Culoarea vorbei
nespuse
cuvintele femeii sunt noaptea ca niște pui de tigri
aruncați din cuib
au gheare din oțel tânăr și ochi fără sânge de fiară
albastră
dimineața când se aud cântece de dragoste
prinzându-și părul
mâna caută precum un polițist trupul femeii cald
și plecat
ușa
deschisă spre nicăieri dă drumul tigrilor tineri
și e atâta lipsă de trup
încât aproape se simte în aer sânge din mătasea coastelor
nopții
cuvântul
o stare ca oricare alta
poezie de Vasile Pin (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tinerețe
- poezii despre tigri
- poezii despre noapte
- poezii despre cuvinte
- poezii despre trupul femeii
- poezii despre sânge
- poezii despre păr
- poezii despre polițiști
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Înflorirea în sânge
Mi-e atât de amară luna pe buze,
iar ochiul de ape, adânc mă privește
cum arde în mine urma lăsată
de mâna ce-a scris, cu spinii cei lungi,
cuvinte cu iz de primăvară-ngenuncheată...
Pe umerii-mi reci, fluturii își dau ultima sărutare,
iar apoi, cenușa din ei, în carne, adânc mi-o presez...
Dumnezeu, de la un capăt de cer,
o ploaie-mi va trimite,
să șteargă din mine păcatul nenăscut,
ce din străfunduri mă doare!
Nu-i noapte fără de-o stea aprinsă,
nici zi să nu doara înflorirea în sânge
când fierbe trupul în jar răstignit,
de dor, în suflet, mijește o ușa deschisă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trup și suflet, poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre religie sau poezii despre ochi
Celei mai aproape
De ce-ți sunt ochii verzi -
Coloarea wagnerianelor motive -
Și părul negru ca greșeala imaculatelor fecioare?
De ce-ți sunt buzele pătate de violete trecătoare?
Și mâinile de ce-ți sunt albe ca albul tristelor altare
Din Babilon,
Și din Ninive?
De ce, când plângi,
În plânsu-ți moare o-ntreagă lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Și crizanteme?...
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristețea blondelor opale,
Iar torțele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?...
De ce, când cânți,
Cu tine cântă un infinit de armonii
Ce năvălesc tumultoase
Din golul zărilor,
Din astre,
Din zborul păsărilor albe,
Din fundul mărilor albastre,
Din lumea morților,
Din lumea părerilor de rău târzii?
Și când stai ochi în ochi cu-amanții - poeți
Ce-ți cântă ochii,
Părul
Și buzele -
Când te-nfioară cuvintele ce n-au fost spuse,
Când in penumbra violetă a trioletelor apuse
Pui într-o cumpănă Minciuna
Și-ntr-altă cumpănă-Adevărul,
De ce te pleci spre cel mai tânăr dintre poeți,
Și-i strângi cu sete
În palme capul,
Ca-ntr-o gheară de vultur însetat de sânge,
Și dinții tăi
De ce-i pictează, în rozu-obrajilor, motive
Asiriene,
Din poemul trăit de sfintele poete
În noaptea-altarelor păgâne
Din Babilon
Și din Ninive?...
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre alb
- poezii despre plâns
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre zbor
- poezii despre vulturi
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
Înflorire în sânge...
Mi-e atât de amară luna pe buze,
iar ochiul de ape, adânc mă privește,
când arde în mine urma lăsată
de mâna ce-a scris, cu spinii cei lungi,
cuvinte cu iz de primăvară-ngenuncheată...
Pe umerii-mi reci, fluturii își dau ultima sărutare,
iar apoi, cenușa din ei, în carne, adânc mi-o presez...
Dumnezeu, de la un capăt de cer,
o ploaie-mi va trimite,
să șteargă din mine păcatul nenăscut,
ce din străfunduri mă doare!
Nu-i noapte fără de-o stea aprinsă,
nici zi să nu doară înflorirea în sânge
când fierbe trupul în jar răstignit
de dor, în suflet, mijește o ușă deschisă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-aud lupii
În tăcerile albastre, luna plină stă să cadă
Printre brazii-nconjurați de ienuperi și de jepi;
Haita lupilor pândește, prada vie, să o vadă,
Să o sfâșie-ntre gheare și-ntre dinții de sirepi.
Strigă luna-nfricoșată, dar ecoul se lovește
De un munte de zăpadă ce-a crescut într-un minut
Și în albul fantomatic strigătul i se oprește
Ca și cum, nu se-auzise de la bunul început.
În tăceri prevestitoare de carnagiu, noaptea țipă,
Mișcătoare umbre calcă, făr-a se simți vreun pas,
Cade-un fulg ca o cascadă, pe o aripă rănită
Și se-arată cucuveaua fără cântec, fără glas.
Ochi sticloși apar și foamea se citește-n glas de fiară,
Urletele sparg tăcerea, (e și timp de-mperecheat);
Vor și una vor și alta, liderul alpha s-apară
Să dea start la vânătoare, însă nu prea e vânat.
Dintr-o tufă-o căprioară, sare zveltă. Pradă bună!
Lupii năvălesc în haită și-o sfâșie cu nesaț;
Sânge cald topește neaua și se-mprăștie pe lună
(A-ncercat să scape prada și-a căzut și ea în laț.)
Se așterne ca mătasea liniștea, din nou, pe văi
Colo-n jos, în sat se-aude clinchet viu de zurgălăi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre vânătoare, poezii despre lupi, poezii despre început, poezii despre zăpadă, poezii despre văi sau poezii despre sat
Tablou de iarnă
Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal;
Plină-i zăpada de sânge animal --
Si ninge mereu pe un trist patinor...
E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimbă prin sânge... și sug;
Dar ceasu-i târziu... în zări corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.
Ninge mereu în zarea-nnoptată...
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licărind.
-- Iubito, sunt eu la ușa înghețată...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre zoologie, poezii despre plimbare, poezii despre ninsoare sau poezii despre iubire
În visul păcatului
Noaptea albastră mi-a pus în vis păcatul
Tras pe buzele căpșunilor de două buburuze
Identice cu mirosul poienii în care caii pasc
Din părul tău așchii de foc cernut în spuze.
Noaptea albastră mi-a pus viața-n cupa
Vântului din care beau cu inima ecouri
Îngerii ce călăresc pe șeaua anotimpului
In vitrina împodobită cu false bibelouri.
Noaptea albastră pune aripi de încercare
Melancoliei din pista de aer cu brațele goale
Înfipte în spuza plămădită în poezia iubirii,
Peste caii mei buburuzele dau rotocoale.
Visele stivuiesc în cer jar de stele, în poiene
Fire din părul tău înnodat cu regina nopții
Unde își întinde hamacul răbdarea păcatului
Mai albastru decât rătăcita viteză a morții.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre albastru, poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre viteză sau poezii despre stele
Natural blues
ce curaj să te trezești dimineața
să bei cafeaua neîndulcită
să ieși din casă fără să citești horoscopul
să intri în lumină fără să știi la ce oră apune soarele
să călătorești fără bilet
să nu cedezi locul femeii în vârstă
să simți pulsul tot mai grăbit
tensiunea din aer
micile descărcări electrice sub piele
țipătul sirenelor
să ți se facă frică
să închizi ochii strâns strâns până vezi
doi ochi care te privesc dinăuntru
să ți se rupă filmul
să te întorci de unde ai plecat
să-ți așezi gâtul sub pagina goală
să-ți pipăi memoria ca un orb căutând întrerupătorul
atât de firesc
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre puls, poezii despre ore, poezii despre lumină, poezii despre lectură, poezii despre frică, poezii despre filme sau poezii despre femei
Dimineața zorilor
Iubesc că așa sunt eu
Până când viața-mi îngheață,
Și te iubesc căci tu mereu,
Imi faci frumoasă dimineață.
Cu miros de dragoste,
Cu dor de zbor spre lumină,
Ziua de azi a-nceput
Cu o dragoste divină.
O picătură de senin
O alta cu miros de crin,
Să sorbi aroma florilor
Din dimineața zorilor.
Uite, în cafea ți-am pus,
Picături de apă vie
Și cu raze-am luminat
Drumul tău spre fericire.
poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre prezent, poezii despre gheață, poezii despre frumusețe, poezii despre flori sau poezii despre fericire
În numele Femeii
Cad versuri de pe trupul tău
răsare soarele din ochii tăi
și moartea se aruncă-n hău
ninge în mai cu zurgălăi
Răsare soarele din ochii tăi
ți-aruncă noaptea stele-n pat
și-n degete îmi cresc văpăi
când mă întorc și sunt bărbat
Ți-aruncă noaptea stele-n pat
iar moartea se azvârle-n hău
și toate-n cer s-au întâmplat
cad versuri de pe trupul tău
Răsare soarele din mâna ta
începe-o eră nouă dragostea
hipersonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre prăpăstii
Descrierea
Despre urechile mele pot spune că sunt
cerceii tâmplelor. Despre tâmple
nu zvâcnesc nimic!
Despre mâini pot spune că sunt lacrimile
degetelor. Despre degete... nu vorbesc
cu ele!
Despre gură
pot spune cu ea cuvântul "gură"
și pot să spun că sunt oglinda ei
în care își piaptănă buzele. Despre buze... nu prea
le înghit!
Despre inimă pot spune
că bate la ușa nașterii mele de când
e inundată cu sânge de către mine
și nu îi deschid fiindcă nu sunt acasă.
Despre sânge nu pot spune
dacă e rece sau cald.
Despre ochi pot spune multe
însă nu spun nimic
fiindcă mă vede
cu celălalt ochi.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre degete, poezii despre vorbire, poezii despre urechi, poezii despre naștere, poezii despre inimă sau poezii despre gură
Sânge orb
Sângele orb din trupul femeii
ca o piatră analfabetă
își resetează veșnicia
nu-l mai găsesc pe Dumnezeu
traversează și el -o perioadă
nefastă
doar strigătul călăului
mă vindecă de moarte
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alfabetizare sau poezii despre Dumnezeu
Și nu ne duce pe noi în ispită
femeia tace și toarce sângele cald
din care țese cămașă bărbatului plecat la vânătoare de zei
inima lui doarme în borcanul cu dulceața de cireșe amare
femeia tace și-și acoperă trupul cu ierburi sălbatice
să-i fie pielea lină sub talpa stăpână
în sânul copt mustește însă dulce păcatul
femeia tace și macină osul de șarpe
să pună otravă pe rană
când mâna lui aspră coboară din cerul barbar
un tunet străpunge tăcerea
o nălucă din umbră se-arată
ea-și face iute o cruce
privește în spate cu teamă
lumina e stinsă
ușa deschisă
luna încinsă
nimeni la poartă
doar ploaia
în noaptea cu o mie de ochi sclipind straniu
ghemuită pe prag își așteaptă sortitul
femeia cântă sângele tace
fusul tot mai înalt
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre șerpi, poezii despre somn sau poezii despre ploaie
Hărțuirea României
Pământul vai este o rană
cuvintele mustesc de sânge
o suferința mea contemporană
când iau o piatră-n mână plânge
Cuvintele mustesc de sânge
stilou va sări în aer
cu-aripa tăcerea ne atinge
din noi rămâne însă-un vaer
Stiloul a sărit în aer
o suferința mea contemporană
torci veșnicie dintr-un caer
pământul tot este o rană
La stânga țară ba la dreapta
pășește-odată ceru-i treapta
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre aer, poezii despre România sau poezii despre Pământ
Poem în interval
[la colțul străzii ce duce nicăieri
îngerul răstignit în piatră zdrobită
strălucește pentru ultima oară lucid
în mormanul de gunoi
atârnă o clipă vagă de speranță
în fundul inimii se ridică haotic o fântână
gata să umple toate gropile din asfalt
cu lacrimi putrede
surâde praful în arcul
dintre suflet și trup
rugina curge pe pleoape
ca o mângâiere de sânge cald
moare încet paradisul din ochi
erupe purpura infernului în mine]
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai
Prin sângele ca un rug aprins
Prin sângele ca un rug aprins în trup,
se sting nepământene întrebări de gând:
Cu cine voi merge să curăț albia
unde în valuri dansează viața și moartea?
Cui îi voi lăsa drumul pe care-l fac
și întunericul pe care nu l-am putut desprinde?
Rămân o mulțime de cântece la păsări,
aceste aripi le întorc vântului
peste ceasurile de piatră obosite de tăcere.
Mă așteaptă femeia îmblânzită de dragoste,
cu sânii ei însingurați de nemângâiere,
frigul din trupul neîncălzit de palmele mele ude
și frica de patimile divine izvorâte din sânge.
O dorință îmi învinge voința și plec
spre femeia aceasta care poartă-n sine lăcașul
unui nimb de viață, de speranță-n continuitate.
Freamătul pașilor ademeniți de temeri
îl aud prin vise
și, cine știe, poate voi găsi calea adevărată
pe care vom merge către apus.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre victorie sau poezii despre sâni
Pe drumul vieții
Desculț și fără de păcat,
Pe drumul vieții-nsingurat,
Aleargă sufletul și plânge...
Din el cad picuri albi de sânge...
Din el curg râuri de lumină...
Dar viața nu-i o zi senină!
Se pierde în mătăsuri fine,
Spre lumi visate și virgine.
Pe valul cast, transcendentale
Poteci urcând, spre neuitare,
Suntem spirala ruptă-n mii
De suflete, spre-a ne hrăni...
Suntem vulcan ce clocotește
Și ca un val în noapte crește...
Maree măturând destinul,
Plaja de roze și seninul...
...........................................
În inimile-nsângerate,
Acum, de creștineasca noapte,
Sunt drumul mântuirii mele...
Altar de vise, cânt de stele...
Și-n pastorala uniune,
Când trup și suflet ne unim,
Sunt plânsul de îngropăciune
Și crucea lui Hristos. AMIN!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani sau poezii despre trandafiri
Destin de romantic
Sunt un îndrăgostit fără scăpare,
Romanticul nebun după frumos,
Ce-și caută în dragoste iertare,
Visând, iubind, în versu-i amoros.
Mi-e lumea toată calea fericirii
Și inima femeii un destin,
Am să îi pun în ea vraja iubirii,
S-o vindece când simte un suspin.
Sunt doar un trubadur fără scăpare,
Ce sărutări cuvinte fac cadou,
Când simți că poate sufletul mai doare
Eu am să-l vindec să îl fac ca nou.
Îmi iau cu mine trandafiri și versul,
Le voi sădi zâmbind în calea ta,
Ca roșul lor să îți alunge stresul,
Să-ncepi din nou a mi te bucura.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre romantism, poezii despre stres sau poezii despre roșu
Căpușa-păpușa
i-am spus odată femeii să nu
mai îmi vorbească cu chei
și atunci
ea și-a dat capul pe spate - la descuiat -
a rostit cele 10 porunci (?!) cu cuvintele ei
de atunci
dumnezeu pentru mine e femeia cu table
încinse - când scoate din aragaz
o mănușă
lipită de mână ca o căpușă-pă
pușă amatoare de sânge flambat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre table
Hărțuirea României
Pământul tot este o rană
cuvintele mustesc de sânge
o suferința mea contemporană
când iau o piatră-n mână plânge
Cuvintele mustesc de sânge
stiloul va sări în aer
tăcerea cu aripa ne atinge
din noi rămâne doar un vaer
Stiloul a sărit în aer
o suferința mea contemporană
torci veșnicia dintr-un caer
pământul tot este o rană
La stânga țară ba la dreapta
pentru viitor fii gata
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre aripi
Fii fiul meu
nenăscut din apele toamnei
din chinurile foamei de dragoste
din cuvântul versului scris
pentru femeia pe care am iubit-o
și nu te-a născut din ură și teamă
din pustiul sufletului însetat
din focul cel tainic ieșit de la gura
care a sărutat-o nebunește
din golul aruncat pe trepte
din liniile drepte și lut modelat orbește
cifrul ascuns cu grija unui început
din rândurile citite la lumina lunii
din jarul aprins de ochii femeii
ciudate jucării ți-am modelat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă