Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lut
- poezii despre copilărie
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre ocean
Citate similare
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament (CIV)
Într-o oală din lut ars
Zac sarmalele-nfășate
În scutece, sufocate
Așteptând cuminți vinars.
Pe o masă grea, din lut
Mămăliga aurită
În ștergar împăturită
Integrează-n absolut...
Un scaun masiv, din lut
Ține om din lut în brațe
Și două pahare, soațe
Cu vinars s-au tot umplut...
O femeie din lut bun
Frământă din lut, o pâine
Să avem ce pune mâine
Pe masa din lut străbun.
Doi copii din tânăr lut
Se joacă cu o pisică
Plictisită, neagră, mică
Tristă, ca un ghem pierdut...
Noaptea neagră din lut rece
Se așterne grea pe lume
O stea mică, fără nume,
Anonimă, se petrece...
poezie de Petrică Conceatu (17 octombrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre tinerețe
- poezii despre testament
- poezii despre soție
- poezii despre pâine
- poezii despre pisici
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
XLIV
Tu, ulciorule de lut,
Am avut aceeași soarte
Amândoi dintru-nceput
Eu din tine m-am născut
Și de-a pururi după moarte
Iar vom fi același lut!
Astăzi plâng și te sărut,
Că-mi ești singurul meu bine
Și ești lut și tu ca mine.
Din etern am fost un lut,
Dar o soartă-ntâmplătoare
Te-a făcut ulcior pe tine:
Om pe mine m-a făcut;
Ah, întors era mai bine!
sonet de George Coșbuc
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate de George Coșbuc despre sărut, poezii despre prezent, citate de George Coșbuc despre prezent, poezii despre plâns, citate de George Coșbuc despre plâns, poezii despre naștere, citate de George Coșbuc despre naștere, poezii despre moarte, citate de George Coșbuc despre moarte sau citate de George Coșbuc despre lut
Omul de lut
Mi-a trimis Dumnezeu un om de lut
să nu fiu singură pe pământ.
Om de lut cu ochi de cobalt,
în apele lor adânci mă scald.
Om de lut cu gura de floare,
o vorbă m-alină și alta mă doare.
poezie clasică de Margareta Sterian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre gură, poezii despre flori, poezii despre apă sau poezii despre Dumnezeu
Privind lutul
Privesc în șoaptă marea de-ntuneric
Din luna ce ieri, domnea feeric
Peste lut.
Îl văd acum, tăcut, uscat
Parcă, olarul l-a uitat
În gândul brut.
Privesc c-o vagă întristare
A firii crudă-nstrăinare
De temut.
Tot în jur, doar ochi străini
Așteaptă-n adăpost de câini,
Un cânt pierdut.
Geamurile reci, spălate
De lacrimile lor secate,
Oglind-au avut.
Mai văd, dar, luciri uitate
Din realitățile sperate,
În crezul știut.
Deși, negru, totul pare,
Privesc albul ce răsare
Peste lut.
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre realitate sau poezii despre promisiuni
Lutul și noroiul
Se zice că atunci, la început,
Domnul l-ar fi făcut pe om din lut,
Dar, de privesc mai bine printre noi,
Cred că a folosit mai mult noroi.
epigramă de Marius Coge din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre lut sau epigrame despre început
Demiurg
Te modelez ușor, cu-atingeri fine,
și-s mulțumit de lutul meu perfect
din care tu apari cu un aspect
aidoma statuilor eline.
Îți mângâi formele, trecând în ele
din moliciunea palmelor căuș,
sfielnic, tu vioară, eu arcuș,
un lut călcat, în stranii nopți, de iele.
Îți aranjez apoi, prin gesturi tandre,
cu buzele alunecând meandre,
în sărutări de lut și catifea,
noi rotunjimi, de nimfe copilandre,
și mă așez, timid, în calea ta.
Acum sunt demiurg, iubita mea!
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre sculptură, poezii despre perfecțiune, poezii despre mulțumire, poezii despre iubire, poezii despre Iele sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dumnezeu, Olarul
A fost odată un Pământ pustiu
Pustiu și gol, sărac, nepopulat,
Singur, în întuneric, inundat,
Acoperit de ape... nimic viu...
Apoi, a dat poruncă și-a adus
Lumină, fără sori și fără stele
Lumină din Lumina lumii mele,
Din Fiul Său întâi născut, Isus.
Apoi, a separat ape de ape,
Și cerul a luat astfel ființă
N-o să vă spună asta vreo știință,
Nici vreun arheolog să v-o dezgroape.
A treia zi, a scos uscat la suprafață
Mări și oceane ne-a făcut, și lacuri
Croite să dureze peste veacuri,
Și pomi, verdeață, început de viață.
A patra zi, ne-a dat soare și lună,
Și stele fără număr ne-a făcut,
Le-a pus pe cerul mare și tăcut
Și lumea noastră era tot mai bună.
A cincea zi, a pus viață în apă
Și păsările au umplut tot cerul.
Încet, încet, întreg atelierul
Le-a făcut loc atât cât să încapă.
A șasea zi, a frământat un lut,
Pământ și apă, și-a făcut Adam,
Din coasta lui, pe Eva, gram cu gram,
Bijuterie pe-un pământ plăcut.
A șaptea zi, Olarul obosit
S-a odihnit de truda-i creatoare,
Privind satisfăcut uscat și mare,
Și binecuvântând tot ce-a făcut.
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Geneză" (7 martie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre Soare, poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre știință sau poezii despre viață
LA MOARTEA FRATELUI MEU, IULIAN
Din lut făcuți suntem și-n lut plecăm,
Dar tot din lut, mereu la Cer visăm;
De ce suntem de Cer mereu străini,
De ce, de-aici, noi nu plecăm divini?
S-a spus că noi de Cer suntem iertați,
Că-n cruce-i suntem lui Iisus toți frați;
S-a spus că Înviere-i într-o zi,
Dar când va fi-nviere, când va fi?
Azi sufletul îmi este sfâșiat,
Că azi un frate-i este morții dat,
De vechiul Iuda-atât de nemilos
Ce l-a vândut și pe Iisus Hristos!
Tu, frate-al meu, plecat de pe pământ,
Vei fi în ceruri, cu Iisus, un sfânt,
Că-i ești prin Cruce, frate viu, mereu,
Soldat al țării și-al lui Dumnezeu!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre țări, poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Apollonios din Tyana în Rodos
Apollonios vorbea despre ce înseamnă educație și cultură adecvate
Cu un tânăr care-și construia o casă luxoasă în Rodos.
"Când intru într-un templu,"
a spus tyanaianul la sfârșitul discursului, "chiar dacă-i unul mic,
mi-ar plăcea să văd acolo mai degrabă
o statuie de fildeș sau de aur,
decât una din lut vulgar într-un templu mare."
"Din lut vulgar": ce dezgustător
și, totuși, unii, (dintre cei fără o instruire adevărată)
sunt păcăliți cu astfel de făcături. Din lut vulgar.
*Apollonius din Tyana, 15-100, filozof, discipol al lui Pitagora.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre păcăleli, poezii despre lux, poezii despre filozofie, poezii despre educație sau poezii despre cultură
Iepurele se ține de trucuri
În lumea de dinaintea acestei lumi erau de toate pentru toți,
Asta până când cineva n-a mai respectat regulile;
Cică Iepurele-ar fi păcălit lumea folosindu-se de lut și de vânt.
Toți erau sătui de trucurile lui și nimeni nu voia să se joace cu el.
Era singur pe lumea asta.
Așa că Iepurele s-a gândit să inventeze o persoană.
Și când a suflat în gura acelei creaturi primitive,
Curios să vadă ce se va întâmpla,
A apărut omul de lut.
Iepurele i-a arătat omului cum să fure un pui de găină.
Omul de lut s-a conformat.
Apoi i-a arătat cum să fure grâne.
Omul de lut s-a conformat.
Apoi i-a arătat cum să fure nevasta altuia.
Omul de lut s-a conformat.
Iepurele s-a simțit important și puternic.
Omul de lut s-a simțit important și puternic.
Și-odată ce omul de lut s-a pornit, n-a mai putut fi oprit.
Odată ce-a înhățat prima găină, el a vrut toate găinile.
Și,-odată ce-a pus mâna pe niște grâne, a vrut toate grânele.
Și-odată ce a furat o soție, el vrut toate soțiile.
Era mereu flămând.
Apoi a prins gust pentru aur și a dorit tot aurul din lume.
Apoi pentru pământ și pentru orice altceva vedeau ochii lui.
Dorința-l îl împingea să dorească mai mult.
Curând au venit la rând fel de fel de țări și-apoi tot comerțul.
Dorința a infectat planeta.
Noi am pierdut noțiunea scopului și rostul vieții.
Noi am început să ne uităm cântecele. Să ne uităm poveștile.
Nu-i mai puteam vedea și auzi deloc pe străbuni,
Nici vorbi cu cei de partea cealaltă a mesei din bucătărie.
Pădurile-au fost pretutindeni puse la pământ
Și Iepurele nu mai avea niciun loc de joacă.
Trucurile Iepurelui s-au întors împotriva lui.
Iepurele a încercat să-l aducă pe omul de lut pe calea cea bună,
Iar cum omul de lut nu voia deloc să-l asculte
Iepurele a realizat că făcuse un om de lut fără urechi.
poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre jocuri, poezii despre iepuri, poezii despre găini, poezii despre dorințe, poezii despre cereale sau poezii despre aur
Știu că sunt lut
Știu că sunt lut, dar nu știu cine
mi-a pus în piept albine stranii,
să-mi scoată mir din mărăcine,
din bălării, împărtășanii.
Minunea mea se-ntâmpla vie
din mofturi mici și biete fleacuri...
Un colț de-al meu e-o-mpărăție,
o zi de-a mea răsfrânge veacuri.
De nu strâng mările în brațe,
prin câte-o baltă tot deretic
și gheara mea tot stă să-nhațe
din orice taină câte-un petic.
Și dacă-ncălecat pe-o rază
ea nu mă urcă-n cer, încalte
de-o șchioapă-n aer tot cutează
peste cotețe să mă salte.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Radu Gyr despre timp, poezii despre mofturi, citate de Radu Gyr despre lut, poezii despre curățenie, poezii despre apicultură, poezii despre albine sau poezii despre aer
Lutul și noroiul
Se zice că atunci la început
Domnul l-ar fi făcut pe om din lut,
Dar când mă uit mai bine printre noi
Cred că a folosit și mult... noroi!
epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Of, inimă!
Of, inimă de lut și cer
Și de zvâcniri celeste,
Nu vreau să știu de o să pier,
Nu vreau să-mi dai de veste.
Te simt de zeci de ani bătând
Neobosită parcă,
Nu ai dormit de-atâta timp
Și nu te-ai plâns vreodată.
Of, inimă de lut și cer,
Din carnea mea de mamă,
În dragostea plecată ieri
Noi am trăit o dramă.
Dar astăzi te-ai îndrăgostit
La fel ca prima dată
Și-ai tresărit din nou un timp,
De fericire toată.
Și-acum zâmbești și acum râzi,
Te simt bătând nebună,
De parca-ai vrea să-mi ieși din piept,
Te simt și nu-i de glumă.
Of, inimă de lut și cer,
Ești tot așa credulă
Și ai uitat câte iubiri
Le-am plâns sub clar de lună.
Nu te urăsc niciun moment,
Îmi ești atât de dragă,
Of, inimă de lut și cer,
Cine să te-nțeleagă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre umor, poezii despre somn sau poezii despre râs
Dacică
Barză moș mânz
aduceți bolovani
mama lor de perși
și de romani
mânz moș barză
ascuțiți parii
că vin barbarii
pe drum de lut
Zamolxesu' și Jupiteru'
cui i-a făcut
mânz barză moș
din piatră și lut
ne-am făcut scut
din moși
strămoși.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă sau poezii despre cai
* * *
... ieșit din lut am să mă-ntorc în lut
nu corp ci conștiință împăcată
că am trecut prin spațiu din trecut
în viitorul meu de altă dată
cu mânile încrucișate lin la piept
și cu privirea stinsă încă vie
eu voi plecă în luturi să aștept
materie și timp și energie
și când vor coincide inedit
un șir întreg de factori de rigoare
să știți că din trecutul ostenit
am revenit în lumea viitoare...
poezie de Iurie Osoianu (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre viitor, citate de Iurie Osoianu despre timp, poezii despre spațiu și timp, citate de Iurie Osoianu despre spațiu și timp, citate de Iurie Osoianu despre lut, poezii despre energie, citate de Iurie Osoianu despre energie, poezii despre corp sau poezii despre conștiință
Ești atât de frumos
Ești atât de frumos, Doamne,
Prin tot ce ne-atinge, curat,
Prin tot ce putem strânge în brațe,
Cu ochii, gândul și inima de muritori.
Ești atât de bun, Doamne,
Prin tot ce verși în lacrimi, neîntinat,
Prin tot ce binecuvântează trupuri,
Pline de răni, suspine și-amare dureri.
Ești atât de luminos, Doamne,
Atât în Cer, cât și pe Pământ, Sfânt lăudat,
Cu daruri crescute din lut și lumină,
Suflate din Duhul gurii Tale făr' de-nceput.
Ești atât de iubitor, Doamne,
Atât de nepătruns în Vie Împărăția Ta,
În Începutul și Sfârșitul Universului,
Neînțeles și necuprins de câți au încercat.
Ești atât de minunat, Doamne,
Prin spicul ce se leagănă mut pe Pământ,
O sprânceană crescută din lut să zâmbească,
Îngenuncheată în fața Lunii de ploi.
Ești atât de iertător, Doamne,
Cu tot ce întinăm și otrăvim neîncetat,
Lăsând Universul viu cu minuni divine,
Întărind totul și pe toți ce-Ți recunosc Puterea.
Ești necuprins în bunătate.... aștept, Doamne,
răsăritul Soarelui, să-ți multumesc!!!
poezie de Adelina Cojocaru (24 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere sau poezii despre sprâncene
Dumnezeu a creat pe Adam și pe Eva
În ziua-a cincea a creat
Și pești și păsări zburătoare.
Pe toate El le-a inventat,
Din Duhul Lui le-a dat suflare.
A șasea zi e mult de lucru,
Căci este zi de pregătire.
Și-a terminat întrânsa Domnul
Tot lucrul Său de la Zidire.
El a făcut în acea zi
Orișice soi de animale
Și pe Adam din lut trezit,
Spre gloria Măriei Sale.
Apoi a mai făcut pe Eva
Din coasta lui Adam luată,
Și prima nuntă tot atunci
A fost îndată celebrată.
Ca o pecete a Zidirii,
În ziua-a șaptea, Dumnezeu
Făcu odihna împlinirii,
Sfințind pe veci sabatul Său.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre zbor, poezii despre pești, poezii despre nuntă sau poezii despre inventatori
Sub semnul lui Brâncuși
Când umbra se lungește în asfințit de soare,
Chipul cioplit în piatră al,, Porții de Sărut''
Cu vraja și sublimul smintiți în sărutare,
Ascultă cum finalul imploră început.
E locul unde piatra sărută timpul mut,
Cuvântul zugrăvește din inefabil fraze,
Iar ochii largi sub pleoapă deschiși în absolut
Își caută lumina în spațiul dintre raze.
L-au dobândit poporul, obârșia și vatra,
Ca binecuvâtare a codrilor prin lut
Și l-au jurat pe cruce la poarta de sărut
Să știe tot românul că-i frate și cu piatra.
O operă a lumii cum nu mai este alta
A scos din piatra sacră nimic și absolut
Trudită-n praful stelei din care s-a născut
Din dragostea ciocanului cu dalta
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre păduri