În visul păcatului
Noaptea albastră mi-a pus în vis păcatul
Tras pe buzele căpșunilor de două buburuze
Identice cu mirosul poienii în care caii pasc
Din părul tău așchii de foc cernut în spuze.
Noaptea albastră mi-a pus viața-n cupa
Vântului din care beau cu inima ecouri
Îngerii ce călăresc pe șeaua anotimpului
In vitrina împodobită cu false bibelouri.
Noaptea albastră pune aripi de încercare
Melancoliei din pista de aer cu brațele goale
Înfipte în spuza plămădită în poezia iubirii,
Peste caii mei buburuzele dau rotocoale.
Visele stivuiesc în cer jar de stele, în poiene
Fire din părul tău înnodat cu regina nopții
Unde își întinde hamacul răbdarea păcatului
Mai albastru decât rătăcita viteză a morții.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre noapte
- poezii despre albastru
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre viteză
- poezii despre stele
- poezii despre păr
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Albastru infinit
Tu ești iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineața albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viața mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre versuri sau poezii despre moarte
Tablou în albastru
femeia de albastru
de ochi albaștri
de inimă albastră
se îmbracă albastru
are o coroană de myosotis albastră
umblă călare pe un animal marin albastru
se ascunde după o ușă albastră
citește din cărți albastre
se împrietenește cu personaje albastre
sub cupola și pereții propriei chilii în albastru
tot ce gândește e albastru
tot ce atinge devine albastru
nu se lasă modelată decât
de mâinile tale albastre
îi bate un vânt albastru
un suflet albastru sălășluiește în ea
în trupul ei minion și albastru
seduce cu lumina ei albastră
pirogravează o inimă albastră
pe care ți-o lipește îngrijit cu o pastă albastră
îți zâmbește albastru
face cale-ntoarsă albastră
în paginile aceleiași vieți albastre
deschide fereastra albastră
tot ce se întâmplă a timp și anotimp
e acest albastru al unei unice dimineți albastre
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre zoologie, poezii despre trup și suflet, poezii despre timp sau poezii despre suflet
Calul
Calul paște iarbă,
Iarba paște caii,
Iarba ne paște și pe noi,
Timpul ne paște și el,
Caii văzduhului ne pasc până la rădăcină,
Sărutul tău mă paște uneori,
Cândva caii erau zei păgâni,
Domnul era ocupat cu zidirea Lumii,
Am eu un cal înțelept care mi-a spus povestea,
De ce, credeți, se uită caii lăcrimând
La bietele noastre ființe?
Uneori mai dau și din cap a jale.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre înțelepciune sau poezii despre sărut
Vise plecate cu muntele la mare
Am pus inima nopții în palme,
Am conectat-o prin două raze stelare
Viselor mele aburind de iubire,
Tu mi-ai răspuns că ești la mare.
Dorul a pogorât de pe muntele vrăjit
Cu privirea albastră ca cerul,
În valurile mării te-am zărit
Izgonind din inimă misterul.
Umbrele noastre sortează nisip
Clepsidrei pătrunse de timp,
Noi, gâtuiți de aburii iubirii,
Uităm să pășim în alt anotimp.
Rămânem conectați
Prin două raze stelare
Din visele plecate
Cu muntele la mare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre nisip, poezii despre munți sau poezii despre dor
Noaptea tăcerii
Noaptea tăcerii albastre
nu are trup,
se topește prin întunericul
străpuns de stele aprinse.
Noaptea tăcerii surde
voce nu are,
se disipează în aer
lipsită de umbre.
Noaptea tăceru sublime
dezbrăcată complet,
se pierde pe sine
în brațele apelor mari.
Noaptea tăcerii mirate
nu are picioare,
dar fuge speriată
de lumina dimineții.
Noaptea tăcerii fără iubire
e un întuneric absurd
prin care trec visele
pe malul celălalt al dragostei.
Noaptea tăcerii de foc
e un fulger prin inimă
ce-i luminează adâncul
fântânii din sufletul durerii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre voce sau poezii despre tăcere
Albastru
Vai, cerul albastru al ochilor tăi
a inundat întreg universul:
albastru e soarele,
lunca, ponoarele,
albastră e luna și ciuta, nebuna,
albastre sunt stelele,
razele, ielele,
albastru pământul și vântul, și cântul,
albastre pădurile, trilul, izvoarele,
albaștri rechinii, muflonii, cucoarele,
albaștri sunt munții,
părinții, cărunții,
albastre podgoriile,
florile, zorile,
albastre spicele coapte de grâu,
albastră furnica,
albastru colnicul,
albastră bunica,
albastru bunicul,
albastre căsuțele-n freamăt de râu,
albaștri toți oamenii de pe pământ:
și albii,
și negrii,
și cei ca lămâiul,
și pieile roșii albastre sânt,
albastră e ziua, albastră e noaptea
(albastru li-i rândul),
tot ele-albăstrindu-mi
și visul, și gândul,
albastră e boarea, albastru-i sărutul,
albastră-i suflarea
și chinu-mi, durutul,
albastru botezul,
albastru și crezul,
albastră nășia,
albastră e nunta,
albastră-i junia
și vârsta, cărunta.
Chiar moartea-i albastră
pe pajiștea noastră
și nu se teme de ea
nimenea.
poezie de Nicolae Mătcaș din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre viticultură sau poezii despre râuri
Lacrima albastră
Din liniștea noastră
doar gândul mai cuvântă
lacrima albastră
doar Cerul o mai zvântă.
Din tâmpla noastră
doar versul mai grăiește
lacrima albastră
doar Luna o iubește.
Din inima noastră
doar sângele suspină
poezia castă
doar ție ți-e stăpână.
Din iubirea noastră
doar liniștea ne cântă
lacrima albastră
ne este ruga sfântă.
În dorința noastră
doar trupul se afundă
lacrima albastră
în tine se scufundă.
Din inima-mi de fată
doar tu cuvânți cu dor
de vei pleca vreodată
voi ști decât să mor.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre muzică
Luna albastră
Gânduri se-adună
în valuri și-ngână
dorințe și vise
cu ferestre deschise
către luna albastră,
din noaptea frumoasă
ce este...
poezie de Mihaela Vicol
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe sau poezii despre dorințe
Iubirea albastră rostind
Ninge pe geamul deschis,
Tu ai pătruns pe fereastră,
Te-ai prefăcut, iubito, în vis,
Ai intrat în inima-mi albastră.
Fulgii s-au topit până-n zori,
În inimă ai culcuș de iubire,
Te port printre stele și flori
Și te înalț icoană-n mănăstire.
Se-nchină la tine, prin mine,
Vecia ninsorii în stele roind,
Pe buze răsar cuvinte senine,
Iubirea albastră rostind!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre flori sau poezii despre cuvinte
De vise-mplinite...
Harta sufletului tău își deschide
Roua iubirii, primindu-mi inima,
Așa cum primește cutia poștală
Scrisoarea unde regina este rima
Dulce, fenomenală.
Am primit ozonul încercării
De două ori în aceeași clipită,
A treia oară o să fiu în ochii tăi
Curată și nesfârșită ispită
De-aprinse vâlvătăi.
Promit cu mână pe cartea sfântă
C-o să pun în mișcare caii putere
Și-o să te caut în aripi tocite
De zborul tămăduit în miere
De vise-mplinite.
Dulce, fenomenală
De-aprinse vâlvătăi,
De vise-mplinite
Arși-s ochii mei!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre scrisori, poezii despre rouă, poezii despre promisiuni, poezii despre poștă sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Noaptea
noaptea dezleagă spiritul
când dreapta coboară brațul
pe linie descărcată de imagini
noaptea câte un oraș cade din cer
noaptea se nasc îngerii și mor nebunii
prieteni din toate timpurile
vă rog mult înjurați-mă frumos
și am să vă dau trupul meu
pentru totdeauna
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre oraș, poezii despre nebunie, poezii despre naștere sau poezii despre imagine
Secretele îngerului
Un înger bun a venit în noaptea asta,
iar eu priveam la fereastră stelele
și îngerul a venit pe pământ
din lumea lui albastră și întunecată
să-și întindă aripile peste noi,
care eram prinși în vraja tăcerii.
În visul tău de demon sfânt
cauți să-mi aperi rațiunea mea cea vastă,
în noaptea cu multă durere și suspin,
apoi vreau să mă strângi la pieptul tău
să uit de durere și din nou să prind putere,
farmece și vraji să dispară la lumina lunii
ce apare cu limbi de foc și cercuri aurii
la o distanță mică de șoaptele tale
cu umbre secrete și vise iubite,
peste tristetea mea o stea se ridică
și luna apare și ea împlinită cu lacrimi de foc
luminând fața ta înmărmurită
de multă dragoste împlinită.
poezie de Eugenia Calancea (8 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete
Fericind clipa albastră
Eu sunt șoimul care strânge
Un ocean întins de sânge,
Tu ești Arca ce-l străbate
Cu-ale lumii doruri, toate.
Ne zâmbesc ochii de prunci
Din stele albind pe stânci,
Fericind clipa albastră,
Val cu val, iubirea noastră!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre ochi, poezii despre ocean sau poezii despre copilărie
Iubirea cu mize florale
Noaptea cu dinți de dulăi
Pune-n ferestre ecouri florale,
Bisturiul oblic al ochilor tăi
Îmi face transplant de petale.
Trupul călit cenușă îmi este
În brațele tale încinse de foc,
Inima ascunde o rară poveste
Ghicită în unduiri de ghioc.
Venele mele-s corzile-ntinse
Ale viorii spre care mă porți
În mocnirea dulcilor vise
Prelungite de veșnice nopți.
O, Doamne, ce semn se arată
În noaptea cu mize florale,
Ochii tăi spre stele mă poartă,
Îmi pune iubirea-n petale!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre transplant sau poezii despre foc
Culoarea vorbei
nespuse
cuvintele femeii sunt noaptea ca niște pui de tigri
aruncați din cuib
au gheare din oțel tânăr și ochi fără sânge de fiară
albastră
dimineața când se aud cântece de dragoste
prinzându-și părul
mâna caută precum un polițist trupul femeii cald
și plecat
ușa
deschisă spre nicăieri dă drumul tigrilor tineri
și e atâta lipsă de trup
încât aproape se simte în aer sânge din mătasea coastelor
nopții
cuvântul
o stare ca oricare alta
poezie de Vasile Pin (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre tigri, poezii despre trupul femeii, poezii despre polițiști sau poezii despre mâini
Inima albastră
Uităm că nesfârșitul e-n sfârșitul nostru,
Că începutu-i mierea din colostru,
C-avem orgolii din sufletul de mamă,
Că-i prindem frumuseții painjeni de năframă.
Uităm că-n cerul verde săgețile aleargă
Dragostea din calendar să șteargă,
Să pună-n locul ei un strigăt repetat:
La pieptul tău să fiu de nemurire beat!
Am pomenit cumva prima vocală
În marea rugăciune terestră, ireală?
Că-n noi zidite stau doar turle de biserici
Deși pășim smeriți pe căi de vechi eretici!
Noi nu ne închinăm, doar punem vise-n cui
Și visele, vă jur, sunt jertfa omului
Unde Dumnezeu nedeslușit rămâne
Să ne amăgească prin repetatul mâine!
Obârșia-i izvorul din pronaos,
Materia-i prelinsă din necuprinsul haos?
O, nu! Rămas-am doar cu veșnicia noastră
Să înflorim sisific o inima albastră!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre viitor, poezii despre verde, poezii despre smerenie sau poezii despre sfârșit
Vino în brațele visului meu
Vino în brațele visului meu
Să ne îmbrățișăm o veșnicie,
Să fii un fluturaș ce zboară lin
Peste nisipul fără de câmpie,
Fără apă, fără pic de vin,
Cu ochii zugrăvind cerul senin.
Vino în brațele mele vis adevărat,
Noaptea strălucească-n stele,
Din dragoste izvor să ciugulim,
Zvâcniri de dor peste vâlcele,
Sentimente dulci noi să trăim
Din viața sfântă ce o moștenim.
Vino în brațele mele, vis, realitate,
Să gândim doar limpezirea-n doi,
Să fim în suflete inele de altoi,
Să pășim prin vânturi și prin ploi,
Sub umbrela frumoaselor cuvinte,
Să fim poezia din iubiri, fierbinte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate
Cununa iubirii
În spumele gândurilor devin tigru mutat între valuri,
Îmi aștern surâsul secundelor pe-ntinsele fregate,
Tremurândele mele mâini te ating ca pe o acvilă
Pe buze, cu o floare, întronând o minunată carte.
Sunt egalul tău cu mine în egal, cerul de peste munții
Scăldați în marea de rune, de semne-mbujorate de iubire,
Sunt păzitorul rachetelor înaripate în fiecare toamnă,
Mă recunosc pe căi necunoscute ca dulce amintire.
Pasăre cu buze de foc, suflet pus în templul de cuvinte,
Scutur crinii din roua lacrimilor în sânul altarului
Din care zeii beau fericirea tainei cosită din dorințe,
Fulgere de flori trec prin unica viziune a pândarului.
Văd cununa iubirii încoronând lumina sufletului meu,
Cu ea șlefuiesc rime și epitete, în poezie prelinse,
Așez cuvintele pe buzele tale, îți stropesc inima cu mir,
Cu ea mă dezlipesc de pământ și mă ung cu aripi de vise.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi sau poezii despre viziune
Regina Nopții
Cred că lumea e știrbă când mestecă stele
Și când boltele visului se răsfrâng în amurg;
Eu sunt doar pasagerul rătăcind pe sub vele
Care-nchide tomnatic cerul abrupt.
Mi se pare că noaptea e vis din fântâni
Cu apă vie înviind cavaleri
Și aștept să se prindă-ntr-un joc de lumini
Cabotinii pe scena de fum dinspre zori.
Imi pare că șoaptele prinse în unde
Se-ntrec în mângâieri pe urechea mea;
Eu rămân pasageră printre stele flămânde
Stăpânind din adâncuri doar noaptea, doar noaptea...
poezie de Miriam Cristina Constantin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre toamnă, poezii despre monarhie, poezii despre jocuri sau poezii despre fum
Din părul tău
Înțelepciunea unui mag mi-a povestit odată
de-un val prin care nu putem străbate cu privirea,
păienjeniș ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.
Și-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii
în părul tău,
eu, amețit de valurile-i negre și bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din părul tău -
și strig,
și strig,
și-ntâia oară simt
întreaga vrajă ce-a cuprins-o magul în povestea lui.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Lucian Blaga despre visare, citate de Lucian Blaga despre păr, citate de Lucian Blaga despre ochi, poezii despre negru, citate de Lucian Blaga despre negru sau poezii despre bogăție