Trezirea
Mă trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung,
Îmi simt soarta-n tot ce nu mă înspăimântă.
Mergând, învăț unde trebuie să-ajung.
Gândim prin simțuri sunt tot ce-avem mai scump.
Ființa-mi dansează între urechea dreaptă și cea stângă.
Mă trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung.
Dintre cei de aici, tu care ești, ușoară ca un fulg?
Binecuvântez țărâna și calc lin pe ea - e sfântă,
Și, mergând, învăț unde trebuie să-ajung.
Pomul stă-n lumină, dar ce-înțelesuri de-aici decurg?
Viermii din sol, săpând spirale spre cer se-avantă;
Mă trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung.
Natura-înțeleaptă are-un plan profund
Cu noi; inspir al vieții aer ca planta care nu cuvântă
Și, fermecat, mergând, învăț unde-o să ajung.
Aceste vibrații mă țin treaz. Trebuie să știu ce drum parcurg.
Ceva mereu se-ndepărtează, ceva-i aproape ca o vorbă blândă.
Mă trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung,
Mergând, învăț unde trebuie să-ajung.
poezie celebră de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre viermi
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre spaimă
- poezii despre somn
- poezii despre simțuri
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.