Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Violetta Petre

Se-aud lupii

În tăcerile albastre, luna plină stă să cadă
Printre brazii-nconjurați de ienuperi și de jepi;
Haita lupilor pândește, prada vie, să o vadă,
Să o sfâșie-ntre gheare și-ntre dinții de sirepi.

Strigă luna-nfricoșată, dar ecoul se lovește
De un munte de zăpadă ce-a crescut într-un minut
Și în albul fantomatic strigătul i se oprește
Ca și cum, nu se-auzise de la bunul început.

În tăceri prevestitoare de carnagiu, noaptea țipă,
Mișcătoare umbre calcă, făr-a se simți vreun pas,
Cade-un fulg ca o cascadă, pe o aripă rănită
Și se-arată cucuveaua fără cântec, fără glas.

Ochi sticloși apar și foamea se citește-n glas de fiară,
Urletele sparg tăcerea, (e și timp de-mperecheat);
Vor și una vor și alta, liderul alpha s-apară
Să dea start la vânătoare, însă nu prea e vânat.

Dintr-o tufă-o căprioară, sare zveltă. Pradă bună!
Lupii năvălesc în haită și-o sfâșie cu nesaț;
Sânge cald topește neaua și se-mprăștie pe lună
(A-ncercat să scape prada și-a căzut și ea în laț.)

Se așterne ca mătasea liniștea, din nou, pe văi
Colo-n jos, în sat se-aude clinchet viu de zurgălăi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Petru Daniel Văcăreanu

Unde aleargă lupii

Se aude urlet de izbândă
S-a adunat intreaga haită
infrunte iarna cea haină
Până in primăvară.. iară.

Cu blana de alice plină
Un lup bătrân urlă la lună,
Să-i lumineze incă odată
Calea până în primăvară..

Dar cu privirea incețoșată
Nu vede o gură deschisă
cu colți ascunși,.. de fiară
Căscată mârșav,.. de o capcană.

Și dintr-o dată simte rece..
Cum fiorul Cerberului trece
Si muscă adânc prin oase
In haite negre de angoase

Ce din viată-i mai rămase..
Și se scurgea cu fiecare
Strop de sânge in zăpadă
In sunetul de neagră, goarnă.

In privirea haitei pironite
Speriată și descumpănite
Fără neînfricatul lor stăpân
Intins si fără geamătul nebun

Al morții pe care o infing
Cu colții in căprioare
In sunetul milos și prelung
Al puilor ce tânguie și plâng...

Dar cu pleoapa intredeschisă
Bătrânul lup greu stă și indură
Durerea de gheată și haină
Cu gura de curaj, incleștată..

Asteaptă plece a sa haită
Să nu mi-l vadă cu lacrimă
Ce nu a fost văzută vreodată
De nici o fiintă pământeană

Doar de luna a sa stăpână
Pe ascuns, când moartea haină
Insfăca vreun pui din vizuină
Când vâna sub razele de lună.

O lacrimă de-i va și curge
Cât haita lângă el plânge
Le va ucide tot curajul
Și se vor imprăștia ca vântul

Și alte haite de prin pădure
Vor pune stăpânire pe munte..
Unde a auzit prima oară
Cum urlă moartea in căprioară

Pe care el acum o aude
Chemându-l pe fața lunii
întunecată,.. și de priviri
ascunsă, poată alerge..
Liberi printre îngeri, lupii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu luna la pas

Oricât ar surâde luna
printre florile de tei
nimeni nu știe lumina
din castana ei.

Fără glas
pocnetul de castană
mi-a luat un pas
de pe lună.

Te uită cum stelele
mă amână
stau pe lună
cu gutuile
de mână.

Îndrăgostit de poezie
zi lumină
petrec luna de gutuie
chiar pe lună.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Culoarea vorbei

nespuse
cuvintele femeii sunt noaptea ca niște pui de tigri
aruncați din cuib
au gheare din oțel tânăr și ochi fără sânge de fiară
albastră

dimineața când se aud cântece de dragoste
prinzându-și părul
mâna caută precum un polițist trupul femeii cald
și plecat
ușa
deschisă spre nicăieri dă drumul tigrilor tineri
și e atâta lipsă de trup
încât aproape se simte în aer sânge din mătasea coastelor
nopții

cuvântul
o stare ca oricare alta

poezie de (2015)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Sărutul lupilor

cărări fără capăt se abat multe-n cale
pe drumul spre crestele ce vreau le-ating.
omatu-i de piatră în glezne mă taie
și-n suflet mă arde frica de lupi.

prin troiene de humă, pașii mi-aleargă
îndemnați de răsunet, cu picioare de plumb.
înfruntând viscoliri ce urme-o să șteargă
prin hățișuri ascunse cu lumini ce se scurg.

tăcerea se sparge și drumul rasfange
în mii de poteci ajungând în abis
îmi tremură trupul cu sânge îmi plânge
lumina din ochi e oarbă, s-a stins.

prin vântul prea aspru mă strecor fără vlagă
și cad, mă prăval, printre ramuri și spini
o haită de lupi, foamea-și strigă în grabă
mirosind rana mea, ce dâre-i preling.

cu luciri în priviri mă-nconjura lupii
și colții de fier își infing rând pe rând
îmi suflă căldură smulgându-mi și ochii
sfâșie haita, nici nu pot mai plâng.

ramuri se-apleacă cu gheața mă tăie
și sufletu-mi sfârtecă-n mii de bucăți
cu gheara de lup țintuiesc trupu-mi moale
sorbindu-mi și glas și suflări în mare ospăț.

o voce se-aude și-nlatura lupii
cu rânjet de smoală și ochii sticloși
ce haituie-ntr-una dându-mi târcoale
cu rânjetul ei cu dinți sângeroși.

deodat simt că zbor și piscul ating
nici vântul nu bate, nici răni nu mai dor.
e multă tăcere în viscolul aprig
și drumul spre creste, mă-nfășoară-n fior.

o urmă de sânge mai simt că mă arde
și urlete-aud de departe chemând
sărutul rămas pe gură-mi, de sabie
toți lupii l-au dat, și cel mai flămând.

credeam c-am ajuns în raiul din creastă
ce soarele arde și vântul alintă,
am vrut adorm o clipă-n mireasmă
uit că mi-e frig, uit că mi-e frică.

dar lupul bătrân cu coama zburlită
străpunge prin coaste sulițe vii.
nici teamă nu are prin cărarea din noapte,
nici milă nu simt și-n grabă mă duce spre ai săi pui.

săgeți furioase le simt cum îmi intră,
străpung pînă-n creștet și-n osu-mpietrit.
se-aude cum urlă omătul în mine
durerea îmi tace în gura-mi de lut.

deodat se aprinde hăul adânc
și mistuie lupii și-omătul de piatră,
mă cuprinde cu raze și-n somnul profund
îmi spală durerea și neputința deodată.

dar urme-au rămas schilodind trupul meu
fără vreo rană adânc sângerândă.
când aura nopții oglindea drumul greu
și pași-mi purta cu mâna ei blândă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu știați că și lupii se îmbracă de la PRADA? Prada lor din vremuri imemoriale: gingașa mioriță fără fiță! Niște imitatori de joasă spiță (speță)!

aforism de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Gabriela Gențiana Groza

Nuielușa vie

O șopârlă cât un deget
Tot aleargă fără preget,
Musafir din miriște
N-are pic de liniște

Și se-nvârte în livadă
Printre pomi, fără să vadă
Merii grei cu mere coapte
Care chicotesc în șoapte:

"De grăbită ce-i surata,
A pocnit în cap lopata,
A mișcat cu coada sapa
Și-a vărsat din cană apa..."

Trupul luciu, arămiu,
Fuge ca argintul viu,
Nu spune măcar "pardon"
Parc-ar fi la maraton!

Mă tot uit și i-am aflat
Pântecele cam umflat.
Uite-acuma s-a oprit,
Mă întreb: ce-o fi zărit?

Ca un sfredel se sucește
Și-o gropiță dichisește
Tocmai bună pentru ea,
Nuielușă sau curea.

Stă în cuib, ce crezi că face?
Scoate ouă. În găoace
Este poate o fetiță
Sau băiat de șopârliță.

Cloșcă este bunul Soare,
Fără dânsul puiul moare.
Cuibul cel albit de ouă
Saltă boabele de rouă

Și din zori spre asfințit
Cu căldură-i ocrotit.
O s-apară puii care
Își vor căuta mâncare

Singurei, fără-ajutor,
C-așa este legea lor.
Șopârlița stă pe-o piatră
Caldă, bună ca o vatră

Și astfel se odihnește,
Vara încă îi tihnește.
Știți de ce se tot zorea?
Vine toamna peste ea

Și puiuții ei prea mici
Pot fi hrană pentru-arici,
Pentru barză, ului, șoim
Sau pot fi loviți de om.

O pisică cam neroadă
A lăsat-o fără coadă;
Lița a avut noroc,
I-a crescut o alta-n loc!

De-o zăriți voi prin fânețe,
Ușurel să-i dați binețe
Că șopârla-i sperioasă
Și-o zbughește către casă.

Ea e veșnic vânătoare,
Apără livada mare
Și mănâncă gâze rele
Ferind roadele de ele.

poezie pentru copii de din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.
Marin Moscu

Inima bate-n surdină

Inima bate-n surdină
Pe-o fâșie de lumină,
Pieptul meu în pradă arde
Și iubire, și păcate.

Labirinte descântate
Umplu donițe cu lapte
Și-n privirea mea străbate
Fulgul vieții fără moarte.

Tu în amforă de dor
Pui picior lângă picior
Și străbați prada ce arde
În vise purificate.

Vin frunze din depărtare
Pe alei zăcând în soare
Liniștea ne doboare
În albeața de ninsoare.

Vine dorul peste noi
Scaldă dulce pusă-n foi,
Porumbei fără păcate
Duc prada în zbor, departe.

Tu ești pradă, eu sunt pradă,
Lumea este viciată,
Toți se iubesc de-o vecie,
Sânge viu în poezie.

Fulgul vieți-i fără moarte
În vioara fără coarde,
Noi cântăm doar la arcuș
Zidind iubirii culcuș

Din speranță și-ntâmplări,
Din sincere sărutări,
În grădinile de dor
Și morții să-i dăm fior!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Haita și democrația

Când într-o haită, dragii mei,
Lupii se sfâșie-ntre ei
Pentru supremație,
Spun: "E democrație"...

fabulă epigramatică de (22 ianuarie 2003)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Într-un târziu

Abia cînd întunericul mușca din zi
am început să împachetez gândurile fără tristeți
și am plecat cu ele le împrumut.

Noaptea se dădea peste cap, nu voia nimic,
aștepta să-i fugă stelele din buzunare,
luna își scuipa în sân să nu dea de vreun pocinog
și se ascundea sub norii lăptoși.

Venea dimineața
vedeam cum se deschid toate visele și dispar în uitare
cu tăceri coborâte pe scări de bumbac,
oamenii se grăbeau intre în malaxorul activității
odihniți și atenți la detalii.

Într-un târziu
mâinile mele prelungite în lucruri
mă priveau cu ochi de broască țestoasă
ori de pasăre mută, fără aripi
cum mă zidesc într-o coloană fără sfârșit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Lupoaica

te aștept de-atâta vreme, inima o simt cum geme,
și mă-ndepărtez de tine, fără cânt, fără sobor;
amintire, preț de-o clipă, doar de lacrimi fac risipă,
te-am iubit, cu ce ardoare, mai ca-n luna lui cuptor;
printre gânduri se-nfiripă - o-ntrebare, de-am mor,
mă vei ține iar în brațe, mă-nveți din nou să zbor?
am zbor doar cu-o aripă, cu cealaltă-am cobor.

pretutindeni umbre mute - negrele necunoscute,
și adorm ca-ntr-o poveste - de nescris, într-alt decor;
chipul tău, întreaga viață, mi-a fost unica povață,
chiar și-n gânduri infidele, chiar și-n gândul trecător,
da, am renunțat la stele - te-am ales în locul lor...
și acum, o altă maică, mă va învăța mor,
am te visez lupoaică în ținutul lupilor.

dar în vise, porți-închise, și-o putere care-mi cere
mă lepăd de durere, rămân un privitor,
te uit, -mi curgă spume, să nu pot -ți spun pe nume,
pândesc halucinante creaturi ce-n spaima lor
vor fugi întruna-întruna – fără glasuri, fără dor;
vor învăța urlu, voi ajunge prădător...
ca un lup fără pereche, în ținutul lupilor.

poezie de din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Costel Zăgan

Bacovia viscolul și eu

Te uită cum ninge Bacovia
din carte aruncă tot jarul
și dacă se-aprinde vreo stea
de ciudă -ți sară muștarul

Și mână și iarna spre sobă
copacii -ți bată în geam
să dea cea din urmă probă
și iar tragă ziua în ham

Ascultă toți lupii cum urlă
și lumea în versuri dispare
dar cucuveaua ucisă în turlă
se-aude în moarte mai tare

Iată căldură mă ține în ger
de dragoste iarăși m-aprind
te uită cum ninge Bacovia
scrie din moarte un rând

Și Doamne ce noapte de vis
aprind lumânarea-grenadă
un ochi în piept s-a deschis
dar luna din ochi o să cadă

Și altă tăcere zău că nu am
doar stele pe jos și în suflet
și-un înger c-o floare în geam
ardă în lume ce-i putred

poezie de din Ode gingașe (19 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Violetta Petre

În punctul fericirii, o vioară...

Atinge-mă în punctul fericirii, acolo unde nu m-ai mai atins,
înflorească-n mine trandafirii în roșu și în albul ce m-a nins.
Nu-ți fie teamă de suspinul iernii, ce cuibărit în sânu-mi, s-a oprit!
Mai hiberneaz-o vreme de vecernii, sub lacrima ce m-a acoperit.

Și nu întârzia prin noaptea surdă, în care nu se-aude niciun glas!
Doar inorogii-ntr-o legendă zburdă, pe-un colț de lună ce mi-a mai rămas.
Și dacă rătăcind îți pierzi răbdarea și nu mai știi pe unde să o iei,
Ascultă-n liniștea zăpezii marea și vei găsi adresa-n valul ei!

Am scris-o pe nisip, dar sub maree, a dispărut ca tine în reflux-
Așteaptă revină, ca o zeie, cu un sărut pe-aripa unui flux.
Să nu stârnești furtuni nechibzuite, în goana ta după un vis pierdut,
mergi la pas, să nu calci scoici, iubite, că-s perle-n cochilii ce s-au născut,

Din picături de lacrimă de sare, sedimentate-n noaptea dintre ani,
Când mai cântau sirenele-fecioare o simfonie pentru melomani.
În punctul fericirii e-o vioară ce și-a pierdut arcușul în concert,
Concertul amintirilor de ceară, pe-un portativ utopic și incert.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiară sunt

Am prins în gheare, sunt precum o fiară
am prada mea, pot face ce doresc
îmi vii aici, și îmi ești zi de vară
iubitul meu, venit de prin povești.
Te mușc cu-atâta sete, și mi-e bine,
nici apă nu mai vreau, dar te doresc
-mi fii o pradă, iar eu -ți fiu fiară
-ți spun ce-nseamnă, știu că mă iubești.

poezie de
Adăugat de Daria DumitrasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Fulg de zăpadă

Știi prima zăpadă,
Nu pare să cadă,
Iar ei îmi urează "Crăciun fericit!"

Mă plimb prin ogradă,
Sperînd c-o să cadă,
Nimic nu contează... sunt dezamăgit!

Și gându-i o spadă,
nu o să cadă,
Un fulg de zăpadă,
Crăciunul să vadă
Un câmp înverzit!

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Violetta Petre

Trece Dumnezeu în goană...

Cum se scutură bujorii, ca o ploaie-nsângerată,
Regretând amarul vieții efemere pe pământ!
Tot așa mă scutur, Doamne, cu privirea-ndurerată,
Când îmi picură din palme, mângâierea care sunt.

Pași grăbiți strivesc tandrețea dimineților albastre,
Orbi și surzi aruncă piatra și lovesc în rogvaiv,
Curcubeie-și pierd mirajul în tăcerile sihastre,
Unde doar un vers mai cântă în poemul meu naiv.

Și de unde iau muza, când lumină nu mai este?
(A rămas un colț de lună, fără loc și căpătâi).
Trece Dumnezeu în goană îngrozit și calcă peste
O relicvă din geneză, chiar pe ziua cea dintâi.

Ridic fruntea pentr-o clipă... unde-s cerurile mele?
Calcă tălpile pe stele și pământu-i tot mai sus;
Au înnebunit quasarii prinși în mreje de lichele
Și planeta e-n derivă-alunecând înspre apus.

Printre cioburi de speranță, îmi adun poemu-n vară-
A rămas lângă cireșii ce se scutură de flori.
Rătăcind la braț cu-arcușul unui cântec de vioară
Țip și urlu ca o fiară printre oameni incolori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Romanță în stil vechi

Se stinge amurgul cu roșii văpăi,
Și noaptea de vară
Coboară-n tăcere pe munți și pe văi,
Înaltă și clară.

La marginea apei să-și caute vad
O turmă s-abate.
Răsare și luna din codri de brad,
În singurătate.

Măicuțele-n umbra părerii de rău
Se duc să se culce;
Din vale s-aude un glas de pârău
Sălbatic și dulce.

Odihna s-așterne pe sfântul lăcaș
Din vremea străbună.
Și numai o fată cu dor pătimaș
Mai cântă sub lună.

Iubitul și-așteaptă s-o prindă în braț
La poală de munte,
Și lung s-o sărute cu dulce nesaț,
Pe ochi și pe frunte.

poezie clasică de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.
Traian Abruda

Un nor

privind la zăpadă
cum se face
om și stă să cadă
grămadă or
donată în patima iernilor (?!), în
cetinește atât
timp cât se află deasupra
brazilor -
creneluri în ceața străpunsă de soare -
privește
cum se topește,-n urât,
albul zăpezii
timp de-o viață în
trecătoare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cecilia Birca

Între ceruri, la curbură

Între ceruri, la curbură
străbătând prin "țesătură"
unde timpul se îmbină
c-o aripă de albină,
din scânteia cea curată
ZÂNE fără trup se-arată!
vin din mituri cu dalb sânge
unde lupul nu mai plânge
și-unde tropotește viu
"glasul" fără vizitiu.
.
Aer, Apă, Cedri, Foc -
lepădați și timp și loc!
.
când spiralele se coc,
rotund cer și rotund joc:
cercuri învârtite-n floare,
pește negru - ochi de soare
șoapte limpezi fără gură,
pește alb - cu ochi de mură!
.
lunecată din lumină
umbra se topește-n tină
luna - mreană de argint
frunză-amară de alint

ierburi tainic foșnitoare
nicio urmă pe cărare

apa - magică licoare
în concentrice hotare
ceru-n ramuri luminate
contopite... câte toate:
nouă stele, opt coroane,
șapte munți, șase oceane
și cinci vulturi, patru zări;
înspre poartă trei chemări,
două mângâieri de vânt
și la mijloc un CUVÂNT
.
în ogilndă prin portaluri -
dans de flăcări, dans de valuri,
cântec lin, cântec duios -
cum e-n sus este și-n jos!
căci în noaptea peste fire
făuresc zânești safire
lăsând rouă pe câmpie
Sânziene-n dalbă iie!
.
sub mireasma de candoare
taina-i veche, TAINA-i mare
-
apoi... se topesc în zare
între umbre și culoare
-
lumea nu e precum pare
printre fire de cicoare
a rămas doar "Sunătoare"
unde-s oare? cine-s oare?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre tacere

Degete fine, tăcerea asta
Alunecam printre ele
Ca un fir
Rugăciune pe nisip
Degete fine... ea
Îmi umblă prin pași,
Negândită
Pe un colț de tăcere mă ascund și eu
Cuvintele sunt în tubul cu oxigen
Nu călcați pe suflete!
Aici…se trăiește
Nu calcați!
Aici, se visează
Plouă cu tăceri
În dimineața asta tandră sunt
Femeia visurilor tale
Iubită deodată cu toate tăcerile
Fiecare vers este ultimul
Apoi ecoul tacerii tale
Picură din nou
Și din nou
NU este decat gândul meu, îmi spun
Îmbrățisat de clipă
Și-o aripă tăcut tăinuită-ntr-o palmă de cer
Un peticuț de tăcere scumpă care nu se va vinde
Mângâiat de visele tale
Acum dorm
Strivește-mă toată în tăcerea ta
Fă-mă una cu ea
Și cu tine
Iubită, în sfârșit,
Cu toată tăcerea
Cine-și recunoaște poezia
Este rugat sa tacă
Și să asculte
Mulțumim pentru contribuție
Astăzi
Primim tăceri

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Poem nins

A nins azi-noapte, ca-ntr-o iarnă-a noastră,
Când nu era mai nimeni pe pământ,
A nins azi-noapte în pădurea-albastră
Cu mine-n brațe și cu tine-n gând.

Eram un fulg și-n dansul fantomatic
Mă strecuram timid, printre aezi,
Am prins din zbor, un zâmbet enigmatic
îl aștern în versurile verzi,

Unde ai mai lăsat un pic de verde
Nemângâiat de albul din penel,
Voi pune un poem și nu voi pierde
Flori de cicoare-n vechiul tău castel.

A nins azi-noapte, azi se odihnește
Un cer albastru cu tăceri de vis;
Când îți privesc zăpada,-n mine crește
Un munte de iubire... ce-ai ucis...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!