum îi zice Teatrul Mic, la Teatrul Tineretului – acum îi zice Teatrul de Comedie și am ajuns la Național, unde, în anul 3 sau 4 de facultate, m-am angajat. Am undeva și actele care dovedesc Albulescu V. Iorgu este angajat "artist corp ansamblu la Teatrul Național cu 205 lei pe lună".

în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Heinrich Heine

Pe când eu prin lume

Pe când eu prin lume pribeag purtam,
pe când doar la dansa cu gândul eram,
Ea n-a mai putut să m-aștepte atât
și-a pus cununia în cap cu-n urât.
Și iată trăiește iubita mea veche
cu-n prost ce nu-și află pe lume pereche.

Curată mi-i mândra ca fulgul de nea,
de-a pururi o port eu în inima mea;
obraji ca bujorii și ochi îngerești,
și noi am putut să trăim ca-n povești!
dar eu m-am căscat la noroc cum dispare,
nicicând n-am făcut o prostie mai mare.

poezie clasică de
Adăugat de Alex DospianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Numele mamei mele (poezie pentru copii)

Căutat... aurul este;
Diamantul... strălucește;
Dar ca mama, nu-i nimic
Și nume: nu pot să-i zic!

Eu i-aș zice... "Frumusețe"
Suflet blând, plin de blândețe;
Său i-aș zice... fără frică
Numele ei... de: "Mămică"!

Da, "Mămică", se numește
Și cu mine se mândrește,
-"Mămică": eu sunt un pui
Tu "Mămică", cum îmi spui?

- Ești băiat, sau ești fetiță
Îți pun numele... "Guriță";
Și vino... să te sărut
Căci eu mamă: te-am născut!

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Nepoții

În viața mea, nicicând n-aș fi crezut
Că am să fiu vreodată fericit
De-ai mei copii pe care i-am făcut,
Pân' ce nepoții-n lume s-au ivit,

Căci de ai mei băieți ce-au tot crescut
Zi după zi, fi'nd veșnic ocupat,
Abia acum, când anii au trecut,
Realizez nu m-am bucurat,

Dar de nepoți, adică nepoței,
Când vin la noi mereu sunt bucuros,
De cum apar și-n brațe-mi sar toți trei,
Și cerul pare mult mai luminos!

Iar mai apoi devin chiar exaltat,
Când facem câte-o boacănă, belea...
Nici vorbă... cum pe vremi eram blamat,
Nevastă-mea de mine să se ia!

Și-n special, cum sunt ei de vioi
Și-ntr-una mă aleargă pân' asud,
De-atâta gălăgie, tărăboi,
Nici soacra nu e chip s-o mai aud...

Că de știam ce fericit voi fi,
Indiferent ce o să credeți toți...
Pe cinstea mea, și nu vă zic prostii...
Făceam direct, de la-nceput, nepoți!

poezie satirică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Reumatism

Șeful meu, domnul Georgică,
Om integru, respectat
La birou, la una mică,
De tot natu-i salutat (!)

La frizer, la lăptărie,
Prin talcioc și când mai iese
Cu Tănțica lui nurlie,
De șoferi și florărese,

Chiar și-afar', în deplasare,
Fi'nd a' lui subordonat,
N-am văzut vreunul care
Pe el nu l-a salutat,

Până luni, la Eforie,
Când făcurăm un ocol,
Delegați la Cisnădie,
După colț, la Techirghiol,

ne ungem cu noroi,
din iarnă, din Bucegi,
Reumatici amândoi,
Leac mai bun nu-ite dregi,

Numai , unși cu noroi
De la tălpi pân' la chelie,
Dezbrăcați, ca dracii goi,
Cin', pe șefu', să-l mai știe (?!)

Arătând în fundul gol,
(Mă iertați de-acest cuvânt)
Sub beneficul nămol,
Toți o apă și-un pământ,

Pân' ce-apar vreo câțiva inși,
Cum ședeam noi la uscat,
Ne măsoară și... surprinși,
Cu respect m-au salutat,

Ca apoi, mai mulți din gloată
Exclamând "ooo!" se mirau,
Și-unii chiar, ca la armată,
Cu-n salut onorau,

Că de marți, șefu' meu, Gică,
Din orgoliu, fanatism,
Mă urăște,-mi poartă pică,
Pentru-al meu... reumatism!

Valeriu Cercel

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook