Între pământ și cer
Neliniștea șerpuia printre frunze
Își desfăcea eșarfele de umbre,
Atârnandu-mi de priviri
Idoli de lut.
Doar o rază de soare mi-a întins
O frânghie să mă cațăr în sus,
Tot mai sus,
Și n-am observat cum amurgul
Își ascuțea stiletul...
Și eu atârnam între pământ și cer.
poezie de Zeno Ghițulescu din Dincolo de umbre (1968)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lut, poezii despre frunze sau poezii despre Soare
Citate similare
Cine-a aprins zarea?!
Nori de plumb greoi, mâinile și-au dat,
Pe fruntea de cer trist și-ngândurat.
Fulgerele-adânc își înfig în lut,
Rădăcini de foc cum n-am mai văzut.
Vântul se înalță cu-aripi de hulub,
Veștedele frunze ridicând la cub
Și zadarnic ramuri i se-mpotrivesc,
După straiul verde și pierdut tânjesc.
Tunete pribege răcnesc speriate-
Răgușite glasuri își dreg, asudate.
Doar umbre de arbori îndreaptă spinarea,
Încercând să afle cine-a aprins zarea?!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre tristețe, poezii despre porumbei, poezii despre plumb, poezii despre nori sau poezii despre mâini
Aripi
Se deschid,
Cum se deschide cerul
Când plouă;
Se deschid
Larg, mai larg,
Cum se deschide vulcanul
În erupție.
Se leagănă,
Cum se leagănă norii pe cer
Când nu plouă;
Se leagănă,
Repede, mai repede
Cum se leagănă pământul
Când nu erup vulcanii.
Se fâlfâie,
De jos în sus,
De sus în jos,
Gustă din aer,
Se nasc pentru zbor,
Se înalță
Din jos spre sus
Plutesc pe aer
Coboară pe pământ
Din sus spre jos.
Se unesc de cer
Și își astâmpără setea
Cu picurii din ploaie
Și își astâmpără foamea
Cu lava din vulcani.
Se deschid.
Se leagănă.
Se fâlfâie.
Se închid.
poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pași pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre zbor, poezii despre ploaie, poezii despre naștere, poezii despre aripi sau poezii despre aer
Granița între cer și pământ e o linie matematică infinit de subțire. Dar numai un pas mai sus e încă cer, un pas mai jos e deja pământ. Între amândoi acești mici pași este deosebirea ca de la cer la pământ. Tot astfel în politică și în morală.
citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre matematică, citate despre politică, citate despre moralitate, citate despre infinit sau citate despre graniță
Plâng, precum castanii-n floare...
Ați văzut cum plâng castanii lacrima de jos în sus?
Ca și cum își strigă dorul de lumină, spre apus,
Îmbrăcându-se-n speranța de-a atinge-o clipă doar
Neatinsul cer albastru, din albastrul său budoar.
Candele se-aprind pe ramuri și mustesc a rugă flori,
Să le prindă rugăciunea, cerul pe sub subsuori.
Doar un vânticel le-mbie să se prindă bine-n ram,
Cu o șoaptă de pe lună, ca un negustat balsam.
Și foșnesc frunzele toate, la un semn divin de-accept
Pentru lacrimile toate din copacul înțelept,
Ce trimit solie vie din adânc de rădăcini,
Unde-n lut se-ascund păcate în inelul unei vini.
Tot așa îmi plânge-aripa, (cum castani, de jos în sus)
Țintuită de piroane, precum trupul lui Iisus.
Doar că-i lacrimă de sânge dintr-un zbor orfan de doi-
Moartea și-a întins un giulgiu mult prea negru peste noi.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre crengi
- poezii despre albastru
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre religie
Întoarcerea spre casă
Stau în mijlocul unei întinderi de apă
privesc în față
nu zăresc pământul,
privesc în spate,
la dreapta, la stânga
pământ nu zăresc.
Am vrut să-mi strig disperarea
și am privit în sus.
Am zărit o scară
ce șerpuia printre stele.
Am început să urc.
Fiecare treaptă era o oră,
fiecare treaptă era o zi,
un an, un secol...
sus, mai sus urcam,
la celălalt capăt
mă aștepta mama
cu brațele deschise.
Să nu râdeți, prieteni,
am vrut să cuceresc universul.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre stele, poezii despre râs, poezii despre prietenie, poezii despre ore, poezii despre mamă sau poezii despre apă
Este tot ce nu las pe pământ!
Am trecut printr-o lume de dor
Unde taina iubirii s-a stins.
Este totul doar grabă si zor
Spre un țel... niciodată atins!
Nu mă dor amintiri că le știu,
Nici iubiri nu mă dor, că le-am strâns.
N-am sădit, printre zile, pustiu,
Când necazuri au fost, nu m-am plâns.
N-am avut nici prea mult, nici puțin.
Tot ce Domnul mi-a dat, mi-a ajuns.
Călăuză... doar harul divin,
Pe cărări mult prea greu de pătruns.
Doar iubire-am furat cât am vrut.
Pentru mine e tot ce-i mai sfânt,
E esența plimbării prin lut,
Este tot ce nu las pe pământ.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zile
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre plâns
- poezii despre plimbare
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Spatele vânătorului
După ce a înconjurat pământul
glonțul vânătorului i-a întors spatele...
Sus între cerbii minunați
Înstelate coarne
norii urcă mânați
în picături de vagoane.
El stă întins cu pândă la pândă
după căpița din șoareci de zori
cu capul blând pe prada flămândă
printre fiori.
Aleargă
Aleargă-n sus silabe
îngrozite de pământ
printre tufele schiloade
mă alerg de cel ce sunt.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre trenuri sau poezii despre groază
Fisură
Fii atent cum bate soare:
Peste case,
Peste oase.
Își ia toamna la plimbare
Și se-ntinde
Și se-aprinde
Printre frunze,
Nepătrunse -
În visare.
Fii atent cum suflă vânt:
Peste dom,
Peste om.
Se ascute din pământ
Și se plimbă
Și se schimbă
Printre buze
Mai obtuze -
n legământ.
Fii atent cum strânge nori:
Peste câini,
Peste mâini.
Își vând ploile din zori
Și se-ajută
Și se mută
Printre ochi
De deochi -
Amatori.
Fii atent cum cântă gură:
Peste limb,
Peste timp
Se alintă și se jură,
Și se-ascultă,
În acută,
Printre tremur
Și cutremur -
În fisură.
poezie de Gabriela Chișcari (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre schimbare sau poezii despre promisiuni
Dorință
Stau întins pe pământ
Și privesc către cer
Parcă-n stele zăresc
Chipul tău efemer.
Cum de-acolo de sus
Mă privește duios
Cu-acel zâmbet discret
Și atât de frumos.
"Închide ochii acum,
"Spune-mi, ce vezi?", îmi zici,
Iar eu văd că doar noi
Mai suntem pe aici.
Și pe țărm ne plimbăm
Ne udăm la picioare
Orizontul ia foc
La apusul de soare.
Ne iubim toată noaptea
Pe nisipu' albicios
Eu în brațe te strâng
Ai un trup voluptos.
Cât aș vrea să mă aflu
Pe-acest țărm de mister!
Însă stau pe pământ
Și privesc către cer.
poezie de Randy Schutte, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre senzualitate, poezii despre picioare, poezii despre ochi, poezii despre noapte sau poezii despre frumusețe
Uitați-vă la cer
Uitați-vă la cer
Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare;
Viața-i un mister de zbateri trecătoare,
Închise într-un ungher, să nu poată să zboare,
Valori ce zilnic pier spre-a fi nemuritoare...
Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare;
Sub soare toate pier, sunt toate pieritoare,
Închisentr-un mister de zbateri trecătoare,
Sumând într-un ungher, valori nemuritoare...
Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare:
Al duhului ungher, vă fie-n sărbătoare
Și-atunci când toate pier, în lumea trecătoare,
Gătiți veți fi-n mister, de slăvi nemuritoare.
Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare,
La lucruri ce nu pier; valori nemuritoare
Ce inima vă cer, s-o umple de splendoare!
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, citate de Ioan Hapca despre timp, poezii despre sărbători, poezii despre inimă, citate de Ioan Hapca despre inimă sau citate de Ioan Hapca despre Soare
Licurici
panorama orașului, ciudat
vuiește sub noi
în licurici mici și ciudați
ce parcă se uită...
la mine și la tine
marea de jos de lumini
cu umbre de sus se combină
și eu stau atârnat
lipit tare de tine
suntem fericiți
între cer și pământ
simplu fără clipire
ne ținem de mâini
și suspinăm de fericire
ce simple par toate
de aici de sus
de sus de tot
de ce să coborâm noi oare?
zgomotul de jos vine
și parcă ne doare
vom sta mereu aici
să fim de jos văzuți
mereu uniți
ca doi licurici, în stele
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre oraș, poezii despre lumină sau poezii despre licurici
Moartea Mitropolitului
Din viața pământeană a plecat, acolo printre stele.
În cer locul și-a aflat și locuiește cu ele.
Acuma, de sus ne privește cu ochii cerului, senin.
De multe rele ne păzește, la chipul lui eu mă închin.
Cum luna are nevoie de soare, ca să poată lumina,
Tot la fel Dumnezeu are, nevoie de Sfinția Sa.
Să-i stea alături l-a luat.
L-a așezat printre cei drepți.
Cu îngeri l-a înconjurat
și cu Sfinții Înțelepți.
Astfel, Mitropolitul Anania, o altă viață a început.
Pe pământ a fost făclia, celor ce-n Dumnezeu au crezut.
S-a stins Duhovnicul Carpaților.
Spiritul lui a rămas.
În eternitatea munților
și-acum ne cheamă al său glas.
De sus, din ceruri, el veghează, cum credincioșii pe pământ,
continuă și mai păstrează, al credinței lui cuvânt.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață sau poezii despre îngeri
Între cer și pământ
Între cer și pământ ne zâmbește durerea,
Stă ascunsă-n atomii înfășați în tăceri
Calm, extrage din noi dulcea sevă ca mierea
Într-un dans infernal de alese plăceri.
Câștigând teritorii se absolvă de vină
Și ne face să credem că așa e normal
Să trezim lăcrimând, s-auzim cum suspină,
S-ancorăm la nevoie într-un petic de mal.
Rădăcini de va prinde-o-nflori fără veste
Și-o săpa albii triste pe sub straiul de lut
Și-o zidi o cetate, sus, pe munte-ntre creste
Cât să poată-a-i răpi vieții înc-un minut.
Nu-și trădează orgoliul risipindu-se-n taină,
Nici nu-și leapădă moftul de-a juca necinstit,
Își dezbracă năravul și-obosita ei haină
Doar când lacrima stinge pe-un obraz odihnit.
Furibundă-și întoarce înc-odată privirea
Nu se-ndură-a lăsa drum deschis fericirii,
Doar să-ntunece soarta, asta-i este menirea!
Și să tulbure apele din adâncul trăirii...
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre tăcere, poezii despre trădare sau poezii despre plăcere
Amurg de iarnă
Peste vârfuri cade-o rază,
Printre stâncile-adormite
Când amurgul stă să iasă
Din pădurile-amuțite.
Coame albe se-nnegresc,
Noaptea lungă amuzată
Le învăluie grotesc
De prin cer pictată.
Pe pârâu se stinge-n sus
Sunetul bizar al morii,
Când amurgul la apus
Colorează iute norii.
De pe creasta-ncovoiată,
Într-un șuier fioros
Tăvălind pădurea toată,
Bate vântul furios.
Noaptea prin văzduh zburând
Lasă-n cer o rană,
Lacrimi albe norii plâng
În amurg de iarnă.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre păduri, poezii despre pictură, poezii despre iarnă sau poezii despre furie
O, neputincioasă tină
"... neputincioasă humă, lumina Lui îți ia privirea...
Toate câte le văd ochii, câte nu le văd dar sunt.
Toate sunt la a Lui vrere, sus în cer și pe pământ...
Și El data tuturora libertatea a alege.
Între ce este virtute și ce este fărdelege.."
Vasile Militaru
O, neputincioasă tină
Lumina Lui îți ia privirea
Până de lut îți e retină
Cum poți privi tu nemurirea?
Din sfânta-I vrere e lumină
Și-n cer și pe pământ Îi e știrea
O neputincioasă tină
Lumina Lui îți ia privirea.
Virtutea dat-a El creștină
Pe toți de întrebi își dau părerea
Prin mila lui mai șterge vină
De nu-ți alegi fărădelegea și durerea
O, neputincioasă tină,
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre libertate, poezii despre durere, poezii despre creștinism sau poezii despre Vasile
* * *
pasărea își îngroapă zborul în eter
cum își îngroapă omul sufletul în dragoste
cum își îngroapă salcia lacrimile-n râu
cum își îngroapă plugul lama în pământ
cum se îngroapă tâlcul în cuvânt.
imaculata iarnă
cum se îngroapă-n ger
o pasăre se-ngroapă
cu aripile-n cer.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre suflet, poezii despre râuri, poezii despre ger, poezii despre cuvinte sau poezii despre arat
Hawkeye (se uită cum este urcat biroul în aer): Scuză-mă, Henry, ăla nu e biroul tău?
Henry: Da, este biroul meu antic veritabil.
Trapper: Îl trimiți sus, la lustruit?
Henry: Habar n-am ce se întâmplă acolo, sus. Nu face decât să urce sus, mai sus, și mai sus.
Hawkeye: Spre un loc mai cu verdeață, sunt sigur.
replici din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Zenovia Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre antichitate sau citate despre aer
Eu aș vrea...
Eu aș vrea, într-o zi, să pot merge prin munți,
Pașii nu s-ar opri, căci e greu să renunți!
Aș urca sus de tot, cu un dor de trăiri,
Și-aș cuprinde, de pot, zarea toată-n priviri!
M-aș opri pe un drum, să culeg niște flori
Și-ntr-o pânză de fum, m-aș scălda, uneori,
Cu picioru-nsetat, aș atinge un râu
Și în el, fermecat, aș intra pân' la brâu!
M-aș spăla pe obraz cu stropi mici de cleștar
Și-aș vedea cu extaz, cum rubine apar...
Aș urca tot mai sus, printre brazi fremătând,
Unor aripi, supus, și-unei pale de vânt!
Și-aș urca și mai sus, mai presus de cuvânt,
Și cu capul în nori, voi privi spre pământ,
Voi pluti peste el, și cu dor, și regret,
Dar fiindu-i fidel, voi zbura mai încet...
Voi zbura printre nori, căutând vise noi,
Căci nu poți să-i ignori, fiindcă-n ei se nasc ploi,
Și cu ploaia căzând, într-o noapte ce geme,
Voi zvârli spre pământ, curcubeu de poeme!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie
Între cer și pământ doar un timp
Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecții de raze și umbre,
punți către cer.
Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.
Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.
Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...
Își caută urmele noastre în timpuri.
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre nisip sau poezii despre galben
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre sărut sau poezii despre ocean