Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Eterna oboseală

tu știi... am obosit să mai trăiesc...
aș vrea s-adorm... să nu mă mai trezesc...
deși o știu - oricum voi adormi
când clipa sorocită va veni
și când va fi, vă rog să mă-ngropați
în cimitir, pe deal, la margine de sat
acolo unde toți ai noștri zac
acolo unde-s fii lângă tați
și fiicele alăturea de mame
și iarba parcă-i verdele din oameni
acolo, sus, pe deal, la margine de sat
să îngropați din versul meu ce-a mai rămas
să scriti, Vă rog pe piatra de mormînt
că zace-aici nu om ci doar framânt...
tu știi... am obosit să mai trăiesc...
aș vrea s-adorm... să nu mă mai trezesc...
deși o știu - oricum voi adormi
când clipa sorocită va veni...

poezie de (13 decembrie 2011)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Raymond Barone: Bine, Robert, vrei să știi care sunt avantajele căsătoriei? Fie... Iată... Hmm... Bine! Uite! Știu! Știi când adormi și ți se oprește respirația? Când ești căsătorit, e mereu cineva acolo care te aducă înapoi la viață... Nu e un exemplu bun. Așa...
Robert Barone: Ray...
Raymond Barone: Gata! Mă descurc! Uite, vrei să știi cum e căsnicia cu adevărat? Fie. Te trezești - ea este acolo. Te întorci de la muncă - ea este acolo. Adormi - ea este acolo. Iei cina - ea este acolo. Înțelegi? Adică, știu că sună ca un lucru rău. Dar nu este. (își pune mâna pe umărul Debrei) Nu, nu și dacă ea este persoana potrivită. (pauză)
Frank Barone: Aș vrea un minut te contrazic.

replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta StroieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

... când voi fi și trecut
și dincolo de gând
și dincolo de fire
tu să știi c-am căzut
nu pe rece pământ
ci pe caldă iubire...

să mai știi că zâmbeam
acolo la hotar
și la ultima vamă
când aevea dormeam
lângă tata, pe mal
lângă sfânta mea mamă...

poezie de (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Sterian

Nopți

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

Nopți lungi și triste
Acasă gândesc
Și pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopți pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopți de basm acolo, la voi
Și Doamne, pentru ce o viață de coșmar
Și pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopți pline de groază
Când teama mi-e fiu
Sunt nopți de basm de care nu mai știu

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

De ce nu încetați acest cumplit război?
De ce va gândiți numai la voi?
Și nici nu vă pasă de mama care-și plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălți de sânge!
Și nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Unii... alții

... unii spun c-ai plecat,
alții râd c-ai venit
ceilalți zic - te-au uitat,
restul strigă - nimic
nu mai e din ce-a fost,
nu mai sunt amintiri
a rămas doar un gol,
înrămat în priviri

uni spun - te-au iubit,
alții strigă că nu
unii mint că pe tine,
alții plâng - cică tu...
numai eu știu prea bine
n-ai fost un delir
deși mulți alde mine
te-au tratat cu sictir

unii spun – vei veni,
alții plâng – niciodată
unii strigă cică-i chin,
ura asta curată
numai eu știu prea bine
că oricum vei veni
și golgota din mine
numai tu vei iubi...

poezie de (3 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce mai faci, mamă?

Nici eu nu mai știu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor îți mai văd odată chipul
În nopțile când sunt atât de trist
Și doar din amintirea-ți mai exist

Doresc ca uneori să mă mai cerți
Pe urmă, cu blândețe, să mă ierți
O zi de aș putea îți vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc

Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încrețită,
Atige-o cu iubirea-ți infinită.

Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reușit -ți spun cât te-am iubit.

Acolo unde ești, mai poți să mă privești?
Îmi este dor de tine și știu că mă iubești
Tu mi-ai rămas în inimă și-n gânduri
Și păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.

Ți-am mai vorbit din când în când de mine
nu te temi, aici e totul bine,
vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Satul meu

În satul meu, ce-l port și azi în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furișez adesea ascultând
Bobocii alintați de-un soare blând
Cum se deschid de bucurie-n meri;

Cobor apoi pe râu, din deal, izvor,
Doar clătesc în ape cristaline,
Stârnind mireasma pâinii din cuptor,
A morii piatră, ca să mă strecor
Prin lanul verde, crud, iarăși în mine;

Azi-dimineață roua m-a trezit
Când îmbăia de zor o ciocârlie,
Dormeam pe câmp, trifoi, de ieri cosit,
Însă un nor, spre casă m-a gonit
Și cât de-aproape-am fost atunci de glie,

Iar ca s-ajung mai repede în sat,
Pe a fântânii roată m-am rotit
Și-n stropi, apoi, de ploaie m-am uscat
În lutul prispei ce l-am încălțat
Când prima oară-n viață am pășit;

Dar astăzi, furișat pe lângă soare,
Mă legăn în clopotnița bătrână,
Vestind în bronz de clopot, sărbătoare:
E vineri, este “Vinerea cea mare ”
Când cuiu-a sângerat în a Lui mână,

Însă de Paști, voi fi lângă Isus,
Din ochii lui să mă aprind lumină,
Să ard încă un an pe unde-s dus,
Rugându-L să mă ia acolo sus
Când lacrimile cerii-mi se termină,

Acolo unde dorul nu mai doare,
Și lanu-mi cântă doinele la nai,
Acolo unde dragostea izvoare
Și merii mei se bucură în floare,
În satul ce e gura mea de rai.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

iubito, nu mai adormi pe telefon
doar știi că n-o să sune
știi prea bine
nici un tril nu va mai sparge orizont
în zările plecatului din mine

iubito, nu mai picura pe canapea
cu vise și iluzii zbucumate
căci lumea unde sunt
nu-i numai lumea mea
și-s interzise-n ea
iubiri telefonate....

poezie de (3 iunie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un înger adormit...

Am întâlnit odată mai demult
Un înger îngândurat și cam tăcut
Avea un aer așa uman
Ochii pătrunzători și zâmbet diafan

Când era sus, când era jos
Era perfect, era frumos
Când pe pământ a coborât
Și-ntâia oară m-a privit

Părea puțin cam obosit
L-am alintat și-ncet a adormit
nu-l treziți vă rog frumos
El pentru mine s-a întors

Sunt visul lui e visul meu
Și uite așa va fi mereu
vrea în brațe îl strâng
nu-l trezesc defel nicicând

Este un înger, e a mea iubită
vrea să fie fericită
Și dacă timpul trecut-a peste aripile ei
Ea a rămas cea mai frumoasă între femei

mulțumesc ca-ntr-o prefață
scriu acum și am în față
Un înger care tace
Vă rog să îl lăsați în pace

Ce poate fi mai minunat în viață
Decât să fii cu îngerul în față
La tine Doamne, închin smerit
Privind... un înger adormit.

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorințe

vrea să mă întrec cu peștii
În ape de cleștar,
vrea să mă înalț cu păsări
În albastru zbor,
vrea să cânt la cer
Ca Lia ciocârlia,
vrea să fiu iubită
De toți ca și Maria,
vrea să fiu din nou
Copil nevinovat,
mai trăiesc nemuritoare
Clipe de altădată.
vrea să înțeleg
Izvorul dulce când vorbește,
Și vântul, când este turbat,
Și în geamuri vuiește.
vrea să am rochițe,
Țesute cu mândre flori de mai
Și dansez cu fluturii-n alai,
vrea să înțeleg,
Limbajul și verdele pădurii,
vrea să fiu copilul
Sălbatic al naturii.
vrea să fiu prietenă
Cu luna și cu mândrul soare
Căci ele știu de dor,
Când inima doare.
vrea să pot muta
Măreții munți din loc,
Oamenilor le aduc noroc,
vrea să cânt, scriu,
Cu-atâta măiestrie,
Și inima de piatră,
Cântul și versul să-l mângâie.
Și câte nu aș vrea...
Dar poate cineva -mi ia
Dreptul minunii de-a visa?

poezie de (20 septembrie 2003)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

... când am venit pe lume
totul îmi părea real
și sânul mamei
și lăpticul ei oval
azi nu-i mai mult
mămica pe pământ
azi viu culc
mă voi trezi frâmânt...
azi cerul nu mai este albăstriu
în ochii mei ci numai cenușiu
de când și taica-n simplitate de sicriu
s-a dus pe drum pe care nu se merge viu...
când am venit pe lume
timpul îmi părea un val
s-în brațul maicii lumea
valea cea din deal
azi tot mai des vreau
unde de-o viață sunt trimis
stau la cald
acolo in... abis...

poezie de (17 iunie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mariana Eftimie Kabbout

Nu exist!

Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...

Am înțeles ce-am refuzat cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..

Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...

Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...

Dar să nu crezi eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...

Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai să ai nicicând curaj destul
păstrezi așa
cum eu m-adun...

Ce liniște soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!

poezie de
Adăugat de Mariana Eftimie KabboutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Theodore Roethke

Trezirea

trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung,
Îmi simt soarta-n tot ce nu mă înspăimântă.
Mergând, învăț unde trebuie -ajung.

Gândim prin simțuri – sunt tot ce-avem mai scump.
Ființa-mi dansează între urechea dreaptă și cea stângă.
trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung.

Dintre cei de aici, tu care ești, ușoară ca un fulg?
Binecuvântez țărâna și calc lin pe ea - e sfântă,
Și, mergând, învăț unde trebuie -ajung.

Pomul stă-n lumină, dar ce-înțelesuri de-aici decurg?
Viermii din sol, săpând spirale spre cer se-avantă;
trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung.

Natura-înțeleaptă are-un plan profund
Cu noi; inspir al vieții aer ca planta care nu cuvântă
Și, fermecat, mergând, învăț unde-o să ajung.

Aceste vibrații țin treaz. Trebuie să știu ce drum parcurg.
Ceva mereu se-ndepărtează, ceva-i aproape ca o vorbă blândă.
trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung,
Mergând, învăț unde trebuie -ajung.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "On Poetry and Craft: Selected Prose Paperback" de Theodore Roethke este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.

Căminul

Căminul unde stau cere ca -mi fie
Acolo sus pe deal cu cer să mă-nvelesc.
S-aud în zori de zi cântând o ciocârlie
Și șuierat de vânt prin brazii ce-mi trosnesc.

Acolo eu sta văd în depărtare
Cum soarele-mi răsare și-agale se ridică.
Apoi îmi asfințește și-o luna ce-mi apare
Sau privesc pe boltă văzând o stea cum pică.

Acolo unde-i urmă de simplu trecător
S-ajungă într-o lume ce-mi aparține mie.
Acolo să trăiesc cu păsările-n zbor
Să n-am acum eu teamă de ploi sau vijelie.

Eu drumul îl măsor cu pasul pe-o cărare
În tălpi simțind doar iarba și cât de ud pământul.
Când se îngână-o zi cu noapte și-i răcoare
Eu simt miros de brad trezit ce-l duce vântul.

Căminul meu să aibă și-o glastră la fereastră
Să îmi culeg magie din roșul meu amurg.
Sau miroas-a pâine dospită doar de casă
Și apa de izvor ce-i rece vreau s-o strâng.

Și de e vreme rece și timpul e ploios
Nu-mi pasă doară focul îmi trosnească-n vatră
Căminul de pe deal ce-i mic și călduros
Eu îl asemuiesc cu un castel de piatră.

Să șuierare și vântul prin brazii ce-mi trosnesc
S-aud în zori de zi cântând o ciocârlie.
Acolo sus pe deal cu cer să mă-nvelesc
Acesta e căminul care aș vrea să îmi fie.

poezie de (octombrie 2015, Brăila)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Melancolie de toamnă

Când nu pot te am în gând
Mi-e viața un neant purtat de vânt
Îmi pare totul o povară
Cum este vremea de afară

Trăiesc de multe ori cu o senzație
Se vrea a fi o revelație
Te văd de parca-i fi aproape
Dar ce păcat, tu ești departe

Mă-ntind pe frunzele din pom
Cu tine-n gând încerc s-adorm
Mai vreau -ți spun a nu știu câta oară
Eu sunt arcușul, tu a mea vioară

Și totul pare o obsesie
Încerc ies dintr-o depresie
Mă afund pe un drum fără exit
La gândul m-ai părăsit

Cu ce-am greșit când te-am iubit se știe
Am mai trăit aceeași vreme de melancolie
Eu sufletul ți l-am încredințat doar ție
Nu te acuz, dar cred c-așa a fost fie

nu mă uiți te rog aș vrea
păstrezi în mintea ta
Să-mi scrii când simți pe o hârtie
Ceva din viață de melancolie

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Firescul stării

... la margine de cer înmormântez un soare
sfidând firescul stării de a fi
și timpului din ea îi poruncesc zboare
și dorului din mine de-a muri

iar inimii - mereu toarne lacrimi
la moara vântului ce tinde-a o strivi
să nu mai simt cum cresc aripi din patimi
sfidând firescul stării mele de a fi

în colț de cer înmormântatul soare
așteaptă clipa când mă voi trezi
iar clipa - dorul interzis zboare
iar dorul - starea firii de a fi...

poezie de (14 iunie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Nedelcu

Încă te iubesc!

Cimitir de amintiri, am în capul meu,
Îmi apari în vis mereu și mi-e tare greu.
Îmi răscolești sufletul, chiar și inima,
Cum pot să trăiesc iubire, cu așa ceva?

Nu știu cum fac uit, să nu-mi amintesc
Viața ce-am trăit-o noi. Încă te iubesc!
Nu voi mai găsi un altul, cu inima curată,
Că sunt singură acum, știu că-i de la Soartă!

Iubirea mea-i îngropată-n cimitir cu tine.
Bine mai era o dată, când erai cu mine!
Cimitir de amintiri îmi sunt visele,
Unde-i viața mea de-atuncea? Unde-s clipele?

Aș dori atât de mult, cu mine să fii!
Pe unde umblai o dată, locurile-s pustii.
Împreună aș fi vrut, stăm toață viața,
Însă, mi-au rămas copii! Mi-a rămas speranța!

poezie de din Cenușa unui suflet! (30 aprilie 2002)
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anotimp fara nume

vor inflori zapezi pe trupul meu de ceara
si nu voi sti vreodata ce anotimp am fost
dar voi gusta cu sete povesti de-odinioara
si s-or rasfrange-n tample fara nici-un rost.

si poate primavara se va duce nevenita
si printre nuferii albastri din nou v-a adormi
or rasari doar fulgi cazuti din clipa asfintita
din ochii mei de papadii purtati de unicorni.

unghere imbracate de lumina noptii
pierdute in faclii ce inca mai mocnesc
s-or teme ca si mine de tropotele tortei
ce ard in sloiuri priviri ce asfintesc.

vor inflori si astrii toti pe caldaram in urme
si toti copacii-n jur vor vrea a inflori
in anotimpul cu zapezi ce-i fara nume
pe trupul meu de ceara si n-am sa stiu de eu voi fi.

o margine de iarna pe-o margine de lume
ce-si strange cu nesat ninsori ce nu vor fi
si macii imbatati ce-i poarta vantu-n turme
cu umbrele in trena brumelor tarzii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

sunt răvășit de tine
până la buricul degetelor mele
deși nu știu dacă exiști cu-adevărat
sau ochii mei ca două santinele
un nou dușman în preajmă - au depistat

și dimineți îneacă orașul în rutină
și mă trezesc
și nu-l pot desluși
pe-acest al treilea inutil de lângă sine
pe care-l crezi
și îl aștepți
că va veni...

și mă despart de tine
la un colț de stradă
mult mai tăcut și mai ursuz ca astă noapte
când sărutându-ți sânii te aveam de dragă
și-ți savuram extazul printre șoapte

și plec
și-n în urmă nu arunc nici o privire
cu spatele te simt în marea de văpăi
arzândă
și în tăcerea ta se curmă o iubire
anterior
citită-n ochii tăi ca o izbândă

și plec
și-n mine moare iar bărbatul
și ia cu sine chipul tău în lumi mai drepte
iar tu rămâi o simplă inventată
să mai cobori
sau să mai urci și alte trepte...

la noapte știu
frământat de insomnie
voi reproșa tandemului meu dur de santinele
al treilea inutil, pe care încă nu se știe
de ce n-a fost simțit de degetele mele...

poezie de (7 iulie 2013)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Rondelul timpului trecut

Cu tine n- putea glumi,
În lupta asta m- răni,
Aș sângera lacrimi de dor
Eu, biet străin și călător.

Rămâi la margine de zi...
Tu treci și-n urmă nu privi!
Cu tine n- putea glumi,
În lupta asta m- răni.

Când timpul meu s-ar isprăvi
Și alte timpuri vor veni,
Zadarnic plângerea-mi vei știi...
Nu voi mai fii, nu voi mai fii!

Cu tine n- putea glumi!

rondel de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când

Când mi se face-n suflet dor
De cum erai și nu mi-e bine,
știi că-s vânt ce-ți suflă nor
nu te picuri în suspine.

Când voi simți singurătate,
Așa cum mi-e de zi cu zi,
știi că-s marea-n val de ape
Să-ți scalde chip, să știi, să știi.

Când nu voi mai avea nici noapte,
Nici somn, numai tu mi-ești vis,
știi susur îți voi fi, șoapte
De-un înger, păzitor trimis.

Când n-or mai vrea să mă cunoască
Nici ultimii amici ce-aveam,
O lume-s eu; floarea din glastră
Din nou, parfum ce te-ndulceam.

Când mi-o fi rece-n plină vară
De atât pustiu, tropic nocturn,
Îți voi sclipi-n inel, brățară,
Diamant pur, din taciturn.

Când nu voi mai simți văpaie,
Că-n minte nu-ți voi fi făclie,
știi că mă-mpletesc din paie
porți bor de pălărie.

Când tot ce am îmi va fi lipsă,
C-oricum doar tu îmi ești tot ce-aveam,
Voi fi iar soarele-n eclipsă
Ce ascuns te vream, te dogoream.

Când mă voi pierde-nspre azur
Sleit de dragul tău, când nu-i,
știi că-s tot ce-i împrejur
Să poți calci, capul -ți pui.

Când va pica o stea pe cer,
Ușoară, doar cât te-atingă,
știi că-s eu, doar mesager
Ce-ar vrea... iubirea să nu-ți stingă...

poezie de (4 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!