Visul
Mi-e visul tău atât de aproape
Când ți-e coloană brațul
Între pământ
Și cer,
Mă colorez în frunze,
Mă risipesc în ape,
Într-un sărut multiplu,
Independent de lut.
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre lut, poezii despre independență, poezii despre frunze, poezii despre culori sau poezii despre apă
Citate similare
Între pământ și cer
Neliniștea șerpuia printre frunze
Își desfăcea eșarfele de umbre,
Atârnandu-mi de priviri
Idoli de lut.
Doar o rază de soare mi-a întins
O frânghie să mă cațăr în sus,
Tot mai sus,
Și n-am observat cum amurgul
Își ascuțea stiletul...
Și eu atârnam între pământ și cer.
poezie de Zeno Ghițulescu din Dincolo de umbre (1968)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Soare
Crescut la pieptul tău
Când tu mă strângi la pieptul tău,
Măicuța mea cu mâini muncite,
Eu simt atunci că-s doar al tău,
Copilul tău cu lacrimi multe.
Când eu îmi culc pe pieptul tău
Și trup, și suflet, și durere,
Eu simt atunci că brațul tău
E forța mea și-mi dă putere.
Când mă arunc pe pieptul tău
Ca piatra pe mormânt ce cade,
Eu știu atunci că tu mereu
Vei fi atunci, tot mai aproape.
Când brațul tău mă înconjoară
Ca ramura ce ține fructe,
Atunci mi-e dor întâia oară
Să fiu copil, să n-am griji multe.
poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre mâini
- poezii despre fructe
- poezii despre forță
- poezii despre durere
- poezii despre dor
- poezii despre creștere
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre păsări, poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre ocean
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul iubirii
Vino să-ți fiu, iubito, partener
La dans între pământ și cer
În lumea asta plină de mister
În care totul pare efemer!
Ne-om avânta la dans vioi
Uitând angoasele din noi
Vom trece peste griji, nevoi,
În ritmul vieții, amândoi.
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre dans, poezii despre viață, citate de Mariana Bendou despre viață, poezii despre ritm, poezii despre depășire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Aripi arse
e toamnă, se scurge tăcerea în scorburi
și timpul coboară agale pe pleoape
mă scurg în suspin căutând eterna iubire
visam o lume de taină în cuvânt nenăscut
să așez în orbitele goale lumina divină
sunt mugur în pământ înghețat
mi-e neliniște sângele și boală e timpul
sunt val răsfirat în alt val pe tărâm ireal
trubadur rătăcit într-o tragică soartă
în poartă plânge durerea și cântul
dar ce este cântul fără un ideal
ceasornicul bate aproape, tot mai aproape
apoi mă desparte pe mine de noapte, se pierde între șoapte
tăcerea mă înfioară și nu-i prima oară
sunt inimă de lut cioplită în piatră
cuvintele se scurg, miros de crin
pe unde trec atunci când vin
pleoapele plâng în frângeri de șoapte
pășesc spre izvoare căutând zadarnic o mare
tăcerea a rămas agățată de buze flămânde
curg lungi ploi peste suflete goale
mi-e somnul prelung între ape
susură visul rămas departe-departe
mă rotesc în spirale căutând zadarnic un cer
mi-e aripa arsă de raza crudă de soare
se scurge ceara în palme, mă arde, mă doare
cad Doamne, rănit, la picioarele Tale
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre lumină, poezii despre cuvinte, poezii despre aripi, poezii despre tragedie, poezii despre toamnă sau poezii despre timp
În dimineți am cugetat la Tine
În dimineți am cugetat la Tine,
La Duhul Tău rătăcitor prin stele,
Și-am înțeles că Tu de ani de zile
Erai îndreptătorul vieții mele.
În amăgiri și-n deznădejdi viclene,
A biruit prin mine, brațul Tău înalt.
Tu m-ai spălat de ură, de rușine,
Tot Tu m-ai învelit să-mi fie cald.
Învăț să Te descopăr azi în mine,
În fiecare tăinuit ungher,
Să pot alege răul de ce-i bine,
Să mă ridic din beznă către cer!
poezie de Mariana Bendou din Pierdută și răscumpărată
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre învățătură, poezii despre zile, poezii despre stele, poezii despre rușine, poezii despre prezent sau poezii despre dimineață
Steaua
cărările mă trag în adânc
o umbră se stinge în alta
nu'i nimeni aici, nicăieri
pădurea tăiată gâfâie stins
a fost ieri, ieri...
cuțitul mă doare și plâng
uneori pășesc peste ape
cuvântul mi-e catarg
bolta o sparg himeric în larg
mă cheamă cuvântul rămas
retina poartă zăpezile polare
e întuneric în lume și frig
mă apropii de mine
mi-e teamă și fug
tăcerea asta mă omoară
mă nărui tăcut într-un gând
aici timpul a dispărut, tăcând
aș pleca de aici, aș pleca departe
tremură lumina pe cioturi de viață
mi-e sete de cer
mă cufund între ape, a așteptare
diminețile zidesc fântâni de rouă în cer
privirea spală nuferi albi în lac de cleștar
coboară stele în fântâni
cuvintele s-au stins tăcute în lut
pe cer a mai rămas o întrebare
sau poate o stea însângerată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre trecut sau poezii despre sânge
Copacul frunzelor călătoare
Privești copacii tineri dimprejur,
cu frunze verzi ce-n vântul serii cântă,
sub cerul ce se schimbă din azur
în roșul de apus ce te-nspăimântă.
E prea mult foc: în cer, în frunze moarte,
iar toamna care vine nu așteaptă
ca visul frunzelor să te mai poarte
spre încântări divine înc-o treaptă.
Îți lași privirile să curgă-alene
pe ape reci, cu visul tău plutind
în frunze călătoare prin ravene
din amintirea verii răsărind.
Sunt încă verzi pe unde cristaline
ce le adună-n timpul care vine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre vară sau poezii despre tinerețe
O prea toamnă...
Brațul tău! Ah, brațul tău pe care-am înverzit,
Pe care-am înflorit și-am învățat rodul iubirii!
Dragostea mea, tu nu vezi, nu simți, părăsit
Versul meu ruginit de prea toamna-nvechirii?
Cad încet de pe ramul de dor amintiri, tremurat,
Se întorc să ne spună că-i mult prea târziu
Să le-aducem cu noi pe un drum ce-am uitat...
Un surâs resemnat prins de-un suflet pustiu...
Brațul tău s-a-nclinat de prea timp și prea ploi...
Încă stau agățată de el, dar mă tem de furtună...
Mă-nfior disperat, uneori, când tăcerea din noi
Se strecoară pe-ascuns și uităm de-mpreună...
Poate cad de pe braț într-un vis, când mi-e bine...
Poate zbor ca un fulg dus spre cer de o boare...
Voi fi, poate, o briză-n ecou rătăcind serpentine,
Sau un vers de poem cu parfum dintr-o floare...
poezie de Jane Crișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre zbor, poezii despre versuri sau poezii despre flori
Mușcate de ger
Mi-e frig de mine. Viscolesc.
Mi-e gerul gură care mușcă,
Mi-e noaptea vremea când albesc,
Mi-e dorul fiară-nchisă-n cușcă.
Ți-e foc de mine. Dogorești.
Ți-e gura două flori mușcate,
Ți-e noaptea vremea când roșești,
Ți-e dorul fiară-n libertate.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre gură, poezii despre viscol, poezii despre noapte, poezii despre libertate, poezii despre foc sau poezii despre alb
Brațul tău e atât de alb
că aș putea să cad în cea mai adâncă visare
undeva noaptea s-a agățat de mine
ca buzele cărnoase de părul răvășit
și crede-mă
mi-aș da jos haina conștiinței primindu-te
brațul tău alb e atât de aproape
că pot să visez o altă ordine a lumii
undeva cuvintele se agață de mine
ca buzele cărnoase de palmele moi
și crede-mă
conștiința se plimbă prin fața ta
ca un câine răsfățat de stăpân
brațul tău alb e o altă măsură a credinței mele
că aș putea să mă închin dimineților
în care știu cum te plimbi prin cameră
cu hainele foșnind
ca frunzele albastre
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre plimbare, poezii despre conștiință, poezii despre superlative, poezii despre răsfăț sau poezii despre păr
Rondelul durerii
Mi-e plină inima de vânătăi,
Pe visul meu sunt urme de sărut
Sunt pașii tăi ce-n fugă au trecut,
Parfumul tău pe umerii mei goi.
În viață totul e-mpărțit la doi,
Ne suntem vină și ne suntem rost,
Mi-e plină inima de vânătăi
Pe visul meu sunt urme de sărut.
Privește, tot amurgul e-n văpăi
-Culori cum niciodată n-am văzut-
De parcă sângerează pentru noi
Că nu ne-am întâlnit cândva demult,
Mi-e plină inima de vânătăi.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre inimă
De dorul tău
de dorul tău
mă sting încet și în tăcere
într-un amurg
ce pot a cere?
decât un cer cu stele,
să-mi lumineze calea
să nu greșesc cărarea
către tine
de dorul tău...
as trece munții
de dorul tău...
as trece ape
de dorul tău...
m-aș face înger,
să pot să-ți fiu aproape
să pot să te ating
și să-ți șoptesc
că încă te iubesc...
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre munți, poezii despre greșeli sau poezii despre declarații de dragoste
Firele vieții firave
mă simt suspendată între cer și pământ
firele vieții-s încercate, firave
se-ngreuneazaă inima când mă frământ
presată de povara gândurilor grave.
credința în suflet e tot ce am mai sfânt
strânge din constelații lumini suave
mă simt suspendată între cer și pământ
firele vieții-s încercate, firave.
mândre privighetori mă învață să cânt
să plutesc ca vântul pe frunze de agave
nu am să-mi las sufletul lovit și înfrânt
de abisuri de bezne din gânduri bolnave.
mă simt suspendată între cer și pământ
firele vieții-s încercate, firave.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre înfrângere, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre prăpăstii
Cu mâna pe clanța de la ușa morții
azi m-am gândit să-mi
provoc moartea
dezbrăcat de orice sentiment
mușc din viață ca dintr-un colț de pâine
și alerg
între negru și alb
ca într-un cerc
umbra mi se deșiră puțin câte puțin
respir rar
dinspre tălpi înspre creștet
urcă un frig
am început să simt durerile întunericului
nu știu
poate sunt mult prea aproape de mine
astăzi când îmi privesc
interiorul și mă risipesc ca
o ploaie de vară iubindu-mi
ceea ce am fost...
mă aflu la finalul repetiției
cu tot ce-a mai rămas din mine
o să-mi cumpăr
o clipă
în care o să-mi încui
toate amintirile
ție ana îți las ultimul sărut primit
la botezul copilului tău
să nu plângi pentru că eu
nu plec ci doar lunec
înspre o depărtare
în care
nu ajunge nici visul
de acolo poți privi cel mai bine
în inima oamenilor
iartă-mă iubito
Dumnezeu nu este acasă
o umbră se mișcă pe cer de colo colo
și mă cheamă...
poezie de Teodor Dume (ianuarie 2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre început, poezii despre sfârșit sau poezii despre religie
O mie și una de ape..
Cerul mi-e foarte aproape,
Vârfuri de munți eu privesc
O mie și una de ape...
Le spulber, eu vânt mă numesc.
Marea mi-e foarte aproape
Castele de nisip construiesc,
o mie și una de ape...
Le spulber, eu vânt mă numesc.
Dar dragostea e-atât de departe
Cu dorul de mână încerc s-o găsesc,
O mie și una de ape...
Mă spulberă, iubire... tu torent te numești!
poezie de Elena Meculescu
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre nisip sau poezii despre castele
Pecetea
Pecetea de pe brațul tău,
E chipul meu când ațipeam,
Sărutul, când te sărutam
Și de neșters va fi mereu.
Poate că o să-ți pară rău
De clipele când te iubeam,
Pecetea de pe brațul tău
E chipul meu, când ațipeam.
În gândul tău, ce mai e nou
Totul e vechi, precum știam?
Sărutu-și caută ecou.
A fost o vreme când eram
Pecetea de pe brațul tău.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Mă chinuia în somn
Un groaznic vis:
O întunecime oarbă mișuna
Prin poarta care s-a deschis,
O mână mare mă chema...
Pe trepte putrede am pătruns,
Urcând, în Țara Dulcei Alinări;
De abia eram acolo ajuns
Când m-am trezit cu primii zori!
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări sau poezii despre somn